Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 261/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-05-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 261/2014
Ședința publică de la 05 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul C. D. C. împotriva sentinței penale nr.182/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul contestator C. D. C., în stare de detenție din P. A., asistat de avocat S. S., în substituirea avocatului B. F., apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Condamnatul C. D. C., în motivarea orală a contestației învederează că solicită reducerea pedepsei.
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al condamnatului și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. S., în substituirea avocatului B. F., apărătorul desemnat din oficiu pentru de condamnatul C. D. C. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune reducerea pedepsei. Precizează că vechea modalitatea de calcul este mai favorabilă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și a se menține ca legală temeinică sentința penală atacată.
Condamnatul C. D. C. având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.
C. DE A.,
Asupra contestației de față,
Prin sentința penală nr. 182/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 595 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către deținutul C. D. C., născut la data de 02.06.1990, în Petroșani, jud. Hunedoara, fiul lui D. D. și M., CNP_, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 107/2012 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă la 19.10.2012 prin nerecurarea deciziei penale nr. 111/A/01.10.2012 a Curții de A. A. I..
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, deținutul C. D. C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 107/2012 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă la 19.10.2012 prin nerecurarea deciziei penale nr. 11 l/A/01.10.2012 a Curții de A. A. I..
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 107/2012 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă la 19.10.2012 prin nerecurarea deciziei penale nr. 11 l/A/01.10.2012 a Curții de A. A. I., deținutul C. D. C. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i, 176 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal.
- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. I Cod penal.
In baza art. 33 lit. a Cod penal, pedepsele de mai sus au fost contopite în pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
In ceea ce privește pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i, 176 lit. b Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, instanța a constatat că această infracțiune se regăsește în art. 33 rap. la art. 189 lit. f din Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
S-a reținut că pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special prevăzut în noul cod penal, ceea ce nu se întâmplă în acest caz.
A
In ceea ce privește pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, instanța a constatat că această infracțiune se regăsește la art. 253 alin. 1 din Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
S-a reținut că pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special prevăzut în noul cod penal, ceea ce nu se întâmplă în acest caz.
Prin aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă ar fi de 8 ani și 20 de zile (art. 39 lit. b Noul Cod penal).
Prin urmare, s-a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, întrucât pedeapsa aplicată condamnatului prin hotărârea judecătorească menționată mai sus, este mai mică decât pedeapsa care i-ar fi aplicată conform noului cod penal.
În privința pedepselor complementare și accesorii aplicate prin hotărârile menționate, instanța a reținut că acestea au corespondent în noul cod penal, fiind aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 65 și 66 din Noul cod penal, astfel că situația condamnatului nu se va schimba din acest punct de vedere.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de către deținutul C. D. C..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul C. D., solicitând reducerea pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând contestația formulată, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, C. constată următoarele:
Condamnatul C. D. se află în executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 107/2012 pronunțată de T. Hunedoara, definitivă la data de 19 octombrie 2012 prin nerecurarea deciziei penale nr. 111/A/01.10.2012 pronunțată de C. de A. A. I., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de distrugere și tentativă la omor deosebit de grav.
Instanța de fond a procedat la analizarea incidenței dispozițiilor legii penale mai favorabile, constatând că raportat la noua reglementare, niciuna din pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximul special, pentru a se putea dispune reducerea acestora: pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru tentative la infracțiunea de omor deosebit de grav este mai mică decât maximul special de 12 ani și 6 luni închisoare (rezultat în urma reducerii la jumătate a maximului special prevăzut de art. 189 Cod penal, potrivit dispozițiilor referitoare la tentativă); pedeapsa de 2 luni închisoare este mai mică decât maximul special de 3 ani prevăzut de art. 253 alin. 1 Cod penal.
Astfel, raportat la faptul că niciuna din pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximele speciale prevăzute de legea nouă, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal.
Mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în ipoteza concursului de infracțiuni a fost corect aplicat de instanța de fond prin raportare la dispozițiile art. 39 Cod penal, astfel cum s-a statuat ulterior prin decizia ÎCCJ nr. 1/14 aprilie 2014 în dosar nr._ /HP/P. A rezultat că prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la pedepsele de 8 ani închisoare și 2 luni închisoare, ar rezulta pedeapsa de 8 ani și 20 zile închisoare, care depășește pedeapsa executată de condamnat stabilită în baza legii vechi.
C. constată că instanța de fond a analizat și durata pedepsei complementare aplicate inculpatului, constatând că aceasta nu depășește durata maximă prevăzută de art. 66 alin. 1 din noul Cod penal.
Raportat la cele de mai sus, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, C. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. D. C. împotriva sentinței penale nr. 182/10 martie 2014 pronunțată de T. A..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. D. C. împotriva sentinței penale nr. 182/10 martie 2014 pronunțată de T. A..
Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 mai 2014.
Președinte, Grefier,
A. P. D. M. H.
Red. A.P.
Tehnored. D.M..H
2 ex/30 mai 2014
J. Fond M. M. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 252/2014.... → |
|---|
