Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-09-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 531/2014
Ședința publică de la 04 Septembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. E. C.
Grefier: I. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpata P. N. M. împotriva încheierii penale din 01.09.2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția penală în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata contestatoare P. N. M., aflată în stare de arest preventiv, asistată de avocatul M. R., care se prezintă în substituirea apărătoarei desemnate din oficiu, avocatei H. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul M. R., care se prezintă pentru inculpata contestatoare P. N. M., în substituirea apărătoarei desemnate din oficiu, avocatei H. C., solicită admiterea contestației și lăsarea inculpatei în libertate.
În subsidiar, apărătorul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpată cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă raportat la starea de sănătate a inculpatei și situația sa familială.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea contestației și menținerea încheierii penale atacate ca fiind temeinică și legală, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea față de inculpată a măsurii preventive privative de libertate.
Totodată, reprezentanta Parchetului susține că se impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv raportat la gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Inculpata contestatoare P. N. M., având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsată în libertate.
C. DE A.
În deliberare constată că prin încheierea penală din 01.09.2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția penală în dosar penal nr._ 14 în temeiul art. 362 alin.2 raportat la art. 208 alin. 4) C.pr.penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpata P. N. M., fiica lui C. și E., născută la 06.04.1987, aflată în P. G..
În considerentele încheierii, Tribunalul A. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 242/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul A., inculpata P. N. M. a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 alin. 1 raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 41 și art. 43 alin. 5 Cod penal.
Inculpata a fost arestată preventiv în cursul urmăririi penale începând cu data de 05.06.2014.
Dosarul a fost trimis în camera preliminară care s-a finalizat, măsura arestării fiind menținută în condițiile art. 348 și art. 207 NCPP.
Potrivit art. 208 NCPP: (1) Judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
(2)Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozițiile art. 207 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.
(4) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
S-a apreciat că temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării nu s-au schimbat, indiciile faptei pentru care s-a formulat acuzarea fiind întărite de emiterea rechizitoriului și trecerea dosarului de camera preliminară fără sancțiuni procesuale și procedurale.
Cerințele art. 223 alin. 2) NCPP sunt întâlnite și la acest moment, fapta fiind dintre cele enumerate de acest text.
Cu privire la oportunitatea detenției, s-a reținut că lăsarea în libertate a unei persoane acuzate de săvârșirea unei infracțiuni contra vieții, în stare de recidivă, cu probleme psihice, în maniera și modalitatea violentă (prin înjunghiere cu un cuțit în zona abdominală cauzându-i victimei leziuni ce au necesitat tratament medico-chirurgical vindecabile în 25-30 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol) ar genera un sentiment de insecuritate și un real pericol pentru ordinea publică, concret și imediat, datorită persistenței infracționale a inculpatei.
O altă măsură mai puțin restrictivă nu ar atinge scopul măsurilor preventive cel puțin la acest moment procesual în raport de gravitatea faptei și periculozitatea inculpatei, afecțiunile psihice ale acesteia, nivelul educativ și mediul din care provine, așa încât plasarea sa în continuare în detenție este o măsură adecvată pentru buna desfășurare a procesului penal și ocrotirea ordinii publice.
În consecință în cauză sunt incidente dispozițiile art. 362 NCPP raportat la art. 208 alin. 4) NCPP, motiv pentru care a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpata P. N. M., aflată în P. G..
Împotriva încheierii a formulat contestație în termenul legal statuat de art. 206 C.pr.pen. inculpata P. N. M. fără a expune în scris motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze.
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpata a solicitat să fie pusă în libertate, întrucât are probleme grave de sănătate și o situație familială specială.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii preventive cu o măsură mai puțin restrictivă, neprivativă de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele apărările formulate de către inculpată și cu ansamblul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei C. constată următoarele:
1. Tribunalul de primă instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei în considerarea dispozițiilor art. 208 alin.4 C.pr.penală apreciind în mod corect raportat la ansamblul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei că temeiurile care au determinat privarea de libertate nu s-au schimbat, iar aspectele ce țin de natura și gravitatea faptei ce constituie obiectul acuzațiilor, de urmările produse și conduita inculpatei justifică pe deplin continuarea detenției provizorii.
2.C. arată la rândul său că persistența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpata P. N. M. a unei fapte grave ce a adus atingere valorii sociale supreme ocrotite de lege – și anume viața – justifică în acest stadiu incipient al procesului penal menținerea măsurii arestării preventive, aceasta fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia și anume protejarea drepturilor și libertăților individuale ale persoanelor.
3. Aspectele invocate de către inculpată în apărare referitoare la boala psihică de care suferă și care în opinia sa justifică încetarea privării de libertate nu vor fi valorizate de către instanță, acestea reprezentând dimpotrivă argumente în favoarea menținerii măsurii preventive tocmai în vederea realizării premiselor necesare ocrotirii interesului de ordine publică.
Actele medicale de la dosarul cauzei atestă că la momentul comiterii faptei inculpata avea discernământul păstrat nu poate justifica în mod legal o încetare a privării de libertate pe considerentul existenței unei suferințe psihice a inculpatei.
4. C. precizează că în cauză imperativele realizării unei protecții reale și eficiente a ordinii de drept justifică menținerea detenției provizorii iar în circumstanțele factuale date, o măsură preventivă alternativă nu ar putea .fi circumscrisă unor garanții suficiente care să asigure atât derularea optimă procedurilor cât și evitarea oricărui risc de recidivă cu atât mai mult cu cât inculpata are o bogată antecedență penală.
5. Față de cele ce preced, reținând că necesitatea protejării unui interes de ordine publică primează ocrotirii interesului privat al inculpatei (cu referire la situația familială invocată) și că temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive subzistă în continuare C. va respinge ca nefondată contestația cu consecința obligării inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către sta în temeiul art. 275 alin.2 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata P. N. Mirabela împotriva încheierii penale din 01.09.2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția penală în dosar penal nr._ 14.
În baza art. 275 alin.2 C.pr.penală obligă inculpata la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 sept. 2014.
Președinte, Grefier,
M. E. C. I. M.
Red. MEC
Dact. IM/2 ex./05.09.2014
Jud. S. D. - M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 550/2014. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 588/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
