Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 221/2014
Ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul G. D. - L. împotriva sentinței penale nr. 157/25.02.2014 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ privind sesizarea formulată de condamnat pentru a se dispune cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal referitoare la legea penală mai favorabilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat D. D. cu delegație din oficiu pentru condamnatul contestator G. D. – L., lipsă fiind condamnatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-a depus la dosar adresa nr._/23 aprilie 2014 emisă de Penitenciarul Spital D. vizând declarația condamnatului G. D. L. de solicitare a judecării cauzei în lipsa sa dar să fie reprezentat de avocatul desemnat din oficiu în dosarul nr._ .
Instanța ia act de cererea condamnatului de judecarea a cauzei în lipsa sa conform art. 364 alin.4 C.pr.penală și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata condamnatului având cuvântul a susținut contestația declarată în cauză și a solicitat admiterea acesteia și reducerea pedepsei aplicate spre minim având în vedere că circumstanțele în care s-au comis fapta, condamnatul este infractor primar. A solicitat a fi avută în vedere și starea de sănătate.
Instanța a învederat faptul că este vorba despre o procedură specială în care nu se poate realiza o individualizare judiciară a pedepsei.
Reprezentanta parchetului având cuvântul a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată întrucât în mod corect prima instanță a constatat că pedeapsa stabilită nu depășește maximul ce ar putea fi aplicat în baza noilor reglementări și, prin urmare, dispozițiile art . 6 cod penal nu sunt aplicabile.
C. DE A.
Asupra contestației de față;
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 157/2014 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată cererea condamnatului G. D. L., fiul lui D. și L., născut la data de 11.10.1961, CNP_, deținut în Penitenciarul B. M. de aplicare a legii penale mai favorabile, iar în baza art.275 al.2 NCPP a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Condamnatul G. D. L. se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35/10.02.2009 pronunțată de T. M., definitivă prin decizia penală nr.3182/15.09.2010 a ÎCCJ.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 38/2009 de către T. M., executarea pedepsei începând la data de 23.09.2010 .
Contestatorul este nemulțumit de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35/10.02.2009 pronunțată de T. M. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal.
În prezent infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal se regăsește în prevederile art. 32 rap. la art. 188 NCP, iar limitele de pedeapsă sunt de la 5 la 10 ani de închisoare. Prin urmare, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru tentativa de omor nu poate fi redusă pe calea contestației la executare, nefiind incidente dispozițiile art. 6 noul Cod Penal.
Potrivit art. 6 alin.1 din noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă.
Analizând situația juridică a condamnatului contestator, prin prisma dispozițiilor art. 6 din noul Cod Penal, s-a constatat că dispozițiile legale menționate nu sunt aplicabile în privința pedepsei în a cărei executare se află condamnatul.
Astfel, fapta pentru care a fost condamnat petentul este în continuare prevăzută și pedepsită ca infracțiune în art.32 rap. la art.188 din noul Cod Penal, iar pedeapsa aplicată petentului pentru această infracțiune nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod Penal, împrejurare care înlătură aplicarea dispozițiile art.6 noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod Penal potrivit cărora, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod Penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat contestație condamnatul G. D..
Contestația a fost declarată în termen și a fost motivată în scris.
În motivarea contestației condamnatul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Contestația este nefondată din următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin. 1 C.penal când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Prin decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr._ /HP/P s-a stabilit următoarele:
„În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 cod penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 C.penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
În mod justificat prima instanță a respins cererea condamnatului G. D. L. constatând că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată potrivit legii vechi prin sentința penală nr. 35/2009 a Tribunalului M. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, nu depășește maximul de 10 ani prevăzut de legea nouă.
În temeiul art . 425/1 alin.7 pct. 1 lit.b C.pr.penală instanța va respinge ca nefondată contestația condamnatul G. D. L..
În temeiul art . 275 alin.2 C.pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura contestației vor fi suportate de contestator.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
Respinge ca nefondată contestația declarată de condamnatul G. D. L. împotriva sentinței penale nr. 157/2014 pronunțată de T. H. în dosar nr._, menținând hotărârea atacată.
Obligă pe contestator să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în procedura contestației, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2014.
Președinte,Grefier,
L. C. V. C. V.
Red. L. C.
Tehnored. VV 2 ex/30.04.2014
j.f. CM T.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 88/2014. Curtea de... → |
|---|
