Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Decizia nr. 284/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
Comentarii |
|
Decizia nr. 284/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 284/2014
Ședința Camerei de Consiliu de la 13 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Grefier L. B.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpata B. M. C. împotriva încheierii penale din 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Soluționarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a părților, potrivit art. 341 alin. 5 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ DIN C. CURȚII DE A.
I. Prin încheierea penală din 9 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.328/P/2013 din data de 03.07.2013, emis de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara privind pe inculpata B. M. C., fiica lui V. și I., născută la data de 13.11.1973 în B., jud. Hunedoara, domiciliată în D., ., ., ., CNP_, trimisă în judecată în stare de libertate, pentru infracțiunea de luare de mită prev.de art. 6 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 Cod penal (expusă la pct. I din rechizitoriu), luare de mită prev. de art. 6 din Legea 78/2000 rap. la art. 254 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal( expusă la pct. II din rechizitoriu) și primire de foloase necuvenite prev. de art. 6 din Legea 78/2000 rap.la art. 256 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (expusă la pct. III din rechizitoriu), a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-adispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata B. M. C..
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Hunedoara a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.328/P/2013 din data de 03.07.2013, P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei B. M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de de luare de mită prev. de art. 6 din Legea 78/2000 cu modif. ulterioare, rap.la art. 254 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că, la data de 08.04.2013, la P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost înregistrat denunțul oral al numitului B. Winettou I. (formulat la Poliția municipiului Hunedoara), din Teliucu Inferior, ., . la faptul că în anul 2012, prezentându-se împreună cu mama sa B. L. în vederea evaluării anuale pentru eliberarea deciziei medicale asupra capacității de muncă, în scopul prelungirii pensiei de invaliditate, la Cabinetul medical al medicului B. M. C., situat în incinta Spitalului Municipal Hunedoara, aceasta ar fi pretins suma de 1.000 lei pentru a efectua evaluarea medicală a mamei sale pe o durată mai mare de un an. În același denunț, numitul B. Winettou I. a declarat că și în luna aprilie 2012 a trebuit să dea medicului B. M. C. suma de 400 lei pentru scopul susmenționat și că urmează a se prezenta împreună cu mama sa, în data de 10 aprilie 2013, în vederea evaluării medicale și a emiterii deciziei medicale a capacității de muncă în baza căreia i se prelungea pensia de invaliditate cu încă un an.
Starea de fapt reținută în actul de sesizare este susținută cu următoarele mijloace de probă:
- denunțul și declarațiile numitului B. Winettou I.- filele 2-5, 16-19;
- declarații martori – filele 20-26;
- declarații inculpată – filele 9-15;
- proces verbal de înseriere și predare a sumei de 1.000 lei – fila 35;
- proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante – filele 36-38;
- fotografii judiciare – filele 39-42, 74-95.
Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatei, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
Verificând, din oficiu, competența instanței de a soluționa prezenta cauză, a constatat că infracțiunea de luare de mită este atribuită competenței materiale a Tribunalului, conform art.36 al.1 lit. a Cod procedură penală, iar fapta descrisă în rechizitoriu a fost săvârșită pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, astfel că în mod legal dosarul a fost înaintat spre soluționare Tribunalului Hunedoara.
Urmărirea penală a fost desfășurată cu respectarea legii procesual penale, iar rezoluția de începere a urmăririi penale cuprinde descrierea clară a acuzării și textele legale pe care se întemeiază (f.6 d.u.p.).
Învinuirea și drepturile procesuale au fost aduse la cunoștință inculpatei, iar aceasta a fost asistată de apărător (f. 9-15, d.u.p.).
Inculpata a consultat dosarul de urmărire penală, în prezența apărătorului ales (f. 157d.u.p.).
Nu au fost constatate încălcări ale normelor legale ce guvernează administrarea probelor, care să atragă sancțiunea înlăturării vreunei probe.
Rechizitoriul a fost emis de procurorul competent și descrie acuzația adusă inculpatei și textele de lege cărora procurorul de caz a înțeles să le circumscrie acuzația adusă.
În cursul procedurii în camera preliminară, inculpata a formulat cereri și a invocat excepții cu privire la nelegalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, respectiv:
În motivarea cererii, apărătorul inculpatei a menționat neregularități ale actului de sesizare și a învederat aspecte cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, susținând că rechizitoriul nr. 328/P/2013, din data de 03.07.2013, emis de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, este neregulamentar întocmit, urmare a încălcării prevederile art. 328, 329 și 371 din NCPP, cu referire la art. 10 din același cod.
S-a mai invocat nelegalitatea administrării unor probe, în temeiul art. 102 alin. 2, 3 și 4 din Noul Cod de Procedură penală și s-a solicitat să se dispună excluderea probelor obținute nelegal .
Se susține că de la dosarul de urmărire penală lipsesc probe administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile art. 97 - 100 alin. 1 și 103 alin. 1 NCPP (art. 62, 63 alin. 2, 64-67 Cod procedură penală din 1968), iar nedepunerea acestora ar echivala cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil .
Se susține că rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, trebuie să cuprindă, în clar, faptele reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care au fost săvârșite, încadrarea juridică a acestora, prejudiciul corespunzător fiecărei fapte reținute, în parte, în situația în care fapta este aptă să cauzeze vreun prejudiciu, pentru ca în momentul începerii judecății, instanța, inculpații, părțile și subiecții procesuali să cunoască obiectul și limitele judecății.
În prezenta cauză, se susține de către apărătorul inculpatei că actul de sesizare a instanței nu satisface exigențele articolelor 328,329 și 371 NCPP, întrucât descrierea faptei de luare de mită de la punctul I din rechizitoriu este neclară, imprecisă și incompletă, din următoarele considerente:
a. - infracțiunea de luare de mită, în varianta primirii de bani se consumă în momentul în care funcționarul primește suma de bani, iar în rechizitoriu se reține că B. Winettou I., denunțător posesor al plicului cu bani și purtător al tehnicii necesare realizării înregistrărilor în mediu ambiental, nu a fost primit în cabinet(eronat in rechizitoriu, a intrat in cabinet conform declarației din 11.04.2013 de predare a tehnici de înregistrare si n-a putut plasa plicul?), iar mama acestuia, B. L., a pus plicul între ultimul și penultimul dintre dosarele aflate pe birou, loc unde a și fost găsit, și nu crede că a fost văzută de inculpată, ceea ce semnifică lipsa oricăror discuții privitoare la bani, astfel încât nu rezultă cerința primirii plicului cu bani;
b.- se retine punerea plicului cu bani între ultimul și penultimul dintre dosarele aflate pe biroul inculpatei, ca moment al consumării infracțiunii, în jurul orelor 15,00, în condițiile în care în
procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante se susține că pătrunderea procurorului și organelor de poliție în cabinetul inculpateia avut loc la ora 13,30;
c.- nu se face nicio referire la înregistrarea dialogului în mediu ambiental, purtat de B. Winetou I. cu inculpata, cu B. L. ori cu alte persoane care se aflau la .;
d.- nu se identifică momentul/faptul primirii plicului, teză pe care se bazează acuzarea, reținându-se doar punerea(forțare) plicului între dosarele de pe biroul inculpatei.
Descrierea faptei de luare de mită de la punctul II din rechizitoriu este neclară, imprecisă și incompletă, din următoarele considerente:
a.- nu se identifică numărul actelor materiale care compun infracțiunea de luare de mită, în condițiile în care se face referire la 4 persoane care ar fi dat sume de bani și o ciocolată, pentru eliberarea deciziilor, dar se menționează trei decizii, eliberate pentru P. I., N. D. C. și B. Milodora. Se omite să se facă referire la decizia privind pe E. A. sau fiica acesteia;
b.- nu se specifică ora/intervalul orar în care P. I.,N. D. C., B. Milodora și E. A. ar fi dat banii, respectiv ciocolata, pentru a se putea verifica existența condiției presupusei săvârșiri a acțiunilor de primire a sumelor de bani și a ciocolatei, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleeași rezoluții infracționale, respectiv, eventuala existență a unității naturale a infracțiunii;
c. -nu s-au identificat plicurile cu sumele de bani cu privire la care se reține că au fost date de P. I., N. D. C. și B. Milodora(sumele precizate in denunțurile persoanelor sus arătate nu au fost in plicuri). Se susține ca plicurile cu sumele de bani date de persoanele menționate - 50 lei, 300 lei și 50 lei au fost identificate și consemnate în procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces verbal care se referă la punctul I din rechizitoriu, în condițiile în care:
1. - nu a existat niciun plic care să conțină suma de 300 lei;
2.-a existat un singur plic care conținea suma de 50 lei și nu două plicuri;
3. - nu s-a identificat ciocolata în valoare de 3 lei care ar fi fost dată de E. A.;
Descrierea faptei de primire de foloase necuvenite de la punctul III din rechizitoriu este neclară, deficitară, imprecisă și total incompletă, din următoarele considerente:
a.- nu se indică persoanele care ar fi dat bani/produse inculpatei cu titlu de foloase necuvenite;
b.- nu se indică actele materiale de primire de foloase necuvenitei pe care le-ar fi comis inculpata B. M. C. numărul lor, data/perioada/momentul săvârșirii fiecărui act material,respectiv, data/perioada/momentul consumării/epuizării infracțiunii;
c.- nu se identifică folosul material pe care l-ar fi dat inculpatei fiecare persoană, în parte;
d.- nu se indică probele pe care se întemeiază acuzația de primire de foloase necuvenite, în condițiile în care faptele materiale penale se dovedesc prin probe și nu prin presupuneri;
e.- nu se specifică ora/intervalul orar în care inculpata ar fi primit bani/produse, pentru a se putea verifica existența condiției presupusei săvârșiri a acțiunilor de primire a sumelor de bani și a ciocolatei, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, respectiv, eventuala existență a unității naturale a infracțiunii;
f - se prezumă că fiecare dintre persoanele examinate la cabinetul medical în data de 10.04.2013 ar fi dat ceva inculpatei, în lipsa indicării cel puțin a unei singure probe care să ateste teza acuzării.
Rechizitoriul nu cuprinde, clar, precis si complet faptele de natură penală care să aibă un corespondent în calificările juridice date infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. M. C., astfel încât nu se poate stabili obiectul judecății, respectiv, relația/raportul între faptele materiale concrete reținute prin actul de sesizare, și calificarea juridică aferentă fiecărei fapte penale.
Rechizitoriul nu prezintă actele materiale care compun infracțiunile, în condițiile în care s-a reținut forma continuată pentru două din cele trei infracțiuni cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B. M. C., numărul actelor materiale ce se susține că au fost săvârșite, data/perioada/momentul săvârșirii fiecărui act material component al infracțiunii continuate, cu consecințe privind data consumării/epuizării infracțiunii.
Rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar în situația neremedierii, în termenul prevăzut de art. 345 NCPP, a neregularităților actului de sesizare, ne aflăm în imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății, singurul remediu procesual posibil fiind pronunțarea unei soluții de restituire a cauzei, în baza art.346 alin. 3 lit a NCPP, pentru refacerea actului de sesizare.
În rechizitoriu se retine, la punctele II si III, că inculpata B. M. C. a comis două din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în formă continuată, ceea ce presupune săvârșirea la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a unor acțiuni sau inacțiuni - acte materiale -care constituie ele însele fapte prevăzute de legea penală.
Actele materiale care intră în conținutul infracțiunii continuate, fiind ele însele fapte penale, trebuie prezentate în rechizitoriu cu toate elementele care au relevanță penală sub aspectul conținutului infracțiunii, fiind totodată necesar să rezulte manifestarea de voință a procurorului în sensul trimiterii în judecată.
În actul de sesizare nu sunt descrise, în mod concret, distinct, diferențiat, actele materiale care fac obiectul infracțiunii de luare de mită (punctul II din rechizitoriu) și cele care fac obiectul infracțiunii de primire de foloase necuvenite (punctul III din rechizitoriu) și nu este descrisă modalitatea concretă în care inculpata ar fi primit suma de 1000 lei, ca obiect al luării de mită (punctul I din rechizitoriu), ceea ce echivalează cu nedescrierea precisă și completă a faptelor reținute în sarcina inculpatei B. M. C., cu nestabilirea corespunzătoare a calificării juridice aferente fiecărei fapte, ceea ce face imposibilă stabilirea clară și fară echivoc a obiectului și limitelor judecății, și impune, în situația neremedierii neregularităților, refacerea actului de sesizare.
Actul de sesizare are o mare importantă, atât pentru asigurarea dreptului la apărare al inculpatei, descrierea faptelor pentru care se dispune trimiterea în judecată și întocmirea rechizitoriului în condiții de legalitate fiind o componentă esențială în respectarea dreptului la un proces echitabil, prin realizarea unei informări corecte și detaliate, atât cu privire la starea de fapt, cât și pentru încadrarea juridică a faptelor și prejudiciul imputat de a cărui producere este acuzat fiecare inculpat.
Articolul 6 paragraful 3 lit. a) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat, în mod detaliat, nu numai cu privire la cauza acuzării, adică cu privire la faptele materiale de care este acuzat și pe care este fondată acuzația, dar și cu privire la natura acuzării, adică încadrarea juridică a faptelor.
Această prevedere trebuie apreciată în lumina dreptului la un proces echitabil în forma cea mai generală, garantat de articolul 6 paragraful 1 din Convenția Europeană.
S-a invocat jurisprudența Curții de la Strasbourg în cauzele Mattocia c. Italiei și De Salvador Torres c. Spaniei.
Cu privire la legalitatea administrării probelor s-a invocat nelegalitatea administrării unor probe și s-a solicitat, în temeiul art. 102 alin. 2, 3 și 4 din noul Cod de Procedură penală, excluderea probelor obținute nelegal, după cum urmează:
- declarația martorului E. A. din data de 27.04.2013 (fila 119) dată cu încălcarea prevederilor art. 123 alin. 1 rap. la art. 110 din Noul Cod de Procedură Penală (art. 86 alin. 3 rap. la art. 73 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că s-a omis să se consemneze ora începerii și ora încheierii ascultării martorului. Totodată s-a omis să i se aducă la cunoștință martorului, sub semnătură, că dacă nu va spune adevărul va fi pedepsit pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, conform art. 260 Cod penal din 1969 (art. 273 din Noul Cod Penal). De asemenea, cu toate că declarația este semnată de un martor asistent se omite identificarea acestuia. Nu se consemnează că martorul este de acord cu conținutul declarației, nu rezultă dacă i-a fost citită în prezența martorului asistent, neidentificat. Procesul verbal din data de 17.04.2013 consemnează dorința martorului de a se autodenunța, în prezența martorului asistent P. I., dar declarația este dată în 27.04.2013, fară a se identifica martorul asistent.
1. - procesul verbal de consemnare a denunțului oral al lui B. Winettou I. ffila 2) din data de 04.08.2012, ca mijloc de probă, conform art. 198 alin. 2 NCPP (art. 90 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 199 alin.1 lit. b și d NCPP (art. 91 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că nu s-a consemnat locul unde s-a încheiat procesul verbal, ora la care a început și s-a sfârșit activitatea consemnată în procesul verbal. Mențiunea "în Hunedoara, nu răspunde exigenței consemnării locului unde s-a încheiat procesul verbal.
Raportat la încălcarea prevederilor legale menționate, acest proces verbal este lovit de nulitate, iar probele, constând în elementele de fapt atestate prin procesul verbal sunt obținute în mod nelegal, în sensul prevederilor art. 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală;
- declarația olografa dată de B. Winettou I., în 04.04.2013, fără a se specifica în ce calitate este dată (filele 3 - 4), probă nelegală în sensul prevederilor 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală, ca urmare a încălcării prevederilor art. 97, 99 și 100 din Noul Cod de Procedură Penală ( art. 63-65 Codul de procedură penală din 1968);
- declarația olografa dată de B. Winettou I., în 08.04.2013, fară a se specifica în ce calitate este dată (fila 5), probă nelegală în sensul prevederilor 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală, ca urmare a încălcării prevederilor art. 97, 99 și 100 din Noul Cod de Procedură Penală ( art. 63-65 Codul de procedură penală din 1968);
- declarația martorului B. Winettou I. din data de 11.04.2013 (filele 18-19), consemnată ca fiind dată în continuarea declarației nr._ din data de 10.04.2013, reprezintă o nouă declarație, dată în urma reaudierii martorului, astfel încât declarația a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 121 din Noul Cod de Procedură Penală (art. 85 Cod procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că s-a omis să i se solicite martorului, înainte de a fi audiat, să depună jurământul și nu i s-a comunicat că se află sub prestare de jurământ ca urmare a declarației anterioare. Suntem în prezența unei noi declarații astfel încât era necesară depunerea jurământului de martor, iar martorul trebuia să semneze pentru depunerea jurământului. Totodată s-a omis să i se aducă la cunoștință martorului că dacă nu va spune adevărul va fi pedepsit pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, conform art. 260 Cod penal din 1969 (art. 273 din Noul Cod Penal);
6.-procesul verbal de consemnare a denunțului oral al lui N. D. C., din data de 25.04.2013 (fila 106), ca mijloc de probă, conform art. 198 alin. 2 NCPP (art. 90 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 199 alin.1 lit. b și d NCPP (art. 91 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală din1968), ca urmare a faptului că nu s-a consemnat locul unde s-a încheiat procesul verbal, ora la care a început și s-a sfârșit activitatea consemnată în procesul verbal. Mențiunea "în Hațeg", nu răspunde exigenței consemnării locului unde s-a încheiat procesul verbal.
Raportat la încălcarea prevederilor legale menționate, acest proces verbal este lovit de nulitate, iar probele, constând în elementele de fapt atestate prin procesul verbal sunt obținute în mod nelegal, în sensul prevederilor art. 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală;
7.-declarația olografa dată de N. D. în data de 15.04.2013, fară a se specifica în ce calitate este dată (filele 3 - 4), probă nelegală în sensul prevederilor 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală, ca urmare a încălcării prevederilor art. 97, 99 și 100 din Noul Cod de Procedură Penală (art. 63-65 Codul de procedură penală din 1968);
8.-declarația martorului N. D. C. din data de 25.04.2013 (fila 110), dată cu încălcarea prevederilor art. 123 alin. 1 rap. la art. 110 din Noul Cod de Procedură Penală (art. 86 alin. 3 rap. la art. 73 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că s-a omis să se consemneze ora începerii și ora încheierii ascultării martorului. Totodată s-a omis să i se aducă la cunoștință martorului, sub semnătură, că dacă nu va spune adevărul va fi pedepsit pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, conform art. 260 Cod penal din 1969 (art. 273 din Noul Cod Penal).
9. - declarația olografa dată de B. Milidora în data de 15.04.2013, fară a se specifica în ce calitate este dată (filele 3 - 4), probă nelegală în sensul prevederilor 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală, ca urmare a încălcării prevederilor art. 97, 99 și 100 din Noul Cod de Procedură Penală ( art. 63-65 Codul de procedură penală din 1968);
10. - procesul verbal de consemnare a denunțului oral al lui B. Milidora, din data de 25.04.2013 (fila 110), ca mijloc de probă, conform art. 198 alin. 2 NCPP (art. 90 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 199 alin. 1 lit. b și d NCPP (art. 91 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că nu s-a consemnat locul unde s-a încheiat procesul verbal, ora la care a început și s-a sfârșit activitatea consemnată în procesul verbal. Mențiunea "în Hațeg", nu răspunde exigenței consemnării locului unde s-a încheiat procesul verbal.
Raportat la încălcarea prevederilor legale menționate, acest proces verbal este lovit de nulitate, iar probele, constând în elementele de fapt atestate prin procesul verbal sunt obținute în mod nelegal, în sensul prevederilor art. 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală;
- declarația martorului B. Milidora din data de 25.04.2013 (fila 113), dată cu încălcarea prevederilor art. 123 alin. 1 rap. la art. 110 din Noul Cod de Procedură Penală (art. 86 alin. 3 rap. la art. 73 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că s-a omis să se consemneze ora începerii și ora încheierii ascultării martorului. Totodată s-a omis să i se aducă la cunoștință martorului, sub semnătură, că dacă nu va spune adevărul va fi pedepsit pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, conform art. 260 Cod penal din 1969 (art. 273 din Noul Cod Penal).
- procesul verbal de consemnare a denunțului oral al lui P. I., din data de 25.04.2013 (fila 114), ca mijloc de probă, conform art. 198 alin. 2 NCPP (art. 90 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 199 alin. 1 lit. b și d NCPP (art. 91 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că nu s-a consemnat locul unde s-a încheiat procesul verbal, ora la care a început și s-a sfârșit activitatea consemnată în procesul verbal. Mențiunea "în Hunedoara", nu răspunde exigenței consemnării locului unde s-a încheiat procesul verbal.
Raportat la încălcarea prevederilor legale menționate, acest proces verbal este lovit de nulitate, iar probele, constând în elementele de fapt atestate prin procesul verbal sunt obținute în mod nelegal, în sensul prevederilor art. 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală;
13. - declarația olografa dată de P. I. în data de 17.04.2013, fără a se specifica în ce calitate este dată (fila 115), probă nelegală în sensul prevederilor 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală, ca urmare a încălcării prevederilor art. 97, 99 și 100 din Noul Cod de Procedură Penală ( art. 63-65 Codul de procedură penală din 1968). Nu se consemnează ora la care a început si ora la care s-a încheiat declarația;
14. - procesul verbal de consemnare a denunțului oral al lui E. A., din data de 25.04.2013 (fila 114), ca mijloc de probă, conform art. 198 alin. 2 NCPP (art. 90 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 199 alin. 1 lit. b și d NCPP (art. 91 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că nu s-a consemnat locul unde s-a încheiat procesul verbal, ora la care a început și s-a sfârșit activitatea consemnată în procesul verbal. Mențiunea "în Hunedoara", nu răspunde exigenței consemnării locului unde s-a încheiat procesul verbal. De asemenea, cu toate că procesul verbal este semnat de un martor asistent se omite identificarea acestuia. Procesul verbal din data de 17.04.2013 consemnează dorința martorului de a se autodenunța, în prezența martorului asistent P. I., dar procesul verbal de consemnare a denunțului oral este încheiat în 27.04.2013, fără a se identifica martorul asistent.
Raportat la încălcarea prevederilor legale menționate, acest proces verbal este lovit de nulitate, iar probele, constând în elementele de fapt atestate prin procesul verbal sunt obținute în mod nelegal, în sensul prevederilor art. 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală;
15. -procesele verbale ., nr._, nr._ și nr._ din 11.04.2013, de predare primire încheiat între un ofițer de poliție și B. M. C., ca mijloc de probă, conform art. 198 alin. 2 NCPP (art. 90 alin. 1 Cod procedură penală din 1968), s-a încheiat cu încălcarea prevederilor art. 199 alin. 1 lit. b și d NCPP (art. 91 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală din 1968), ca urmare a faptului că nu s-a consemnat locul unde s-a încheiat procesul verbal, ora la care a început și s-a sfârșit activitatea consemnată în procesul verbal. Totodată nu era posibil ca predarea bunurilor consemnate în procesele verbale să fi fost făcută de B. M. C., deoarece aceasta se afla, în data de 11.04.2013, în stare de reținere(semnătura nu este a inculpatei).
Raportat la încălcarea prevederilor legale menționate, acest proces verbal este lovit de nulitate, iar probele, constând în elementele de fapt atestate prin procesul verbal sunt obținute în mod nelegal, în sensul prevederilor art. 102 alin. 2 și 3 din Noul Cod de Procedură Penală; Se solicită în temeiul art. 102 din Noul Cod de Procedură Penală, excluderea tuturor probelor și mijloacelor de probă obținute în mod nelegal, cuprinse la punctul I, pozițiile 1-15, pentru considerentele expuse anterior, cu consecința înlăturării lor din dosarul de urmărire penală.
Cu privire la legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală: Dispoziția procurorului de trimitere în judecată a inculpatei pentru fapta descrise în rechizitoriu la punctul I s-a întemeiat pe flagrantul organizat la data de 10.04.2013, având ca denunțător pe numitul B. Winettou I. care afirmase că inculpata i-ar fi cerut 1000 lei, bani puși la dispoziție din fondurile parchetului, denunțător care avea asupra sa, în momentul flagrantului, tehnică de înregistrare audio-video în mediu ambiental.
La dosar s-au depus 7 planșe foto - filele 53-59 cuprinzând capturi ale imaginilor filmate, ceea ce semnifică faptul că există cel puțin imagini video din timpul flagrantului, de altfel eșuat.
Lipsa din dosarul de urmărire penală a unor probe administrate în cursul urmăririi penale se susține că încalcă grav dreptul la apărare al inculpatei, dreptul la un proces echitabil și obligația organelor judiciare de a afla adevărul, de a pune la dispoziție instanței toate probele administrate, atât în defavoarea inculpatei cât și în favoarea inculpatei.
Existența înregistrării în mediul ambiental, nedepusă la dosar, poate releva netemeinicia acuzațiilor aduse inculpatei, respectiv nevinovăția acesteia.
Dispoziția procurorului de trimitere în judecată a inculpatei pentru fapta descrise în rechizitoriu la punctul III s-a întemeiat pe prezumția că fiecare din pacienții înregistrați în registrul de evidență din data de 10.04.2013, în număr de 59, a dat inculpatei bani sau alte foloase după eliberarea documentelor medicale de revizuire/prelungire a pensiei de invaliditate, invocându-se aspecte care țin de logica formală și nu de probe.
Toți pacienții înregistrați în registrul de evidență din data de 10.04.2013, în număr de 59, au fost audiați de organele de poliție, la multe dintre audieri participând și avocatul ales al inculpatei, în faza de urmărire penală.
Cu toate acestea, P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara a omis să depună la dosarul de urmărire penală declarațiile pacienților, ceea ar duce la concluzia că acele declarații infirmă teza acuzării și nu justifică dispoziția de trimitere în judecată pentru această infracțiune.
Prin urmare, lipsa de la dosar a unor probe, identificate mai sus, administrate în cursul urmăririi penale, în condițiile art. 97- 100 alin. 1 și 103 alin. 1 NCPP (art. 62, 63 alin. 2, 64-67 Cod procedură penală din 1968), ar încalca obligațiile organului de urmărire penală, prevăzute la art. 306 NCPP (art. 202, 203 Cod procedură penală din 1968), respectiv, încalcă principiul legalității procesului penal și principiul aflării adevărului, reglementate de art, 2 și 5 NCPP;
În temeiul art. 346 alin. 3 lit. a), raportat la prevederile art. 328, 329 și 371 din Noul Cod de Procedură Penală, în temeiul art. 346 alin. 4 și 5 din același cod, luând în considerare prevederile art. 6 paragrafele 1 și 3 din Convenția Europeană, în lumina dreptului la un proces echitabil, și având în vedere necesitatea asigurării cadrului necesar deplinei exercitări a dreptului la apărare, s-a solicitat restituirea cauzei la parchetul care a întocmit sesizarea în vederea refacerii rechizitoriului, excluderea probelor obținute nelegal, și obligarea parchetului care a întocmit sesizarea să depună la dosar toate mijloacele de probă și probele administrate în cursul urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a răspuns în termenul legal prev. de art. art. 344 alin. 4 Cod procedură penală și art. 4 din Legea de punere în aplicare a noului Cod de Procedură penală nr. 255/2013 după cum urmează:
Cu privire la motivul invocat „verificarea legalității actului de sesizare a instanței", nesatisfacerea exigențelor articolelor 328, 329 și 371 din N.C.P.P., constatăm că se invocă faptul că rechizitoriul nr. 328/P/2013 privind pe inculpata B. M. C. nu satisface exigențele articolelor 328, 329 și 371 N.C.P.P.
Această excepție invocată de inculpată, prin apărător ales este total nefondată, având în vedere faptul că rechizitoriul a fost emis în data de 3 iulie 2013, sub activitatea Codului de Procedură Penală din 1968. Or, potrivit disp. art. 13 din N.C.P.P., „Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la . și până la momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în situațiile tranzitorii", sens în care sunt prevederile art. 4 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora „actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de Procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la date îndeplinirii lor, rămân valabile.
Prin urmare, invocarea argumentului potrivit căruia rechizitoriul nu este întocmit conform prevederilor din Codul de procedură penală în vigoare începând cu data de 01.02.2014 este inadmisibil, rechizitoriul emis în cauză îndeplinește cerințele de formă și de fond prev. de art. 263 C.P.P. anterior rap. la art. 4 din Legea de punere în aplicare a noului Cod de Procedură penală nr. 255/2013.
Excepție lipsei descrierii faptei de la punctul II, pct. III din rechizitoriu este inadmisibilă, deoarece vizează fondul cauzei. Procurorul a descris fapta, a indicat modalitățile de săvârșire ca fiind pretinderea și primirea sumei de bani.
Cu privire la motivul neprecizării intervalului în care au fost audiați N.
D. C., B. Milidora, P. loan și E. A., în rechizitoriu s-a reținut că faptele au fost comise în data de 10.04.2013, cu ocazia prezentării la cabinetului medicului B. M. C.. Ora este lipsită de relevanță, fiind de notorietate că medicul examinează un singur pacient o dată, respectând astfel și confidențialitatea actului medical, în concordanță cu prevederile legii nr. 64/2003.
Cu privire la fapta de primire de foloase necuvenite de la pct. III din rechizitoriu, P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara a arătat că bunurile - obiect material al infracțiunii de primire de foloase necuvenite sunt expres indicate în rechizitoriu, indicate fiind cu ocazia flagrantului, precum și data la care inculpata le-a primit de la pacienți. Având în vedere numărul mare de bunuri care au fost găsite, natura acestora, precum și faptul că asemenea bunuri nu își au locul în mod firesc într-un cabinet medical, faptul primirii acestora de la pacienți de către inculpată este evident, constituind fapte sau împrejurări care în procesul penal nu trebuie dovedite (a se vedea în acest sens doctrina în materie procesual penală, respectiv, obiectul probațiunii - faptele notorii și evidente, M. U., în Procedură penală. Partea generală. Partea specială. Ed. C.H. B., 2013, p. 155).
În ceea ce privește motivul că rechizitoriul este neregulamentar întocmit, s-a apreciat că invocarea acestuia este făcută cu scopul de a se împiedica începerea judecării cauzei. Astfel, noțiunea de „acuzație în materie penală" în dreptul procesual penal român, este reprezentată de notificarea oficială emisă de o autoritate competentă cu privire la imputabilitatea săvârșirii de o persoană a unei infracțiuni, în principiu, o dată cu începerea urmăririi penale „in personam"
Referitor la nelegalitatea administrării probelor:
Motivul invocat - Declarația martorului E. A. din data de 27.04.2013 - fila 119, este dată cu încălcarea prev. art. 23 alin. 1 rap. la art. 110 din N.C.P.P. din nou invocăm prev. art. 4 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora „actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de Procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la date îndeplinirii lor, rămân valabile...", mijlocul de probă fiind administrat în data de 27.04.2013. pe de altă parte, se invocă faptul că s-a omis a se consemna ora începerii și încetării audierii, însă aceasta, în măsura în care se reține ca fiind o încălcare, fiind vorba de o nulitate relativă, nu s-a arătat în ce constă vătămarea care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel că solicitarea nu este fondată. în ceea ce privește omisiunea de a i se pune în vedere martorului că dacă nu va spune adevărul, va săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă este neîntemeiată, din examinarea întregii declarații putem observa că acestea au fost îndeplinite de organul judiciar, iar în ceea ce privește martorul asistent, este lipsit de relevanță, puterea probatorie a declarației martorului nefiind cu nimic afectată.
Motivul invocat - Procesul-verbal de consemnare a denunțului oral al lui B. Winettou loan s-a încheiat cu încălcarea prev. art. 199 alin. 1 lit. b și d N.C.P.P., nefiind consemnat locul unde s-a încheiat procesul verbal și ora.
Motivul este nefondat - și aici invocăm prev. art. 4 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora „actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de Procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la date îndeplinirii lor, rămân valabile...", oricum este greșit invocat, pentru că procesul verbal prin care s-a consemnat denunțul oral nu este mijloc de probă conf. art. 90 din C.P.P. anterior, ci mod de sesizare al organelor de urmărire penală, conf. art. 223 alin. 3 teza a ll-a C.P.P. din 1968 situat în cap. IV - Efectuarea urmăririi penale - secțiunea I - Sesizarea organelor de urmărire penală.
Referitor la procesul verbal de consemnare a denunțului oral al lui N. D. C., B. M., P. loan și E. A. se arătă că procesul verbal în care s-a consemnat denunțul oral nu este mijloc de probă conf. art.90 din C.P.P. anterior,ci mod de sesizare al organelor de urmărire penală,penală, conf. art. 223 alin. 3 teza a ll-a C.P.P.
În ceea ce privește omiterea consemnării orei începerii și încheierii ascultării, fără a se indica în ce constă vătămarea în ceea ce privește omisiunea de a i se pune în vedere martorului că dacă nu va spune adevărul,va săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă este neîntemeiată.
Se arată la pag. 17, pct. 15, faptul că procesele verbale ., nr._, nr._ și nr._ de predare-primire între ofițerul de poliție și B. M. C. au fost încheiate cu încălcarea art". 198 alin." 2 N.C.P.P. (art. 90 alin. 1 C.p.p. anterior), nefiind consemnat locul încheierii, ora la care s-a început și s-a sfârșit activitatea consemnată în procesul verbal, nefiind posibilă predarea deoarece inculpata B. M. C. se afla în stare de reținere.
Cu privire la acestea, se arată că procesul verbal a fost întocmit cu ocazia flagrantului, fiind semnat de inculpată. Inculpata nu a contestat procesul verbal pe parcursul urmăririi penale, iar ne consemnarea locului și a orei nu i-a pricinuit acesteia nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește excepția invocată de inculpată prin avocat ales, la pagina 17, cap. III, lit. a, se arătă că prin adresa din data de 24.03.2014 mediile de stocare au fost înaintate Tribunalului Hunedoara.
Examinând cererea formulată de inculpată cu privire la constatarea neregularității rechizitoriului, aspectele cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, prin prisma dispozițiilor art. 345 alin.1Cod procedură penală, s-a constatat că acestea nu sunt întemeiate.
Procedura de cameră preliminară are ca obiect verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Această verificare se face raportat la dispozițiile legale în vigoare la data administrării probelor.
În speță, inculpata prin apărător a invocat și aspecte de netemeinicie, considerând că probelor administrate trebuie să li se dea o altă interpretare, aspecte care vor face obiectul analizei pe fond a cauzei.
Referitor la faptul că s-a omis a se consemna ora începerii și încetării audierii martorilor denunțători, s-a constatat că este o nulitate relativă, nu s-a produs o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actului.
În ceea ce privește omisiunea de a i se pune în vedere martorului că dacă nu va spune adevărul, va săvârși infracțiunea de mărturie mincinoasă s-a constatat că este neîntemeiată, din examinarea declaraților se observă că această obligație a fost îndeplinită de organul judiciar, martorii semnând personal sub formula jurământului ( a se vedea filele 16, 20, 22, 24, 48,113, 116, 119).
În ceea ce privește susținerea că identitatea martorului asistent, în cazul declarației luată martorei E. A. este necunoscută, s-a constatat că martorul asistent este identificat ca fiind P. I., conform procesului verbal de la fila 117.
Examinând rechizitoriul nr.328/P/2013 din data de 03.07.2013, emis de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara privind pe inculpata B. M. C., s-a constatat că îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute în art. 262, art. 263 și art. 264 vechiul Cod de procedură penală aplicabil la data sesizării instanței și a apreciat că se impune începerea judecății, întrucât neregularitățile invocate nu atrag imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.
II. Inculpata B. M. C. a formulat contestație împotriva încheierii din 09.04.2014 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară în dosar penal nr._ care în esență, invocă aceleași împrejurări supuse atenției Tribunalului Hunedoara și analizate de Judecătorul de cameră preliminară în încheierea supusă contestației. Solicită desființarea încheierii contestate ca netemeinică nelegală și nemotivată și solicită Curții să:
1. Se constatate că rechizitoriul nr.328/P/2013 din data de 03.07.2013, emis de P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, este neregulamentar întocmit, neregularitate invocată de noi prin cererea din data de 12.03.2014 și cu privire la care, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din dat de 09 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Hunedoara, în cadrul Procedurii în Camera Preliminară, s-a pronunțat o soluție de respingere, fără ca încheierea să fie motivată prin raportare la criticile aduse actului de sesizare a instanței.
2. Se constate neregularitățile actului de sesizare invocate, urmare a încălcării prevederilor art.328,329 și 371, cu referire la rt.10 Cod procedură penală ( art.263,264 și 317, cu referire la art.6 C. procedură penală din 1968) în temeiul art.345 din același cod și să se dispună comunicarea încheierii parchetului care a emis rechizitoriul, pentru remedierea acestora, în termenul legal, de 5 zile de la comunicare.
3. Să se constate, în situația, neremedierii, în termenul prevăzut de art.345 alin.3 NCPP, a neregularităților actului de sesizare, că neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății;
4. Să se dispună, în temeiul art.346 alin.3 lit.a din Noul Cod de Procedură Penală restituirea cauzei la P. de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru remedierea neregularităților invocate și constatate, cu consecința refacerii actului de sesizare.
5. Să se constate nelegalitatea administrării tuturor probelor identificate în motivarea cererii adresate Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul Hunedoara, în dosarul de urmărire penală nr.328/P/2013, în temeiul art.102 alin.2,3 și 4 Cod de Procedură penală, cu consecința excluderii acestor probe;
6. Să se constate că lipsa de la dosar a unor probe, indicate în cererea din data de 12.03.2014, administrate în cursul urmăririi penale, încalcă obligațiile organului de urmărire penală, prevăzute la art.306 NCPP ( art.202,203 Cod procedură penală din 1968) respectiv încalcă principiul legalității procesului penal și principiul aflării adevărului;
7. Să se constate că nu s-a dispus ca parchetul să atașeze la dosarul cauzei toate probele administrate în cursul urmăririi penale, pentru ca instanța să se poată pronunța cu privire la legalitatea administrării acestora;
8. Să se constate încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil pentru temeiurile identificate în motivarea cererii din data de 12.03.2014;
9. Să se constate nelegalitatea efectuării actelor de urmărire penală identificate în motivarea cererii adresate Judecătorului de Cameră Preliminară de la Tribunalul Hunedoara, în dosarul de urmărire penală nr.328/P/2013, în temeiul art.282 Cod procedură penală ( art.197 alin.1 și 4 Cod Procedură penală din 1968 ) cu consecința anulării acestor acte.
III.C. a comunicat părților, în cadrul măsurilor premergătoare prev. de art. 344 C.pr.pen. drepturile menționate în alin.2 al acestui articol, respectiv posibilitatea formulării în scris a cererilor și excepțiilor cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării organelor de către organele de urmărire penală.
IV. C. constată nefondată contestația în considerarea, pe de o parte a motivelor invocate de contestator, iar pe de altă parte a argumentelor lipsite de sustenabilitate din perspectiva soluției adoptate de judecătorul de cameră preliminară în data de 09.04.2014.
Din economia textului de lege invocat de Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Sibiu rezultă că acesta s-a pronunțat în temeiul art. 346 alin.2 C.pr.pen. asupra cererilor și excepțiilor invocate prin apărător ales și a constatat că aspectele invocate nu constituie neregularități ale actului de sesizare, ci vizează pe de o parte fondul cauzei,motiv pentru care nu fac obiectul verificării în procedura de cameră preliminară, iar pe de altă parte, reprezintă critici cu privire la care sunt aduse argumente de lege care justifică constatarea legalității actului de sesizare a instanței pentru faptele de care este acuzată inculpata contestatoare.
Susținerea caracterului nemotivat al încheierii este lipsită de sustenabilitate din perspectiva argumentelor punctuale oferite de judecătorul de cameră preliminară fiecăreia dintre criticile formulate de către inculpată prin apărător ales.
Judecătorul Tribunalului Hunedoara relevă în conținutul motivării caracterul nefondat al acelor critici care vizează aplicabilitatea principiului tempus regist actum din perspectiva dispozițiilor tranzitorii reglementate de Legea nr.255/2013.
Soluția Judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Hunedoara este legală și temeinică raportat la criticile invocate de către apărare, în procedura de cameră preliminară și care, în esență, sunt redate în considerentele încheierii atacate. Adoptarea unei alte atitudini procesual penale din partea judecătorului de cameră preliminară ar fi echivalat cu depășirea limitelor oferite de dispozițiile art.345 C. pr. pen și cu antepronunțare asupra fondului cauzei, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Din perspectiva caracterului echitabil al procedurilor judiciare derulate în faza urmăriri penale, C. reține ca judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății constatând că nu există neregularități ale actului de sesizare a instanței, ori probe a căror admisibilitate să fie sancționată potrivit dispozițiilor art.280-282 C. pr. P.. Susținerile că inculpata nu ar fi informată complet și clar în legătură cu faptele de care este acuzată reprezintă simple alegați fără fundament în actele procesuale derulate în faza de urmărire penală.
V Constatând că judecătorul de cameră preliminară a răspuns tuturor excepțiilor invocate de către apărare, că soluția adoptată este legală și temeinică, raportat la dispozițiile art.347 C. pr. pen coroborat cu art.4251alin.7 pct.1 lit. b C. pr. pen va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata B. M. C. împotriva încheierii penale din 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpata să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata B. M. C. împotriva încheierii penale din 09.04.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpata să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2014.
Judecător de cameră preliminară Grefier
C. M. M. L. B.
Red. CMM/05.06.2014
Tehnored. CB/05.06.2014/2 EX
Jud. f. T. C. M.
← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 371/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
---|