Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 593/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 1189/180/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 593
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 30 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. M. - judecător
JUDECĂTORI - C. C.
- M. A. A.
GREFIER – S. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL
reprezentat de procuror P. V.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul T. C., împotriva sentinței penale nr.87 din 18.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat T. C. identificat cu C.I. . nr._ din 12.01.212 asistat de avocat I. A. – apărător ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentantul Parchetului, nu au avut alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea, a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat I. A. având cuvântul a susținut că și la fond a solicitat aplicarea art. 18 1 Cod penal iar acest lucru îl susțin și în recurs având în vedere argumentele din dosar. În referatul de terminare a urmăririi penale se menționează că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut fapta comisă și nu a administrat probe mincinoase în apărarea sa. de asemenea, din cercetări s-a constatat clar că învinuitul a condus mașina cu o alcoolemie cu puțin peste limita infracțiunii, a condus cu viteza redusă pe un drum care nu era intens circulat si pe o distanță de 300 metri.
Solicită analizarea acestor aspecte care nu s-au reținut în motivare sau nu s-au precizat de ce nu sunt pertinente aceste susțineri. Mai solicită și analizarea fl.6 dosar din momentul surprinderii din care rezultă că avea un scris normal, coerent și că nu era într-o stare de ebrietate chiar dacă consumase o bere.
La fl. 22, există buletinul de examinare clinică din care rezultă datele luate de medic,cu privire la vorbire, comportare, atenție, judecată, elemente care duc la aplicarea art.181 Cod penal.
Martorii audiați au demonstrat că inculpatul nu este consumator de alcool, la fl. 13 martorul asistent precizează că era în stare bună și nu părea să fie în stare de ebrietate. Orice răspundere personală trebuie axată pe culpă și pe vinovăție. Solicită să se analizeze dacă în raport de vinovăție, care este destul de redusă și raportat la poziția avută, consideră că se poate admite recursul și dispune achitarea inculpatului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul,a susținut că prin incriminarea infracțiunii se pleacă de la faptul că aceasta prezintă un anumit pericol. Față de susținerile de astăzi, arată că în cauză s-a reținut că la data de 8.04.2012, inculpatul a condus un autoturism având o alcoolemie de 1,15%o alcool pur în sânge.
Aplicarea art.181 Cod penal se face în condițiile în care atingerea adusă valorilor sociale apărate de lege este minimă. Apreciază că nu este normal ca să se conducă un autovehicul cu asemenea îmbibație alcoolică. Pentru aceste motive, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Avocat I. A. în replică, a precizat că au existat legi succesive cu privire la alcoolemie iar pe parcurs standardul s-a ridicat în acest sens. Consideră că nu se poate aprecia în concret greșeala inculpatului.
Recurentul-inculpat, personal în ultimul cuvânt, a fost de acord cu concluziile apărătorului ales.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 87 din data de 18.03.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ s-a dispus în baza art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic.art.3201 alin.7 C.pr.pen. condamnarea inculpatului T. C. – fiul lui G. și E., n.la 3.12.1992 în municipiul S. G., jud.C., domiciliat în comuna Gioseni, . la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
S-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii precum și executarea pedepselor accesorii pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.pen.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen. a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriu nr.3473/P/2012 din 28.12.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. C. – fiul lui G. și E., nascut la 3.12.1992 în municipiul S. G., jud.C., domiciliat în comuna Gioseni, ., pentru săvârșirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste 0,80%0 alcool pur în sânge, prevăzută de art.87 al.1 din OUG 195/2002, constând în aceea că în data de 08.04.2012 în jurul orei 04,05 inculpatul a condus autoturismul marca „Nissan” cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 252 pe raza satului Gioseni, . având o alcoolemie de 1,15 %0 alcool pur în sânge la prima probă și de 0,95 la cea de a doua probă de sânge).
La Judecătoria Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În fața instanței de judecată, la termenul de judecată din 4.03.2013 inculpatul a precizat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instantei și a solicitat ca judecarea cauzei să se efectueze pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.
Procedând la analizarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală instanța a reținut următoarele:
În seara de 07.04.2012 inculpatul T. C. a mers la discoteca organizată în localitatea în care domiciliază, satul Gioseni, ..
La această discotecă inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 04,00 a hotărât să plece spre casă. Astfel, deși consumase băuturi alcoolice inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca „Nissan” cu numărul de înmatriculare_ și împreună cu fratele său T. G., vărul său Ț. C. și o a treia persoană a cărei identitate nu a fost stabilită a pornit spre locuința sa.
După ce a parcurs câteva sute de metri pe DJ 252 în localitatea Gioseni inculpatul oprit de către un lucrător de poliție care a observat că autoturismul condus de către inculpat avea o traiectorie sinuoasă.
După ce a legitimat și s-a constatat că inculpatul prezenta halenă alcoolică, inculpatul a fost testat constatându-se că prezenta o concentrație alcoolică în aerul expirat de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Bacău unde i-au fost prelevate două probe de sânge. La examinarea clinică a inculpatului, medicul a constatat că acesta avea manifestările neurologice și psihice în limitele normale însă a concluzionat că inculpatul pare a fi sub influența băuturilor alcoolice.
Audiat cu privire la cele reținute în sarcina sa, inculpatul a arătat că recunoaște și regretă comiterea faptei și că a consumat doar o singură bere alcoolizată de 0,5 litri.
De asemenea, fapta inculpatului este probată și cu declarațiile martorilor Scârlat S., Ț. C. și Ț. G. C..
Aspectele de mai sus întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, ce angajeaza răspunderea penală a inculpatului și rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:
-proces-verbal de constatare a infracțiunii (fila 4 dos.u.p.)
-declaratia inculpatului T. C. (fl.6,10 dos.urm.pen)
-fișă de cazier judiciar a inculpatului T. C. (fila 13 dos.urm.pen.)
-declarația martorului Scârlat S. (fila 12 dos.urm.pen.)
- declarația martorului Ț. C. (fila 14 dos.urmpen.)
- declarația martorului Ț. G. C. (fila 17 dos.urm.pen.)
- rezultatul analizei probelor de sânge (fila 19 dos.urm.pen.)
- rezultatul testării aerului expirat (fila 20 dos.urm.pen.)
- proces-verbal de prelevare probe de sânge (fila 21 dos.urm.pen.)
- buletin de examinare clinică (fila 22 dos.urm.pen.)
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut în sarcina inculpatului forma de vinovăție a intenției directe astfel cum aceasta este definită prin dispozițiile art.19 pct.1 lit.a C.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 C.pen., gradul de pericol social, condițiile concrete și împrejurările comiterii infracțiunii astfel cum rezultă din materialul probator, limitele de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, persoana inculpatului, nu posedă antecedente penale, a colaborat cu organele de urmărire penală și a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei comise.
Instanța s-a orientat spre pedeapsa închisorii ale cărei limite au fost reduse cu o treime, conform art.3201 alin.7 C.pr.pen., apreciind totodată că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Prin urmare, a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și b C.p.și a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii precum și executarea pedepselor accesorii pe o durată ce va constitui termen de încercare stabilit în condițiile art.82 C.p.
Totodată, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.p. a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Împotriva sentinței penale a declarat recurs în termenul legal numai recurentul inculpat T. C. care a criticat sentința față de pedeapsa prea mare aplicată și solicită redozarea acesteia.
Examinând cauza de față sub aspectul motivelor de recurs invocate sub aspectul cazurilor de casare care, potrivit art. 385/10 alin 2/1 C.p.p. se iau în considerare din oficiu Curtea constată că recursul de față este nefondat, și în consecință îl va respinge din următoarele considerente.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 385/14 C.p.p. hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 385/9 alin 3 C.p.p., constată că aceasta este legală și temeinică.
Curtea reține că instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpat cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului .
Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.
Curtea constată că prima instanță a dat faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea,instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei inculpatului ,atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp.
Fără a relua în integralitatea lor și în mod exhausiv probele pe care instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pronunțată, curtea își însușește motivele ce au stat la baza soluției adoptate de prima instanță iar cu privire la criticile analizate anterior a apreciat că probatoriul administrat în cauză este suficient de concludent sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală .
Sub aspectul motivului invocat de recurent referitor la cuantumul prea mare al pedepselor aplicate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. ,,la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
La individualizarea pedepsei, instanța trebuia să aibă în vedere toate împrejurările concrete ce însoțesc săvârșirea faptei și sunt de natură să releve gradul de pericol social concret al faptei și al persoanei făptuitorului.
În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială se apreciază că, cuantumul pedepselor stabilite corespunde gradului de pericol social al faptelor comise chiar dacă acesta este stabilit sub limita inferioară prevăzută de această lege ca effect al dispozițiilor art 320/1 Cpp .
Infracțiunea săvârșită de către inculpat este o infracțiune de pericol iar pedeapsa aplicată este just dozată și nu se impune a fi redusă .
Nu pot fi primite nici susținerile inculpatului cu privire la achitarea în temeiul art 18/1 Cp cum că fapta nu ar întruni pericolul social al unui infracțiuni . împrejurarea că fapta inculpatului nu a avut urmări se datorează împrejurării că a fost surprins de către organele de poliție și nu propriei activități a inculpatului de desistare de la săvârșirea faptei.
Sentința primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385/10 alin. 2/1 C.p.p..
Din aceste considerente, Curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b c.p.p. va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat T. C., împotriva sentinței nr. 87 din data de 18.03.2013 ,pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ .
În baza art.192 al 2 C.p.p., obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. M. C. C.
M. A. A.
GREFIER,
S. G.
Red. s.p.- L.P.
Red.d.r. – V.M.
Tehnored. SG – 2 ex.
4.06.2013
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 01/2013. Curtea de... → |
|---|
