Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 555/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-08-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 555/A/2014
Ședința publică de la 26 August 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. I. P.
Judecător: S. T.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: A. F. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de inculpatul V. L. F., împotriva sentinței penale nr. 67 din 26 iunie 2014 pronunțată de J. S. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. L. F., aflat în stare de arest din P. A., personal și asistat de avocat T. B., în substituirea avocatului T. L., apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, avocat T. B., în substituirea avocatului T. L., apărătorul desemnat din oficiu inculpatul V. L. F. precizează că motivul de apel constă în modalitatea de individualizare a pedepsei, respectiv cuantumul pedepsei.
La interpelarea instanței, inculpatul V. L. F. precizează că a recunoscut faptele și solicită reducerea pedepsei.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant și reprezentanta Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat T. B., în substituirea avocatului T. L., apărătorul desemnat din oficiu inculpatul V. L. F., solicită admiterea apelului în baza art. 420 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
În susținerea apelului, precizează că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, iar instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului în ceea ce privește aplicarea legii noi, ca lege penală mai favorabilă raportat la cuantumul micșorat al pedepselor prevăzute de noul Cod penal.
Învederează că instanța de fond a omis să facă deducerea perioadei pe care inculpatul a executat-o din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală 48/2010- respectiv perioada 28.10.2009-8.06.2010, fiind dedusă greșit și perioada în care inculpatul a fost arestat în vederea executării mandatului european de arestare, întrucât din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat în Spania în vederea predării începând cu data de 20.01.2014.
Avocat T. B., în substituirea avocatului T. L., apărătorul desemnat din oficiu inculpatul V. L. F. în replică solicită a se aplica legea penală veche ca lege penală mai favorabilă întrucât există mai multe acte materiale.
Inculpatul V. L. F. având ultimul cuvânt, arată că solicită reducerea pedepsei.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față,
Constată că prin sentința penală nr. 67 din 26 iunie 2014 pronunțată de J. S., în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul V. L. F., fiul lui A. și L., născut la data de 21. 02. 1987 în S., jud. A., cetățean român, 8 clase, fără ocupație, domiciliat în Drașov nr.106, jud. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și pedepsită de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g și i C. p cu aplicarea art. 41 al 2 și a art. 37 lit. a din C. p. si art.396 alin.10 Cod procedură penală, săvârșită în dauna părților vătămate: . cu sediul în . A.; . sediul în .. 78, județ A.; C. de C. S. -C. V. cu sediul în S., .. 46, județ A. și PF M. Anglița cu sediul în .;
In baza art.83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată privind pedeapsa de trei ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală nr.78 / 2010 a Judecătoriei S., modificată prin Decizia pen.nr.162/A/2010 pronunțată de Tribunalul A., care a fost adăugată pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani.
In baza art. 404 alin.4 lit.a Cod procedură penală, din pedeapsa aplicată s-a dedus durata arestării preventive începând cu data 12.02.2014 la zi.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
Potrivit art.208 alin.4 raportat la art.223 alin.1 lit. a Cod procedură penală, a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art.397 Cod procedură penală, coroborat cu art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 350 lei, reprezentând daune materiale.
În temeiul art.397 Cod procedură penală, coroborat cu art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . a fost obligat inculpatul să plătească, părții civile suma de 1494 lei, reprezentând daune materiale.
În temeiul art.397 Cod procedură penală, coroborat cu art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. de C. S. -C. V. și a fost obligat inculpatul să plătească, părții civile suma de 7514 lei, reprezentând daune materiale.
Instanța a luat act că partea vătămată PF M. Anglița nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
P. Sentința penală nr.188/2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._:
- inculpatul V. L. F., fiul lui A. și L., născut la data de 21. 02. 1987 în S., jud. A., cetățean român, 8 clase, fără ocupație, domiciliat în Drașov nr.106, jud. A., a fost condamnat la trei ani și șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și pedepsită de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g și i C. p cu aplicarea art. 41 al 2 și a art. 37 lit. a din C. p. săvârșită în dauna părților vătămate: .. cu sediul în .. A. A., . sediul în .. 78, jud. A., C. DE C. S. -C. V., cu sediul în S., .. 46, jud. A. și PF M. ANGLIȚA, cu sediul în ..
- în baza art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată privind pedeapsa de trei ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală nr.78 / 2010 a Judecătoriei S., modificată prin Decizia pen.nr.162/A/2010 pronunțată de Tribunalul A., pe care o adaugă la adaugă pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de șase ani și șase luni închisoare;
- i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal;
- în temeiul art.346 alin.1, art.14 și următoarele Cod procedură penală, coroborat cu art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 350 lei, reprezentând daune materiale;
- în temeiul art.346 alin.1, art.14 și următoarele Cod procedură penală, coroborat cu art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă . a fost obligat inculpatul să plătească, părții civile suma de 1494 lei, reprezentând daune materiale;
- în temeiul art.346 alin.1, art.14 și următoarele Cod procedură penală, coroborat cu art.998 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. DE C. S. -C. V. și a fost oblig inculpatul să plătească, părții civile suma de 7514 lei, reprezentând daune materiale;
- instanța a luat act că partea vătămată PF M. ANGLIȚA nu s-a constituit parte civilă;
- în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din totalul cheltuielilor judiciare suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului pe parcursul procesului penal, această sumă urmând a fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
La data de 04.01.2013, în dosarul nr._ a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.231/2012, prin care s-a dispus arestarea inculpatului V. L. F. și depunerea lui la penitenciar pentru executarea pedepsei închisorii la care acesta a fost condamnat prin Sentința penală nr. 188/2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ care a rămas definitivă prin nerecurare.
În dosarul nr. 872/II/5/2013 al Parchetului de pe lângă J. S., la sesizarea organelor de poliție din cadrul I.P.J.A.-Serviciul de Investigații Criminale, la data de 19.06.2013 s-a emis o cerere către J. S., prin care s-a solicitat a se dispune emiterea unui mandat de urmărire internațională și a unui mandat european de arestare în vederea executării/predării către România a condamnatului V. L. F., având în vedere că Sentința penală nr.188/2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ a rămas definitivă prin nerecurare, iar din verificările efectuate s-a constatat că persoana condamnată nu se mai afla pe teritoriul României, iar mandatul de executarea pedepsei nu a putu fi dus la îndeplinire.
La data de 20.06.2013, în dosarul nr.2/E/2013 a fost emis Mandatul European de arestare nr.3/MEA/20.06.2013, precum și Mandatul de urmărire internațională în vederea extrădării nr.4/20.06.2013.
P. adresa nr._/SIRENE/CMD/21.02.2014 emisă de Ministerul Afacerilor Interne- Inspectoratul General al Poliției Române –Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul SIRENE, s-a comunicat faptul că inculpatul V. L. F., a fost preluat din Spania, la data de 12.02.2014 de către o escortă a Poliției Române și a fost încarcerat în aceeași zi în Arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.
P. adresa nr._/13/PM/25.02.2014 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române –Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol, s-a comunicat faptul că urmărirea internațională a inculpatului V. L. F. a fost revocată la data de 25.02,2014, iar acesta a fost predat din Spania în România la data de 12.02.2014, fiind introdus în arestul central din cadrul D.G.P.M.B.
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., la data de 11.03.2014 sub dosar nr._, petentul-condamnat V. L. F., a solicitat a se dispune redeschiderea procesului penal, arătând că a fost reținut și extrădat în vederea executării pedepsei la care a fost condamnat prin Sentința Penală nr.188/2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr.1149/2012, și de asemenea arătând că a fost judecat în lipsă, întrucât era plecat la muncă în Spania.
P. încheierea de ședință din data de 26.03.2014, instanța, având în vedere dispozițiile art.466 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.468 alin.1 Cod procedură penală, a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de redeschiderea procesului penal formulată de petentul-condamnat V. L. F..
Având in vedere adresa nr._/13/PM/25.02.2014 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române –Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol, s-a constatat că cel mai devreme persoana condamnată a luat la cunoștintă printr-o notificare oficială de desfășurarea unui proces penal împotriva sa la data de 12.02.2014, dată când a fost predat din Spania în România. Astfel, față de data introducerii cererii, la 11.03.2014, termenul de o lună prevăzut de art.466 alin.1 Noul Cod de procedură penală este respectat.
De asemenea, sunt îndeplinite și prevederile art.466 alin.2 Cod procedură penală, persoana condamnată a fost citată in România in timpul judecății, iar mandatul de aducere dispus de instanță nu a putut fi executat, inculpatul fiind plecat din tară, respectiv se afla în Spania, unde a fost și arestat.
Astfel, s-a admis cererea formulată de petentul-condamnat V. L. F., fiul lui A. și L., născut la data de 21.02.1978 în S., domiciliat în S., ..98, ., jud. A., cetățean român, având 8 clase, fără ocupație, recidivist, actualmente deținut în P. A..
Potrivit art. 469 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus redeschiderea procesului penal înregistrat pe rolul Judecătoriei S. sub dosar nr._ în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 188/2012, prin care inculpatul (petent-condamnat) V. L. F. a fost condamnat la trei ani și șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și pedepsită de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g și i C. p cu aplicarea art. 41 al 2 și a art. 37 lit. a din C. p. săvârșită în dauna părților vătămate: ., . DE C. S. -C. V. și PF M. ANGLIȚA.
Potrivit art. 469 alin. 7 Cod procedură penală, s-a constatat desființată de drept Sentința penală nr.188/2012 pronunțată de J. S. în dosarul_, s-a anulat mandatul de executare nr.231/04.01.2013, emis de J. S..
Față de prevederile art.470 Cod procedură penală, și a prevederilor art.344 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea rechizitoriului inculpatului.
Față de prevederile art. 469 alin.9 Cod procedură penală, coroborate cu prevederile art.223 alin.1 lit. a Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul a fost arestat în Spania astfel că după efectuarea actelor de urmărire penală acesta a fugit din țară și există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o faptă penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu 26.03.2014, orele 12.00.
În cursul judecății inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de inculpare, astfel va face aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală.(f.90).
Analizând legea penală noua si legea veche, instanța a constatat că legea veche este mai favorabilă inculpatului cu toate că limitele de pedeapsă sunt mai mici în noua lege, deoarece aplicând criteriile recidivei coroborate cu prevederile art.83 alin.4 Cod penal care arată că în acest caz de revocare nu se mai aplică sporul de recidivă acestea sunt mai favorabile comparate cu dispozițiile art.96 alin.5 Noul cod penal, care arată că pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește după regulile recidivei noi.
S-a reținut că recunoașterea inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în această fază a procesului penal respectiv cu plângerile și declarațiile părților vătămate; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; procesul verbal de reconstituire și planșe fotografice; declarațiile martorilor F. C., R. D., C. E., G. I.; declarațiile învinuitului.
Din raportul de constatare tehnico-științifică (f.71-83), rezultă că urmele papilare descoperite pe o doză de bere, cât și pe ușa de acces din magazie în bar la . V. a fost creată de relieful papilar al degetului mijlociu de la mâna dreapta a lui V. L. F..
În cauză s-au efectuat un număr de trei procese verbale de reconstituire (f.34-58) și planșe fotografice în care învinuitul a indicat în mod expres modul în care a pătruns în cele trei localuri de unde a sustras bunuri.
Față de probele administrate, instanța a reținut că, în perioada august-octombrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul V. L. F., a comis următoarele activități infracționale, după cum urmează:
În noaptea de 11/12.08.2010, inculpatul a pătruns fără drept, prin forțarea ușii de acces în magazinul . din Cunța, de unde a sustras aproximativ 30 pachete de țigări, în valoare de 350 lei, bunuri pe care învinuitul le-a consumat.
La data de 16.09.2010, inculpatul a pătruns pe timp de noapte și prin forțarea ușilor de acces în magazinul . din Drașov de unde a sustras mai multe bunuri în valoare de 1493 lei, bunuri pe care învinuitul le-a consumat.
La data de 06/07.10.2010, pe timp de noapte și efracție, a pătruns în Complexul Comercial V. - BAR de unde a sustras bunuri în valoare de 5414, 65 lei, bunuri pe care învinuitul le-a consumat personal, iar o parte le-a vândut unor persoane necunoscute pentru diferite sume de bani. La această sumă, se adăugă și suma de 2100 lei ce reprezintă ușile de termopan distruse de inculpat prin care acesta a pătruns prin efracție în magazin.
În luna septembrie 2010, pe timp de noapte și prin efracție, a pătruns în PF M.-Anglița din Șpring, zis „ B. lui D.", de unde a sustras în jur de 10 cartușe de țigări și alcool, bunuri pe care le-a ascuns, îngropându-le lângă fântâna de lângă casă și pe care le-a consumat de unul singur și le-a vândut.
S-a reținut că, fapta inculpatului V. L. F., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august - octombrie 2010, a sustras bunuri de la părțile vătămate ., . și de la . V. Bar, bunuri în valoare totală de 9357 lei, constituie infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit g, i Cod penal în condițiile art. 41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, săvârșită în dauna părților vătămate .
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului, recunoașterea faptei.
În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 181 alin. 2, instanța a apreciat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze prezintă un grad de pericol social mediu, și a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și pedepsită de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g și i C. p cu aplicarea art. 41 al 2 și a art. 37 lit. a din C. p. si cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal inculpatul V. L. F., solicitând, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
În susținerea apelului s-a arătat că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, iar instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.417 din Codul de procedură penală, însă în limitele prevăzute de acest text de lege, C. de apel constată următoarele:
P. sentința penală nr.188/13 decembrie 2012 pronunțată de J. S. în dosarul nr._ , inculpatul V. L. F., a fost condamnat la pedeapsa de trei ani și șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și pedepsită de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. g și i C. p cu aplicarea art. 41 al 2 și a art. 37 lit. a din C. p.
În baza art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată privind pedeapsa de trei ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală nr.78/2010 a Judecătoriei S., modificată prin Decizia pen.nr.162/A/2010 pronunțată de Tribunalul A., pedeapsă care a fost adăugată la cea de 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de șase ani și șase luni închisoare.
În temeiul art.346 alin.1, art.14 și următoarele Cod procedură penală, coroborat cu art.998 Cod civil, au fost admise acțiunea civile formulate în cauză de părțile civile ., . C. De C. S. -C. V..
În fapt s-a reținut, în esență, că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august - octombrie 2010, inculpatul a sustras bunuri de la părțile vătămate ., . și de la . V. Bar, bunuri în valoare totală de 9357 lei,
Inculpatul V. nu a fost prezent la niciunul din termenele de judecată, iar urmare a rămânerii definitive a hotărârii prin nerecurare, la data de 04.01.2013 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr.231/2012 și, ulterior, la data de 20.06.2013, mandatul european de arestare nr.3/MEA/20.06.2013, inculpatul fiind localizat și arestat la 20 ianuarie 2014 în Spania, iar la data de 12.02.2014 condamnatul a fost preluat din acest stat de autoritățile judiciare române.
P. urmare, C. de A. constată că în cauză prima instanță a apreciat în mod corect cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.466 din Codul de procedură penală, respectiv la admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, prin încheierea de ședință din 26.03.2014.
În procedura rejudecării, inculpatul V. L. F. a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând aplicarea dispozițiilor art.374 alin.4, art.375 raportat la art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, la termenul din 13.05.2014 acesta declarând că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor și pretențiile părților civile.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, probatoriul fiind bine coroborat și interpretat. Din probele administrate - rezultă, în esență, că în lunile septembrie și octombrie 2010 inculpatul a pătruns fără drept, prin forțarea ușilor de acces în incinta unor localuri publice, de unde a sustras mai multe bunuri.
C. de apel, în baza propriei analize a materialului probatoriu administrat în cauză, constată că din acesta rezultă că faptele există, constituie infracțiunea de furt calificat în formă continuată și au fost săvârșite de inculpatul V. L. F. în forma și modalitatea reținute în actul de sesizare a instanței.
Raportat la starea de fapt reținută și la încadrarea în drept a faptelor comise de inculpat, se constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția acestuia și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.396 alin.10 din Codul de procedură penală.
De asemenea, referitor la soluția pronunțată de prima instanță cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile ca fiind Codul penal din 1969, având în vedere și decizia Curții Constituționale nr.265/2014 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, C. constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Astfel, împrejurarea că minimul și maximul special al pedepsei închisorii prevăzut de legea nouă sunt mai mici decât cele prevăzute anterior, deși ar putea induce ideea că legea penală nouă este mai favorabilă, este lipsită de relevanță câtă vreme, referitor la definirea noțiunii de infracțiune continuată, dispozițiile art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 nu prevăd condiția existenței subiectului pasiv unic ( art.35 alin.1 din Codul penal în vigoare), în contextul în care se reține în sarcina inculpatului că a săvârșit faptele de furt din patrimoniul mai multor persoane.
Procedând în baza art.72 Codul penal din 1969 la propria evaluare asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului, C. consideră că în contextul cauzei, nu poate ignora pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpat, generat de natura infracțiunii și de împrejurările de comitere a acesteia, cuantumul pedepsei de 2 ani închisoare fiind justificat suficient pentru atingerea scopului pedepsei, crearea premiselor conștientizării de către inculpat a faptei sale și asumării consecințelor acesteia.
Instanța constată că este neîntemeiată solicitarea inculpatului privind reducerea pedepsei sub minimul special de 2 ani închisoare, aceasta fiind just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.72 Cod penal din 1969 și menită a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prevăzut de art.52 Cod penal din 1969.
În cauză nu se justifică nici reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada unei conduite anterioare pozitive a acestuia, iar examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 din Codul penal din 1969 se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea, ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot fi avute în vedere în mod prioritar, în raport cu gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite.
Instanța de apel consideră că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În cauză a fost valorificată atitudinea sinceră a inculpatului, pedeapsa stabilită constând în minimul special prevăzut de lege, motiv pentru care C. consideră că solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului acesteia apare nejustificată, raportat și la criteriile de individualizare mai sus amintite, pedeapsa de 2 ani închisoare fiind în măsură să-și atingă scopurile, respectiv de exemplaritate și educativ, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor art. 417 alin.2 din Codul de procedură penală, C. de apel constată că și dispozițiile primei instanțe referitoare la aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a și ale art. 83 din Codul penal din 1969, raportat la art.15 din Legea nr.187/2002, la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și la stabilirea cheltuielilor judiciare sunt legale și temeinice.
Apelul inculpatului este fondat însă sub aspectul laturii penale, referitor la aplicarea art. 404 din Codul de procedură penală raportat la art. 72 din Codul penal și a art.15 alin.1 Legea nr.302/2004, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul V. L. F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr.78/26.04.2010 a Judecătoriei S., modificată prin decizia penală nr.162/A/08.06.2010 a Tribunalului A.. În această cauză, inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 27.10._10( fila27 din dosarul nr.1149/_).
Față de aceste aspecte, urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.78/26.04.2010 a Judecătoriei S., potrivit art.72 din Codul penal ( art.88 din Codul penal din 1969), din pedeapsa rezultantă aplicată, de 5 ani închisoare, se impunea deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate.
C. mai constată că, în procedura executării mandatului european de arestare emis pe numele inculpatului în prezenta cauză, acesta a fost localizat și arestat la data de 20 ianuarie 2014 pe teritoriul Spaniei, fiind preluat din acest stat de autoritățile judiciare române la data de 12.02.2014, dată la care condamnatul a fost adus în România și încarcerat în Arestul I.P.J.A..
P. urmare, în aplicarea dispozițiilor art.15 alin.1 din Legea nr.302/2004, potrivit cărora ”durata pedepselor și a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române”,din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului V. L. F., trebuie avută în vedere întreaga perioadă în care inculpatul-condamnat s-a aflat în executarea mandatului european de arestare emis în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr.231/2012 și nu perioada executată din momentul încarcerării acestuia într-un loc de detenție din România.
În raport de toate aceste împrejurări și pentru considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, instanța va admite apelul declarat de inculpatul V. L. F. împotriva sentinței penale nr. 67 din 26 iunie 2014 pronunțată de J. S. în dosar nr._ și, în consecință, va desființa sentința penală atacată sub aspectul laturii penale referitor la aplicarea art. 404 din Codul de procedură penală rap. la art. 72 din Codul penal și a art.15 alin.1 Legea nr.302/2004.
Procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
În baza art.15 alin.1 Legea nr.302/2004 și a art. 404 din Codul de procedură penală rap. la art. 72 din Codul penal va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V. L. F. durata pedepsei executate și a reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2014 până la data de 26 august 2014.
În baza art. 72 din Codul penal va computa din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata executată începând cu 27.10.2009 până la data de 08.06.2010.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în prezentul apel vor rămâne în sarcina acestuia.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul V. L. F. împotriva sentinței penale nr. 67 din 26 iunie 2014 pronunțată de J. S. în dosar nr._ și în consecință:
Desființează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale referitor la aplicarea art. 404 din Codul de procedură penală rap. la art. 72 din Codul penal și a art.15 alin.1 Legea nr.302/2004 și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
În baza art.15 alin.1 Legea nr.302/2004 și a art. 404 din Codul de procedură penală rap. la art. 72 din Codul penal deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V. L. F. durata pedepsei executate și a reținerii și arestării preventive începând cu data de 20 ianuarie 2014 până la data de 26 august 2014.
În baza art. 72 din Codul penal compută din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata executată începând cu 27.10.2009 până la data de 08.06.2010.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în prezentul apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2014.
Președinte, Judecător,
A. I. P. S. T.
Grefier,
D. M. H.
Red. A.P.
Tehnored. D.M.H.
2 ex/
J. Fond L. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 539/2014. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 550/2014. Curtea de... → |
|---|
