Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 154/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 154/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-10-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 154/2013
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Grefier I. M.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
M. C. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra soluționaării plângerii formulate de petentul G. N. împotriva rezoluției din dosar nr. 576/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 1 octombrie 2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la această dată.
CURTEA DE APEL
Curtea, deliberând cu privire la plângerea formulată de petentul G. N. împotriva rezoluției adoptată de P. de pe lângă Curtea de apel A. – I. în data de 08.08.2013 în dosarul nr. 623/II/2/2013 constată următoarele:
Petentul a formulat plângere penală împotriva primarului municipiului S. și a unor funcționari din cadrul Administrației Finanțelor Publice S., împotriva judecătorilor din cadrul Judecătoriei și Tribunalului S., a unor procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., a unor procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a judecătorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Structura Centrală, a executorilor judecătorești Cârja I. și M. V., experți tehnici B. C., Fleaca I. și P. G., a unor polițiști din cadrul I.P.J. S., avocați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. ;290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 257 C. pen., art. 220 C. pen. și art. 264 C. pen.
Petentul reclamă soluționarea nefavorabilă a acțiunilor și plângerilor formulate în legătură cu terenurile proprietate privată situau în mun. S., ., acuzându-le de o colaborate prin întocmirea de acte false și respingerea acțiunilor civile, plângerilor penale și cererilor formulate.
Se constată că în legătură cu aceste aspecte au existat pe rolul instanțelor de judecată mai multe procese. De asemenea împotriva unor persoane menționate în prezenta plângere, au fost efectuate cercetări, fiind soluționate toate cu neînceperea urmăririi penale.
Din conținutul materialului probator administrat în cauză a rezultat ca urmărirea penală nu poate fi începută împotriva făptuitorilor pentru săvarșirea infracțiunilor menționate în plângere fiind incidente sub aspect procesual dispozițiile art. 10 lil. d și fC. pr. pen. din următoarele motive:
Pentru o parte din persoanele menționate în plângere, au fost formulate anterior plângeri de către petent, efectuându-se cercetări în cadrul altor dosare, în care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, astfel încât lipsește una din condițiile acțiunii penale.
Susținerile petentului sunt simple alegații lipsite de argumentele probatorii. Astfel nu există nici o probă sau măcar vreun indiciu care să conducă la concluzia relei credințe a persoanelor împotriva cărora a formulat petentul plângere.
Simplul motiv că presupușii făptuitori nu au soluționat cererile, acțiunile și plângerile formulate de petent, în modul dorit de acesta nu poate constitui un indiciu că aceștia au săvârșit vreo faptă de natură penală.
Împotriva rezoluției din 28.06.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, anterior menționată, petentul a formulat plângere, care a fost soluționată de procurorul general al PCA A. I. în sensul respingerii pentru considerentul că nu există date, indicii, informații ori dovezi care să demonstreze că funcționarii publici din cadrul Primăriei S., din cadrul Administrației Finanțelor Publice S., notarii publici, judecătorii, procurorii, executorii judecătorești, experții tehnici, polițiștii ar fi procedat cu știință în mod defectuos, pentru a-I prejudicia pe petiționar.
Susținerile petentului sunt simple afirmații lipsite de argumente probatorii.
Împrejurarea că soluțiile ori formulările oferite de funcționarii administrativi, de magistrați și de către specialiștii ori profesioniștii independenți nu sunt în concordanță cu interesele petiționarului nu poate constitui prin ea înseși premisele existenței vreunei infracțiuni.
P. urmare, în cauză nu poate fi pornită acțiunea penală deoarece asupra problemelor descrise de către petiționar procurorii s-au mai pronunțat și nu există nici o faptă care să poată fi considerată ca fiind abuzivă.
Soluția a fost atacată la Curtea de Apel Alba Iulia și se invocă:
- în principiu aceleași împrejurări arătate în plângerea inițială
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor prezentate de petent in sustinerea recursului sau, conform exigențelor art.278/1 (7) CPP, Curtea constată următoarele:
1. P. rezoluția adoptată la 28.06.2013 de P. de pe langa Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele nominalizate de petent în conținutul plângerii sale, persoane ce atrag competența Curții de Apel di perspectiva calității acestora, cu privire la infracțiunile prev. de art. 246, 290,291,257,220,264 CP.
Ulterior, petentul a contestat soluția adoptată de către procuror, uzând de prevederile art. 278 CPP. Soluționând plângerea în raport de dispozițiile art. 278 alin.1 teza II CPP, s-a procedat la respingerea acesteia justificat de inexistența datelor și indiciilor, a probelor care să conducă la presupunerea rezonabilă că persoanele reclamate au manifestat o conduită infracțională, circumscrisă infracțiunilor menționate de petent în conținutul plângerii sale.
2. Curtea apreciază plângerea petentului ca nefondată raportat la actele și lucrările efectuate în cauză.
P. a depus diligențele necesare analizării și pronunțării unei soluții temeinice. La dosarul de urmărire penală s-au depus soluții pronunțate în legătură cu cauza dedusă judecății.
Criticile formulate de către petent au fost analizate de către instanță și din perspectiva disp. Legii 188/2000, în limitele căruia executorii vizați și-au exercitat activitatea profesională.
Magistratura reprezintă ”activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor.” Constituția precizează în mod explicit în conținutul art. 129 faptul că - Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii., prevedere care se regăsește transpusă și în normele procesuale aplicabile fiecărei materii.
În acest context nemulțumirea justițiabilului este nefondată raportat la existența cadrului juridic necesar realizării drepturilor sale iar din analiza actelor și lucrărilor efectuate în faza urmării penale rezultă că acuzele aduse magistraților sunt vădit nefondate.
P. a depus diligențele necesare analizării și pronunțării unei soluții temeinice. La dosarul de urmărire penală s-au depus soluții pronunțate în legătură cu cauza dedusă judecății.
Curtea reține împrejurarea că cercetările efectuate de către procuror sunt corecte iar soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică.
În instanță nu s-au depus dovezi suplimentare sau argumente pertinente care să justifice exprimarea unui alt punct de vedere decât cel reținut de organele de urmărire penală.
În considerarea dispozițiilor art. 278/1 CPP Curtea va respinge plângerea analizată și, raportat la prevederile art. 192 alin.2 CPP, va oblige petentul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În numele legii
HOTARĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul G. N. împotriva rezoluției adoptată de P. de pe lângă Curtea de apel A. – I. în data de 08.08.2013 în dosarul nr. 623/II/2/2013.
În baza art. 192 (2) C.pr.pen. obligă petentul să achite statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2013.
PREȘEDINTE Grefier
C. M. M. I. M. M.
Red CM/17.10.2013
Tehn LB/17.10.2013/2 exp.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 955/2013. Curtea de Apel... | (Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr.... → |
|---|
