Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 330/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-05-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 330/2014
Ședința publică de la 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală cu numărul de mai sus privind contestația formulată de condamnatul S. I. D. împotriva sentinței penale nr.64/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 28 mai 2014, când s-a stabilit termen de pronunțare la data de 29 mai 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.64/2014 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală în dosar nr._ s-a dispus, în baza art. 595 C.proc.pen., respingerea ca neîntemeiată a cereri formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului A., în ceea ce îl privește pe condamnatul S. I. D., cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.176/2010 din 17.05.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._, nemodificată prin decizia penală nr. 17/A/2010 a Curții de A. A. I. și rămasă definitivă la data de 25.10.2010 prin nerecurare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat, cu referire la actele și lucrările dosarului, următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în P. A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 176/2010 din 17.05.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._, nemodificată prin decizia penală nr. 17/A/2010 a Curții de A. A. I. și rămasă definitivă la data de 25.10.2010 prin nerecurare, în privința condamnatului S. I. D..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală menționată inculpatul S. I. D. a fost condamnat la 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e C.pen., pentru săvârșirea unor infracțiuni aflate în concurs și că maximul special al infracțiunii de viol este de 12 ani, iar inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 15 ani închisoare, astfel că ar fi incidente prevederile art. 6 N.C.pen.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen., art. 595 C. proc. pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța reține că prin sentința penală nr. 176/17 mai 2010 a Tribunalului A., în dosar penal nr._, inculpatul S. I. D. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1,3 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 1,2 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 C.pen., pedepsele de mai sus au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, care a fost sporită la 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e C.pen.
În baza hotărârilor judecătorești menționate s-a emis MEPI nr.197/2010, de către Tribunalul A., executarea pedepsei începând la data de 21.08.2009.
Înainte de a aplica prevederile noului cod penal referitoare la concursul de infracțiuni, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, ținând cont și de faptul că acesta se afla în stare de recidivă postexecutorie la data săvârșirii faptelor menționate mai sus.
În ceea ce privește 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1,3 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., instanța constată că în noul cod penal această infracțiune se regăsește la art. 218 al. 3 lit. c și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar prin aplicarea tratamentului sancționator prevăzut la art. 43 al. 5 N.C.pen. pentru recidiva postexecutorie, maximul special ajunge la 15 ani (se majorează cu jumătate). Prin urmare, în acest caz nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din Nolul Cod Penal, întrucât maximul special prevăzut de noua lege pentru aceste infracțiuni, conform noului cod penal este egal cu pedeapsa aplicată inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 al. 1,2 C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b C.pen., instanța constată că în noul cod penal această infracțiune se regăsește la art. 205 al.3 lit. b C.pen. și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar prin aplicarea tratamentului sancționator prevăzut la art. 43 al. 5 N.C.pen. pentru recidiva postexecutorie, maximul special ajunge la 15 ani (se majorează cu jumătate). Prin urmare, în acest caz nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din Nolul Cod Penal, întrucât maximul special prevăzut de noua lege pentru aceste infracțiuni, conform noului cod penal este egal cu pedeapsa aplicată inculpatului.
În continuare, instanța va aplica regulile de la concursul de infracțiuni, așa cum sunt acestea stabilite la art. 39 al. 1 lit. b) C.pen., ținându-se cont de pedepsele considerate mai favorabile în analiza de mai sus. Astfel, la pedeapsa cea mai grea de 15 ani se adaugă un spor de 3 ani și 4 luni (1/3 din 10 ani), rezultând un total de 18 ani și 4 luni. Prin urmare, pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 176/17.05.2010 a Tribunalului A., este mai mică decât pedeapsa care i-ar fi fost aplicată condamnatului conform noului cod penal.
Pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare plus sporul aplicabil pentru concurs și recidivă (conform noului cod penal), ceea ce nu se întâmplă în acest caz.
În privința pedepselor complementare și accesorii aplicate prin hotărârile menționate, instanța reține că acestea au corespondent în noul cod penal, fiind aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 65 și 66 din Noul cod penal, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din Noul Cod Penal.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în P. A..
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație în termenul prevăzut de lege condamnatul S. I. D..
În susținerea orală a motivelor contestatorul condamnat, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se admite sesizarea comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în P. A. cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.176/2010 din 17.05.2010, pronunțată de Tribunalul A., întrucât maximul special al infracțiunii de viol potrivit legii noi este de 12 ani, iar contestatorului i s-a aplicat o pedeapsă de 15 ani închisoare, astfel că sunt incidente prevederile art. 6 N.C.pen.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate de condamnatul contestator, precum și din oficiu, potrivit art.425 ind.1, comb. cu art. 416 și art. 418 Cod proc.penală, având în vedere și Decizia penală nr. 1 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ /HP/P, C. constată că prezenta contestație este fondată urmând a fi admisă în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
C., din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată că judecătorul de fond a procedat la o aplicare greșită a prevederilor art. 6 din Codul penal, atâta timp cât, pedeapsa definitivă aplicată condamnatului contestator pentru infracțiunea de viol este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă. Mai mult decât atât, în mod eronat în aplicarea legii penale mai favorabile în privința condamnatului instanța de fond a luat în considerare la stabilirea maximului special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunile săvârșite, maximul special prevăzut de lege conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al recidivei postexecutorii, fiind încălcate dispozițiile art. 187 din noul Cod penal, care definește noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege.
Astfel, potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal ,, Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.’’
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit art. 187 din noul Cod penal ,, Prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.’’
Transpunând aceste dispoziții legale la cauza de față, C. constată că, în adevăr, contestația condamnatului este întemeiată sub aspectele criticate, astfel cum se va arăta în continuare.
Astfel, pentru verificarea incidenței, în cauza de față, a dispozițiilor art. 6 din Codul penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, urmează a fi analizate, prin raportare la conținutul sesizării care a învestit instanța, următoarele aspecte:
- condițiile de incriminare a faptelor de viol și lipsire de libertate, prevăzute de art. de art. 197 alin. 1, 3 din Codul penal din 1969 și prev. de art. 189 alin. 1, 2 din Codul penal din 1969, sub legea penală veche și sub legea penală nouă;
- pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificându-se dacă acestea nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită;
- tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, pentru a verifica dacă pedeapsa rezultantă aplicată nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.39 al.1 lit.b) din Codul penal.
Referitor la condițiile de incriminare a faptei de viol sub legea penală veche și sub legea penală nouă, se constată că art. 197 alin. 1, 3 din Codul penal din 1969, încrimina săvârșirea violului asupra unei persoane de sex feminin care nu are îndeplinită vârsta de 15 ani. Pedeapsa prevăzută de același text al legii penale speciale pentru astfel de fapte era închisoarea de la 10 la 25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
În noul Cod penal infracțiunea de viol este încriminată în art.218, cu denumirea marginală ,, Violul’’.
Astfel, potrivit art. 218 alin. 1 din Codul penal, constituie infracțiunea de viol raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare.
Potrivit alin. 3, infracțiunea este mai gravă atunci când ,, victima nu a împlinit vârsta de 16 ani’’ ’ ( lit. c). Pedeapsa prevăzută de același text al legii penale speciale pentru astfel de fapte este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .
Se constată, astfel, că pedeapsa principală de 15 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală definitivă pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 1, 3 din Codul penal din 1969, ce are corespondent în art. 218 alin. 1 și 3 lit. c) din Codul penal, depășește maximul special de 12 ani închisoare, prevăzut de legea nouă.
În acest context, în aplicarea legii penale mai favorabile, în mod corect instanța de fond trebuia să admită sesizarea comisiei și să dispună reducerea pedeapsei de 15 ani închisoare aplicată condamnatului S. I. D. pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 al. 1,3 Cod penal anterior, cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen.anterior la 12 ani închisoare, care constituie maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv art. 218 alin. 1, 3 lit. c) din noul Cod penal.
Referitor la condițiile de incriminare a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal sub legea penală veche și sub legea penală nouă, se constată că această infracțiune, prevăzută de art.189 alin. 1, 2 din Codul penal din 1969, se regăsește în conținutul dispozițiilor art. 205 alin.1, 3 lit.a) și b) din Codul penal. Cât privește regimul sancționator, legea nouă prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. C. constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 al.1,2 C.pen.anterior, cu aplic. art.37 lit.b) C.pen.anterior, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv art. 205 alin. 1, 3, lit.a) și b) din noul Cod penal.
Relativ la tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, reținem că, potrivit art. 39 al.1 lit.b din noul Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Aplicând acest criteriu la prezenta cauză și contopind cele două pedepse, după reducerea pedepsei la 12 ani închisoare - maximul special prevăzut de legea nouă pentru fapta prev. art. 218 alin. 1, 3 lit. c) este de 10 ani închisoare, concluzionăm că celui condamnat i se poate aplica o pedeapsă rezultantă de 15 ani și 4 luni închisoare (pedeapsa de bază de 12 ani închisoare plus o treime din cealaltă pedeapsă, adică 12 ani + 1/3 x 10 ani = 15 ani și 4 luni închisoare).
Se constată, astfel, că pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală definitivă de condamnare depășește pedeapsa rezultantă stabilită potrivit legii noi, context în care în aplicarea legii penale mai favorabile și a Decizia penală nr. 1 pronunțată de Î.C.C.J. în dosar nr._ /HP/P, se impune reducerea acesteia.
În privința pedepselor complementare și accesorii aplicate prin hotărârea de condamnare instanța reține că acestea au corespondent în noul cod penal, fiind aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 65 și art. 66 din Noul cod penal, astfel că situația condamnatului nu se va schimba din acest punct de vedere.
Față de aceste considerente, C. în baza dispozițiile art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 425 ind. 1 alin. 7, pct. 2, lit. a) din Codul de procedură penală va admite contestația formulată de condamnatul S. I. D., se va desființa în întregime sentința penală atacată și în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013, se va admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A., în privința condamnatului contestator.
Se va descontopii pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată condamnatului S. I. D. prin sentința penală nr. 176/2010 pronunțată de Tribunalul A., menținută prin decizia penală nr.17/A/2010 a Curții de A. A. I. și rămasă definitivă prin nerecurare și repune în individualitate pedepsele.
În baza art. 6 alin. 1 din noul Cod penal se va reduce pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 al. 1,3 Cod penal anterior, cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen.anterior, la 12 ani închisoare, care constituie maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv art. 218 alin. 1, 3, lit. c) din noul Cod penal.
Se va constata că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 al.1,2 C.pen.anterior, cu aplic. art.37 lit.b) C.pen.anterior, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv art. 205 alin. 1, 3, lit.a) și b) din noul Cod penal.
Se va constată că prin aplicarea dispozițiilor art.39 alin. 1, lit.b) din noul Cod penal, astfel cum s-a stabilit prin decizia penală nr. 1 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ /HP/P, în privința pedepselor de 12 ani închisoare și 10 ani închisoare, condamnatului i s-ar aplica o pedeapsă rezultantă de 15 ani și 4 luni închisoare care nu depășește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 176/2010 pronunțată de Tribunalul A., menținută prin decizia penală nr. 17/A/2010 a Curții de A. A. I. și rămasă definitivă prin nerecurare.
În baza art. 6 alin. 1 din Codul penal se va reduce pedeapsa principală rezultantă aplicată condamnatului de la 17 ani închisoare la 15 ani și 4 luni închisoare și se va constată că persoana condamnată S. I. D. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) din Codul penal anterior.
În baza dispozițiile art. 72 C. pen. se va deduce din pedeapsa rezultantă de 15 ani și 4 luni închisoare perioada executată din data de 21.08.2009 până la data de 29. 05. 2014.
Se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 197/2010 emis în data de 28.10.2010 de Tribunalul A. în baza sentinței penale nr. nr. 176/2010 pronunțată de Tribunalul A., menținută prin decizia penală nr.17/A/2010 a Curții de A. A. I. și rămasă definitivă prin nerecurare și emiterea unui nou mandat potrivit prezentei hotărâri.
Ca o consecință a soluției de admitere a contestației, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Se va acorda onorariul în sumă de 100 lei apărătorului desemnat din oficiu, sumă care se va suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul S. I. D. împotriva sentinței penale nr. 64 din 10.02.2014 pronunțată de Tribunalul A., Secția penală pe care o desființează în întregime și, rejudecând cauza:
Admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A., în privința condamnatului S. I. D. .
Descontopește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată condamnatului S. I. D. prin sentința penală nr. 176/2010 pronunțată de Tribunalul A., menținută prin decizia penală nr.17/A/2010 a Curții de A. A. I. și rămasă definitivă prin nerecurare și repune în individualitate pedepsele, astfel:
- 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a), b), d), e) C.pen.anterior, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 al. 1,3 Cod penal anterior, cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen.anterior,
- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 al.1,2 C.pen.anterior, cu aplic. art.37 lit.b) C.pen.anterior.
În baza art. 6 alin. 1 din noul Cod penal reduce pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de viol, prev. de art. 197 al. 1,3 Cod penal anterior, cu aplic. art. 37 lit. b) C.pen.anterior, la 12 ani închisoare, care constituie maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv art. 218 alin. 1, 3, lit. c) din noul Cod penal.
Constată că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 al.1,2 C.pen.anterior, cu aplic. art.37 lit.b) C.pen.anterior, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv art. 205 alin. 1, 3, lit.a) și b) din noul Cod penal.
Constată că prin aplicarea dispozițiilor art.39 alin. 1, lit.b) din noul Cod penal, astfel cum s-a stabilit prin decizia penală nr. 1 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr._ /HP/P, în privința pedepselor de 12 ani închisoare și 10 ani închisoare, condamnatului i s-ar aplica o pedeapsă rezultantă de 15 ani și 4 luni închisoare care nu depășește pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 176/2010 pronunțată de Tribunalul A., menținută prin decizia penală nr. 17/A/2010 a Curții de A. A. I. și rămasă definitivă prin nerecurare.
În baza art. 6 alin. 1 din Codul penal reduce pedeapsa principală rezultantă aplicată condamnatului de la 17 ani închisoare la 15 ani și 4 luni închisoare.
Constată că persoana condamnată S. I. D. urmează să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani și 4 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) din Codul penal anterior.
Deduce din pedeapsa rezultantă de 15 ani și 4 luni închisoare perioada executată din data de 21.08.2009 până la data de 29. 05. 2014.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 197/2010 emis în data de 28.10.2010 de Tribunalul A. în baza sentinței penale nr. nr. 176/2010 pronunțată de Tribunalul A., menținută prin decizia penală nr.17/A/2010 a Curții de A. A. I. și rămasă definitivă prin nerecurare și emiterea unui nou mandat potrivit prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul în sumă de 100 lei apărătorului desemnat din oficiu, sumă care se va suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2014.
Președinte,Grefier,
S. TrifCornelia M. N.
Red. / tehnored. S.T.
2 ex./ 13.06.2014
Jud. fond M. M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 419/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
