Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 639/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 6661/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 639
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. A.
JUDECĂTORI: I. V.
M. V.
GREFIER: E. D.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de – G. B. – procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU, inculpatul C. F. și moștenitorii părții civile P. A. – P. V. și P. C., împotriva sentinței penale nr. 36 din data de 17 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 06 iunie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.36/17.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău s-a dispus, în temeiul art. 182 alin 1 Cp cu aplic art 74 lit a Cp și art 76 lit e Cp condamnarea inculpatului C. F., fiul lui N. și I., ns la 25.06.1946 în ., domiciliat în . Bacău, la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală .
În temeiul art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În temeiul art.82 C.p. s-a stabilit termenul de încercare pe o durată de 2 ani și 4 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 C.p.
În temeiul art.71 al.1,2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și b C.p.
În temeiul art.71 al.5 C.p. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și b C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus recoltarea de la inculpat a probelor biologice în vederea stocării acestora în SNDGJ.
În temeiul art.14 C.p.p., art.346 C.p.p. și art.998 C.civ. a fost obligat inculpatul C. F. să plătească moștenitorilor părții civile P. A., respectiv P. C. și P. V. sumele de 3000 lei cu titlu de daune materiale și 5000 lei cu titlu de daune morale .
În temeiul art.14 C.p.p. și art.346 C.p.p., art 313 din Legea 95/2006, a fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean de Urgență Bacău suma de 425,28 lei reprezentând prețul serviciilor medicale furnizate părților vătămate.
În temeiul art.189 C.p.p. s-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 200 lei pentru avocat F. V..
În temeiul art.191 al. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În temeiul art.193 C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească moștenitorilor părții civile P. A., respectiv P. C. și P. V. suma de 1250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că între inculpatul C. F. și partea vătămată P. A., ambii domiciliați în . Bacău, există relații de afinitate, însă cele două părți se află în stare conflictuală de mai multă vreme. Pe fondul acesteia, la data de 29.05.2009 întâlnindu-se pe un izlaz din localitatea de domiciliu, între părți a izbucnit o altercație verbală, ce a degenerat în conflict fizic, partea vătămată P. A. încercând să se apere de . inculpatului cu o furcă ce o avea asupra sa, în aceste condiții inculpatul i-a răsucit părții vătămate brațul drept și a trântit-o la pământ.
În urma cestor lovituri, partea vătămată a suferit o luxație cap humeral drept și fractură cominutivă ½ proximală humerus stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale și internarea sa în S. Județean de Urgență Bacău-Secția Ortopedie în perioada 29.05-01-06-2009 ( certificat medico-legal nr 879/A din 01.06.2009 emis de SML Bacău). Partea vătămată a fost reexaminată de medici la data de 07.07.2009, constatându-se că leziunile suferite necesită pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă( certificat medico-legal nr 1168/A/2009).
Declarația inculpatului prin care nu recunoaște săvârșirea faptei necoroborată cu alte probe nu poate forma convingerea instanței asupra existenței altei situații de fapt decât cea care a fost reținută și expusă pe larg mai sus.
Martorii R. N. și D. C. I.. Propuși de inculpat în apărarea sa, au precizat că au fost rugați de inculpat să declare că partea vătămată s-a autoaccidentat anterior conflictului, însă au refuzat.
La reținerea situației de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
-plângerea și delcarațiile părții vătămate P. A.,
-certificatemedico-legale nr 879/2009 și 1168/2009,
-raport expertiză medico-legală nr_/2009,
-declarații martori
- declarații inculpat.
În drept, fapta inculpatului, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev de art 182 alin 1 Cp.
In temeiul art.345 C.p.p. având în vedere că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârsită de către inculpat, a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile generale prev.de art.72 C.p. respectiv dispozițiile părții generale ale C.p., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și imprejurările care atenueaza răspunderea penală prev de art 74 lit a Cp, respectiv buna conduită anterioară.
Având în vedere că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, că inculpatul, nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, instanța constatând întrunite condițiile prevăzute de art.81 C.p., a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia, a stabilit termenul de încercare pe durata prev.de art.82 C.p. și a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83 C.p.
In temeiul art.71 al.1,2 C.p.instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II si b C.p.
In temeiul art.71 al.5 C.p.instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II si b C.p. pe durata suspendării condiționate a executarii pedepsei închisorii.
II.SOLUȚIONAREA ACȚIUNII CIVILE
Partea vătămată P. A. s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpatului la lata sumelor de 1000 lei cu titlu de daune materiale și 20 000 Euro cu titlu de daune morale.
Pe timpul procesului penal a intervenit decesul părții civile P. A..
Instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor P. T. P. C. și P. V., primul în calitate de soț supraveghetor și ceilalți doi în calitate de descendenți.
În etapa cercetării judecătorești a intervenit decesul soțului supraviețuitor al părții civile respectiv P. T...
Pentru dovedirea pretențiilor succesorii părții civile P. C. și P. V. au propus ascultarea martorilor M. I., Mosinoiu P. și S. C..
S. Județean de Urgență Bacău s-a constituit parte civilă și a cerut instanței obligarea inculpatului la plata sumei de 425,28 lei reprezentând prețul serviciilor medicale furnizate părții vătămate P. A. pe durata spitalizării.
Examinând pretențiile părților civile prin prisma probelor administrate, instanța a reținut elementele de fapt și împrejurările care vor fi expuse în continuare .
Cu privire la acțiunea inculpatului ( fapta ilicită ) rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părții civile P. A. legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și rezultatul generator de prejudicii și culpa acestuia, instanța a avut în vedere aceeași situație de fapt așa cum a fost expusă în mod detaliat la soluționarea acțiunii penale.
Partea civilă P. A. a fost internată la S. Județean de Urgență Bacău în scopul vindecării vătămărilor suferite ca rezultat al săvârșirii infracțiunii.
Valoarea serviciilor medicale prestate de către unitatea sanitară a fost estimată la 425,28 lei .
Pentru restabilirea stării de sănătate partea civilă P. A. a fost îngrijită ambulatoriu la domiciliu, efectuând cheltuieli suplimentare estimate la valoarea de 3000 lei determinate de alimentație specială și medicamente .
Partea civilă pe timpul îngrijirilor medicale a efectuat cheltuieli suplimentare pentru plata altor persoane care să efectueze muncile gospodărești obișnuite .
Părții civile P. A. i-a fost adusă atingere dreptului personal nepatrimonial, la integritatea fizică.
La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere probele reținute la soluționarea acțiunii penale și declarațiile martorului M. I..
Potrivit art. 14 alin.1-3 din Codul de procedură penală, ,, acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, ea poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, iar recuperarea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile”.
Prin art. 998 din Codul civil, care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara și potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil și ., de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca și repararea prejudiciului patrimonial, iar despăgubirile acordate părții vătămate trebuie să constituie întotdeauna o justă și integrală reparație a daunelor morale suferite și pot fi stabilite după principiile dreptului civil, într-o sumă globală corectă și fără exagerări.
Instanța a apreciat că la cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții civile.
Importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială, părții civile, impun netăgăduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă și echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.
In temeiul art.14 C.p.p., art.346 C.p.p, art.998 C.civ, instanța constatând îndeplinite in mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie respectiv fapta ilicită prezentată mai sus, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpatului, a dispus obligarea acestuia la repararea pagubei produsă părții civile P. A. ca rezultat al săvârșirii infracțiunii.
Instanța a cuantificat prejudiciul produs părții civile P. A. în echitate, sprijinindu-și convingerea pe criteriile duratei îngrijirilor medicale, felului și gravității vătămărilor suferite, intensității suferințelor fizice și psihice, duratei și amplitudinii diminuării capacității de muncă, cheltuielilor suplimentare efectuate începând cu data săvârșirii delictului și până la însănătoșire.
La stabilirea valorii despăgubirilor cuvenite părții civile S. Județean de Urgență instanța a avut în vedere contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate pe durata spitalizarii.
In temeiul art.189 C.p.p. instanța a dispus plata din fondurile M.J. a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
In temeiul art.191 al 1 C.p.p. instanța constatând culpa procesuală a inculpatului, a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.In temeiul art.193 C.p.p., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către partea civilă.
În cauză au formulat recurs în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpatul C. F. și moștenitori ai părții civile, P. C. și P. V..
În motivele scrise de recurs ale procurorului se arată că:
Instanța de judecată nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului având în vedere gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat rezultă din gravitatea vătămărilor produse integrității fizice a persoanei vătămate și modalitatea de săvârșire a infracțiunii.
Inculpatul C. F. în data de 29.05.2009, pe fondul unei altercații verbale, după ce i-a luat din mână furca ce o avea asupra sa răsucindu-i mâinile cu coada furcii (declarație martor F. M. fila 35-36 dosar u. p.), a început să o lovească pe partea vătămată P. A. (în vârstă de 56 ani) cu acest obiect, a trântit-o la pământ unde a continuat să o lovească (declarație martor M. I. fila 29-30 dosar u. p.).
În urma vătămării corporale, partea vătămată a suferit luxație cap humeral drept și fractură cominutivă V2 proximală humerus stâng, leziuni ce s-au putut produce prin răsucirea brațului drept și proiectarea pe planuri dure (certificat medico-legal nr 879/A din 01.06.2009 emis de SML Bacău), leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă (certificat medico-legal nr. 1168/A/2009 emis de SML Bacău).
În cauză a fost întocmit de către specialiști din cadrul IML Iași raportul de expertiză medico-legală nr._/29.09.2009 (f. 23-25 dosar u.p.) prin care s-a concluzionat faptul că topologia și morfologia leziunilor traumatice prezentate de numita P. A. pledează pentru, producerea lor prin lovire activă cu obiect contondent, la nivelul brațului stâng, urmată de căderea victimei cu impact la nivelul umărului drept, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine nesinceră, contestând numărul de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate și încercând să îngreuneze aflarea adevărului prin prezentarea unei situații de fapt inexistente. în declarațiile date în cursul urmăririi penale martorii R. N. (f. 37) și D. C. I.(f. 38) care au constatat starea în care se afla partea vătămată după ce a fost agresată de inculpat, au precizat că au fost rugați de inculpat să declare că partea vătămată s-a autoaccidentat anterior conflictului, aspect nereal care este combătut de declarațiile martorilor coroborate cu constatările certificatelor medico-legale și concluziile expertizei medico-legale întocmite în cauză care probează vinovăția inculpatului. Declarațiile martorilor oculari M. I. și F. M. vin să confirme nu doar conflictul dintre părți, precizat și de martorii P. Liza și I. V., ci chiar momentul agresării părții vătămate prin răsucirea brațelor.
Prin aplicarea unei pedepse de doar patru luni închisoare pentru săvârșirea de către inculpatul C. F. a infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al. 1 C. p., pedepsită de lege cu pedeapsa cu închisoriea de la 2 la 7 ani, instanța de judecată a dat o mult prea mare eficiență circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C. p. - conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii - în detrimentul individualizării pedepsei în raport cu pericolul social al infracțiunii reflectat de circumstanțele concrete în care inculpatul a agresat partea vătămată, gravitatea leziunilor produse și atitudinea inculpatului față de infracțiunea săvârșită.
Circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C. p. a fost reținută de către instanță în mod netemeinic. Totodată, instanța nu a motivat vreun aspect din care să rezulte conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii.
Potrivit art. 79 C. p. orice împrejurare reținută de instanță drept circumstanță atenuantă trebuie arătată în hotărâre. în practica judiciară s-a statuat faptul că reținerea unei circumstanțe atenuante implică o examinare atentă a tuturor elementelor și împrejurărilor care să justifice acordarea lor și nu reținerea circumstanțelor atenuante din oficiu de către instanță. De asemenea, conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale.
Recunoașterea anumitor împrejurări drept circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât aplicarea pedepsei sub minimul special realizează, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Pericolul social sporit al infracțiunii săvârșite de inculpat reprezentat de gravitatea leziunilor produse părții vătămate, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, atitudinea inculpatului față de infracțiunea săvârșită, faptul că acesta nu a depus diligente pentru repararea prejudiciului material și moral cauzat determină concluzia că reeducarea inculpatului și apărarea societății prin descurajarea săvârșirii unor infracțiuni similare nu pot fi realizate decât prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum sporit.
Inculpatul C. F. și moștenitori ai părții civile, P. C. și P. V. nu au formulat în scris motivele de recurs, însă le-au expus oral pin apărători aleși și sunt redate pe larg în încheierea din data de 06.06.2013 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, respectând întocmai dispozițiile art.356 c.pr.pen., care prevăd mențiunile pe care trebuie să le conțină considerentele unei hotărâri. Astfel, Judecătoria B. a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat, dar și mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, care au confirmat pe deplin activitatea infracțională expusă în considerentele rechizitoriului .
Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art.356 c.pr.pen., atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.
Rezultă din mijloacele de probă administrate în ambele faze ale procesului penal că la data de 29.05.2009 întâlnindu-se pe un izlaz din localitatea de domiciliu, între părți a izbucnit o altercație verbală, ce a degenerat în conflict fizic, partea vătămată P. A. încercând să se apere de . inculpatului cu o furcă ce o avea asupra sa, iar în aceste condiții inculpatul i-a răsucit părții vătămate brațul drept și a trântit-o la pământ. În urma acestor lovituri partea vătămată a suferit o luxație cap humeral drept și fractură cominutivă ½ proximală humerus stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale și internarea sa în S. Județean de Urgență Bacău - Secția Ortopedie în perioada 29.05-01.06.2009 (certificat medico-legal nr.879/A din 01.06.2009 emis de SML Bacău). Partea vătămată a fost reexaminată de medici la data de 07.07.2009, constatându-se că leziunile suferite necesită pentru vindecare un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale cu incapacitate totală de muncă pe această perioadă (certificat medico-legal nr.1168/A/2009). În acest sens sunt elocvente afirmațiile martorilor R. N. și D. C. I., care au precizat că au fost rugați de inculpat să declare că partea vătămată s-a autoaccidentat anterior conflictului, însă au refuzat.
În concluzie, soluția pronunțată de Judecătoria Bacău de stabilire a vinovăției inculpatului și de condamnare a sa este una legală și temeinică, în concordanță deplină cu materialul probator administrat, iar motivele de recurs prin care s-a cerut achitarea au doar caracter formal și general.
Cu referire la pedeapsa aplicată, Curtea constată că aceasta corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 c.pen. Curtea, la rândul său, pe baza propriei reevaluări consideră că, în contextul cauzei, nu se justifică modificarea pedepsei, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art.72 c.pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea. Fără a avea valoarea circumstanței atenuante legale a provocării, Curtea reține existența din partea victimei a unei atitudini de escaladare a conflictului, nicidecum una de evitare, ceea ce atrage o diminuare a vinovăției inculpatului C. F.. Totodată, lovitura aplicată victimei nu a condus în mod direct la producerea leziunii cea mai gravă, aceasta survenind în urma căzăturii, deci imputabilă inculpatului sub forma culpei.
Raportat la gravitatea faptei săvârșite, la împrejurările săvârșirii acesteia și persoana inculpatului, care este în vârstă și cu o conduită anterioară bună, pedeapsa aplicată de către prima instanță este temeinic stabilită și corespunde tuturor acestor criterii și funcției de reeducare prevenire a pedepsei.
În ceea ce privește daunele materiale și morale la care a fost obligat inculpatul de prima instanță, Curtea reține că ele corespund unui prejudiciu real, în legătură directă cu infracțiunea săvârșită și cu circumstanțele concrete ale cauzei, iar cuantumul acordat este unul rezonabil și echitabil.
Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs, precum și faptul că, în cauză, nu este incident vreun alt caz de casare, în baza art._, pct.l, lit.b c.pr.pen., va respinge recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, de recurentul-inculpat C. F. și de recurenții-moștenitori P. C. și P. V., împotriva sentinței penale nr.36/17.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, ca nefondate.
În baza art. 192, alin.2 și 4 c.pr.pen., va obliga fiecare dintre recurentul-inculpat C. F. și recurenții-moștenitori P. C. și P. V. la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art._, pct.l, lit.b c.pr.pen., respinge recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, de recurentul-inculpat C. F. și de recurenții-moștenitori P. C. și P. V., împotriva sentinței penale nr.36/17.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, ca nefondate.
În baza art. 192, alin.2 și 4 c.pr.pen., obligă fiecare dintre recurentul-inculpat C. F. și recurenții-moștenitori P. C. și P. V. la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. A. I. V.
M. V.
GREFIER
Pt.E. D.– aflată în C.O.
P. GREFIER
Red. sent. f. L. S
Red. dec. red. S.A.
TehnoRED. P.E./ 01.07.2013/ 2 ex
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
