Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1286/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1286/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 5367/110/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1286
Ședința publică din 06 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: P. D.
JUDECĂTOR: C. C.
JUDECĂTOR: M. A. A.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău a fost reprezentat legal de V. V. – procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul D. I. împotriva încheierii nr.181/Î din data de 05.12.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul - inculpat D. I., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului – inculpat D. I., avocat C. F., solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 05.12.2013, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că încheierea atacată este motivată ca o încheiere de admitere a propunerii de arestare preventivă. Se face referire la rezonanța faptelor și pericolul social concret al inculpatului pentru ordinea publică. Precizează că, referitor la instituția cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu se face referire că nu se admite o astfel de cerere dacă se constată că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Susține că instanța nu răspunde la cererea inculpatului. Afirmă că nu rezultă că inculpatul va zădărnici aflarea adevărului sau va influența pe cineva. Menționează că inculpatul a fost arestat în temeiul art.148 lit.f. Învederează faptul că se pune problema dacă lăsat în libertate inculpatul ar putea influența urmărirea penală, or nu există date în acest sens. Arată că urmărirea penală s-a desfășurat pe 2 paliere: pe părțile vătămate înainte de a se începe urmărirea penală față de inculpat și al doilea palier – declarațiile persoanelor audiate după arestarea inculpatului și există diferențe – niciuna din părțile audiate după arestarea inculpatului nu spune că i-a fost restrânsă libertatea, ci doar pretind niște sume de bani. Invocă egalitatea de tratament în raport de inculpatul S. B., care a fost pus în libertate cu obligarea de a nu părăsi țara, fiindu-i ridicată chiar și această măsură. Precizează că în declarația dată instanței de fond inculpatul a arătat motivele pentru care poate fi cercetat în libertate, având probleme familiale și alte motive personale. Susține că majoritatea părților vătămate au domiciliul în comune limitrofe ale județului Bacău și inculpatul poate fi obligat să nu părăsească orașul Bacău sau i se poate impune obligația să nu ia legătura cu părțile vătămate, obligație pe care inculpatul o va respecta. Afirmă că s-a solicitat prelungirea arestării preventive pe motiv că trebuie să vină date de la Western Union, trebuie efectuate expertize, lucruri pe care inculpatul nu le poate influența.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că, în conformitate cu art.23 al.10 din Constituție și art.10 CEDO, beneficiul liberării provizorii trebuie să se subsumeze bunei desfășurări a urmăririi penale, or aceasta ar fi împietată, având în vedere gravitatea infracțiunilor, numărul mare de părți vătămate, perioada mare în care inculpatul a acționat, starea de recidivă a acestuia. Precizează că obligațiile ce ar putea fi impuse acestuia nu echivalează cu garanții pentru buna desfășurare a urmăririi penale. Susține că circumstanțele personale ale inculpatului existau și la data săvârșirii faptelor și totuși inculpatul le-a săvârșit.
Recurentul – inculpat D. I. arată că își dă seama de gravitatea faptelor sale, dar a dorit să ajute oamenii. Precizează că în perioada septembrie – octombrie se afla în arest și i se reține o activitate de transport în această perioadă. Susține că M. B. a fost gardă de corp, deci nu se poate reține că l-ar fi bătut. Menționează că a dorit să ajute, nu să facă trafic de persoane.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea nr. 189/Î din data de 05.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ s-a dispus, în baza art. 160/8a alin. 6 din Cod pr.penală respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul D. I., fiul lui P. și Z., născut la 6.09.1978, aflat în Arestul I.P.J. Bacău.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art.192 alin. 2 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că prin cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Bacău, inculpatul D. I. a solicitat liberarea sub control potrivit art. 160/2 din Cod pr.penală.
În motivarea cererii inculpatul a arătat că solicită liberarea sub control judiciar întrucât nu prezintă un pericol public, nu va zădărnici aflarea adevărului prin punerea sa în libertate, are doi copii minori în întreținere și o mamă bolnavă care au nevoie de sprijinul său.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin încheierea nr.143 din 26.09.2013 a Tribunalului Bacău s-a admis propunerea D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. I. pe o durată de 29 zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 86 din 26.09.2013.
Pentru a dispune arestarea preventivă, instanța a avut în vedere probatoriul administrat până la acea dată, în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care creează convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art. 12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanța a reținut că inculpatul D. I. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.679/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada decembrie 2011 – iulie 2012, personal sau prin alte persoane, au recrutat, transportat, cazat și obligat la prestarea unor activități lucrative în domeniul construcțiilor, în Berlin - Germania, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, fapte săvârșite, prin înșelăciune, amenințare și acte de violență, față de un număr de 10 persoane/părți vătămate, de pe raza jud. Bacău; - în perioada septembrie 2009 – 25.09.2013 prin intermediul unui anunț publicat în ziarul Deșteptarea a încercat recrutarea prin înșelăciune de persoane de pe raza județului Bacău, pentru a le obliga să presteze activități lucrative în Germania cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate; - în zilele de 24 și 25.09.2013 a încercat să recruteze persoane pentru a le obliga să presteze activități lucrative în Germania cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, prin afirmații mincinoase efectuate față de martorul V. D. Ș. din Bacău și față de investigatorul acoperit cu nume de cod P. C., fără ca să fie abilitat pentru recrutarea forței de muncă pe teritoriul României sau Germaniei.
Urmărirea penală se află în deplină desfășurare, cauza fiind complexă, iar probatoriul deosebit de complex. La judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanța are în vedere nu numai condițiile prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 ci în mod obligatoriu și dispozițiile art. 160 indice 2 alin.2 ale aceluiași articol.
Potrivit art.160 indice 2 alin 2 Cod pr. penală liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților, alterarea ori distrugerea unor probe. În cazul în care această condiție nu este îndeplinită, liberarea sub control judiciar nu poate fi considerată admisibilă, deoarece atât admisibilitatea în principiu a cererii cât și fondul presupun în mod obligatoriu și îndeplinirea acesteia.
În speță infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul aduce atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia și la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, se reține că prin fapta comisă au fost periclitate relații sociale deosebit de importante, în buna desfășurare a cărora este interesată întreaga societate, fiind esențiale pentru o conviețuire normală a membrilor acesteia. Prin fapta comisă de inculpat a fost lezată însăși ordinea publică în înțelesul de caracteristică a societății în care trebuie să domine siguranța, securitatea,respectul față de drepturile cetățenilor. Ordinea publică este echivalentul păcii și liniștii interne, permite cetățenilor să trăiască normal în societate în orice loc din lume și de aceea infracțiunea comisă de inculpat a pus în pericol evident ordinea publică în toate elementele caracteristice arătate mai sus.
Traficul de persoane este o infracțiune cu pericol social deosebit de ridicat.
Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că fac din exploatarea unei persoane o sursă ilicită de câștig și de procurarea a mijloacelor de trai dar în același timp provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea altor infracțiuni grave.
Aceste infracțiuni de o amploare deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei și chiar a sănătății acesteia, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Rezonanța socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și acesta este evident în cauza de față.
În consecință fapta pentru care inculpatul D. I. este arestat, în raport de modalitatea de concepere a activității infracționale, de comitere a acesteia, dar și de urmările care s-ar fi produs dacă inculpatul nu ar fi fost arestat, relevă un grad sporit de pericol public astfel că nu se impune punerea sa în libertate.
Referitor la susținerile inculpatului privind nevinovăția sa, situația grea din familie, acestea reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.
Față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 160/8a alin.6 Cod pr. penală s-a respins ca netemeinică cererea de liberare sub control judiciar.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul D. I., motivele de recurs fiind expuse în preambulul prezentei decizii
Procedând la analiza încheierii recurate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru motivele ce preced.
Se reține astfel, în concordanță cu opinia primei instanțe, că în cauză se identifică și în prezent împrejurări care conduc la concluzia existenței temeiurilor care au justificat arestarea preventivă a inculpatului, în principal în raport de gravitatea faptelor care formează obiectul acuzaților, astfel că este necesar a se stabili dacă liberarea provizorie a acestuia ar afecta buna desfășurare a procesului penal, în conformitatea cu argumentele reținute în decizia nr. 17/2011 a Î.C.C.J.
Criteriile în baza cărora poate fi efectuată verificarea întrunirii condițiilor referitoare la liberarea provizorie se referă atât la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 160 ind. 2 C .p .p ., cât și sub toate aspectele legate de necesitatea unei bune desfășurări a procesului penal, legate de modalitatea de comitere a presupuselor fapte, circumstanțele personale ale inculpatului, legăturile sale cu ceilalți participanți și în principal aspectele care ar releva o posibilă influențare a acestora, aspecte care presupun și identificarea și unor potențiale pericole care ar afecta bunul mers al cercetărilor.
Raportat la aceste criterii,privitor la inculpatul D. I., rezultă cu evidență că acesta, cel puțin din probele administrate până în prezent, este inițiatorul și liderul de necontestat al presupusei activități infracționale, că în acest angrenaj a atras numeroase persoane, multe dintre acestea fie cu posibilități financiare precare, folosite ca interpuși, fie aflate într-o situație vulnerabilă, asupra cărora inculpatul deținea un ascendent moral și față de care ar putea exercita influențe, odată pus în libertate.
Rezultă astfel că actele existente la doar relevă anumite aspecte din care rezultă cu evidență că în prezent libertatea provizorie a inculpatului ar influența în sens negativ mersul procesului penal, drept pentru care în mod justificat s-a procedat la respingerea cererii de liberare.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b C .p .p ., se va respinge recursul inculpatului ca nefondat,cu consecința obligării recurentului – inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C .p .p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat D. I. împotriva încheierii nr. 181/Î/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 C .p .p . obligă recurentul - inculpat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
P. D. C. C.
M. A. A.
GREFIER
A. D.-I.
Red.încheierea G. D.
Red.dec.rec.M.A.A.
Tehnored. A.D.I.
09.12.2013/2 ex.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1048/2013. Curtea... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 639/2013.... → |
|---|
