Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 297/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.297/2014
Ședința publică din 20.05.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. M.
Grefier: C. F. B.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:
Procuror: I. N.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul S. A. împotriva sentinței penale nr. 68/10.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul contestator S. A., aflat în stare de deținere, asistat de avocat G. I., în substituirea apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată faptul că prezentul dosar a fost repus pe rol întrucât a încetat temeiul care a determinat suspendarea cauzei, ca urmare a pronunțării de către ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a Deciziei nr. 1/ 14 aprilie 2014 – dosar nr._ /HP/P.
Condamnatul contestator depune la dosar un memoriu.
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul S. A. solicită admiterea contestației formulată de condamnatul contestator pentru motivele depuse la dosar de către contestator, apreciind că sunt îndeplinite condițiile privind legea mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată.
Având ultimul cuvânt condamnatul S. A. arată că solicită diminuarea sporului de pedeapsă.
C. DE A.
Asupra contestației de față;
I. Prin sentința penală nr. 68/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._, s-a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Aiud privind pe condamnatul S. A. ns. la 07.04.1973, deținut în Penitenciarul Aiud, iar în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, T. A. a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 382/2005 pronunțată de T. G., definitivă prin decizia penală nr1070/2006 a ÎCCJ, inculpatul S. A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 din Codul penal din 1969 și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, d, Codul penal din 1969.
Prin aceeași sentință inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de dispozițiile art192 alin.2 din Codul penal din 1969.
Pedepsele au fost contopite, în baza dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) art.35 din Codul penal din 1969 și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 16 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b, d, Codul penal din 1969.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 514/2006 de către T. G., executarea pedepsei începând la data de 21.03.2004.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzută de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat
Aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Astfel, instanța a reținut următoarele:
Infracțiunea de omor prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. 1 din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 188 C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 10 la 20 de ani, iar în actualul Cod penal de la 10 la 20 ani.
Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 20 ani închisoare.
Infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de dispozițiile art. 192 alin.1, 2 din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 224 alin 1,2 C. pen., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1969 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 10 de ani, iar în actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Instanța a constatat că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 3 ani închisoare.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța a comparat compare pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, în urma contopirii pedepselor de 15 ani închisoare și 3 ani închisoare, la pedeapsa de bază de 15 ani închisoare se adaugă sporul de 1 an, rezultând o pedeapsă de 16 ani închisoare.
Având în vedere prevederea ca pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969 este prevăzută și de legea nouă, instanța a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal.
Prin urmare, pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 382/2005 a Tribunalului G., este mai mică decât pedeapsa care i-ar fi fost aplicată condamnatului conform noului cod penal.
II. Împotriva acestei soluții a formulat contestație în termenul legal prevăzut de art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 persoana condamnată S. A., care solicită aplicarea legii penale mai favorabile și diminuarea sporului de pedeapsă aplicat în urma concursului de infracțiuni.
III. C. verificând hotărârea contestată în raport de dispozițiile art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.6 alin.1 C. pen și cu referire la art.425 1 C.pr.pen constată că această contestație este nefondată pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 6 C. pen. „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”.
T. a examinat situația juridică a persoanei condamnate în raport de noile dispoziții legale care reglementează infracțiunile comise de acesta și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal actual.
În mod justificat pe fondul neîndeplinirii condiției reglementate de art. 6 C. pen. T. a apreciat ca neîntemeiată sesizarea Comisiei de evaluare.
În speță pedeapsa principală rezultantă de 16 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit a, b, d C. pen anterior a fost verificată prin prisma componentelor care compun pedeapsa rezultantă, evaluându-se situația juridică analizată în raport de incidența art.6 C. pen. cu privire la pedepsele individuale și ulterior rezultanta a fost verificată din perspectiva posibilei depășirii a maximului la care se poate ajunge în baza legii noi.
La momentul efectuării concursului de infracțiuni instanța de fond a adăugat un spor de un an închisoare, spor de care este nemulțumit și pentru care a formulat contestație.
T. a operat corect analiza situației juridice în care se găsește persoana condamnată, în concordanță cu opinia exprimată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.1/2014, ce reprezintă o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni.
Incidența legii penale mai favorabile nu presupune o reindividualizare judiciară a pedepsei rezultante ci aplicarea efectivă a normei reglementată de art. 6 alin. 1 C. pen. actual, expusă anterior. Persoana condamnată nu se află în circumstanțele reglementate de acest text de lege.
IV. În raport de dispozițiile art.4251alin 7.pct.1 lit.b C.pr.pen va respinge ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată S. A. împotriva sentinței penale nr. 68/10.02.2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din bugetul Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată S. A. împotriva sentinței penale nr. 68/10.02.2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din bugetul Ministerului Justiției în favoarea Baroului de avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2014.
Președinte, Grefier,
C. M. M. C. F. B.
Red.CMM
Tehnored.CFB/2ex/22.05.2014
Jud. f. T. Ț.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 403/2014.... → |
|---|
