Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 403/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 403/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-05-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 403/A/2014
Ședința publică din 26 mai 2014
Președinte: S. I. M.
Judecător: A. D. B.
Grefier: T. C.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
Procuror: I. N.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul V. G. L. împotriva sentinței penale nr. 146/18.03.2014, pronunțată de J. S. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat C. G., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. G. L. și avocat M. A., apărătorul ales al părții civile intimate C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța apreciază valabil mandatul apărătorului din oficiu pentru asistarea inculpatului apelant V. G. L., raportat la împrejurarea că împuternicirea avocațială a doamnei av. G. L. atașată la dosar, vizează doar declarația de apel și asistarea inculpatului la J. S..
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul inculpatului, apărătorul părții civile și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. G., apărătorul inculpatului V. G. L., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecare, a se reduce cuantumul daunelor morale.
În susținerea apelului arată că se impune reducerea daunelor morale în raport cu prejudiciul moral suferit de partea vătămată care nu a fost dovedit. Concluzionând, arată că daunele morale acordate în cauză nu sunt proporționale cu prejudiciul moral.
Avocat M. A., apărătorul ales al părții civile C. V., solicită respingerea apelului și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Susține că prejudiciul moral suferit de partea civilă a fost dovedit. Arată că părții civile i-a fost rupt maxilarul și s-a dovedit cu martori că acesta, timp de 40 de zile, s-a simțit rău și a băut doar sucuri și supă cu paiul. Mai precizează că orice vătămare fizică produce și un prejudiciu moral.
Concluzionând, susține că suma acordată cu titlu de daune morale este mică în raport cu suferințele părții vătămate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată având în vedere criteriile corecte de evaluare a daunelor morale acordate părții civile.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 146/18.03.2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost admisăacțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S. și a fost obligat inculpatul V. G. L. la plata către partea civilă a sumei de 1.453,56 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile C. V., la care s-a adăugat dobânda legală până la data plății efective.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. V. și a fost obligat inculpatul V. G. L. la plata către partea civilă a sumei de 1.238 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse în rest pretențiile părții civile C. V. ca neîntemeiate.
În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 276 alin. 2 Cpp, a fost obligat inculpat la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare parțiale către partea civilă C. V..
În temeiul art. 276 Cpp, respinge ca neîntemeiată cererea inculpatului de obligare a părții civile C. V. la plata sumei de 950 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 16.09.2013 de P. de pe lângă J. S. în cadrul dosarului nr. 4912/P/2012 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecata a inculpatului V. G. L. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. și pedepsită de art. 181 alin. 1 din Codul penal.
În actul de sesizare a fost reținută următoarea situație de fapt:
În data de 20.07.2012, în jurul orelor 16.30 inculpatul l-a lovit cu pumnul in zona fetei pe partea vatamata C. V. provocandu-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de ingrijiri medicale.
În cursul judecații, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei retinute in sarcina sa prin rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate in faza de urmarire penală conform art. 320 ind.1 Cpp.
Potrivit art. 320 ind. 1 alin. 3 Cpp, s-a procedat la audierea acestuia, declaratia sa fiind atasata la dosar la fila 21, iar instanta a incuviintat cererea de judecare in temeiul art. 320 ind.1 Cpp.
Prin sentința penală nr. 668/28.11.2013 a Judecătoriei S., definitivă prin nerecurare, inculpatul V. G. L. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare, iar în temeiul art. 81 alin. 1 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cp și s-a constatat că s-a disjuns acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. V..
În fapt instanța de judecată a reținut că în data de 20.07.2012, în jurul orelor 16.30, partea vătămată C. V., care se afla sub influența băuturilor alcoolice, se afla în fața bufetului din satul A. împreună cu martorii C. C., P. N., si D. D., martorul P. N. intrand in magazin pentru a cumpara o bere.
În acest timp, a sosit inculpatul V. G. L. care, pe fondul unor conflicte mai vechi, a inceput sa se certe cu partea vatamata C. V., dupa care l-a lovit cu pumnul pe acesta din urma in zona fetei, partea vatamata cazand la pamant.
Urmare a loviturii, a suferit leziuni traumatice (inclusiv . paramediana dreapta cu deplasare cu 43, 44 focali) care au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, in absenta complicatiilor, conform certificatului medico-legal nr.I/a/752 din 06.08.2012 (f. 13).
Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, dar a precizat ca a fost provocat.
Starea de fapt astfel descrisa rezulta din declaratiile partii vatamate care se coroboreaza cu declaratiile martorilor C. C. și Danb D. (martori oculari la incident), cu datele cuprinse in certificatul medico-legal anterior, precum si cu declaratiile inculpatului.
La data de 20.11.2013 s-a format pe rolul Judecătoriei S. un nou dosar sub nr._ – cuprinzând latura civilă disjunsă a cauzei privind pe același inculpat.
S-au luat măsuri pentru citarea din nou a părților în dosarul nou format, partea civilă și-a menținut pretențiile, și-a precizat constituirea pe latură civilă la suma de 22.587 lei (f. 19 di).
S-a depus la dosar în cursul judecății laturii civile în copie: chitanța ./06.08.2012 în sumă de 38 lei, chitanța nr. 32/25.07.2012 în sumă de 600 lei și chitanța nr. 1398/31.08.2012 în sumă de 600 lei (f. 11 di); bilet de ieșire scrisoarea medicală (f. 20 di); FO nr._/23.07.2014 a lui C. V. (f. 31-34 di); chestionar pre-anestezic și pentru consimțământ informat (f. 35 di); FO nr._/26.07.2014 terapie intensivă a lui C. V. (f. 36-38; 45-52 di); lista codificărilor (f. 39-42 di); declarație (f. 43 di); chitanță nr. 44/21.10.2013 onorariu avocat C. V. 1400 lei (f. 65 di) și chitanță nr. 56/16.12.2013 onorariu avocat V. G. 950 lei (f. 66 di).
Instanța a procedat la audierea pe latură civilă a martorilor B. N. (f. 54-55 di), B. I. (f. 57-58 di), C. C. (f. 60-61) și D. G. (f. 63-64 di).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește acțiunea civilă a SPITALULUI C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S., instanța constată că partea civilă C. V. a fost examinată în cadrul UPU în data de 22.07.2012, conform fișei nr._/2012, fiind internat în spital în perioada 23.07._12, conform FO nr._/2012 (f. 31-34 di).
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată. (2) Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Întrucât prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a agresat partea vătămată C. V., iar în urma acestei agresiuni partea vătămată a fost consultată în cadrul UPU în data de 22.07.2012, conform fișei nr._/2012, fiind internată în spital în perioada 23.07._12, conform FO nr._/2012 (f. 31-34 di), cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată acesteia fiind de 1.453,56 lei, conform înscrisurilor depuse la dosar, instanța în temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ S., și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 1.453,56 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale a părții civile C. V., la care se adaugă dobânda legală până la data plății efective.
În ceea ce privește acțiunea civilă a părții civile C. V., prima instanță reține faptul că răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 NCc conform cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
De asemenea, potrivit art. 1387 alin. 1 NCc „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1388 și 1389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.”
Potrivit art. 1385 alin. 1 NCc prejudiciul se acoperă integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, adică atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial.
În cauză, sunt îndeplinite toate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie: săvârșirea unei fapte ilicite constând într-o infracțiune, cauzarea unui prejudiciu material și moral prin lovitura aplicată în zona feței și prin necesitatea îngrijirilor medicale pe parcursul a 35-40 zile, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa autorului faptei.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat, acesta este un prejudiciu material care constă în sumele de bani pe care partea civilă le-a cheltuit pentru însănătoșire în urma loviturii, și un prejudiciu moral care constă în durerile fizice și suferințele psihice pe care partea civilă le-a încercat în urma agresiunii.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul material cauzat există și a fost dovedit prin mijloacele de probe administrate în cauză: chitanța ./06.08.2012 în sumă de 38 lei, chitanța nr. 32/25.07.2012 în sumă de 600 lei și chitanța nr. 1398/31.08.2012 în sumă de 600 lei (f. 11 di); bilet de ieșire scrisoarea medicală (f. 20 di); FO nr._/23.07.2014 a lui C. V. (f. 31-34 di); chestionar pre-anestezic și pentru consimțământ informat (f. 35 di); FO nr._/26.07.2014 terapie intensivă a lui C. V. (f. 36-38; 45-52 di); lista codificărilor (f. 39-42 di); declarație (f. 43 di); certificatul medico-legal nr. I/a/752 din 06.08.2012 (f. 13 dup); rezultând în total suma de 1.238 lei cu titlu de daune materiale, care reprezintă reparația pentru prejudiciul material cert cauzat de către inculpat părții civile.
Astfel, prin certificatul medico-legal nr. I/a/752 din 06.08.2012 (f. 13 dup) s-a reținut faptul că partea civilă prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale, a prezentat la consult 2 traiecte de fractură ramură orizontală stângă și dreaptă; a fost internat în spital între 23-30 iulie 2012 cu diagnostic TMF prin agresiune vechi de 3 zile cu pierderea afirmativă a cunoștinței, fractură paramediană dreapta, cu deplasare cu 43, 44 parafocali, s-a intervenit chirurgical la 26 iulie 2012, practicându-se cerclaj mandibular cu sârmă Wipla; aceste mențiuni se coroborează cu cele din biletul de ieșire scrisoarea medicală (f. 20 di); FO nr._/23.07.2014 a lui C. V. (f. 31-34 di); și descriu starea de sănătate a părții civile, expusă și de aceasta în declarațiile de la urmărire penală și coroborată cu declarațiile martorilor din fața instanței.
Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul moral cauzat există și a fost dovedit prin mijloacele de probe administrate în cauză, respectiv prin: bilet de ieșire scrisoarea medicală (f. 20 di); FO nr._/23.07.2014 a lui C. V. (f. 31-34 di); chestionar pre-anestezic și pentru consimțământ informat (f. 35 di); FO nr._/26.07.2014 terapie intensivă a lui C. V. (f. 36-38; 45-52 di); lista codificărilor (f. 39-42 di); declarație (f. 43 di); certificatul medico-legal nr. I/a/752 din 06.08.2012 (f. 13 dup) coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză B. N. (f. 54-55 di), B. I. (f. 57-58 di), C. C. (f. 60-61 di) și D. G. (f. 63-64 di).
Astfel, martorul B. N. (f. 54-55 di) arată că l-a ajutat pe C. V. cu transportul în S. la spital, că abia mânca, era lovit, se plângea de dureri și nu putea mânca decât supe și ceaiuri, slăbind mult în acea perioadă; acesta fiind năcăjit și afectat de situația în care se afla.
Martorul B. I. (f. 57-58 di) a indicat în fața instanței faptul că a fost personal în salonul de spital cu C. V., l-a văzut umflat, vânăt la față, cu gura strâmbă, operat și cu sârmă în gură la dantură, putea mânca doar supă și ceai, iar el îl ajuta în salon când avea nevoie.
De asemenea, aceste aspecte declarate mai sus se coroborează cu cele indicate și de către martorul C. C. (f. 60-61 di) care a arătat că partea civilă mânca doar supă, era slăbit, vânăt în zona pieptului și se plângea de dureri și lua medicamente; și cu cele relatate de către martorul D. G. (f. 63-64 di).
Din toate aceste probe coroborate prima instanță a apreciat că partea civilă C. V. a suferit o vătămare corporală a integrității fizice și a necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale, a fost internat în spital și supus unei intervenții chirurgicale la nivelul maxilarului, resimțind dureri fizice.
Desigur că durerile fizice sunt resimțite de către persoana vătămată cu ajutorul creierului, adică sunt corticalizate, motiv pentru care orice durere fizică presupune și o suferință psihică în funcție de fiecare persoană în parte și de sensibilitatea acestuia.
Leziunile suferite de partea civilă sunt însoțite de dureri fizice, iar intensitatea diferă în funcție de regiunea anatomică a corpului, fiind considerate jene fiziologice, iar aceste prejudicii sunt denumite în literatura de specialitate pretium doloris, denumire care semnifică de fapt reparațiile materiale pe care autorul unei daune le datorează persoanei vătămate și pe care aceasta este îndreptățită să le pretindă.
Prima instanță, în acordarea despăgubirilor cu titlu de daune morale pentru durerile fizice și psihice resimțite de către partea civilă, a ținut cont de caracteristicile leziunilor descrise de către medicul legist, evidențiate mai sus, de vârsta înaintată a părții civile la momentul agresiunii (64 ani), de durata internării în spital, de disconfortul fizic și psihic la care a fost supus prin intervenția chirurgicală la nivelul maxilarului (prin introducerea unor sârme în cavitatea bucală, imposibilitatea consumului de alimente, regim de viață și de alimentație, doar ceai și supe, care au determinat și o slăbire a organismului), de faptul că în urma loviturii primite din partea inculpatului și-a pierdut cunoștința, a fost transportat la spitalul de urgență din S. și în total a necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Față de aceste considerente expuse, prima instanță s-a orientat spre acordarea unei sume de 250 lei pentru fiecare zi de îngrijiri medicale (35-40 zile), considerând că pretențiile morale de 22.587 lei formulate sunt totuși disproporționate față de întinderea prejudiciului, iar suma de 10.000 lei reprezintă o reparație justă și echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de partea civilă C. V..
Vinovăția inculpatului din perspectiva laturii civile reiese din împrejurarea că acesta a comis fapta cu intenție urmărind rezultatul păgubitor pentru partea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a fi redusă suma acordată cu titlu de daune morale.
În motivarea apelului inculpatul a susținut, în esență, că partea civilă nu a dovedit existența unei suferințe fizice și psihice însemnate și nici legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și respectivele suferințe. A mai susținut inculpatul că suma de 10.000 lei acordată de prima instanță este una disproporționată și menită să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.
Partea civilă și reprezentantul parchetului și-au exprimat poziția procesuală în sensul respingerii apelului, cu motivarea consemnată în parte introductivă a prezentei decizii.
Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:
Cu privire la starea de fapt reținută de prima instanță curtea nu a desprins neregularității, starea de fapt fiind, de altfel, stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 668/28.11.2013 a Judecătoriei S., definitivă prin nerecurare, prin care inculpatul V. G. L. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969, în dauna părții vătămate C. V..
Prima instanță a reținut, de asemenea, în mod corect, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a inculpatului, astfel cum se desprind acestea din dispozițiile art. 1357 din Noul Cod Civil.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părții civile, condiție expres contestată de inculpat prin memoriul de apel, curtea reține și ea, ca și prima instanță, că legătura de cauzalitate între acțiunea de lovire exercitată de inculpat și prejudiciul moral constând în suferințele fizice și psihice provocate părții vătămate este una directă și mai mult decât evidentă, rezultând din ansamblul materialului probatoriu, inclusiv din recunoașterea inculpatului, acesta necontestând că lovitura aplicată de el a cauzat părții civile vătămările cuprinse în certificatul medico-legal.
De asemenea justă, din perspectiva situației inculpatului, a fost și aprecierea primei instanțe asupra cuantumului prejudiciului, suferințele iminente al unei fracturi de maxilar fiind de notorietate că sunt deosebit de intense, intensitate dovedită, în speță, și cu declarațiile martorilor. Astfel, suma de 10.000 lei la care s-a oprit prima instanță nu reprezintă, nicidecum, o îmbogățire fără justă cauză, putând, din contră, părea ca fiind expresia unei clemențe la adresa inculpatului, clemență care, din cauză învestirii curții doar cu apelul inculpatului, nu poate fi reanalizată.
Procedând la verificarea, în limitele învestirii, a celorlalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea nu descoperă nici alte fine de nelegalitate sau de netemeinicie.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. G. L. împotriva sentinței penale nr. 146/18.03.2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.
În baza art. 276 din noul Cod de procedură penală, inculpatul apelant va fi obligat să plătească părții civile C. V. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, astfel cum rezultă acestea din chitanțele de la filele 15 (100 lei cheltuieli de transport la instanță) și 16 (700 lei onorariu avocațial).
C. va acorda onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului apelant în sumă de 200 lei, stabilit cf. art. 5 lit. a din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. G. L. împotriva sentinței penale nr. 146/18.03.2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în apel.
În baza art.276 din noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul apelant să plătească părții civile C. V. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului apelant în sumă de 200 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. I. M. A. D. B.
GREFIER
T. C.
Red./Tehnored.
BA/CT
24.06.2014, 2 ex.
J.F. L. E. O.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
