Prelungire arestare preventivă. Art.234 NCPP. Decizia nr. 368/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-06-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 368/2014
Ședința publică de la 13 Iunie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I.
reprezentat de I. N. – procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpata L. P. împotriva încheierii penale nr. 63/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpata contestatoare L. P., aflat în centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul I. Sibiu, personal și asistat de doamna avocat G. I., apărător desemnat din oficiu pentru contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, inculpata contestatoare L. P. a precizat că a formulat contestație pentru că solicită cercetarea sa în stare de libertate și arată că a urmat un tratament pentru problemele psihice și în prezent nu mai are probleme de sănătate. A menționat că beneficiază de sprijinul membrilor familiei și că are doi copii, dorind să fie alături de aceștia.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al inculpatei contestatoare și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat G. I., apărător desemnat din oficiu pentru inculpata contestatoare L. P., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar.
În susținerea contestației, învederează că inculpata nu are antecedente penale, dar suferă de unele probleme psihice așa cum rezultă și din actul medical de la fila 68 din dosar, inculpata fiind internată și în spital cu tulburare afectivă.
Precizează că în motivarea instanței de fond se reține faptul că medicul legist menționează că nu există elemente obiective care să indice faptul că i s-a pus în pericol sau nu viața victimei, afirmație care trebuie să profite inculpatei.Arată că schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de omor calificat este prea drastică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Inculpata contestatoare L. P. având cuvântul, arată că nu are de spus nimic.
C. DE A.
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Asupra contestației de față,
Prin încheierea penală nr. 63/10 iunie 2014 pronunțață de Tribunalul A. s-au dispus următoarele:
A fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulate de Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul A., privind pe inculpata L. P..
În baza art. 234 și urm. Cod procedură penală s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatei L. P. fiica lui P. și S., născută la data de 22.07.1980 în Zlatna, jud. A., domiciliată în Zlatna, ., județ A., CNP_, aflată în Arestul I. A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16.06.2014 până la data de 15.07.2014, inclusiv.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi virată în contul Baroului A. din fondurile MJ.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului a reținut următoarele:
S-a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunalul A. sub dosar nr._, P. de pe lângă Tribunalul A. a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatei L. P..
În motivarea cererii s-a menționat că susnumita este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.32 rap. la art.189 alin.1 lit. d C.pen. și a infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen., fiind arestată preventiv la data de 17.05.2014 pentru o perioadă de 30 de zile.
Întrucât urmărirea penală nu a putut fi finalizată nefiind întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, iar măsura preventivă expiră la data de 15.06.2014, s-a solicitat prelungirea, avându-se în vedere că se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Examinându-se cererea s-a reținut că potrivit art. 234 alin. 1, 2 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii, prelungirea putând fi dispusă numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează urmărirea penală.
S-a constatat că inculpata L. P. a fost arestată preventiv prin Încheierea 54/17.05.2014, a Tribunalului A., reținându-se incidența art. 223 alin. 2 raportat la probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții în concurs real cu o infracțiune contra patrimoniului pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Totodată, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora s-a constatat că privarea inculpatei de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În raport de actele de urmărire penală efectuate ulterior luării măsurii arestării preventive s-a constatat că nu există temeiuri noi, dar se mențin cele care au determinat arestarea inițială. În acest sens, s-a reținut că inculpata L. P. este cercetată în continuare pentru aceleași infracțiuni: tentativă la omor calificat prev. de art.32 rap. la art.189 alin.1 lit. d C.pen. în concurs cu tâlhăria prev. de art. 233 C.pen., că probele administrate pe parcursul urmăririi penale confirmă modul și circumstanțele de comitere a faptelor reținute la momentul luării măsurii arestării preventive, iar atitudinea și conduita procesuală a inculpatei este, de asemenea, aceeași.
Reținându-se aceste aspecte coroborate cu împrejurarea că urmărirea penală nu a putut fi finalizată din motive obiective, s-a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, astfel că în baza art. 236 alin. 1, 2 Cod procedură penală a fost admisă propunerea procurorului și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatei L. P. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 16.06.2014 până la data de 15.07.2014, inclusiv.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpata L. P., arătând că solicită cercetarea sa în stare de libertate cu motivarea că a urmat un tratament pentru problemele psihice și în prezent nu mai are probleme de sănătate. A menționat că beneficiază de sprijinul membrilor familiei și că are doi copii, dorind să fie alături de aceștia.
Analizând contestația formulată în raport de dispozițiile legale în materie și de motivele invocate, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. reține următoarele:
Inculpata L. P. este cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 din C.pen., raportat la art. 189 alin. 1 lit. d din C.pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.pen.
Sub aspectul stării de fapt, organele de urmărire penală au reținut în propunerea formulată că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că în data de 12 mai 2014, inculpata L. P., aflată în vizită la domiciliul persoanei vătămate A. A., în vârstă de 78 de ani, a luat un șnur de la un halat, l-a înfășurat după gâtul bătrânei și a sugrumat-o până a adus-o în stare de inconștiență, după care a sustras din locuință mai multe bunuri.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpată, pe o durată de 30 zile, apreciind că se mențin temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, iar propunerea de prelungire a fost motivată, existând motive obiective pentru care nu a putut fi finalizată urmărirea penală.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. A. I. constată că potrivit art. 234 alin. 1, 2 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii, prelungirea putând fi dispusă numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează urmărirea penală.
Probele administrate în faza de urmărire penală relevă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetată, respectiv tentativă la omor calificat și tâlhărie, condiție prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
În acest sens sunt relevante declarațiile persoanei vătămate A. A., declarațiile martorilor A. S. și R. L. M., concluziile constatării preliminare formulate în urma examinării medico-legale a părții vătămate în data de 16 mai 2014, din care rezultă că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur și prin strangulare prin intermediul unui corp moale/semidur și necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (fila 32), fără a exista elemente obiective pentru a se afirma punerea vieții în primejdie, declarațiile date în calitate de suspect și ulterior în calitate de inculpată de numita L. P., care a recunoscut faptul că a strâns-o de gât pe partea vătămată folosind cordonul unui halat, după care a luat din locuință un telefon mobil, un telefon fix și cheile apartamentului. Inculpata a susținut că partea vătămată era conștientă în momentul în care a plecat, observând că deși era căzută jos clipea și se uita la ea.
Referitor la aspectele invocate de apărătorul inculpatei, în sensul că încadrarea juridică dată faptei nu ar fi aceea corespunzătoare, pe lângă faptul că în această procedură nu poate fi cenzurată încadrarea juridică dată faptei de către procuror, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. A. I., reține că pentru încadrarea unei fapte de violență în tentativă la infracțiunea de omor, nu este determinantă concluzia actului medico-legal în sensul că viața victimei nu a fost pusă în primejdie. Practica judiciară și literatura de specialitate au statuat că sunt relevante mijloacele prin care a fost săvârșită fapta, zona vizată de actele de agresiune, vârsta victimei, etc. Or în cauza de față, până la acest moment procesual, raportat la modul în care reiese că ar fi acționat inculpata, respectiv ștrangularea părții vătămate cu un cordon și aducerea acesteia în stare de inconștiență (inculpata arătând în declarație că a strâns-o de gât până când a căzut și a leșinat – fila 12), lăsarea acesteia căzută la pământ, relevă suspiciunea rezonabilă că suntem în prezența tentativei la infracțiunea de omor.
Referitor la menținerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, C. constată că infracțiunea de omor este expres prevăzută de dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, printre cele care permit luarea măsurii arestării preventive, iar infracțiunea de tâlhărie este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
În acord cu judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A., luând în considerare criteriile prevăzute de articolul 223 alin. 2 Cod procedură penală, C. apreciază că privarea de libertate a inculpatei L. P. este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Faptele de care este acuzată inculpata prezintă o gravitate considerabilă (sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii cu limite cuprinse între 15 și 25 ani, respectiv 2 și 7 ani), având în vedere că una dintre fapte este îndreptată împotriva dreptului la viață în scopul sustragerii de bunuri, precum și raportat la împrejurările concrete în care se presupune că au fost săvârșite: asupra unei persoane în vârstă căreia inculpata îi câștigase anterior încrederea, persoana vătămată menționând în cuprinsul declarației că inculpata îi sugerase să-și caute portmoneul care putea să fie căzut după o noptieră și, în momentul în care s-a întors cu spatele și s-a aplecat să caute bunul, a simțit că i-a pus în jurul gâtului un cordon sau șnur, a strâns-o foarte tare și brusc, motiv pentru care nu a putut să strige, a leșinat și s-a trezit după câteva ore.
Modul de comitere a faptelor, astfel cum rezultă până la acest moment al cercetărilor, nu relevă că inculpata ar fi fost lipsită de discernământ, însă acest aspect va fi clarificat prin expertiza medico-legală ce urmează a fi finalizată în cauză. De altfel, acesta a fost motivul pentru care s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive, efectuarea expertizei medico-legale presupunând internarea inculpatei în Spitalul Penitenciar Jilava în vederea efectuării tuturor investigațiilor medicale.
Elementele expuse anterior, referitoare la gravitatea prezumtivelor fapte săvârșite de inculpată, întemeiază concluzia că prin lăsarea inculpatei în libertate s-ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică, coroborat cu rezonanța socială a faptei, C. apreciind că intervenția organelor judiciare trebuie să fie fermă în cazul în care se aduce atingere dreptului la viață, pentru asigurarea climatului de ordine și siguranță publică. Lăsarea în libertate a inculpatei ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Referitor la susținerea apărătorului inculpatei în sensul că ar fi suficientă o măsură preventivă mai ușoară, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. apreciază că raportat la gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetată inculpata, la impactul negativ al acestora asupra opiniei publice, singura măsură preventivă necesară și proporțională, este măsura arestării preventive. Chiar și în jurisprudența CEDO s-a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea și prelungirea arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier c/a Franței).
Față de cele menționate anterior, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de A. constată că în mod legal si temeinic a fost admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive luată față de inculpată, pentru atingerea scopului măsurilor preventive nefiind suficientă în acest moment procesual o măsură preventivă mai ușoară.
Raportat la cele de mai sus, în baza art. 204 alin. 7 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata L. P. împotriva încheierii penale nr. nr. 63/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata L. P. împotriva încheierii penale nr. 63/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 iunie 2014.
JUDECĂTOR, GREFIER
A. P. D. M. H.
Red. A.P.
Tehnored. D.M.H.
2 ex/13 iunie 2014
J. Fond G. I.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 541/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
