Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 62/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 5313/260/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 62/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V. – Președinte secție
JUDECĂTOR D. P.
JUDECĂTOR S. A.
**************
GREFIER M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR G. B.
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de partea civilă S. R. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BACĂU împotriva sentinței penale nr. 398 din 3.10.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta avocat I. A. pentru intimata inculpată G. M. A. (fostă A.), lipsă fiind toate părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este la al doilea termen de judecată în recurs.
Avocat I. A. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, în baza art.385/11 Cod procedură penală, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.385/13 Cod procedură penală.
Avocat I. A., solicită respingerea recursului formulat de A.N.A.F. împotriva sentinței penale nr. 398 din 3.10.2012 pentru considerente de netemeinicie și nelegalitate.
Arată că în motivele de recurs s-a invocat că instanța de fond s-ar fi pronunțat numai pe baza evidențelor contabile existente la urmărirea penală.
Învederează poziția inculpatei în cursul cercetării judecătorești și arată că nu a solicitat efectuarea unei expertize nici la urmărirea penală și nici în faza de judecată.
Precizează că instanța a constatat că suma la care trebuie obligată inculpata este de 8056 lei.
Menționează că inculpata a încercat să acopere o parte din prejudiciu și a achitat anumite sume de bani.
Față de motivele de recurs invocate, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public,în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate.
Arată că prin adresa de la fila 74 – dosar fond, D.G.F.P. Bacău a comunicat că s-a stins impozite și contribuții totalizând suma de 284 lei.
Solicită obligarea inculpatei la plata sumei de 8112 lei și accesoriile fiscale, iar cu privire la celelalte motive de recurs, solicită respingerea ca fiind neîntemeiate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 398/03 Octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești s-a dispus în baza art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 320 ind.1 C.p.p. și art. 41 alin.2 C.p. prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C.p.p. din art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 320 ind.1 C.p.p, condamnarea inculpatei G. M. A. ( fostă A.), la pedeapsa amenzii de 375 lei.
S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 63 ind.1 C.p.
In baza art. 14, 346 C.p.p si art. 1357 C. civ. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabila civilmente . SRL Bacău prin lichidator Instant Expert SRL Bacău, la plata sumei de 8.056 lei către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, ANAF-D.G.F.P. Bacău.
S-a luat act că în cauză inculpata a avut apărător ales.
In baza art. 191 alin. 1,3 C.p.p. a fost obligată inculpata la 200 lei cheltuieli judiciare către stat în solidar cu partea responsabilă-civilmente.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că inculpata G. M. A. a fost trimisă in judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Lg. 241/2005 in sensul că in calitatea sa de administrator al . SRL, a reținut fără a vărsa la bugetul statului, sume reprezentând impozite si contribuții cu reținere la sursă in valoare de 8.056 lei, prejudiciu nerecuperat.
Inculpata s-a prezentat în fața instanței, a recunoscut fapta, a fost de acord cu repararea prejudiciului, nu a solicitat probe în apărare, cerând să fie apreciată pe baza probatoriului de la u.p.
Materialul de urmărire penală a justificat săvârșirea faptei cât și prejudiciul în cauză, la dosar existând evidente contabile care justifică reținerea sumelor de către inculpată, fără vărsarea lor la bugetul statului.
Instanța a apreciat că fapta inculpatei se probează, motiv pentru care, raportat la art. 6 din Lg. 241/2005 cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p. si art. 41 alin.2 C.p. întrucât fapta a fost săvârșită în perioada 4.06.2003-3.12.2004, a condamnat inculpata la pedeapsa amenzii de 375 lei.
S-a atras atenția inculpatei asupra neplății amenzii in termen legal conform art. 63 ind. 1 C.p.
Pe latura civilă instanța a apreciat prejudiciul cauzei ca fiind dovedit cu evidentele contabile existente la dosarul de u.p., motiv pentru care raportat la art. 14, 346 C.p.p. si 1357 C. civ. a obligat inculpata în solidar cu societatea parte responsabilă - civilmente aflată în faliment în prezent prin lichidator judiciar, la 8.056 lei către partea civila ANAF- D.G.F. P. Bacău.
Raportat la art. 191 alin 1 si 3 din C.p.p. a obligat inculpata în solidar cu societatea parte responsabilă-civilmente la cheltuieli judiciare către stat, cu mențiunea că în cauză inculpata a avut apărător ales.
În cauză a formulat recurs în termen legal partea civilă ANAF. În motivele scrise de recurs se susține că:
I. Instanța a omis a se pronunța și cu privire la accesoriile solicitate prin cerea de constituire de parte civilă.
Procedând în acest mod, instanța nu a aplicat principiul de drept conform căruia accesoriul urmează principalul.
Acest principiu se aplică pe deplin și laturii civile în cadrul acțiunii penale, în sensul că obligațiile fiscale accesorii obligațiilor fiscale principale (constând în impozite și taxe) sunt datorate statului ca urmare a neplății la termenele scadente, a acestora din urmă.
Cuantumul accesoriilor nu a putut fi precizat în cererea de constituire ca parte civilă, deoarece aceste sume curg în continuare, de la data scadenței până la data achitării în totalitate a obligațiilor fiscale.
În sensul celor de mai sus, s-a precizat că accesoriile constând în dobânzi și penalități au caracterul unor sancțiuni fiscale izvorâte direct din lege, ca efect al nerespectării termenelor scadente, și din acest considerent nu trebuie dovedite.
Temeiul legal care justifică pretențiile civile sub acest aspect îl constituie dispozițiile art. 119 și următoarele din Codul de procedură fiscală.
II. Soluția instanței de fond s-a bazat exclusiv pe concluziile raportului de expertiză efectuat în faza de urmărire penală, limitându-se la preluarea efectivă a sumelor stabilite de expert și a concluziilor acestuia.
Singura motivare a instanței de fond cu privire la cuantumul prejudiciului acordat părții civile a fost în sensul că prejudiciul este dovedit cu „evidențele contabile existente la dosarul de urmărire penală” or, în condițiile în care la dosarul de urmărire penală partea civilă a demonstrat cu documente financiar contabile cuantumul și structura prejudiciului cauzat prin reținerea și nevărsarea impozitelor cu reținere la sursă, a apreciat că în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut o sumă mult mai mică decât cea solicitată în cererea de constituire parte civilă, în cauză administrându-se suficiente probe.
Din sentință a rezultat faptul că, în speță, instanța nu a manifestat un rol activ în vederea soluționării corecte a cauzei, cercetarea judecătorească fiind practic inexistentă în condițiile în care soluția s-a bazat exclusiv pe concluziile expertului contabil. S-a subliniat astfel faptul că sentința atacată nu este motivată sub aspectul laturii civile; aceasta nu conține motivele de fapt și de drept ce au determinat convingerea instanței, precum și cele pentru cae s-au înlăturat cererea și mijloacele de apărare ale părții civile.
Având în vedere cele de mai sus, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 398/03.10.2012 și obligarea inculpatei G. M. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL prin lichidator judiciar Instant Expert SPRL la plata debitului principal în sumă de 8392 lei, la care se adaugă prin efectul legii obligații accesorii, de la scadență și până la achitarea în totalitate a prejudiciului.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub aspectele care privesc declarația de recurs, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că din probele administrate legal și declarația de recunoaștere a inculpatei rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale recurate și vinovăția G. M. A.. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute potrivit procedurii speciale și simplificate de judecare a cauzei în baza recunoașterii vinovăției, în conformitate cu prevederile art.3201 c.pr.pen.
Rezultă din pledoaria de vinovăție a inculpatei, la care se adaugă Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, că in calitatea sa de administrator al . SRL, a reținut fără a vărsa la bugetul statului, sume reprezentând impozite si contribuții cu reținere la sursă în valoare de 8.056 lei, prejudiciu nerecuperat.
Recursul părții civile devoluează cauza doar cu privire la latura civilă, astfel că instanța de control judiciar o va analiza doar în limitele învestirii.
Primul motiv de recurs se referă la neacordarea accesoriilor fiscale, aspect ce se dovedește întemeiat în raport de cererea de constituire de parte civilă (filele 10 și 11 dpi) și de prevederile legale în temeiul cărora acestea curg de la data scadenței, fără să fie nevoie de alte formalități sau dovezi, potrivit art.119 și urm. din Codul de procedură fiscală. Cât privește cuantumul lor, urmează a fi stabilit la momentul plății, până atunci ele acumulându-se la debitul principal.
Al doilea motiv de recurs al ANAF, privitor la sumele de bani datorate bugetului, acesta se bazează pe afirmații generale și formale, care nu au aptitudinea de a convinge Curtea că prejudiciul stabilit de expertul contabil ar fi unul greșit. Rezultă că acest motiv este neîntemeiat.
Analizând dosarul în limitele arătate anterior ale devoluțiunii, instanța de recurs identifică alt motiv de nelegalitate a sentinței penale atacate, respectiv neluarea sechestrului asigurător, în baza art.163 c.pr.pen. și art.11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.357, alin.2, lit.c c.pr.pen., asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei G. M. A. și ale părții responsabile civilmente .” SRL Bacău, prin lichidator Instant Expert SRL Bacău, până la concurența sumei debitului principal, la care se adaugă accesoriile fiscale. Măsura procesuală a sechestrului asupra bunurilor inculpatei și ale părții responsabile civilmente a fost cerută de partea civilă la prima instanță prin aceiași cerere de constituire de parte civilă (filele 10 și 11 dpi).
Conform art.163, alin.2 c.pr.pen., „Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei."
Luarea măsurilor asigurătorii nu presupune o dovadă prealabilă a existenței și a valorii bunurilor asupra cărora măsura este instituită, aceasta fiind o problemă de punere în executare de către organele prevăzute de lege, care încheie în acest sens un proces-verbal despre întreaga procedură a sechestrului, inclusiv despre existența și valoarea bunurilor asupra cărora sechestrul se instituie.
De asemenea, potrivit art.353 c.pr.pen., în cazul în care se admite acțiunea civilă, instanța examinează, potrivit art.163 c.pr.pen., necesitatea luării măsurii asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior, dispozițiile din hotărâre în această privință fiind executorii.
Din examinarea dispozițiilor legale relative la măsurile asigurătorii se constată că se face distincție între luarea acestei măsuri care presupune o dispoziție a instanței de judecată și aducerea la îndeplinire a acesteia, care se face de organele precizate și potrivit procedurii detaliate în art.164-167 c.pr.pen.
Mai mult, potrivit art.11 din Legea nr.241/2005, în cazul infracțiunilor prevăzute de această lege luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, iar această normă legală este imperativă și nu lasă loc de interpretare.
În aceste condiții, în mod eronat prima instanță nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod nelegal nu s-a dispus asupra luării măsurii sechestrului, instituit atât asupra bunurilor inculpatei, cât și asupra bunurilor părții responsabile civilmente, sens în care recursul declarat de partea civilă va fi admis, iar sentința penală va fi casată și sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515, pct.2, lit.d c.pr.pen., se va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, împotriva sentinței penale nr.398/03.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești, în ceea ce privește neobligare inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata accesoriilor fiscale și neluarea măsurilor asigurătorii.
Se va dispune casarea sentinței penale recurată sub aceste aspecte, iar în rejudecare, va obliga inculpata G. M. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente ." SRL Bacău, prin lichidator Instant Expert SRL Bacău, și la plata accesoriilor fiscale, calculate potrivit Codului de Procedură Fiscală.
În baza art.163 c.pr.pen. și art.11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.357, alin.2, lit.c c.pr.pen., va dispune instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei G. M. A. și ale părții responsabile civilmente ." SRL Bacău, prin lichidator Instant Expert SRL Bacău, până la concurența sumei de 8.056 lei, la care se adaugă accesoriile fiscale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și dispozițiile art.192, alin.3 c.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15, pct.2, lit.d c.pr.pen., admite recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., împotriva sentinței penale nr.398/03.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești, în ceea ce privește neobligare inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata accesoriilor fiscale și neluarea măsurilor asigurătorii.
Casează sentința penală recurată sub aceste aspecte, iar în rejudecare.
Obligă inculpata G. M. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente ." SRL Bacău, prin lichidator Instant Expert SRL Bacău, și la plata accesoriilor fiscale, calculate potrivit Codului de Procedură Fiscală.
În baza art.163 c.pr.pen. și art.11 din Legea nr.241/2005, raportat la art.357, alin.2, lit.c c.pr.pen., dispune instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatei G. M. A. și ale părții responsabile civilmente ." SRL Bacău, prin lichidator Instant Expert SRL Bacău, până la concurența sumei de 8.056 lei, la care se adaugă accesoriile fiscale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. V. D. P.
S. A.
GREFIER,
M. C.
red. sent. D.D.
red. dec. S.A.
tehnored. M.C.
3 exemplare
8 Februarie 2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1326/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
