Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 470/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 470/2014
Ședința publică de la 21 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. A. I. este reprezentat de procuror D. Magdea.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul C. G. împotriva încheierii penale din 15.07.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar penal nr.4928/97/a1.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul contestator C. G., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Varmaga M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță, inculpatul contestator C. G. arată că își menține contestația formulată.
Curtea constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul contestator C. G., avocat Varmaga M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, în subsidiar, în situația în care se consideră că se impune o măsură preventivă solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Solicită să se aibă în vedere că nu există indicii din care să rezulte că inculpatul ar încerca să săvârșească alte infracțiuni sau să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Arată că la momentul luării măsurii s-a considerat că există temeiuri, dar învederează că în prezent urmărirea penală este finalizată, iar inculpatul și-a recunoscut fapta, astfel că nu există motive pentru ca inculpatul să mai rămână în arest.
În subsidiar, arată că măsura arestării preventive este o măsură de excepție care trebuie luată când o altă măsură preventivă nu-și îndeplinește scopul și apreciază că scopul prevăzut de art. 202 din codul de procedură penală poate fi îndeplinit și cu o altă măsură preventivă.
Reprezentanta D. arată că, verificând încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 15.07.2014 prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. G. și s-a dispus respingerea cererilor de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive, prin prisma motivelor invocate de inculpat și raportat la art. 205 din codul de procedură penală, apreciază contestația ca nefondată și în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din codul de procedură penală cu referire la art. 207 și art. 348 din codul de procedură penală, solicită respingerea ca atare.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni: introducere în țară de droguri de risc, trafic de droguri de risc și deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, cu limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani, respectiv de la 2 la 7 ani, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 al. 2 din codul de procedură penală.
Învederează că Curtea urmează să verifice în ce măsură arestarea preventivă a inculpatului este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și în ce măsură este proporțională cu gravitatea acuzațiilor.
Precizează că inculpatul a achiziționat o cantitate mare de droguri din Albania, locuiește în Irlanda, iar în România vine pentru distribuirea drogurilor prin intermediul unor dealeri din Hunedoara.
Arată că nu există garanții că pus în libertate inculpatul nu ar reitera activitatea infracțională sau nu se va sustrage judecății.
Învederează că nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei arestării preventive, astfel cum este prevăzut de art. 6 alin. 1 CEDO cu referire la art. 239 cod procedură penală.
Cu privire la posibilitatea instituirii unor măsuri preventive mai puțin restrictive arată că la acest moment instituirea unor măsuri restrictive față de inculpat este insuficientă pentru a ocroti ordinea publică, iar lăsarea sa în libertate cu nu ar compatibilă cu imperativele realizării unor protecții reale și eficiente a ordinii de drept.
Concluzionând, consideră că soluția judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond este proporțională cu scopul urmărit, motiv pentru care solicită respingerea contestației ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul inculpat C. G., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin încheierea penală din 15.07.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Hunedoara – Secția penală în dosar nr._ 14:
I. În baza art. 207 al. 2 și 4 C.p.p. rap la art.348 al. 2 C.p.p. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatuluiC. G., aflat în Centrul de Reținere și Arestare preventivă din cadrul Poliției Municipiului D., pe care a menținut-o.
II. Au fost respinse cererile de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut în considerentele încheierii următoarele:
La acest moment subzistă motivele de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului C. G., prin probele administrate subzistând suspiciunea că acesta a cumpărat din Albania cantitatea de peste 2 kg cannabis, cu care ar fi tranzitat Ungaria și Serbia, după care a pătruns în România, fiind prins în flagrant la puțin timp după .>
La controlul efectuat asupra autovehiculului condus de inculpat a fost descoperită cantitatea de cannabis, iar cu privire la această cantitate inculpatul a relatat că a cumpărat-o pentru consum propriu din Albania.
Având în vedere cantitatea mare de droguri de risc achiziționate și suspiciunea rezonabilă că acestea erau destinate revânzării, se apreciază că faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului prezintă și în prezent un grad ridicat de pericol, iar pentru înlăturarea acestuia se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv. O măsură preventivă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru a înlătura pericolul reprezentat de inculpat pentru ordinea publică și riscul ca inculpatul să săvârșească alte fapte grave.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în termenul legal prev. de art. 205 C.pr.penală inculpatul C. G. fără a expune în scris prin cererea în contestație sau separat prin memoriu motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze.
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul C. G. a solicitat:
- în principal revocarea măsurii arestării preventive întrucât în cauză nu mai subzistă temeiurile care au justificat luarea acesteia
- în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a restului la domiciliu deoarece în cauză nu există indicii în sensul că inculpatul ar influența administrarea justiției și buna desfășurare a procesului penal.
Se arată că la acest moment urmărirea penală este finalizată iar inculpatul și-a recunoscut fapta astfel încât scopul măsurii preventive prev. la art. 202 C.pr.penală poate fi atins și prin instituirea unor măsuri mai puțin restrictive.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate prin prisma criticilor aduse de către inculpat, în raport cu ansamblul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
1. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Hunedoara a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. G. în considerarea dispozițiilor art. 207 alin. 4 C.pr.penală apreciind în mod corect în raport cu ansamblul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin.
2. Curtea arată că la data de 11.07.2014 judecătorul de cameră preliminară a fost sesizat cu rechizitoriul emis sub nr. 1554/D/I/10/2014 de către D. – ST A. I. și prin care inculpatul C. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- trafic de droguri de risc, fără drept, prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000
- introducerea în țară de droguri de risc fără drept prev. de art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000
- deținerea de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
3. Curtea precizează în acest sens că existența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor infracțiuni grave de un pericol social semnificativ, de natură a leza valori sociale importante ocrotite de lege – reprezintă motive pertinente și suficiente care justifică pe deplin plasarea sa în detenție provizorie.
4. Curtea arată că imperativele realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept impun măsura preventivă dispusă astfel încât apărările inculpatului în sensul că nu există un risc real de a influența administrarea justiției și de a repeta activitatea infracțională nu sunt suficiente pentru a justifica revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai puțin severă.
5. Apărările inculpatului în sensul că a recunoscut faptele nu vor fi primite de către Curte în raport cu multitudinea acuzațiilor aduse (acesta declarându-se consumator de droguri, acceptând astfel că a săvârșit doar infracțiunea prev. de art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000) astfel încât chiar dacă acesta ar fi manifestat o poziție procesuală adecvată de recunoaștere integrală a faptelor, recunoașterea sa nu conduce în mod obligatoriu la revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia.
În acest sens Curtea că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 202 alin.3 C.pr.penală conform cărora orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
6. În speța de față, în contextul factual relevat de probele administrate în cursul urmăririi penale poate fi trasă concluzia că pe baza gravității semnificative a faptelor (introducerea în țară a unei cantități însemnate de droguri de risc în vederea comercializării acestora), a modului și circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului din care inculpatul provine și a altor împrejurări privitoare la anturajul său (inculpatul s-a deplasat în străinătate cu persoane care la rândul lor sunt consumatoare de droguri), privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
7. Curtea arată că în cauză nu sunt întrunite disp. art. 242 alin.2 C.pr.penală, apreciind că o măsură preventivă mai ușoară ar fi insuficientă pentru realizarea scopului sus menționat și anume desfășurarea optimă a procedurilor și evitarea oricărui risc de recidivă (cu atât mai mul cu cât însăși inculpatul se declară consumator constant de droguri).
8. Curtea face precizarea de asemenea că procedurile se află în stadiu incipient astfel încât plasarea în detenție provizorie a inculpatului poate fi esențială pentru derularea optimă a acestora.
Față de cele ce preced, luând în considerare că necesitatea protejării unui interes precumpănitor general de ordine publică primează ocrotirii celui privat al inculpatului, Curtea în temeiul art. 425/1 pct. 1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația inc. C. G. cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 275 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. G. împotriva încheierii penale din 15.07.2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar penal nr.4928/97/a1.
În baza art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă pe inculpatul C. G. să plătească statului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.07.2014.
Președinte,Grefier,
M. E. CovaciuCornelia M. N.
Red./ Tehnored. M.E.C.
2 ex./21.07.2014
Jud. fond S. I. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 537/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 576/2014.... → |
|---|
