Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 126/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ Nr. 126/2015
Ședința publică de la 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. A. I. este reprezentat de D. Magdea
Pe rol fiind soluționarea contestației declarată de inculpatul B. T. R. împotriva încheierii penale din data de 04 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 15.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat B. T. R., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat M. C., în substituirea domnului avocat R. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, Curtea constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat B. T. R. S. I. D., avocat C. M., solicită admiterea contestației și dispunerea înlocuirii arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Precizează că rațiunile țin de câteva aspecte, și anume: de la momentul luării măsurii arestului preventiv – 6 aprilie 2015 – au trecut 5 luni, astfel că o atare trecere a timpului diminuează, estompează pericolul social concret și impactul față de opinia publică și temerea societății față de lăsarea într-o măsură mai puțin restrictivă. Arată că măsura arestului preventiv se apropie de un termen rezonabil de 6 luni. Învederează că în acest dosar urmează să fie administrate mijloace de probă, probe științifice și audiere de martori, astfel că în acest sens o schimbare a măsurii în arest la domiciliu nu este în măsură să poată pună în pericol aceste declarații, precizând că martorii au fost audiați la urmărirea penală, iar inculpatul nu a încercat să influențeze martorii. Susține că o durată foarte lungă a menținerii măsurii preventive tinde să se prefigureze într-o anticipare a pedepsei. Arată că judecătorul de la Tribunalul S. a motivat cererea de respingere a înlocuirii măsurii preventive în sensul că inculpatul ar putea comite alte infracțiuni, aspect nereal deoarece plasat în arest la domiciliu inculpatul trebuie să respecte o . reguli, acesta având dreptul și obligația de a respecta condițiile impuse. Concluzionând, solicită admiterea cererii, apreciind-o legală și temeinică.
Reprezentanta D.I.I.C.O.T. solicită respingerea contestației ca nefondată. Susține că raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, numărul mare de fapte, natura și modalitatea faptelor comise, inculpatul prezintă un real pericol pentru ordinea publică. Învederează că acest pericol a rezultat și din materialul probator existent la dosar, din care rezultă existența indiciilor temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele. Solicită să se aibă în vedere circumstanțele săvârșirii faptelor, scopul pretins a fi urmărit de inculpat, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află în stare de recidivă postcondamnatorie și este cercetat într-un alt dosar pentru contrabandă în cadrul unui grup infracțional organizat. Învederează că la acest moment nu se pot desprinde concluzii favorabile inculpatului în sensul luării unei măsuri mai puțin restrictive. Susține că menținerea arestului preventiv este în concordanță cu practica CEDO care a admis că pentru anumite infracțiuni este justificată o măsură preventivă de genul detenției. Concluzionând solicită respingerea contestației cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, apărătorul ales al inculpatului arată că în cauze de notorietate, cu persoane publice cu infracțiuni grave, măsura arestului preventiv a fost modificată cu măsura arestului la domiciliu după trecerea unei perioade de timp. Solicită ca în cazul în care se înlocuiește măsura preventivă a arestului preventiv cu arestul la domiciliu să fie stabilit domiciliul inculpatului în S., Șoseaua A. I., nr. 67, . A, jud. S., inculpatul având încheiat un contract de locațiune.
Contestatorul inculpat B. T. R., având ultimul cuvânt, arată că este de aproape 6 luni în arest preventiv și solicită înlocuirea cu arestul la domiciliu, obligându-se să respecte obligațiile impuse. Arată că în celălalt dosar în care este învinuit de contrabandă și grup infracțional a fost pus în arest la domiciliu. Precizează că nu a încercat să influențeze pe nimeni.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
I. Prin încheierea penală din 4 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ 15, s-a dispus în baza art. 362 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin.2, 4 C.pr.pen. menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. T. R. ( cu datele personale de la dosar ) în prezent aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă A. (mandat de arestare preventivă nr. 18/UP/06.04.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul nr._ ).
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut cu referi la actele și lucrările dosarului următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 8/CC/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de D. – B. T. S., și în consecință:
În baza art.226, art.223 alin.2 C.pr.pen raportat la art.202 alin.1 și 3 C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. T. R., fiul lui natural și E. C., născut la data de 22 iulie 1975 în mun. S., domiciliat în mun. S., .. 21, jud. S., cetățean român, necăsătorit, studii superioare, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_, cercetat ( în stare de arest în altă cauză) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal,pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 6.04.2015 până la data de 5.05.2015, inclusiv.
A fost respinsă cererea de luare a măsurii preventive a arestului la domiciliu formulată de inculpat.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că la data de 6.04.2015 a fost înregistrată la Tribunalul S., propunerea formulată de D.I.I.C.O.T.- B. T. S. prin care s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. T. R. pentru comiterea infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 al. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 al. 1 C.p.
În propunerea de arestare s-a arătat în fapt, că la data de 15.09.2014 s-a înregistrat la D.- BT S., dosarul penal cu numărul 53/D/P/2014, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a sesizării Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate S. cu privire la faptul că o persoană necunoscută de sex masculin comercializează pe raza mun. S. droguri de mare risc, respectiv ecstasy sub formă de comprimate, la prețuri de 50 - 70 lei bucata.
În cauză s-a dispus efectuarea de acte de urmărire penală „in rem” sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
S-a mai relevat că, din analiza actelor și informațiilor existente, rezultau indicii temeinice și concrete care justificau autorizarea investigatorului sub acoperire, respectiv autorizarea colaboratorului acestuia, în vederea strângerii datelor și probelor privind săvârșirea faptelor, probarea activității infracționale neputând fi făcută prin alte mijloace fără a prejudicia ancheta.
Astfel, s-a învederat că persoana cercetată acționa într-un mod precaut, luându-și toate măsurile de prevedere în momentul încheierii tranzacțiilor, colaborând numai cu persoane de încredere, împrejurări în care este imposibilă stabilirea pe bază de probe certe a activității infracționale în alt mod decât prin introducerea în cauză a investigatorului acoperit și a colaboratorului acestuia.
În aceste condiții, prin ordonanța din data de 16.09.2014 s-a dispus autorizarea în cauză a investigatorului sub acoperire „Johann Frantz”, care împreună cu colaboratorul acestuia, cu nume de cod „B. O.”, să desfășoare activități pentru obținerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunii menționate.
Colaboratorul ”B. O.” a reușit în data de 16.09.2014 să procure de la persoana cercetată un număr de 5 comprimate de culoare roz inscripționate ”Love” contra sumei de 200 lei.
În urma efectuării analizelor de laborator asupra celor 5 comprimate de culoare roz inscripționate ”Love”, conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 25.09.2014, a rezultat faptul că cele 5 comprimate conțin MDMA - drog de mare risc, substanță aflată în tabelul anexă I din Legea 143/2000.
Față de aceste aspecte, având în vedere activitatea infracțională în desfășurare, precum și necesitatea autorizării de urgență a interceptării convorbirilor și a monitorizării activităților desfășurate în mediul ambiental de către persoana cercetată, stabilirea situației de fapt și identificarea participanților neputând fi realizate prin alte mijloace, s-a apreciat că, față de actele existente la dosar și natura infracțiunii săvârșite, se impune efectuarea operațiunilor specifice de interceptare și înregistrare.
În cauză, Tribunalul S. a emis mandatul de supraveghere nr. 24/UP/2014 prin care a autorizat în interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate și primite pentru postul telefonic_, folosit de către AN, precum și supravegherea video, audio și prin fotografiere a acestuia, pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 18.09.2014 până la data de 17.10.2014, inclusiv.
În urma punerii în aplicare a mandatului de supraveghere menționat, respectiv din exploatarea datelor obținute astfel și din activitățile investigative desfășurate s-a reușit identificarea persoanei de sex masculin în persoana numitului B. T. R., CNP_, zis „C.” sau „Pokerman”.
Prin ordonanța din data de 14.01.2015 s-a dispus prelungirea autorizării în cauză a investigatorului sub acoperire „Johann Frantz” și autorizarea unui nou colaborator al acestuia, cu nume de cod „M. V.”, împreună cu care să desfășoare activități pentru obținerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în săvârșirea infracțiunii menționate.
În seara zilei de 14.01.2015 colaboratorul autorizat „M. V.” în cauză, s-a întâlnit în municipiul S., în zona intersecției străzilor Calea Cisnădiei cu . persoana cercetată B. T. R., care i-a oferit spre vânzare un număr de 5 comprimate de ecstasy, primind în schimb de la colaborator suma de 300 lei.
În urma efectuării analizelor de laborator asupra celor 5 comprimate de culoare roz inscripționate ”Love”, conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 17.02.2015, a rezultat faptul că cele 5 comprimate conțin MDMA - drog de mare risc, substanță aflată în tabelul anexă I din Legea 143/2000.
Pentru stabilirea situației de fapt, identificarea participanților la comiterea faptelor și probarea activității infracționale în cauză s-au autorizat măsuri de supraveghere specifice, fiind emise de Tribunalul S. mai multe mandate de supraveghere tehnică (27, 28, 29, 33, 34 și 35/UP/2014 și 9 și 10/UP/2015).
În urma punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere menționate, respectiv din exploatarea datelor obținute astfel și din activitățile investigative desfășurate s-a reușit identificarea mai multor persoane cu privire la care existau indicii că ar avea legături infracționale cu numitul B. T. R., fiind implicate în traficul de droguri de mare risc.
Astfel, s-a mai arătat că a rezultat că numitul B. T.-R. este sprijinit în activitatea infracțională de către numitul C. R. D. zis ”B.”, concubina acestuia L. A. M. și numitul A. C., persoane cu care B. T. R. a purtat mai multe discuții codificate și cu care stabilea diverse întâlniri, fie la locuința lui C. din . Ș. M., ., județul S., fie la Club As de pe . S..
Având în vedere că, din investigațiile efectuate, au reieșit date care conturează suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea în cauză a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prin ordonanța din data de 11.03.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de numiții B. T.-R., C. R. D., L. A. M. și A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod Penal.
În urma punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere emise de instanță în cauză, menționate mai sus, a reieșit faptul că suspectul B. T.-R. zis ”C.” sau ”Pokerman”, a avut în mod constant preocupări infracționale pe linia traficului de droguri de mare risc, respectiv MDMA, distribuind drogurile sub formă de pastile atât în Clubul ”As” situat pe Bld. M. V., lângă Casa de Pensii cât și prin cluburile de noapte pe care le frecventează, repectiv ”Cotton” și ”Liquid” pentru prețul de 50-70 lei/pastilă.
Pentru obținerea de beneficii financiare importante acesta și-a extins rețeaua de consumatori, racolând din cluburile frecventate tinere eleve și studente cărora le oferea inițial gratis pastile de MDMA, ulterior solicitându-le diverse sume de bani în funcție de cantitatea achiziționată. Suspectul B. T. R. racola în special persoane de sex feminin care proveneau din familii cu o situație financiară bună, oferindu-le la început pastile de ecsatsy gratuit, după care le solicita diverse sume de bani în schimbul drogurilor oferite.
În desfășurarea activității ilicite manifesta deosebită precauție, în mod deosebit în timpul convorbirilor telefonice, evitând utilizarea de expresii ori cuvinte care l-ar putea incrimina, stabilind doar locul de întâlnire cu consumatorii, fără referiri directe la preț ori drogurile comercializate, de cele mai multe ori discuțiile fiind purtate pe rețeaua de socializare Facebook, după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză. De asemenea acesta atenționa consumatorul inclusiv asupra discuțiilor purtate pe rețeaua de socializare Facebook, evitând orice discuții sau cuvinte care ar fi putut să-l incrimineze. Suspectul manifesta prudență și în momentul desfășurării tranzacțiilor, de cele mai multe ori „palma” pastilele în timpul discuțiilor cu consumatorii, după cum reiese din declarațiile martorilor B. Kristin, D. A., V. A. V..
Din exploatarea convorbirilor și comunicărilor interceptate în baza mandatelor de supraveghere emise de instanță, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă faptul că întâlnirile suspectului B. T. R. cu consumatorii aveau loc, de obicei, în zona Clubului AS de pe . contactul telefonic prealabil suspectul urmând să coboare în fața localului și să livreze drogurile. De asemenea, și în cazul celor două cumpărări autorizate de droguri de mare risc de la suspectul B. T. R., întâlnirile cu colaboratorii au avut loc tot în zona B-dului M. V., în apropierea Clubului AS.
Comprimatele de MDMA comercializate de suspectul B. T. R. erau pastile sub formă de inimioară, de culoare roz, inscripționate cu ”Love”, ambalate de suspect în pungulițe de plastic transparente prevăzute cu închidere tip zipp-lock, după care erau comercializate consumatorilor ( după cum rezultă din planșele fotografice cuprinzând examinarea pastilelor de culoare roz sub formă de inimioară achiziționate de colaboratorii autorizați, precum și din Rapoartele de constatare tehnico-științifică existente la dosar).
În urma efectuării perchezițiilor domiciliare din data de 17.03.2015 asupra imobilului situat pe .. 19, ., . folosit de suspect au fost identificate și ridicate un număr 27 de astfel de ambalaje - pungulițe de plastic transparente prevăzute cu închidere tip zipp-lock, din care 2 conțineau urme de substanță de culoare roz.
Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 01.04.2015 în cele două pungulițe care conțineau urme de substanță ridicate cu ocazia efectuării percheziției domiciliare s-a pus în evidență 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA) - drog de mare risc inclus în Tabelul nr. 1, anexă la Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Așadar, avându-se în vedere probele din care rezultă săvârșirea infracțiunii pentru care se efectuează cercetări față de numitul B. T. R. și că nu a apărut în acest moment ca incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1 C. pr. pen., procurorul prin ordonanța din 3.04.2015 a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de acesta pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.. 35 alin.1 C.p.
Procurorul a mai învederat că săvârșirea infracțiunii de către inculpatul B. T. R. rezultă din întregul material probator administrat în cauză până la acest moment, respectiv:
- procese verbale de investigații;
- procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în baza mandatelor de supraveghere emise de instanță;
- acte privind cumpărările autorizate - ordonanțe autorizare investigator și colaborator, proces verbal privind activitatea desfășurată de investigator și colaborator, cumpărarea propriu zisă; proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuințele folosite de inculpatul B. T. R.;
- declarațiile martorilor: Klarmann S.-M., Mafteanu F.-A., V. A. V., D. A.-I., B. G. F., B. Krisrti, J. C. și ale martorei cu identitate protejată V. A. C., din care rezultă faptul că inculpatul B. T. R. avea în mod constant preocupări pe linia traficului de droguri de mare risc, oferindu-le sau comercializându-le de mai multe ori, cu mai multe ocazii, comprimate de ecstasy, sub formă de inimioară roz, din declarațiile martorilor reieșind săvârșirea de către inculpat a peste 40 de acte materiale ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc;
- rapoartele de constatare tehnico-științifică cu privire la natura substanțelor comercializate de inculpat:
Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 25.09.2014 s-a arătat că a rezultat faptul că cele 5 comprimate comercializate de inculpat colaboratorului la data de 16.09.2014 conțin MDMA - drog de mare risc, substanță aflată în tabelul anexă I din Legea 143/2000.
De asemenea, din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 17.02.2015, a rezultat faptul că cele 5 comprimate comercializate de inculpat colaboratorului la data de 14.01.2015 conțin MDMA - drog de mare risc, substanță aflată în tabelul anexă I din Legea 143/2000, și din Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 01.04.2015 în cele două pungulițe care conțineau urme de substanță ridicate de la inculpat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare s-a pus în evidență 3,4-methylenedioxymetamfetamine (MDMA) - drog de mare risc inclus în Tabelul nr. 1, anexă la Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Procurorul a mai subliniat că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul B. T. R. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, menționată printre infracțiunile enumerate la art. 223 alin. (2) din C. proc. pen. (anume trafic de stupefiante), iar pe baza evaluării gravității faptei, a frecvenței și a numărului mare de acte materiale săvârșite, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului, a mediului din care acesta provine și a celorlalte împrejurări privitoare la persoana acestuia, a concluzionat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate s-a apreciat că rezidă atât din gravitatea infracțiunii de care este acuzat acesta inculpatul, acesta având preocupări constante pe linia traficului de droguri de mare risc, cât și din modul concret de comitere a faptelor.
În acest sens s-a avut în vedere frecvența și numărul mare al actelor materiale (peste 40 de acte materiale) săvârșite de inculpat, precum și modul concret de operare, inculpatul B. T. R. racolând așa cum arătat mai sus consumatori din rândul adolescenților/tinerilor, în special persoane de sex feminin, care proveneau din familii cu o situație financiară bună, oferindu-le la început pastile de ecstasy gratuit, după care începea să le solicite diverse sume de bani în schimbul drogurilor oferite. S-a subliniat că în acest mod, orice persoană cu naivitatea specifică unor persoane foarte tinere, poate fi racolată de traficanți și transformată în scurt timp în consumator dependent, societatea fiind cea asupra căreia se răsfrânge în final rezultatul acțiunilor criminale.
De asemenea, s-a mai învederat că pericolul pe care lăsarea inculpatului în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică rezidă și din circumstanțele personale ale inculpatului B. T. R., care deși a mai fost cercetat penal și condamnat, a continuat activitatea infracțională, neavând un loc de muncă și obișnuind să-și procure veniturile din săvârșirea de infracțiuni (trafic de droguri, contrabandă), neexistând astfel o garanție că lăsat liber nu va mai continua distribuția și consumul de droguri.
Astfel, s-a arătat că inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, ci în trecut a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 139 ind. 9 și art. 139 ind. 6 din Legea 8/1996 și condamnat prin Sentința Penală nr. 166/2010 a Tribunalului S., definitivă prin Decizia penală nr. 385/2011 a Î.C.C.J. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, concluzionându-se că, prin urmare, infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat în prezent au fost comise în cadrul termenului de încercare.
S-a mai evidențiat că în prezent inculpatul mai este cercetat penal împreună cu numiții C. R. D., L. M. A. și C. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, contrabandă și spălare de bani, în dosarul penal nr. 30/D/P/2014 al D.I.I.C.O.T - S.T. A. I. (între persoanele menționate existând legături infracționale, după cum existau indicii în cauză, dar se pare că nu pe linia traficului de droguri, ci a contrabandei cu țigarete). De altfel, în această cauză Tribunalul A. a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. T. R. pe o durată de 30 de zile de la data de 18.03.2015 până la data de 16.04.2015, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 5/UP/2015.
S-a mai menționat că, chiar dacă inculpatul este arestat în altă cauză, acest fapt nu are relevanță în speță, întrucât legalitatea și temeinicia luării și menținerii măsurii arestării preventive se apreciază distinct în fiecare cauză în parte.
Faptul că, deși condamnat și aflat în cursul termenului de încercare, inculpatul a perseverat în comiterea de infracțiuni ( infracțiuni grave precum traficul de droguri, constituire a unui grup infracțional organizat, contrabandă și spălare de bani), s-a apreciat că denotă faptul că acea pedeapsă aplicată anterior nu și-a atins scopul preventiv, inculpatul menținându-și aceeași conduită antisocială și existând astfel riscul ca odată lăsat în libertate să continue activitatea infracțională.
Sub s-a subliniat că, consumul de droguri este concentrat în cea mai mare parte în rândul tinerilor (15-34 de ani), cele mai ridicate niveluri de consum în ultimul an fiind raportate în general în rândul persoanelor cu vârste între 15 și 24 de ani.
S-a considerat că opinia publică, în fața lăsării în libertate a unui inculpat cercetat pentru infracțiuni foarte grave cum sunt cele de față ar fi real tulburată (având în vedere că la nivel național și internațional se înregistrează o rată mereu în creștere a consumatorilor de droguri, în special tineri, societatea fiind cea asupra căreia se răsfrânge în final consecințele acestui consum), acreditându-se ideea că justiția nu acționează suficient de ferm în asemenea cazuri, existând riscul unei neîncrederi în capacitatea organelor judiciare de a stopa infracțiuni de amploare, cu implicații transfrontaliere.
În aceste circumstanțe, s-a apreciat că este evident pericolul concret pe care-l reprezintă pentru siguranța publică lăsarea inculpatului in libertate, aceasta apărând ca o nouă violare a dreptului la securitate publică a persoanei.
În ședința camerei de consiliu, întrebat fiind în condițiile art. 225 alin. 7 C.p.p. cu referire la art. 83 C.p.p., inculpatul nu a dorit să dea declarații în fața judecătorului de drepturi și libertăți.
În ceea ce privește propunerea de arestare preventivă formulată și înregistrată în cauza de față, verificând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat, în conformitate cu dispozițiile art. 226 aliniatul 1 C.p.p., art. 202 C.p.p., art. 223 C.p.p., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. T. R..
Analizând probele administrate în cauză, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că acestea conduc la suspiciunea mai mult decât rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa, în propunerea de arestare preventivă.
Concludente în acest sens s-a considerat că sunt: procese – verbale de investigații; declarațiile martorilor Mafteanu F.-A., Klarmann S.-M., Căldărean P.-S., B. G. F., D. A. I., V. A. V., B. Kristin, J. C., C. E. R., V. A.-C. ( martor cu identitate protejată); rapoartele de constatare tehnico-științifică privind natura substanțelor comercializate de inculpat; acte privind cumpărările autorizate; planșe cu fotografii cu pastilele cumpărate de la inculpat; recunoașterile inculpatului după fotografie, de către martori; procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința folosită de inculpat - din care reiese că au fost ridicate un număr de 27 de ambalaje, dintre care două conțineau urme de 3, 4 – methylenedioxymetamfetamină (MDMA); procese verbale de redare a convorbirilor telefonice și comunicărilor ( din care rezultă maniera precaută de a acționa – de exemplu, a se vedea la f. 340, 341, f. 205, 255, 272 vol. II d.u.p.),
S-a mai constatat că inculpatul B. T. R. până la acest moment nu a dat declarații în cauză. Interpretând însă noțiunea de “suspiciuni rezonabile”, în jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că această noțiune nu presupune la momentul arestării, necesitatea existenței unui probatoriu amplu, similar cu cel necesar pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație. De asemenea, instanța de la Strasbourg a evidențiat că articolul 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente încă din momentul arestării, având în vedere că rolul acestei măsuri este și acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Așadar, nu este necesar ca în acest stadiu să fie probată vinovăția unei persoane, acesta fiind scopul ulterior al urmăririi penale (cauza Brogan și alții contra Marii Britanii; cauza Murray contra Marii Britanii).
De altfel, însuși apărătorul inculpatul a subliniat că nu contestă infracțiunea imputată inculpatului.
Suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei fapte penale de către inculpat fiind îndeplinită, urmează a se analiza dacă prin săvârșirea presupusei fapte de care inculpat, s-a produs o tulburare socială iar lăsarea acestuia în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică.
La analiza stării de pericol pentru ordinea publică, trebuie avută în vedere gravitatea sporită a faptei imputată inculpatului, aptă să producă un impact deosebit asupra opiniei publice și percepției privind siguranța publică.
De asemenea, la stabilirea existenței stării de pericol trebuie avută în vedere și sfera relațiilor sociale prezumat a fi fost încălcate ( relații privind sănătatea publică, privind siguranța și dreptul persoanelor la viață, cunoscut fiind faptul că traficul de droguri de mare risc reprezintă o infracțiune cu un grad de pericol social ridicat iar astfel de activități, comise pentru obținerea unor surse ilicite de câștig, constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor fapte de același gen, cu atât mai mult cu cât numărul persoanelor care comit astfel de fapte este din ce în ce mai mare iar în ultimii ani în România, a avut loc o creștere însemnată și a numărului persoanelor consumatoare, dependente); modul și circumstanțele concrete presupuse de săvârșire a faptei continuate (cu referire la frecvența și numărul de peste 40 de acte materiale imputate; la măsurile de precauție luate de către inculpat dar și la numărul mare al persoanelor presupus a fi fost implicate, atrase; la tiparul bănuit de acțiune al inculpatului: prezumându-se că acesta racola consumatori în localuri publice, din rândul adolescenților, tinerilor, în special persoane de sex feminin, oferindu-le inițial pastile de ecstasy gratuit, și doar ulterior contra cost, crescând astfel șansele de a fi transformate în consumatori dependenți); elementele ce caracterizează persoana inculpatului (care deși tânăr, cu studii superioare, nu are ocupație, nu are loc de muncă și prin urmare, nici surse legale de venituri; de asemenea, inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, acesta suferind o condamnare la 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de 5 ani, fapta din prezentul dosar prezumându-se a fi fost comisă în interiorul termenului de încercare; de asemenea, inculpatul a mai primit o amendă administrativă în anul 2011 tot pentru comiterea unor fapte de natură penală iar în prezent acesta este arestat preventiv pe o durată de 30 de zile pentru prezumata comitere a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, contrabandă, spălare de bani, în care sunt implicate și persoane din dosarul de față. Toate aceste împrejurări permit concluzia unei perseverențe în comiterea de acte antisociale).
Astfel, măsura arestării preventive, care presupune excluderea inculpatului din mediul în care în mod curent își duce existența, are un corespondent obiectiv în caracterul reprobabil al faptelor și al persoanei acestuia, față de care această măsură trebuie să fie un mijloc de asigurare a protecției societății. Judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că reacția autorităților judiciare trebuie să fie promptă și fermă, pentru a da un semnal societății civile în sensul că astfel de manifestări nu pot rămâne fără urmări și astfel, luarea măsurii arestării preventive este necesară pentru crearea unui climat de siguranță.
Cu privire la posibilitatea aplicării unor măsuri preventive mai puțin restrictive, s-a considerat că în acel stadiu al procesului, nicio altă măsură preventivă nu oferă garanții suficiente pentru realizarea scopului măsurilor preventive – în sensul dispozițiilor art. 202 C.p.p. – respectiv pentru buna și rapida desfășurare a procesului penal ( având în vedere și faptul că în perioada februarie-martie 2015 inculpatul a fost plecat din țară - f. 253 verso d.u.p. vol. I ), pentru administrarea tuturor probelor necesare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele (inclusiv cu referire și la susținerea inculpatului că nu este vinovat), dar și pentru prevenirea săvârșirii unor alte infracțiuni.
Prezervarea ordinii publice și desfășurarea în condiții adecvate a cercetărilor inițiate de organele de urmărire penală implică în dosarul de față, cel puțin la această dată, restrângerea libertății individuale a inculpatului, necesitatea ocrotirii interesului general al societății primând intereselor personale ale inculpatului. De asemenea, privarea de libertate a inculpatului se impune și pentru protejarea interesului general al societății, cu referire la consecințele grave ale consumului de droguri de mare risc.
Și în raport de prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal; iar din actele dosarului – cu referire în principal la circumstanțele personale și reale ale cauzei – rezultă că este îndeplinită această condiție necesară detenției preventive a inculpatului. Prin urmare, în cauză, luarea măsurii arestării preventive este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, fiind necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni de același gen (Matznetter c. Austriei) și pentru a proteja ordinea publică, desfășurarea în bune condiții a procesului penal, luarea unei măsuri preventive mai blânde nefiind de natură a proteja societatea.
Totodată, alături de cele mai sus expuse, față și de faptul că nu există o cauză care să împiedice exercitarea acțiunii penale, având în vedere că măsura este proporțională cu gravitatea acuzaților aduse și este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de drepturi și libertăți a considerat că este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la solicitarea inculpatului de respingere a propunerii de arestare preventivă pe considerentul că aceasta nu este oportună în condițiile în care inculpatul se află deja sub puterea unui mandat de arestare preventivă, judecătorul de drepturi și libertăți nu o va putea reține ca întemeiată. În acest sens, s-a evidențiat pe de o parte, că măsura arestării preventivă a fost luată de Tribunalul A. într-un dosar distinct, pentru prezumata săvârșire de către inculpat a altor infracțiuni decât cea pentru care este cercetat în dosarul de față iar codul de procedură penală nu interzice luarea de măsuri preventive concomitent, în dosare diferite. Pe de altă parte, propunerea de arestare preventivă se analizează în raport strict de elementele respectivei cauze, și nu prin raportare la un alt dosar și la situațiile care s-ar putea ivi acolo.
Sub dosar nr._ 15 s-a înregistrat la Tribunalul S. rechizitoriul emis la data de 29.04.2015 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- B. T. S. și prin care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul B. T. R. – sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. și ped. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.41 C.pen.
La termenul de judecată din data de 30 aprilie 2015, judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 348 alin.2 raportat la art.207 C.pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, iar în baza art.207 alin.4 C.pr.pen. a menținut măsura arestării.
La data de 20 mai 2015, în baza art.348 alin.2 C.pr.pen. raportat la art.207 alin.4,6 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului B. T. R. pe o perioadă de 30 de zile, fiind respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Prin Încheierea penală nr.67/CP din 26 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpat împotriva încheierii penale din 20.05.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S. în dosarul nr._ 15.
La data de 11 iunie 2015, în baza art.348 alin.2 C.pr.pen. raportat la art.207 alin.4,6 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului B. T. R. pe o perioadă de 30 de zile, fiind respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Prin Încheierea penală nr.75/CP din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de inculpat împotriva încheierii penale din 11.06.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul S. în dosarul nr._ 15.
La data de 8 iulie 2015, în baza art.348 alin.2 C.pr.pen. raportat la art.207 alin.4,6 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului B. T. R. pe o perioadă de 30 de zile, aceasta rămânând definitivă prin Încheierea penală nr.86/CP din 13 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
La data de 21 iulie 2015 inculpatul, prin apărător ales a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, fiind acordat în acest sens termen la data de 29 iulie 2017.
La termenul de judecată din 29 iulie 2015 a fost menținută măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului, iar contestația declară de acesta împotriva încheierii penale susmenționată a fost respinsă prin Decizia penală nr.111/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr._ 15/a5.
La data de 4 septembrie 2015 s-a pus în discuția părților atât cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpat, fiind totodată verificată și măsura arestării preventive.
Tribunalul, constată că potrivit dispozițiilor art.362 alin.2 C.p.pen. ”în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208”, iar potrivit alin.2 al acestui din urmă articol. „instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului”, iar potrivit alin.4 „în tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestor măsuri.”
Astfel, se constată că temeiul care a stat la baza luării arestării preventive a inculpatului B. T. R. a fost cel prevăzut de art.223 alin.2 C.pr.pen., în sensul că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar gravitatea faptei și circumstanțele comiterii acesteia impun privarea de libertate, pentru înlăturarea unei stări de pericol și pentru ordinea publică, unde faptele acestuia au avut un ecou social deosebit
Conform jurisprudenței C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel încât luarea și menținerea acesteia trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. Ea este și în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și este necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni (cauza Matznetter c/a Austriei), o eventuală punere în libertate a inculpatului putând tulbura în mod real opinia publică, față de natura și modalitatea de comitere a faptelor, luarea unei măsuri mai puțin restrictive nefiind de natură a proteja societatea.
Se consideră de către instanță, raportat la infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, numărul mare de fapte, natura și modalitatea în care se presupune că au fost comise, că inculpatul B. T. R. prezintă pericol pentru ordinea publică.
Totodată se apreciază că lăsarea privarea de libertate a inculpatului este necesară și în continuare raportat și la faptul că din materialul probator administrat până în acest moment în speță, în faza de urmărire penală, rezultă existența unor indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă incriminată de legea penală și care este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, avându-se în vedere natura și gravitatea faptei imputate, circumstanțele concrete bănuite de săvârșire a acesteia, de scopul pretins a fi fost urmărit, de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află și în stare de recidivă postcondamnatorie
Se mai consideră că sunt incidente în speță și în continuare dispozițiile art. 223 alin.2 C.p.p., iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul B. T. R. se mențin și în continuare și nu s-au modificat până la acest moment procesual, sens în care se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Este de menționat faptul că prin Încheierea penală nr.88/CP/16.07. 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respinsă contestația formulată de inculpatul B. T. R. împotriva încheierii penale din 22 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul S., și prin care au fost respinse cererile și excepțiile privind legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, invocate de către inculpat, prin apărător ales, și s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, dispunându-se începerea judecării cauzei, urmând astfel a fi administrat probatoriul.
Raportat la toate cele expuse anterior, Tribunalul consideră că este necesar a fi menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat având în vedere și necesitatea evitării oricărui risc pentru influențarea administrării probatoriului în cauză.
Pentru considerentele expuse și întrucât se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive, se va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpatul B. T. R. și, în baza art. 362 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin.2, 4 C.pr.pen. se va menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. T. R.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termenul prevăzut de legea procesual penală inculpatul B. T. R..
În expunerea orală a motivelor de contestație inculpatul, personal și prin apărătorul legal, a solicitat admiterea contestației și înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, susținând, în esență, că măsura arestului preventiv luată față de inculpat a depășit un termen rezonabil, raportat la împrejurarea că acesta se află în arest de 5 luni, că o atare trecere a timpului diminuează pericolul social concret și impactul față de opinia publică și temerea societății față de lăsarea în libertate a inculpatului; măsura arestului la domiciliu este o măsură adecvată și oportună, întrucât nu există la dosar date că inculpatul va influența buna desfășurare a procesul penal sau că acesta ar putea comite alte infracțiuni, mai ales că plasat în arest la domiciliu inculpatul trebuie să respecte o . reguli, acesta având dreptul și obligația de a respecta o . obligații, a căror încălcare are consecințe grave, fapt de care inculpatul este conștient. Se mai susține că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, ținând seama de împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptelor, este integrat social, iar într-o altă speță este luată față de el măsura arestului la domiciliu.
III. Analizând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate în contestație de către inculpat, raport și la dispozițiile legale în materie,Curtea reține următoarele:
Inculpatul contestator B. T. R. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul emis la data de 29.04.2015 de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- B. T. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. și ped. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și art.41 C.pen.
Anterior, inculpatul contestator a fost arestat preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 6.04.2015 până la data de 5.05.2015, inclusiv, fiind reținute dispozițiile art.226, art.223 alin.2 C.pr.pen raportat la art.202 alin.1 și 3 C.pr.pen. - încheierea penală nr.8/CC/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul S. .
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut în esență că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, sens în care propunerea organului de urmărire penală a fost apreciată ca întemeiată și, ca urmare, admisă.
După învestirea instanței de fond cu rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat, apreciind că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că această măsură este necesară și proporțională cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, dispunând menținerea acestei măsuri față de inculpat. Ulterior, măsura arestului preventiv luată față de inculpat, a fost menținută în condiții de legalitate de către judecătorul învestit cu soluționarea fondului.
Analizând aspectele referitoare la faptele pentru care este cercetat inculpatul și la persoana acestuia, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite în acest sens condițiile prevăzute de art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală.
Potrivit art. 208 alin. 3 cu raportare la art. 207 alin. 4 și 5 din Codul de procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
Curtea constată că atât la momentul luării măsurii preventive, cât și în prezent, după ce a fost finalizată urmărirea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului contestator, există indicii temeinicie și probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată, respectiv menținută dacă se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 Cod procedură penală, coroborate cu dispozițiile art. 223 Cod procedură penală.
Curtea apreciază că în privința inculpatului sunt îndeplinite condiția existenței probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune – prevăzută ca și condiție generală de dispozițiile art. 202 alin.1 Cod procedură penală pentru luarea oricărei măsuri preventive, dar și de dispozițiile art. 223 alin. 1 Cod procedură penală, probele fiind indicate în actul de sesizare reținută de procuror în sarcina inculpatului.
Curtea constată că tribunalul a reținut în mod corect faptul că în privința inculpatului contestator sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării fiind oportună și în considerarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul.
Noțiunea de suspiciune rezonabilă trebuie raportată la sensul oferit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitor la existența unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune (cauza F, C și H contra Regatului Unit), cu mențiunea că faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime, respectiv suspiciuni rezonabile, nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o hotărâre de condamnare (Calejja/Malta, cauza O”H. contra Regatului Unit).
În prezenta cauză se constată că probele administrate pe parcursul urmăririi penale finalizată cu trimiterea în judecată a inculpatului creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către fiecare inculpat contestator a infracțiunilor menționate în actul de sesizare.
Referitor la criteriile prevăzute de articolul 223 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că privarea de libertate a inculpatului, prin menținerea măsurii arestării preventive, este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Faptele de care este acuzat inculpatul prezintă o gravitate considerabilă, cu referire în special la cele prin care s-au creat un pericol pentru viața și sănătatea populației, fapte care au impact negativ asupra populație.
În aprecierea pericolului pentru ordinea publică prezintă relevanță modul și circumstanțele în care au fost comise prezumtivele fapte, astfel cum rezultă din actul de sesizare, bazat pe mijloacele de probă administrate, fiind vorba de o activitate infracțională întinsă pe o perioadă îndelungată de timp. Nu în ultimul rând este relevantă rezonanța socială negativă a faptelor care au ajuns la cunoștința membrilor comunității din care inculpatul face parte, precum și aspectele care se conturează din datele dosarului în privința anturajului și mediului din care provine inculpatul, care au făcut posibilă atragerea mai multor persoane în presupusa activitate infracțională.
Curtea apreciază că toate aceste elemente întemeiază concluzia că lăsarea inculpatului contestator în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar referitor la solicitarea apărătorului inculpatului de a se dispune înlocuirea măsurii arestării cu o măsură preventivă mai ușoară, apreciază că la acest moment, raportat la gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, la rezonanța socială negativă a faptelor, singura măsură preventivă necesară și proporțională este măsura arestării preventive.
Chiar și în jurisprudența CEDO s-a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea și prelungirea arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier c/a Franței).
Curtea reține că starea de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea inculpatului în libertate trebuie apreciată prin raportare atât la gravitatea faptei sau a faptelor săvârșite (ca și criteriu obiectiv de apreciere), cât și prin raportare la persoana inculpatului (ca și criteriu subiectiv de apreciere).
În cauza de față, starea de pericol pentru ordinea publică pe care lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta-o, este dată atât de temerea că, după momentul punerii în liberate, acesta va continua să săvârșească noi infracțiuni (temere absolut întemeiată având în vedere că inculpatul nu au loc de muncă și motivația săvârșirii faptelor), cât și de declanșarea unei puternice reacții în rândul opiniei publice, reacție negativă determinată de faptele săvârșite de inculpat privite în antiteză cu starea de libertate a acestora.
Relativ la atitudinea de recunoaștere a faptelor, de colaborare cu organele de anchetă penală și de circumstanțele personale ale inculpatului, în acord cu judecătorul de cameră preliminară de primă instanță, nu reprezintă la acest moment argumente suficiente pentru a aprecia că pericolul social al faptelor sau al inculpatului s-a diminuat în așa măsură încât să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive.
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului contestator este, la acest moment procesual, în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În jurisprudența sa, inclusiv în cauza C. împotriva României, Curtea a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 9, paragraful 15) ; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, . nr. 7, paragraful 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 10, paragraful 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, . nr. 207, paragraful 51 și Hendriks împotriva Olandei (Hotărârea), nr._/04, 5 iulie 2007). Or, după cum s-a precizat anterior, apreciem că în prezenta cauză se regăsesc cel puțin două motive reținute în jurisprudența C.E.D.O. Există riscul real ca inculpatul să comită noi infracțiuni (pentru considerentele legate de nevoia continuă de satisfacere a viciului și de acoperire a cheltuielilor necesare traiului cotidian) și există riscul să fie tulburată ordinea publică (motivat de gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului ).
În acord cu judecătorul de fond, luarea unei măsuri preventive mai blânde (controlul judiciar sau arestul la domiciliu) nu este oportună la acest moment incipient al procesului penal. Este cert că inculpatul a urmărit prin săvârșirea acestui gen de fapte obținerea de venituri materiale necesare traiului . Or, lăsarea acestuia în libertate nu ar face nimic altceva decât să-i creeze posibilitatea de a săvârși noi fapte de același gen și a atrage în câmpul infracțional alte persoane.
Infracțiunile de care este acuzați inculpatul și cu privire la care există indicii temeinicie sunt destul de grave, raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, numărul actelor materiale, natura faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările în care acestea au fost comise, coroborat cu atitudinea inculpatului, sunt în măsură a crea convingerea că nu există nici un motiv temeinic care să împiedice presupunerea rezonabilă că odată lăsat în libertate inculpatul nu ar mai comite infracțiuni de același gen și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, inclusiv prin sentimentul acut de insecuritate pe care l-ar crea persoanelor care au luat cunoștință de faptele săvârșite de acesta și de numărul foarte mare al persoanelor implicate, chiar dacă în calitate de consumatori.
Tot astfel, just a reținut judecătorul primei instanțe, că nu se poate omite în analizarea oportunități măsurii preventive situația inculpatului contestator, care este cercetat în altă cauză, împrejurarea cu relevanță sub aspectul menținerii măsurii detenției preventive.
Relativ la susținerilor contestatorului inculpat privind durata măsurii preventive, Curtea apreciază, raportat la elementele concrete ale cauzei, că durata măsurii arestării preventive se circumscrie unui termen rezonabil, inculpatul fiind arestat la 06.04.2015.
La acest stadiu procesual nu se impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv măsura arestului la domiciliu.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 425 /1 alin. 7 pct. 1 lit. b ) Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. T. R. împotriva încheierii penale din 4 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul S., Secția penală, în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi obligat numitul inculpat contestator la plata cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 132,5 lei .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 32,5 lei se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul B. T. R. împotriva încheierii penale din data de 04 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul contestator să plătească suma de 132,5 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura contestației, din care suma de 32,5 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.09.2015.
Președinte, Grefier,
S. TrifCornelia M. N.
Red. / tehnored. S.T.
2 ex./23.09.2015
Jud. fond C. B.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 741/2015.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 815/2015. Curtea de... → |
|---|
