Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 640/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 640/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 6755/110/2012/a7

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.640

Ședința publică din data de 12.06. 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M. A. A.

JUDECĂTORI – I. N. C.

V. I.

GREFIER - P. E.

*******

Ministerul Public - P. de pe lângă Î.C.C.J.- D.I.I.C.O.T.- SERVICIUL TERITORIAL Bacău - legal reprezentat prin procuror: V. V.

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații H. A., B. N., PASAȘNICU G. M. și H. A. EL S., împotriva încheierii din 06.06.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr._ 12.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se recurenții inculpați, în stare de arest, H. A. și H. A. El S. asistați de avocat ales T. B., B. N. asistat de avocat ales I. P., Pasașnicu G. M. asistat de avocat Amarinoaie A. în substituirea d-nei avocat P. R..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorii recurentilor inculpați și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat T. B. având cuvântul pentru recurenții inculpați H. A. și H. A. El S. solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă.

Precizează că art. 143/1, în ceea ce privește introducerea în țară a drogurilor nu mai este îndeplinit, întrucât inculpații nu au introdus în țară droguri.

Referitor la art. 148 lit. f c.p.p. precizează că, dacă la momentul arestării existau aceste temeiuri, la acest moment, dupa 9 luni de arestare, pericolul social s-a diminuat, considerând că lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu impietează buna desfașurare a procesului penal, nu au cum să influențeze martorii, cercetarea judecătorească fiind terminată, la următorul termen existând posibilitatea ca dosarul să rămână în pronunțare. Solicită a se avea în vedere și poziția acestora care au recunoscut parțial faptele.

Consideră că art. 136 alin. 8 c.p.p. este aplicabil în cauză, inculpații neavând antecedente penale, au colaborat cu organele de cercetare penală, au dat declarații în cauză, privind dintr-o familie bună.

Totodată, solicită a se avea în vedere timpul scurs de la data arestării, considerând că se poate discuta de un termen rezonabil al arestării.

Arată că inculpații, lăsați în libertate nu vor lua legătura cu ceilalți inculpați, în locul de deținere mai curând au posibilitatea de a lua legătura .

În subsidiar solicită înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu obligațiile corespunzătoare, apreciind că se poate exercita controlul și în acest mod.

La dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că lăsați în libertate, inculpații ar zădărnici aflarea adevărului sau ar influența martorii .

Solicită a se lua act că este apărător ales.

Avocat I. petru având cuvântul pentru recurentul inculpat B. N. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.

Precizează că, dacă la data arestării existau indiciile săvârșirii unei infracțiuni, la acest moment, după 8 luni de la arestare, timp în care s-au administrat probatoriile aproape în totalitate și din care, inculpatul B. N. nu se regăsește, aceste temeiuri nu mai subzistă.

De asemenea arată că la arestarea preventivă s-au avut în vedere dispozițiile art. 148 lit. f c.p.p., însă aceste temeiuri nu mai subzistă.

La instanța de fond s-au audiat martori cu identitate protejată care nu l-au identificat pe acest inculpat, cele două condiții nefiind îndeplinite cumulativ.

Consideră că în cauză se pot aplica dispozițiile art. 160/b alin. 2 c.p.p., deoarece nu există temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest, invocând și dispozițiile art. 159 c.p.p. și spețe C.E.D.O., respectiv cauza Letellier c. Franței și C. c. României, spețe care fac referire la termenul rezonabil al arestării.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu obligațiile care se impune și care se constituie în garanții procesuale pentru ca cercetarea judecătorească să nu fie împiedicată.

În cauză nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică și că ar zădărnici aflarea adevărului.

Apreciază că dupa 8 luni de la arestarea inculpaților, opinia publică nu mai este atât de intrigată iar pericolul social al faptei urmează a fi cuantificat în individualizarea pedepsei, acesta nu trebuie avut în vedere la luarea/ menținerea stării de arest.

Solicită a se lua act că este apărător ales.

Avocat Amarinoaie A. în substituirea d-nei avocat P. R. pentru recurentul inculpat Pasașnicu G. M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara., deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, condițiile art. 148 lit. f c.p.p. nefiind îndeplinite cumulativ.

Arată că la acest moment trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, ori, acestea nu există, cercetarea judecătorească este aprox. finalizată, astfel că, inculpatul nu mai poate influența martorii, aceștia fiind audiați, invocând și jurisprudența C.E.D.O.

Precizează că inculpatul este arestat de 8-9 luni, a recunoscut mare parte dintre fapte, pericolul social fiind mult diminuat.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara cu obligațiile corespunzătoare, ca se constituie în garanții procesuale.

Depune la dosar referatul privind plata onorariului avocat oficiu din fondul M.J., care a fost vizat de instanță.

Procurorul având cuvântul solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de cei 4 inculpați, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond în mod corect reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă în continuare, nu au dispărut și că se impune menținerea stării de arest.

În cauză există motive temeinice de bănuială că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetati, având în vedere și gravitatea faptelor, perseverența infracțională, colaborarea inculpaților, interceptările telefonice din care rezultă modul de colaborare al inculpaților, aceștia vorbind codificat ceea ce a dus la îngreunarea desfășurării cercetării penale.

Consideră că lăsarea în libertate a inculpaților ar duce la tergiversarea cauzei, chiar dacă aceasta este în curs de finalizare .

Totodată arată că nu se poate înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură având în vedere natura și gravitatea faptelor.

Recurentul inculpat H. A. în ultimul cuvânt, precizează că dacă se va înlocui masura arestării preventive cu o altă măsură nu va încălca obligațiile ce vor fi stabilite de instanță.

Recurentul inculpat B. N. în ultimul cuvânt, precizează că dacă se va înlocui masura arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate se va prezenta la instanță, arătând că este singurul întreținător de familie, soția fiind plecată din țară iar fiica sa este singură.

Recurentul inculpat Pasașnicu G. M. în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.

Recurentul inculpat H. A. El S. în ultimul cuvânt, arată că a recunoscut faptele, a crescut în G., țară în care canabisul nu constituie o ilegalitate, iar în România nu a realizat gravitatea faptei.

Solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale, este arestat de 8 luni, considerând că poate fi cercetat în stare de libertate.

S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Prin încheierea din 06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos._ 12 în temeiul art.300/2 cu art.160/b C.pr.pen. s-a menținut arestarea preventiva a inculpaților: H. A.; B. N.; H. A. EL S.; PASAȘNICU G. M. aflați în Penitenciarul Bacău.

S-a respins cererea de revocare a stării de arest preventiv formulată de inculpatul B. N., prin apărătorul ales. .

S-au respins cererile de înlocuire a stării de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați, prin apărători.

S-a dispus comunicarea încheiereii, locului de deținere.

In temeiul art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a constatat că inculpatul PASAȘNICU G. M. au avut apărător desemnat din oficiu iar ceilalți inculpați apărători aleși.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 182/D/P/2012 din data de 13.11.2012 al Parchetului de de pe lângă I.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău – s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților H. A.; B. N.; B. A.; H. A. EL S.; PASAȘNICU G. M. și în stare de libertate inculpații: F. C.; D. F.; B. ANINA L..

Pentru fiecare inculpat se presupune că au comis următoarele infracțiuni:

- H. A.: prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.3 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen;

- B. N. - prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art.3 al.1 din Legea 143/2000 modif. (un singur act material) toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen;

- H. A. EL S.: prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.3 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen.;

- PASAȘNICU G. M.: prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen;

- B. A. prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. ambele cu aplic. art. 33 lit.a C.pen, art. 99 alin.3 și urm. C.p.,;

- B. ANINA L., prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. ambele cu aplic. art. 33 lit.a C.pen

- D. F.: prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. ambele cu aplic. art. 33 lit.a C.pen.,

-F. C.: prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. ambele cu aplic. art. 33 lit.a C.pen.,

La termenul de judecată din 16.04.2013, s-a pus din nou în discuție starea de arest a inculpaților majori: H. A.; B. N.; H. A. EL S. și PASAȘNICU G. M. aflați în stare de arest preventiv.

Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele: în conformitate cu dispozițiile articolului 300², aliniatul 1 din Codul de procedură penală, „în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160 ^b..”

Pentru luarea acestei măsuri preventive față de inculpați s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Încheierile prin care s-a dispus luarea și prelungirea măsurii arestării preventive, 20.10.2012 și 01.11.2012, ale Tribunalului Bacău apreciem că sunt legale neimpunându-se revocarea lor, și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. c și f C.p.p. pentru următoarele considerente:

Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpații: H. A., H. A. EL S., B. N., B. A., PASAȘNICU M., sunt prezumtivii autori, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.p.p. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 C.p.p.

În baza art. 148 c.pr.pen. „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri: ..f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe să lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”

Potrivit art. 143 C.pr.pen. „Măsura reținerii poate fi luată de procuror sau de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat numai după ascultare acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice căa s săvârșit o faptă prevăzută de legea penală”.

În ceea ce privește art.143 C.pr. pen., apreciem că în cauză există indicii temeinice care nasc presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis fapta prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.3 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen; pentru care sunt cercetați, având în vedere materialul probator acumulat până în prezent: procese verbale de identificare și constatare ale BCCO Bacău – fl. 19 – 25, 27, 29, 32, 34, 36, 38- 40;- planșe fotografice cu fotografiile învinuiților– fl. 26, 28, 30-31, 33, 35, 37; proces verbal de efectuare a activităților de urmărire penală privind achiziționarea autorizată de droguri – fl. 47, 69-70; planșe fotografice cu imagini ale drogurilor achiziționate autorizat de către colaboratorii și investigatorii acoperiți – fl. 48 – 50, 71- 73; rezultatul preliminar al analizelor biochimice și rapoartele de constatare tehnico științifică cu anexe, privind analizarea drogurilor – fl. 54, 57-60, 77 – 80;- procesele verbale de transcriere a audierilor martorilor protejați cu nume de cod T. Boby – fl. 82-83, S. A. – fl. 84-85.- proces verbal de prindere în fragrant a inc. Pasașnicu M. – fl. 3 – 4; proces verbal de percheziție corporală a inc. Pasașnicu M. și a martorului R. C. B. – fl. 5 – 7; declarațiile martorilor B. G. N. – fl. 8, .. Bacău, R. C. B. – fl. 9, mun. Bacău, ./20, B. D. I. – fl.67, Bacău, .. 20, jud. Bacău, V. M. H. – fl. 123, C., ., ., jud. C., Bavaleta E. – fl. 126, C., .. 48, . – fl. 127, C., ., ., F. C. M. – fl. 128, com. L. Vecche, ., nr. 194, P. G. – fl. 129, Bacău, ./B/33, C. C. V. – fl. 130, Bacău, ., . C. – fl. 131 – ., jud. Bacău, A. M. – fl. 132, Bacău, ./B/3, G. G. – fl. 133, Bacău, . . G. Maradona – fl. 134, Bacău, ., jud. Bacău, A. M. C. – fl. 135, Bacău, .. 24, A. M. G. – fl. 136- 137, Bacău, ./A/34, D. G. – fl. 139, Bacău, ./A/20; planșe fotografice cu imagini ale drogurilor și bunurilor găsite la percheziția domiciliară –fl.24 – 27, 45 -47; rezultatul preliminar al analizelor biochimice și rapoartele de constatare tehnico științifică cu anexe, privind analizarea drogurilor – fl.14 – 18, 32 – 38, 52 – 59, 71, 73- 82;- procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare – fl. 21 – 23, 41 – 44, 63 – 66; - procese verbale de transcriere a constatărilor efectuate cu ocazia punerii în aplicare a autorizațiilor de filaj în cazul inculpaților Pasașnicu G. M. – fl. 84 – 87, H. A. – fl. 88 – 91, B. N. – fl. 92-93, Farauanu C. – fl.94 – 95;- procese verbale de efectuare a perchezițiilor informatice – fl.104;- corespondență și documente de la . – Sucursalele C. și Bacău – fl. 105 – 109, 111;- proces verbal de constatare întocmit de BCCO Bacău – fl. 110;- dovezi privind introducerea la camera de corpuri delicte a IGPR Bacău a cantităților de droguri ridicate în cauză și rămase în urma analizelor biochimice - fl. 112 – 123; declarațiile inculpaților Pasașnicu G. M. – fl. 144 – 149, 152-153, 158 H. A. – fl.162 – 165, 168-169, B. N. – fl.177 – 180, 183 – 184, 189, 208 B. A. – fl.194 – 196, 199 -200, 205- 207, H. A. El S. – fl.214, 217 – 218, 222, F. C. – fl.226 -229, D. F. – fl.237 – 239, 242, B. Anina L. – fl.247 -250. procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate autorizat, conform autorizațiilor emise de Tribunalul Bacău în ceea ce privește pe inculpații Pasașnicu G. M. – fl.136 – 277, H. A. – fl.25 -135, 395 - 402, B. N. – fl. 289 - 314 B. A. – fl. 278 - 288, H. A. El S. – fl.315 - 394, F. C. – fl. 1- 24;

De cealaltă parte, art.68 indice 1 C.pr.pe.prevede că „Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta”.

Apărătorul ales pentru inculpații H. A., H. A. EL S., a solicitat să se constate că nu se mai impune menținerea stării de arest față de cei doi inculpați întrucât nu mai subzistă temeiurile avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și nici nu au apărut elemente noi care să justifice privarea de libertate.

În acest moment procesual, nu mai sunt îndeplinte cumulativ cele două condiții ale art. 148 lit. f C.pr.pen. Cea de-a doua condiție a acestui articol nu mai există în cauză, și anume cea a existenței pericolului social concret pe care îl reprezintă cei doi inculpați pentru comunitatea socială. Acest pericol nu trebuie raportat numai la gravitatea faptei ori la antecedentele penale ale persoanei suspectate de săvârșirea unei infracțiuni, ci trebuie ca persistența acestui pericol concret trebuie să se facă de la caz la caz, trebuie să rezulte probe certe, directe, concludente, clare că există pericol în cazul unei eventuale puneri în libertate a inculpaților pe care îi reprezint. Ori acest pericol concret pentru ordinea publică nu se prezumă, ci se dovedește cu probe palpabile,concrete. În consecință, din datele și lucrările dosarului nu rezultă de nicăieri existența unui astfel de pericol.

Menținerea în cauză a arestului preventiv, motivat de faptul că persistă în continuare pericolul social concret pentru ordinea publică, devine o măsură excesivă și abuzivă.

Arată că nu există nici o dovadă că inculpații odată lăsați în libertate ar încerca să persevereze în presupusa activitate infracțională, că ar încerca să influențeze în vreun fel aflarea adevărului sau să impieteze cercetarea judecătorească. Nu ar îngreuna în nici un fel cercetarea judecătorească, nu ar tergiversa desfășurarea procesului penal, nu ar influența martorii, părțile în cauză.

Mai arată că de la luarea măsurii arestării preventive a trecut un timp rezonabil în care inculpații au conștientizat faptele presupuse a fi săvâșite, au realizat ce înseamnă starea de libertate. Mai mult, trebuie să se aibă în vedere faptul că acești inculpați au avut o atitudine sinceră în fața organelor de cercetare, au arătat cu lux de amănunte desfăsurarea activității săvârșite.

Acești doi inculpați nu au antecedente penale, nu sunt cunoscuți cu un comportament infracțional. Nu sunt persoane care să aibă un caracter infracțional structurat în timp.

Reia prin faptul că inculpații nu prezintă nici un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece acesta ar trebui să reiasă din probe certe și concludente. Se întreabă retoric ce consecințe negative ar exista dacă cei doi inculpați ar fi puși în stare de libertate.

Apreciază că aceștia pot fi judecați în stare de libertate, iar pentru buna desfășurarea a procesului penal, consideră că se poate lua o altă măsură preventivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Această măsură preventivă neprivativă de libertate ar atinge scopul măsurilor preventive și ar conduce la reintegrarea celor doi în societae, și s-ar atinge și scopul preventiv și punitiv al faptelor săvâșite.

Apărările formulate la termenul de astăzi nu sunt noi, ele sunt aceleași, au fost expuse și combătute prin încheierile anterioare, astfel încât instanța este nevoită a reitera aceleași argumente care să conducă la ideea menținerii străii de arest preventiv a inculpaților.

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

Inculpatul H. A. a fost arestat de către Tribunalul Bacău la data de 20.10.2012, în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit.c și f C.pr.pen.

La începutul anchetei, inculpatul a adoptat o poziție de negare a faptelor, însă în cursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptelor, prezentându-le detaliat, solicitând să beneficieze de cauzele de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.Transcrierea convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei relevă o activitate a inculpaților deosebit de intensă, fiind comise la un moment dat fapte în fiecare zi. Raportat la aceste convorbiri, tribunalul reține presupunerea rezonabilă că odată lăsat în libertate inculpatul va relua activitate infracțională.

Apreciem că există dovezi privind existența cazului comiterii unei infracțiuni grave apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.

Pentru prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.(cauza Letellier contra Franței). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

În cauza pendinte, apreciind în concret necesitatea luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul H. A., tribunalul constată se impune detenția provizorie, existând indicii și probe privind comiterea unor infracțiuni deosebit de grave - Constituire a unui grup infracțional organizat” „trafic de droguri,” iar raportat caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane prin modul de concepere și organizare a activității infracționale – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane există date suficiente care certifică necesitatea luării măsurii arestării preventive,

Infracțiunile îndreptate împotriva sănătății prezintă un ridicat grad de pericol social. Aceste infracțiuni, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală. Un argument în plus pentru a sublinia gravitatea faptelor îl constituie însuși faptul că legiuitorul în mod obiectiv a prevăzut pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracțiuni.

Considerăm că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, și alături de celelalte temeiuri reținute de tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectului infracțional.

Din aceste considerente instanța apreciază că lăsarea inculpatului, H. A., în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

Menținerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.

Faptul că inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor, faptul că inculpatul se consideră vinovat, instanța urmează să aibă în vedere această poziție procesuală pe parcursul cercetării judecătorești, fiecare parte având posibilitatea să dovedească cele ce le susține: procurorul învinuirea așa cum a arătat-o prin actul de sesizare al instanței, iar inculpatul prin apărările pe care le va înțelege să le formuleze, să le folosească, rezultatul se va reflecta probabil, în baza criteriilor de individualizare, la finalul cercetării judecătorești, prin aplicarea unei pedepsei,- dacă va fi găsit vinovat de cele susținute de rechizitoriu .

Raportat la probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului ,fata de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta ,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.

Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa și în continuare privarea de libertate.

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei

Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor ai săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Au fost audiați, la termenul de judecată de astăzi, doi inculpați cu identitate protejată, precum și marorii: Bavaleta E., C. C. V.,, P. G. Maradona, Curti Ozar și Curti Kader.

Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, că nimic nu s-a schimbat, s-au audiat doar inculpații și patru martori din lucrări, existând în continuare temerea că ar fi capabil de comiterea de fapte similare, existând posibiliatea să se întâlnească cu martorii, care au fost audiați de organle de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.300² C.pr.pen. cu referire la art.160 C.pr.pen. va menține statea de arest a inculpatului.

Lăsat în libertate apreciem că se poate influența cursul normal al acestei cercetări, inculpatul având posibilitatea să se întâlnească cu martorii indicați de rechizitoriu și ceilalți coinculpați aflați în stare de libertate (3 la număr). La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate (sănătate fizică și integritatea psihică a cetățenilor), rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, împrejurările in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea lor, pe timp îndelungat, producându-se prejudicii asupra a multor consumator de astfel de droguri.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că se impune menținerea în stare de arest preventiv a acestuia pentru a sigura ordine publică și securitatea cetățenilor.

Apărătorul ales, pentru inculpatul B. N. a solicitat instanței să constate că trebuie aplicate în cauză dispozițiile art. 160 ind. b alin. 2 teza a II-a, în sensul că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, având în vedere că în cauză au fost administrate toate probatoriile.

Nu au fost audiați în cauză martorii propuși prin rechizitoriu, însă lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta desfășurarea urmăririi penale sau a cercetării judecătorești. Mai mult, acești martori nu privesc persoana și faptele de care este presupus a le fi săvârșit inculpatul. Dacă aceste probatorii au fost administrate, probatoriile viitoare nu îl privesc pe inculpat, atunci nu există nici un obstacol pentru a fi lăsat în libertate, deci nu mai există temeiuri noi care să justifice arestul preventiv față de inculpat.

Nu mai există temeiuri noi, ori cele avute în vedere la luare nu mai există. Până în acest moment, probatoriile nu arată că B. N. ar fi săvârșit faptele de care se face vinovat. În aceste condiții, lăsarea în libertate a inculpatului nu ar impieta în nici un fel urmărirea penală sau cercetarea judecătorească și dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen. nu își mai găsesc aplicare.

Arată că cea de-a doua condiție a acestor dispoziții nu mai există. Existența pericolului concret pentru ordinea publică trebuie să se bazeze pe probe certe, date certe, concrete, ori în cauză acestea nu există.

Pentru argumentele expuse mai sus, solicită instanței, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 160 ind. b alin 2 C.pr.pen. și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive și luarea față de inculpat a unei măsuri preventive neprivative de libertate, și în spetă luarea fie a unei măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, fie a măsurii obligării de a nu părăsi țara. Arată că se va asigura prezența inculpatului la fiecare termen de judecată și nu va impieta în nici un fel cercetarea judecătorească.

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

Inculpatul B. N. a fost arestat de către Tribunalul Bacău la data de 20.10.2012 dosar nr._ ), în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen.

Pentru luarea acestei măsuri preventive trebuie să fie întrunite cumulativ condițâiile art.143 și una din cele arătate la liuterele art.148 C.pr.pen.

Raportat art.143 C.pr.epn., apreciem că în cauză există indicii temeinice care nasc presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta prev. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art.3 al.1 din Legea 143/2000 modif. (un singur act material) toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen pentru care este cercetat având în vedere materialul probator acumulat până în prezent

În privința art.143 C.pr.epn., apreciem că în cauză există indicii temeinice care nasc presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., art.3 al.1 din Legea 143/2000 modif. (un singur act material) toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen;; pentru care este cercetat, având în vedere materialul probator acumulat până în prezent : procese verbale de identificare și constatare ale BCCO Bacău – fl. 19 – 25, 27, 29, 32, 34, 36, 38- 40;- planșe fotografice cu fotografiile învinuiților– fl. 26, 28, 30-31, 33, 35, 37;- proces verbal de efectuare a activităților de urmărire penală privind achiziționarea autorizată de droguri – fl. 47, 69-70;- planșe fotografice cu imagini ale drogurilor achiziționate autorizat de către colaboratorii și investigatorii acoperiți – fl. 48 – 50, 71- 73;- rezultatul preliminar al analizelor biochimice și rapoartele de constatare tehnico științifică cu anexe, privind analizarea drogurilor – fl. 54, 57-60, 77 – 80;- procesele verbale de transcriere a audierilor martorilor protejați cu nume de cod T. Boby – fl. 82-83, S. A. – fl. 84-85.- proces verbal de prindere în fragrant a inc. Pasașnicu M. – fl. 3 – 4;- proces verbal de percheziție corporală a inc. Pasașnicu M. și a martorului R. C. B. – fl. 5 – 7;- declarațiile martorilor B. G. N. – fl. 8, com. L. V., .. Bacău, R. C. B. – fl. 9, mun. Bacău, ./20, B. D. I. – fl.67, Bacău, .. 20, jud. Bacău, V. M. H. – fl. 123, C., ., ., jud. C., Bavaleta E. – fl. 126, C., .. 48, .. 14 P. O. – fl. 127, C., ., ., F. C. M. – fl. 128, com. L. Vecche, ., nr. 194, P. G. – fl. 129, Bacău, ./B/33, C. C. V. – fl. 130, Bacău, ., . C. – fl. 131 – ., jud. Bacău, A. M. – fl. 132, Bacău, ./B/3, G. G. – fl. 133, Bacău, . . G. Maradona – fl. 134, Bacău, ., jud. Bacău, A. M. C. – fl. 135, Bacău, .. 24, A. M. G. – fl. 136- 137, Bacău, ./A/34, D. G. – fl. 139, Bacău, ./A/20; planșe fotografice cu imagini ale drogurilor și bunurilor găsite la percheziția domiciliară –fl.24 – 27, 45 -47;- rezultatul preliminar al analizelor biochimice și rapoartele de constatare tehnico științifică cu anexe, privind analizarea drogurilor – fl.14 – 18, 32 – 38, 52 – 59, 71, 73- 82;- procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare – fl. 21 – 23, 41 – 44, 63 – 66; - procese verbale de transcriere a constatărilor efectuate cu ocazia punerii în aplicare a autorizațiilor de filaj în cazul inculpaților Pasașnicu G. M. – fl. 84 – 87, H. A. – fl. 88 – 91, B. N. – fl. 92-93, Farauanu C. – fl.94 – 95;- procese verbale de efectuare a perchezițiilor informatice – fl.104;- corespondență și documente de la . – Sucursalele C. și Bacău – fl. 105 – 109, 111;- proces verbal de constatare întocmit de BCCO Bacău – fl. 110;- dovezi privind introducerea la camera de corpuri delicte a IGPR Bacău a cantităților de droguri ridicate în cauză și rămase în urma analizelor biochimice - fl. 112 – 123; declarațiile inculpaților Pasașnicu G. M. – fl. 144 – 149, 152-153, 158 H. A. – fl.162 – 165, 168-169, B. N. – fl.177 – 180, 183 – 184, 189, 208 B. A. – fl.194 – 196, 199 -200, 205- 207, H. A. El S. – fl.214, 217 – 218, 222, F. C. – fl.226 -229, D. F. – fl.237 – 239, 242, B. Anina L. – fl.247 -250. procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate autorizat, conform autorizațiilor emise de Tribunalul Bacău în ceea ce privește pe inculpații Pasașnicu G. M. – fl.136 – 277, H. A. – fl.25 -135, 395 - 402, B. N. – fl. 289 - 314 B. A. – fl. 278 - 288, H. A. El S. – fl.315 - 394, F. C. – fl. 1- 24;

Din cuprinsul transcrierii convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei rezultă că activitatea inculpaților era deosebit de intensă, fiind comise la un moment dat fapte în fiecare zi. Există astfel date că inculpații ar continua săvârșirea de noi infracțiuni, din interceptările și înregistrările de convorbiri telefonice rezultă continuarea rezoluției infracționale a inculpatului B. N. de a ține legătura cu toți membrii, cu cei aflați în stare de libertate.

Instanța constată că există dovezi privind existența cazului comiterii unei infracțiuni grave apreciate, atât de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificativ pentru luare măsurii arestului preventiv.

Apreciem în continuare că necesitatea luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul B. N. se impune, existând indicii și probe privind comiterea unor infracțiuni deosebit de grave „asociere pentru săvârșirea de infracțiuni”, „trafic de droguri” iar raportat la caracterul grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane, din afară și străinătate, prin modul de concepere și organizare a activității infracționale – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane există date suficiente care certifică necesitatea luării măsurii arestării preventive,

Un argument în plus pentru a sublinia gravitatea faptelor îl constituie însuși faptul că legiuitorul în mod obiectiv a prevăzut pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracțiuni.

Probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, și alături de celelalte temeiuri reținute de tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectului infracțional.

Au fost audiați, la termenul de judecată de astăzi, doi inculpați cu identitate protejată, precum și marorii: Bavaleta E., C. C. V.,, P. G. Maradona,, Curti Ozar și Curti Kader.

Așadar, instanța apreciază că lăsarea inculpatului B. N., în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, urmează a fi audiați ultimii martori care au fost propuși prin actul de sesizare, precum și martorii cu identitate protejată.

Avem în vedere faptul că, după scandal din familie, din 10.10.2012, când cei doi tineri H. A. și B. Andrara s-au mutat, luându-și un apartament cu chirie, inculpatul B. N., a continuat să se preocupe de achiziționarea și distribuirea de droguri. De partea sa l-a luat pe coinculpatul Pasașnicu G. M., care, de altfel, a și fost prins în flagrant. Așadar, activitatea infracțională a început „în familie”, pentru ca mai apoi se formeze „două ramuri”, de o parte cei doi inculpați H. A. și B. Andrara și de celalată parte inculpații B. N., Pasașcnicu și D. F..

Argumentele invocate converg către respingerea cererii de revocare a arestării preventive pe care a formulat-o inculpatul, prin apărătorul ales.

Apărătorul ales pentru inculpatul H. A. EL S., a solicitat instanței să se aibă în vedere faptul că nu se mai impune menținerea stării de arest față de cei doi inculpați întrucât nu mai subzistă temeiurile avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și nici nu au apărut elemente noi care să justifice privarea de libertate.

Menținerea în cauză a arestului preventiv, motivat de faptul că persistă în continuare pericolul social concret pentru ordinea publică, devine o măsură excesivă și abuzivă.

Acești doi inculpați nu au antecedente penale, nu sunt cunoscuți cu un comportament infracțional. Nu sunt persoane care să aibă un caracter infracțional structurat în timp.

Apărările formulate la temenul de astăzi nu sunt noi, ele sunt aceleași, au fost expuse și combătute prin încheierea anterioară la 16.11.2012, astfel încât instanța este nevoită a reitera aceleași argumente care să conducă la ideea menținerii străii de arest preventiv a inculpatului

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

Inculpatul H. A. EL S., a fost arestat de către Tribunalul Bacău la data de 20.10.2012, în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit.f C.pr.pen. Inculpatul a adoptat o poziție de recunoaștere nuanțată a implicării sale în comiterea faptelor,

Din coroborarea probelor administrate în cauză, acest inculpat, a „alimentat” cu droguri pe coinculpatul H. A. care este fratele său, în activitatea de distribuirea, de comercializare cu droguri piața băcăuană, a asigurat cu droguri pe B. N., în vederea comercializării acestora, precum și propria sa rețea ce o avea dezvoltată în mun.C.. De altfel, odată cu flagrantul realizat în mun.Bacău- ocazie cu care a fost prins inculpatul PASAȘNICU,pe data de 10.09.2012, a fost realizat un alt flagrant pe teritoriul mun.C., ocazie cu care a fost prins inculpatul H. A. EL S..

Frații H. au fost sursa de aprovizionare pentru întreaga familie B. – tată (Bătbiretru N.), soție (B. Anina L.), fiica minoră (B. A.) și apropiații familiei: Pasașnicu, D. și F. C..

Orice parte are posibilitatea să dovedească cele ce le susține: procurorul învinuirea așa cum a arătat-o prin actul de sesizare al instanței, iar inculpatul prin apărările pe care le va înțelege să le formuleze, să le folosească, reztultatul se va reflecta probabil, în baza criteriilor de individualizare, la finalul cercetării judecătorești, prin aplicarea unie pedepsei,- dacă va fi găsit vinovat de cele susțâinute de rechizitoriu .

În raport de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual, instanța apreciază ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului ,fata de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta ,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.

Studiind menținerea arestării preventive prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată că menținerea este întemeiată raportându-ne atât la situația de fapt existentă si reținută în cauza cât și prin raportare la condițiile ce trebuie obligatoriu îndeplinite atât de normele interne cât si de dispozițiile CEDO.

Față de prima condiție necesară în luarea și menținerea măsurii arestării preventive, instanța constatăm că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală – dar și din punctul de vedere al Convenției Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoanele care au fost private de libertate au săvârșit o infracțiune – este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză

A doua condiție: pentru faptele săvârșite, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este de asemenea îndeplinită, astfel, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, legea prevede pedeapsa închisorii – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.

În cauza pendinte, a treia condiție obligatorie - ce vizează existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prev. de art. 148 Cod procedură penală este de asemenea îndeplinită, în speță există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică –raportat la modul și împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională. La aprecierea stării de pericol instanța are în vedere natura faptei de care inculpatul este suspectat, sfera relațiilor sociale lezate (patrimoniul și integritatea si siguranța relațiilor sociale), circumstanțele concrete în care se presupune că s-au săvârșit faptele.

Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei

Totodata instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Au fost audiați, la termenul de judecată de astăzi, doi inculpați cu identitate protejată, precum și marorii: Bavaleta E., C. C. V.,, P. G. Maradona,, Curti Ozar și Curti Kader.

Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că ar fi capabil de comiterea de fapte similare, că, există posibiliatea să se întâlnească cu conciculpatții aflați în stare de libetrtate, cu, martorii,, care au fost audiați de organle de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.300² C.pr.pen. cu referire la art.160 C.pr.pen. va menține statea de arest a inculpatului.

Pentru inculpatul PASAȘNICU G. M. apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat solicită instanței să constate că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luare măsurii arestării preventive și nici cele avute în vedere cu ocazia menținerii acestei măsuri. Arată că inculpatul are o perioadă destul de mare în care a stat în arest, a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite, a avut o atitudine sinceră până în acest moment procesual, a recunoscut presupusele fapte.

A mai solicitat înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că este cea mai oportună în acest stadiu procesual.

Tribunalul, nu poate reține apărările formulate având în vedere următoarele considerente:

Sub aspectul egalității acest inculpat fost arestat împreună cu ceilalți patru inculpați, de către Tribunalul Bacău la data de 20.10.2012 dosar nr._ ), în baza temeiurilor prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen.

În privința art.143 C.pr.epn., apreciem că în cauză există indicii temeinice care nasc presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta prev. : prev. și ped. de art. 7 al.1,3 Legea 39/2003, art.2 al.1 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. toate cu aplic. art. 33 lit.a C.pen; pentru care este cercetat, având în vedere materialul probator acumulat până în prezent : procese verbale de identificare și constatare ale BCCO Bacău – fl. 19 – 25, 27, 29, 32, 34, 36, 38- 40;- planșe fotografice cu fotografiile învinuiților– fl. 26, 28, 30-31, 33, 35, 37;- proces verbal de efectuare a activităților de urmărire penală privind achiziționarea autorizată de droguri – fl. 47, 69-70;- planșe fotografice cu imagini ale drogurilor achiziționate autorizat de către colaboratorii și investigatorii acoperiți – fl. 48 – 50, 71- 73;- rezultatul preliminar al analizelor biochimice și rapoartele de constatare tehnico științifică cu anexe, privind analizarea drogurilor – fl. 54, 57-60, 77 – 80;- procesele verbale de transcriere a audierilor martorilor protejați cu nume de cod T. Boby – fl. 82-83, S. A. – fl. 84-85.- proces verbal de prindere în fragrant a inc. Pasașnicu M. – fl. 3 – 4;- proces verbal de percheziție corporală a inc. Pasașnicu M. și a martorului R. C. B. – fl. 5 – 7;- declarațiile martorilor B. G. N. – fl. 8, .. Bacău, R. C. B. – fl. 9, mun. Bacău, ./20, B. D. I. – fl.67, Bacău, .. 20, jud. Bacău, V. M. H. – fl. 123, C., ., ., jud. C., Bavaleta E. – fl. 126, C., .. 48, . – fl. 127, C., ., ., F. C. M. – fl. 128, com. L. Vecche, ., nr. 194, P. G. – fl. 129, Bacău, ./B/33, C. C. V. – fl. 130, Bacău, ., . C. – fl. 131 – ., jud. Bacău, A. M. – fl. 132, Bacău, ./B/3, G. G. – fl. 133, Bacău, . . G. Maradona – fl. 134, Bacău, ., jud. Bacău, A. M. C. – fl. 135, Bacău, .. 24, A. M. G. – fl. 136- 137, Bacău, ./A/34, D. G. – fl. 139, Bacău, ./A/20;

- planșe fotografice cu imagini ale drogurilor și bunurilor găsite la percheziția domiciliară –fl.24 – 27, 45 -47;- rezultatul preliminar al analizelor biochimice și rapoartele de constatare tehnico științifică cu anexe, privind analizarea drogurilor – fl.14 – 18, 32 – 38, 52 – 59, 71, 73- 82;- procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare – fl. 21 – 23, 41 – 44, 63 – 66; - procese verbale de transcriere a constatărilor efectuate cu ocazia punerii în aplicare a autorizațiilor de filaj în cazul inculpaților Pasașnicu G. M. – fl. 84 – 87, H. A. – fl. 88 – 91, B. N. – fl. 92-93, Farauanu C. – fl.94 – 95;- procese verbale de efectuare a perchezițiilor informatice – fl.104;- corespondență și documente de la . – Sucursalele C. și Bacău – fl. 105 – 109, 111;- proces verbal de constatare întocmit de BCCO Bacău – fl. 110;- dovezi privind introducerea la camera de corpuri delicte a IGPR Bacău a cantităților de droguri ridicate în cauză și rămase în urma analizelor biochimice - fl. 112 – 123; declarațiile inculpaților Pasașnicu G. M. – fl. 144 – 149, 152-153, 158 H. A. – fl.162 – 165, 168-169, B. N. – fl.177 – 180, 183 – 184, 189, 208 B. A. – fl.194 – 196, 199 -200, 205- 207, H. A. El S. – fl.214, 217 – 218, 222, F. C. – fl.226 -229, D. F. – fl.237 – 239, 242, B. Anina L. – fl.247 -250. procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate autorizat, conform autorizațiilor emise de Tribunalul Bacău în ceea ce privește pe inculpații Pasașnicu G. M. – fl.136 – 277, H. A. – fl.25 -135, 395 - 402, B. N. – fl. 289 - 314 B. A. – fl. 278 - 288, H. A. El S. – fl.315 - 394, F. C. – fl. 1- 24;

Inculpatul a avut de la început o poziție de recunoaștere a faptelor.

În prezervarea ordinii publice, Curtea a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.(cauza Letellier contra Franței). Un asemenea element nu poate fi apreciat ca pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.

În cauza pendinte apreciind în concret necesitatea luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul PASAȘNICU G. M. tribunalul constată se impune detenția provizorie, existând indicii și probe privind comiterea unor infracțiuni deosebit de grave - Constituire a unui grup infracțional organizat”, „trafic de droguri” iar raportat caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane prin modul de concepere și organizare a activității infracționale – prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici activitatea de depistare și atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane există date suficiente care certifică necesitatea luării măsurii arestării preventive,

Infracțiunile contra sănătății, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală, cu pedepse cu închisoarea mai mari de patru ani, ceea ce se reflectă prin pedepse deosebit de aspre, în scopul preventiv de a descuraja comiterea unor astfel de infracțiuni.

Considerăm că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, și alături de celelalte temeiuri reținute de tribunal ca fiind actuale, reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectului infracțional.

Apreciem că lăsarea inculpatului PASAȘNICU G. M., în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor nestopându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

Tribunalul consideră ca judicioasă și necesară menținerea stării de arest preventiv pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.

Au fost audiați, la termenul de judecată de astăzi, doi inculpați cu identitate protejată, precum și martorii: Bavaleta E., C. C. V.,, P. G. Maradona, Curti Ozar și Curti Kader.

Inculpatul recunoaște săvârșirea faptelor, se consideră vinovat, fapt pentru care instanța urmează să aibă în vedere această poziție procesuală pe parccursul cercetării judecătorești, fiecare parte având posibilitatea să dovedească cele ce le suține: procurorul învinuirea așa cum a arătat-o prin actul de sesizare al instanței, iar inculpatul prin apărările pe care le va înțelege să le formuleze, să le folosească, rezultatul se va reflecta probabil, în baza criteriilor de individualizare, la finalul cercetării judecătorești, prin aplicarea unei pedepsei,- dacă va fi găsit vinovat de cele susținute de rechizitoriu .

Față de probatoriul administrat in cauză pană la acest moment procesual,ca temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publica prin punerea in libertate a inculpatului ,fata de natura si gravitatea faptelor de care este acuzat acesta ,rezonanta sociala deosebita a acestora persistând cu repercursiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.

Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei

Față de probele administrate până în acest moment al procesului penal,respectiv ceea ce s-a administrat la urmărirea penală, și cu prilejul soluționării propunerilor de arestare preventivă, a celor de prelungire a acestei măsuri, inculpat îl plasează pe inculpat ca fiind prezumtivul autor ai săvârșirii faptei, instanța apreciază că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodata instanța retine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Apreciind că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că, ar fi capabil de comiterea de fapte similare, că, există posibiliatea să se întâlnească cu coinculpații aflați în stare de libertate, cu martorii care au fost audiați de organele de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.300² C.pr.pen. cu referire la art.160 C.pr.pen. va menține starea de arest a inculpatului.

Prin lăsarea sa în libertate apreciem că se poate influența cursul normal al acestei cercetări, inc. având posibilitatea să se întâlnească cu martorii indicați de rechizitoriu și ceilalți coinculpați aflați în stare de libertate (3 la număr). La aprecierea pericolului pe care l-ar prezenta în concret pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului, instanța are în vedere natura faptei de care este suspectat, ,sfera relațiilor sociale lezate (integritatea sănătății), rezonanta sociala a faptei date fiind gravitatea acesteia,sfera largă de acțiune a acestuia, imprejurarile in care se presupune a fi fost săvârșita fapta, prin colaborarea lor, pe timp îndelungat.

In ceea ce privește durata stării de arest preventiv a inculpatului,instanța apreciază ca aceasta nu depășește limitele unui termen rezonabil in sensul dispozițiilor art.5,alin.3 din CEDO astfel încât sa legitimeze înlocuirea măsurii aresăarii preventive. Asa cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, celeritatea particulară la care un acuzat are drept în examinarea cauzei sale nu trebuie să dăuneze eforturilor magistraților pentru a îndeplini sarcinile lor cu grija dorită ( a se vedea, mai ales mutatis mutandis, hotărârea T. c. Austriei din 12 decembrie 1991).

Față de complexitatea cauzei determinata de atitudinea inculpaților care nu au recunoscut de la început săvârșirea faptelor natura faptelor care fac obiectul cauzei ,numărul martorilor ce trebuie audiați in cauza,conduce la concluzia ca durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit exigentele unui termen rezonabil.

Considerând că temeiurile care au determinat arestuia impun în continuare privarea de libertate, că acestea nu au încetat, existând în continuare temerea că, ar fi capabil de comiterea de fapte similare, că el și ceilalți trei inculpați aflațâi în stare de libertate, ar avea posibiliatea să se întâlnească cu, martorii, care au fost audiați de organle de urmărire penală, precum și rezonanța socială a faptei comisă, fapta fiind recent săvârșită, în temeiul art.300² C.pr.pen. cu referire la art.160 C.pr.pen. va menține statea de arest a inculpatului.

Față de argumentele expuse până acum, care pledează pentru menținerea străii de arest preventiv a inculpaților, urmează, „per a contrario”, să fie respinse ca nefondate toate cererile de revocare, de înlocuire a arestului preventiv cu alte măsuri preventive mai puține restrictive de libertate pe care le-au formulat inculpații prin apărătorii lor.

Analizând dosarul cauzei, instanța constată că luarea acestei măsuri preventive față de inculpați s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.

Încheierile prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, 20.10.2012 și 01.11.2012, ale Trib.Bc. apreciem că sunt legale neimpunându-se revocarea lor, și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f C.p.p.

Având în vedere că prin luarea și menținerea măsurilor de prevenție se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilității persoanei, legiuitorul a instituit garanții procesuale temeinice, care impun respectarea strictă a dispozițiilor legale care permit luarea acestor măsuri procesuale.

Garanțiile procesuale constau în multiplele condiții care trebuie realizate cumulativ pentru a se putea dispune o măsură de prevenție și cu atât mai mult pentru a se menține peste un termen rezonabil.

Alegerea și evident menținerea măsurii de prevenție se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracțiunii nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură generală a infracțiunii (art.17 Cod procedură penală), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeapsă prevăzute în art.148. În cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei.

Odată cu ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului de țara noastră, pe lângă condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile procedurale pentru luarea măsurii arestului preventiv s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.

Libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impunând, din cauza importanței sale, un control riguros în primul rând din partea organelor judiciare ale statelor membre, dar și din partea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la oricare măsură care ar putea aduce atingere acestei valori (Hotărârea Wild, Ooms și Versyp).

Potrivit art.136 Cod procedură penală, luarea și menținerea măsurii arestului preventiv se dispune pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Regula este judecarea inculpaților, pentru care funcționează, până la soluționarea definitivă a cauzei penale, prezumția de nevinovăție, în stare de libertate, judecarea acestora în stare de arest preventiv fiind excepția și numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile mai sus enunțate și dezvoltate.

În conformitate cu dispozițiile art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.5 paragraf 3 din Convenție, modificat prin Protocolul nr.11: “orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii”.

Deci, prevederile art.5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul celui arestat de a fi eliberat în cursul procedurii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că persistența unor motive plauzibile de a suspecta persoana arestată de comiterea unor infracțiuni este o condiție sine qua non pentru regularitatea detenției, însă după o anumită de timp, aceasta nu mai este suficientă (Hotărârea W împotriva Elveției).

Curtea recunoaște că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor se poate provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, totuși acest factor nu este pertinent și suficient dacă nu s-ar baza pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deținutului ar tulbura liniștea publică. În plus, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publică la săvârșirea lor, pot da naștere unui pericol pentru ordinea publică care să justifice arestarea preventivă pentru o durată de timp, care trebuie să fie rezonabilă și care nu trebuie confundat cu termenul rezonabil prevăzut de art.6 din Convenție, ce se referă la soluționarea unei cauze, dar tot aceasta a statut că acest motiv nu poate fi considerat pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea persoanei deținute ar crea un pericol real pentru ordinea publică, pericol care trebuie să fie identificat și justificat de organul judiciar (Kemmache împotriva Franței și hotărârea Dumont-Maliverg contra Franța, din 31.mai.2005).

Tribunalul, a apreciat totodată, că aplicarea uneia dintre măsuri indicate de apărare, art. 145, art.145 ind.1 C.pr.pen. și impunerea obligațiilor prevăzute acolo, sunt suficiente, ar acoperi aria de pericol, a posibilităților pe care le-ar avea inculpata în a le eluda, mai mult sau mai puțin direct.

Toate aceste aspecte,coroborate,conduc la concluzia ca nu se impune înlocuirea stării de arest preventiv a acesteia cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, pentru a asigura ordinea publica si securitatea cetățenilor.

Cu atât mai mult,raportându-ne la tot materialul probator indicat anterior, administrat la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești, con9iderăm pe deplin întrunite condițiile art. 143 și art. 148lit.f C.pr.pen. motiv pentru care cu atât mai mult nu se justifică revocare stării de arest preventiv ce a fost solicitată de fiecare inculpat în parte, prin apărătorii lor.

Pentru considerentele arătate, pentru asigurarea unei protecții asupra comunității, a apreciat că nu se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de nu părăsi localitatea de domiciliu sau revocarea arestului preventiv și în consecință în temeiul art.300/2 cu art.160/b C.pr.pen., a mentinut arestarea preventiva a inculpaților: H. A.; B. N.; H. A. EL S.; PASAȘNICU G. M. aflați în Penitenciarul Bacău.

A respins cererea de revocare a stării de arest preventiv formulată de inculpatul B. N., prin apărătorul ales. .

A respins cererile de înlocuire a stării de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați, prin apărători.

A constatat că inculpatul Pasașnicu G. B. a avut apărător desemnat din oficiu iar ceilalți inculpați au avut apărători aleși.

În temeiul art.192 alin.3 Cod pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva încheierii au declarat recurs în termen legal inculpații H. A., B. N., PASAȘNICU G. M. și H. A. EL S., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel că nu vor mai fi reluate ci doar analizate.

Analizând actele dosarului și probatoriul administrat până la acest moment al procesului, curtea consideră că măsura arestării preventive se impune a fi menținută întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „ factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie „, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din Convenție precum și prin art. 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate în dosar, existând „ suspiciunea rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune” măsura luării/menținerii stării de arest este justificată și prin prisma acestei jurisprudențe.

Probele administrate până în prezent pot convinge un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii faptelor de care sunt învinuiți, iar aceasta pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii pentru care se desfășoară cercetarea judecătorească.

Privitor la existența în continuare a cazului prev. de art. 148 lit.f Cprpen curtea constată:

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în Codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 C.proc.pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă”. Aprecierea necesității luării măsurii detenției provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție.

Prin urmare,pe de o parte instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între dreptul la libertate al persoanei acuzată de săvârșirea unor infracțiuni grave, și interesul public de protecție a cetățenilor, dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal,pe de altă parte.

Infracțiunea de trafic de droguri de risc aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea persoanei, și chiar a vieții acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit iar lăsarea inculpaților în stare de libertate ar echivala cu încurajarea tacită a lor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Aplicând aceste principii la speța de față, Curtea consideră că arestarea preventivă a inculpaților este pe deplin justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Tribunalul a reținut în mod corect atât pericolul social al faptei săvârșite - trafic de droguri de risc, cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți față de modul de săvârșire a faptelor, natura acestora, prin desfășurarea pe o perioadă îndelungată de timp și prin relațiile și conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere și organizare a activității infracționale, caracterul organizat și minuțios al activității infracționale și cantitatea mare a drogurilor de mare risc comercializată.

Prin prisma circumstanțelor cauzei, curtea apreciază că lăsarea inculpaților în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.

În ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive curtea reține că potrivit art. 5 parag. 3 din CEDO se analizează în concreto în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte. Considerentele de genul probatoriu amplu de administrat, complexitatea cauzei, comportamentul părților au relevanță în jurisprudența Curții Europene atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art. 6 parag. 1 din Convenție. În jurisprudența CEDO au existat cazuri în care, deși nu se vorbea de cauze complexe, grupuri infracționale organizate, prevenția a durat 2 ani (cauza Labita c Italiei), 2 ani și 7 luni ( cauza Tomasi c. Franței), 5 ani și 7 luni (cauza Letellier c. Franței), nu s-a decis că s-a încălcat termenul prevăzut de art. 5 parag. 3 din Convenție, așa încât nu se poate vorbi în prezenta cauză de o încălcare a termenului rezonabil

Aprecierea „ limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură indicii precise cu privire la un interes public real, care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, or, în speță, faptele inculpatului care aduce atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestuia.

Protejarea libertății individuale împotriva ingerinței arbitrare a autorităților nu trebuie să stânjenească eforturilor instanțelor în administrarea probelor în vederea atingerii scopului procesului penal (art. 1 cpp), constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (cauza Tomasi c. Franței), iar în cauză, în raport de persoana inculpatei, de faptele săvârșite, complexitatea cauzei, îndeplinirea acestui deziderat se poate face cu menținerea stării de arest preventiv a inculpatei.

În aceste condiții, curtea reține că atât organele de urmărire penală cât și instanța au depus diligențele necesare în vederea soluționării cu celeritate a cauzei, care prezintă un grad ridicat de complexitate, nefiind astfel îndeplinită condiția culpei autorității pentru a se reține depășirea unui termen rezonabil.

În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acestora. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi puși în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de cercetare judecătorească.

Deși inculpații nu au antecedente penale, acest fapt nu constituie o garanție în sine a lipsei de pericol social concret,dimpotrivă existenta stării de pericol este demonstrată de condițiile concrete în care s-au comis aceasta, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunii, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor.

Privitor la necesitatea luării față de inculpați a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, instanța de recurs constată că în vederea bunei desfășurări a procesului penal se impune privare de libertate în continuare.

În cauză, curtea constatată că aceștia nu oferă garanții suficiente că nu vor aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal în condițiile în care indiciile și unele probe administrate până în prezent conduc la presupunerea rezonabilă a realizării unor multiple acte materiale de trafic de droguri de risc, în lipsa unui loc de muncă stabil, ceea ce poate denota un mod obișnuit de acțiune și numai intervenția hotărâtă a organelor de urmărire penală a întrerupt activitatea ilicită a inculpaților.

Având în vedere aceste motive, Curtea, în temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursul formulat de recurenții-inculpați.

În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga recurenții-inculpați la plata a câte 300 lei, fiecare, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații H. A., B. N., PASAȘNICU G. M. și H. A. EL S. împotriva încheierii de ședință din 06.06.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 12.

În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurenții-inculpați la plata a câte 300 lei, fiecare, către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. A. M. N. C. I.

I. V.

GREFIER,

E. P.

red. înch. fond R.D. D.

red. decizie recurs. I.N.C.

tehnored. P.E.

2 exemplare

13.06.2013

← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 639/2013....		Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 724/2013. Curtea de Apel BACĂU →

Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 640/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 640/2013. Curtea de Apel BACĂU