Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 291/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-05-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 291/2014
Ședința publică de la 19 mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. B.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. –procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de petentul condamnat G. A. împotriva sentinței penale nr. 246/31.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns condamnatul G. A. aflat în stare de deținere în P. A., personal și asistat de doamna avocat B. M., apărător desemnat din oficiu pentru condamnat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul G. A. învederează că motivul contestației constă în aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al condamnatului contestator și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat B. M., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul G. A., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune aplicarea art. 6 Cod penal prin prisma legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Condamnatul G. A. având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
Asupra contestației de față,
C. DE A.
Constată:
Prin sentința penală nr. 246/31.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de condamnatul G. A., CNP_, deținut în P. A., privind aplicarea legii penale mai favorabile și în consecință:
S-a constatat că prin sentința penală nr. 516/2007 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin decizia nr. 1040/2008 a ÎCCJ, s-a aplicat condamnatului G. A. pedeapsa de 17 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal.
În baza art. 6 alin.5 NCp rap. la art. 66 alin. 1 NCp a fost redusă de la 7 ani la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor aplicată condamnatului G. A. și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale susmenționate.
În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare s-adispus a rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, condamnatul G. A., deținut în P. A. a solicitat reindividualizarea pedepsei pe care o execută, în raport de prevederile noul Cod penal și aplicarea legii penale mai favorabile.
Din actele comunicate de P. A. (Referatul de evaluare, M.E.P.Î. nr. 619/D/2007 din 24.03.2008 emis de T. Bacău) rezultă că susnumitul a fost condamnat prin s.p. nr. 516/2007 a Tribunalului Bacău la pedeapsa de 17 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal.
În noul Cod penal intrat în vigoare la 01.02.2014, infracțiunea de omor săvârșită în public, prev. de art. 174, 175 lit. i din vechiul Cod penal, nu se mai regăsește între variantele omorului calificat prevăzute la art. 189 lit. a-h, împrejurare față de care fapta pentru care a fost condamnat numitul G. A. va fi încadrată la infracțiunea de omor prev. de art. 188 N.C.p și pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Potrivit art. 6 alin. 1 N.C.p, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Așa cum s-a arătat deja, pentru infracțiunea de omor prev. de art. 188 N.C.p maximul special de pedeapsă este 20 de ani închisoare; întrucât pedeapsa principală pe care o execută condamnatul G. A. – 17 ani închisoare – este mai mică decât maximul special prev. de lege, ea nu se poate reduce raportat la prevederile art. 6 alin. 1 N.C.p.
T. constată, însă, că se impune reducerea pedepsei complementare aplicate condamnatului prin aceeași sentință a Tribunalului Bacău de la 7 ani la 5 ani întrucât art. 6 alin. 5 N.C.p prevede că pedeapsa complementară se execută în limitele prevăzute de legea nouă, când este mai favorabilă, iar art. 66 N.C.p prevede că durata pedepsei complementare este de la 1 la 5 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, contestație condamnatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune reducerea pedepsei, cu motivarea că au scăzut limitele speciale ale infracțiuni de omor pentru care a fost condamnat.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate și a textelor legale pertinente, curtea reține:
Prima instanță a dat o justă interpretare dispozițiilor art. 4 și art. 6 din noul Cod penal.
În ceea ce privește art. 4 din noul Cod penal, a reținut corect că fapta de omor săvârșit în public, prev. de art. 174, art. 175 lit. i din Codul penal din 1969, nu a fost dezincriminată prin acea că agravanta specială „în public” nu a mai primit aceeași relevanță și că fapta inculpatului se regăsește incriminată ca omor simplu, prev. de art. 188 din noul Codul penal.
În ceea ce privește art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, prima instanță a reținut în mod just că nu sunt îndeplinite condițiile de incidență a acestui articol deoarece pedeapsa principală concret aplicată inculpatului, 17 de ani închisoare, nu depășește limita maximă specială prevăzută de legea nouă.
Este adevărat că limitele speciale ale pedepsei principale pentru fapta săvârșită de inculpat s-au redus, limita minimă de la 15 la 10 ani, iar limita maximă de la 25 la 20 de ani, dar această reducere nu atrage incidența art. 6 din noul Cod penal atâta timp cât legiuitorul român, prin adoptarea noului cod, a înțeles să renunțe la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, aspect ce rezultă expres din dispozițiile art. 4 din Lg. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, conform cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Cu privire la pedeapsa complementară prima instanță a procedat, de asemenea corect, constatând incidența art. 6 alin. 5 din noul Cod penal, reducând durata respectivei pedepse la maximul prevăzut de art. 66 alin. 1 din același cod.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. A. împotriva sentinței penale nr. 246/31.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, condamnatul contestator va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
C. va acorda onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului contestator în sumă de 100 lei, stabilit cf. art. 5 lit. g din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat G. A. împotriva sentinței penale nr. 246/31.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă contestatorul condamnat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în prezenta procedură.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului contestator, în cuantum de 100 lei, care se va avansa din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. D. B. D. M. H.
Red. A.B./Tehnored. D.M.H.
17.06.2014, 2 ex.
J. Fond G. I.
← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
---|