Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 193/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 193/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 6364/279/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 193/2013

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. C.

JUDECĂTOR D. P.

************

GREFIER M. C.

M. Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:

PROCUROR G. B.

La ordinea au venit spre pronunțare apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul N. și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., împotriva sentinței penale nr. 129/P din 5.12.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 12.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.11.2013, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi 25.11.2013, când a hotărât următoarele:

CURTEA

-deliberând-

P. sentința penală nr.129/P din data de 05.12.2012, pronunțată de Tribunalul N., în temeiul art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului P. G. D., fiul lui D. și D., născut la data de 01.08.1939 în ., cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., ., ap.20, CNP-_, studii superioare, pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005.

P. aceeași sentință a fost respinsă, ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului N., s-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales, iar cheltuielile judiciare avansate în cauză de stat au fost lăsate în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

P. Rechizitoriul nr.3356/P/2009 din 21.06.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ /27.07.2011, a fost trimis în judecată inculpatul P. G. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

În sarcina inculpatului s-au reținut, prin actul de sesizare următoarele:

S.C. AG I. S.A., cu sediul în mun.Piatra N., ., ., jud.N., a luat ființă în anul 1994, având ca principal obiect de activitate „construcții de clădiri și lucrări de geniu”.

Acționariatul societății a fost compus din: .. Piatra N., la care asociat unic și administrator este învinuitul P. G., cu 42%, S.C. Socin S.A. Piatra N., cu 10,35%, P. G. D., cu 36,57%, soția acestuia P. V., cu 6,95% și alți patru acționari, persoane fizice, cu un total de 4,13%.

Conducerea societății a fost asigurată, în perioada 12.12._06, de către învinuitul P. G. D., iar ținerea contabilității s-a realizat în perioada 01.10._03 de învinuitul Tărcuță I., iar în perioada ulterioară de către învinuitul P. G. D..

P. sentința civilă nr.626/F/2005 din 06.09.2005, pronunțată de Tribunalul N. - Secția Comercială și C. Administrativ, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva S.C. AG I. S.A. Piatra N., fiind desemnat ca administrator judiciar S.C. CONSULT PRACTIC S.R.L. Piatra N..

Învinuitul P. G. D. și-a păstrat calitatea de administrator la S.C. AG I. S.A. până la data de 12.09.2006, când prin încheierea Tribunalului N. s-a dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

După deschiderea procedurii falimentului, Direcția Generală a Finanțelor Publice N. a efectuat la S.C. AG I. S.A. o inspecție fiscală pentru stabilirea tuturor obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat în perioada 01.10._06.

În urma controlului, a rezultat că în contabilitatea societății s-au înregistrat cheltuieli nejustificate, aparținând altor beneficiari, sau fără a avea documente justificative și s-a omis înregistrarea unor venituri, cumulând 36.142 lei cheltuieli aferente unor documente, aparținând altor beneficiari, 141.212 lei cheltuieli fără documente justificative și 283.250 lei venituri neînregistrate în contabilitate, după cum urmează:

- în anul 2001 s-a stabilit că în contabilitatea societății s-au înregistrat cheltuieli de 1019 lei aferente unor documente aparținând altor beneficiari, nedeductibile fiscale și 110 lei cheltuieli fără a avea la bază documente justificative, nedeductibile fiscal; în același an, administratorul societății a omis înregistrarea în evidența contabilă a unor venituri de 46.094 lei;

- în anul 2002, la S.C. AG I. S.A. s-a înregistrat în evidența contabilă suma de 8777 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pe baza unor documente înregistrate pe numele unor persoane fizice sau pe numele altor beneficiari, nedeductibile fiscal, precum și suma de 91.729 lei, reprezentând contravaloarea unor cheltuieli, fără a avea la bază documente justificative;

- în anul 2003 s-au înregistrat cheltuieli nejustificate de 16.177 lei aferente unor documente înregistrate pe numele unor persoane fizice sau pe numele altor beneficiari, precum și cheltuieli nejustificate de 49.373 lei, fără documente justificative; totodată, s-a omis înregistrarea unor venituri în sumă de 203.225 lei;

- în anul 2004 s-au înregistrat cheltuieli nejustificate în cuantum de 10.169 lei aferente unor documente aparținând altor beneficiari sau fără documente justificative și s-a omis înregistrarea în contabilitate a unor venituri în cuantum de 33.931 lei.

Urmare a nerespectării legii contabilității nr.82/1991 și a înregistrării unor documente fără a respecta controlul financiar preventiv și celelalte acte normative menționate în raportul de inspecție fiscală întocmit la 18.12.2006, s-a stabilit că S.C. AG I. S.A. datorează la bugetul consolidat al statului impozit pe profit suplimentar de 143.336 lei și TVA suplimentar de 142.674 lei, precum și accesorii.

În dosarul de faliment nr._ al Tribunalului N. – Secția Comercială și de C. Administrativ s-a efectuat o expertiză contabilă, prin care s-a confirmat înregistrarea în contabilitatea S.C. AG I. S.A. a unor cheltuieli nejustificate, aparținând altor beneficiari, persoane juridice (..) și persoane fizice (P. G. D.), inclusiv fără documente justificative. Totalul cheltuielilor nedeductibile fiscal aferente unor documente aparținând altor beneficiari a fost stabilit la suma de 36.142 lei, iar a cheltuielilor înregistrate fără documente justificative, nedeductibile fiscal, la suma de 177.354 lei.

În același raport s-a menționat faptul că, în perioada 01.01._04 s-au acordat avansuri de trezorerie, care nu s-au decontat la termen, nefiind urmărite de cei în drept.

Astfel, învinuitul P. G. D., a ridicat din casieria unității, în baza unor dispoziții de plată, sume mari de bani, fără justificare, cu explicația avans materiale și care nu se decontau la termen. Pentru justificarea restituirii sumelor dispozițiile de încasare purtau mențiunea „avans neutilizat”. Numai în perioada 01.10._04, învinuitul a ridicat avansuri de trezorerie din casieria unității în sumă de 1._ lei vechi (ROL) și a restituit ca avansuri nejustificate suma de_ lei vechi, nejustificând suma de_ lei vechi (ROL). Astfel, la data de 30.09.2006, soldul avansului nejustificat de învinuitul P. G. D. era de 406.352 lei noi (RON).

O expertiză contabilă s-a efectuat și în prezenta cauză rezultând că, pentru perioada 01.10._06, urmare a înregistrării în evidența contabilă a unor cheltuieli nejustificate, aferente unor documente aparținând altor beneficiari sau fără documente justificative, S.C. AG I. S.A. Piatra N. datorează la bugetul general consolidat impozit pe profit suplimentar de 129.538 lei, plus accesorii în cuantum de 97.929 lei și TVA suplimentar de 138.288 lei, plus accesorii în cuantum de 123.607 lei.

P. același raport de expertiză s-a constatat că, în perioada 2001-2005, s-au ridicat din casieria societății avansuri de trezorerie în folosul altor persoane juridice sau persoane fizice (P. G. D. și alți salariați).

În toate cazurile eliberarea avansurilor din casieria societății pentru deplasări, procurări de materiale, cheltuieli de protocol s-a făcut pe baza dispozițiilor de plată către casierie, purtând 4 semnături: a conducătorului unității, a controlorului financiar preventiv, semnătura de primire a banilor și semnătura casierului. Justificarea avansurilor s-a făcut prin înregistrarea în contabilitatea societății a deconturilor de cheltuieli pentru avansurile de deplasări, a înregistrării facturilor depuse în cazul avansurilor acordate pentru achiziții de materiale, servicii, a chitanțelor în cazul restituirii de avansuri neutilizate.

În notele explicative date la A.N.A.F., învinuitul P. G. D. a susținut că o parte din avansul nejustificat în valoare de 406.352,23 lei a fost folosit pentru aprovizionarea cu materiale pentru lucrări de construcții la locuința proprietate personală. Cu privire la acest imobil, proprietate personală, a încheiat cu S.C. AG I. S.A. contractul de comodat nr.365/10.06.1999, pentru folosirea acestuia ca spațiu de birouri, întâlniri de afaceri, cazare, protocol pentru S.C. AG I. S.A., lucrări care trebuiau efectuate în baza unui deviz până la nivelul valorii de 126.000 lei, cu termen de terminare a lucrărilor până la 30.06.2000. P. procesul-verbal al Adunării Generale a Acționarilor S.C. AG I. S.A. din 09.06.1999 s-a stabilit termenul de terminare a lucrărilor de reparații până la 30.06.2000. Totodată, învinuitul a susținut că o parte din avansul nejustificat este urmarea încheierii cu S.C. AG I. S.A. a precontractului de vânzare-cumpărare nr.798/15.11.1999 a imobilului proprietate personală situat în mun.Piatra N., pe ..9.

Expertul contabil a constatat că în anul 2006 la S.C. AG I. S..A nu s-au acordat avansuri de trezorerie nejustificate.

P. rechizitoriu s-a dispus, în același timp încetarea urmăririi penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 (acte materiale din perioada 2001-2005) și art. 6 din Legea nr. 241/2005 (acte materiale din perioada 2005-februarie 2006) și scoaterea de sub urmărire penală pentru aceleași infracțiuni, comise în perioada ianuarie-septembrie 2006.

P. sentința penală nr.660/22.12.2011 a Judecătoriei Piatra N. s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului N., reținându-se că, în conformitate cu art.27 alin.1 lit.e/1 Cod procedură penală, astfel cum a fost introdus prin Legea nr.202/2010, competența de soluționare în primă instanță a cauzelor privind infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005 aparține tribunalelor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ /11.01.2012.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv: raportul de inspecție fiscală încheiat de D.G.F.P. N. – Activitatea de Inspecție Fiscală, la data de 18.12.2006, nota explicativă dată de inculpat cu privire la acest raport, raportul de expertiză judiciară contabilă depus la dosarul de faliment nr._ al Tribunalului N., adresele emise de A.F.P. Piatra N., raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul E. R. în cursul urmăririi penale, procesul verbal al Adunării Generale Extraordinare a S.C. „AG I.” S.A. Piatra N., contractul de comodat nr.365/10.06.1999, declarațiile martorilor: P. A. D., Tărcuță I., P. V. L., P. L. A., R. R., P. E., C. C., D. I. și C. R., adresele emise de partea civilă, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul judecății de expertul F. D. Cirasella, cu participarea expertului parte H. M., declarațiile inculpatului P. G. D. instanța a reținut următoarea situație de fapt:

S.C. AG I. S.A. Piatra N. a luat ființă în anul 1994, având ca obiect principal de activitate „construcții de clădiri și lucrări de geniu”. Acționariatul societății a fost compus din: .. Piatra N., la care asociat unic și administrator este inculpatul P. G., cu 42%, S.C. Socin S.A. Piatra N., cu 10,35%, inculpatul, cu 36,57%, soția acestuia P. V., cu 6,95% și alte patru persoane fizice, cu un total de 4,13%. Conducerea societății a fost asigurată în perioada 12.12._06 de inculpat, iar contabilitatea a fost ținută, în perioada 01.10.2001 – 05.05.2003, de Tărcuță I., în perioada 06.05.2003 – 30.03.2006 – de P. A., în perioada 01.04.2006 – 12.09.2006 de inculpatul P. G. D., iar pentru perioada 13.09.2006 – 30.09.2006 de lichidatorul judiciar N. I..

P. sentința civilă nr.626/F/06.09.2005 a Tribunalului N. - Secția Comercială și de C. Administrativ s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva S.C. AG I. S.A. Piatra N., fiind desemnat ca administrator judiciar S.C. „Consult Practic” S.R.L. Piatra N..

Inculpatul și-a păstrat calitatea de administrator la S.C. „AG I.” S.A. până la data de 12.09.2006 când, prin încheierea Tribunalului N. s-a dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

P. sentința civilă nr.112/F/14.02.2012 a Tribunalului N. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului S.C. AG I. S.A. și radierea sa din Registrul Comerțului N..

După deschiderea procedurii falimentului Direcția Generală a Finanțelor Publice N. a efectuat o inspecție fiscală la S.C. AG I. S.A., pentru stabilirea tuturor obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat în perioada 01.10.2001 – 30.09.2006.

Raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 18.12.2006, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice N. – Activitatea de Inspecție Fiscală (fl.29 dup) a stabilit că în contabilitatea S.C. AG I. S.A. s-au înregistrat cheltuieli nejustificate, aparținând altor beneficiari sau fără a avea documente justificative și s-a omis înregistrarea unor venituri, cumulând 36.142 lei cheltuieli aferente unor documente aparținând altor beneficiari, 141.212 lei cheltuieli fără documente justificative și 283.250 lei venituri neînregistrate în contabilitate, după cum urmează:

- în anul 2001 s-a stabilit că în contabilitatea societății s-au înregistrat cheltuieli de 1019 lei aferente unor documente, aparținând altor beneficiari, nedeductibile fiscale și 110 lei cheltuieli fără a avea la bază documente justificative, nedeductibile fiscal; în același an, administratorul societății a omis înregistrarea în evidența contabilă a unor venituri de 46.094 lei;

- în anul 2004 s-au înregistrat cheltuieli nejustificate în cuantum de 10.169 lei aferente unor documente, aparținând altor beneficiari sau fără documente justificative și s-a omis înregistrarea în contabilitate a unor venituri în cuantum de 33.931 lei.

Audiat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut niciuna dintre faptele care i se impută, susținând că nu au existat cheltuieli înregistrate în contabilitate fără documente justificative, că nu a participat la activitatea de inspecție fiscală și nu i s-a comunicat raportul întocmit la 18.12.2006, că, la dispoziția expertului contabil nu au fost puse toate documentele necesare efectuării expertizei din cursul urmăririi penale. A mai susținut inculpatul că răspunderea pentru înregistrarea în contabilitate a tuturor operațiunilor economice aparține directorului economic sau contabilului șef – persoane împuternicite să îndeplinească această atribuție.

Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului N. a solicitat obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 267.826 lei, din care TVA – 138.288 lei și impozit pe profit – 129.538 lei, actualizată la data plății efective prin recalcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală. A mai solicitat partea civilă (fl.13 dos.) introducerea în cauză, ca parte responsabilă civilmente a S.C. AG I. S.A., precum și înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului.

În cursul cercetării judecătorești a fost efectuată o nouă expertiză contabilă, cu participarea unui expert parte, inculpatul având posibilitatea de a pune la dispoziție întreaga documentație pe care a considerat-o necesară.

Raportul de expertiză contabilă, întocmit de doamna expert F. D. Cirasella, cu participarea domnului expert parte H. M., a stabilit că bilanțurile societății, balanțele de verificare și declarațiile fiscale au fost întocmite de cei în a căror atribuții de serviciu intrau aceste îndatoriri și anume:

- pentru perioada 01.10.2001 – 05.05.2003 – Tărcuță I., care a îndeplinit funcția de director economic, conducător al departamentului financiar-contabil;

- pentru perioada 06.05.2003 – 30.03.2006 – P. A., care a fost promovat în locul lui Tărcuță I., preluând atribuțiile și sarcinile acestuia;

- pentru perioada 01.04.2006 – 12.09.2006 – inculpatul P. G. D.;

- pentru perioada 13.09._06 – C.I.I. N. I. – lichidator judiciar.

Având la dispoziție toate documentele puse la dispoziție de inculpat și, în raport de constatările cuprinse în raportul de inspecție fiscală din 18.12.2006 expertul contabil F. D. Cirasella a constatat că, în nota contabilă a lunii octombrie 2001 sunt înregistrate în contabilitate pe venituri, respectiv TVA colectat, 4 facturi: nr._/21.10.2001,_/31.10.2001,_/31.10.2001 și_/23.11.2001.

În luna noiembrie 2001 primele trei facturi emise, înregistrate și raportate în luna octombrie 2001 se anulează și sunt ștornate, înregistrându-se cu semnul minus. Organul de control a evidențiat doar partea a doua a operațiunii și a considerat primele două facturi înregistrate cu semnul minus în mod eronat și cea de-a treia factură ca neînregistrată, mărind astfel baza de calcul a impozitului pe profit cu suma de_,99 lei și TVA-ul colectat (de plată) cu suma de_,09 lei.

- în luna aprilie 2002, factura_/19.03.2002 în sumă de_+_ emisă de S.C. UMIRO COMPANY este trecută de organul de control ca fiind lipsă document justificativ în mod eronat, ea existând în mod fizic în actele contabile ale societății, o copie a acesteia existând la dosarul cauzei, mărindu-se astfel profitul impozabil cu suma de_ lei și TVA-ul deductibil stabilit în plus (de plată) cu suma de_ lei.

- în luna mai 2002, facturile nr._/19.02.2002 și nr._/13.03.2002, emise de S.C. ALFAGLAS CONSTRUCT S.R.L., aflate la dosarul cauzei, trecute eronat de organul de control ca fiind doar copii xerox fiind prinse ca explicații la o corecție de gestiune în luna mai 2002. Se mărește astfel TVA-ul stabilit suplimentar (de plată) cu suma de_ lei (_+_);

- în luna octombrie 2002 facturile nr._/31.05.2002, nr._/28.06.2002 și nr._/30.08.2002 emise de .., reprezentând servicii de transport în sumă totală de_ lei, se află înregistrate în contabilitatea S.C. AG I. S.A., în original, având în spate bonuri de transport ca justificare a numărului de km facturați și au fost considerate în mod eronat ca și cheltuieli nedeductibile prin lipsă document justificativ de către organul de control, mărindu-se astfel profitul impozabil cu suma de_ lei și TVA-ul dedus suplimentar (de plată) cu suma de_ lei; de asemenea factura_/21.10.2002, emisă de CECMA PARTENER este trecută în mod eronat de organul de control ca lipsă document justificativ însă ea a fost găsită de expert la actele contabile, însoțită și de un contract de publicitate, Se mărește astfel TVA-ul dedus stabilit suplimentar (de plată) cu suma de_ lei.

- în luna decembrie 2002 factura_/18.12.2002 emisă de A.F. R., factură care se află în copie la dosarul cauzei, în valoare totală de_ lei a fost trecută în mod eronat de organul de control ca lipsă document justificativ, factura existând, mărindu-se astfel profitul impozabil cu suma de_ lei și TVA deductibil stabilit în plus (de plată) cu suma de_ lei;

- în luna februarie 2003 factura_/05.02.2003 emisă de S.C. TRANS F. S.N.C., în valoare totală de_ lei și care reprezintă servicii de transport, care există în mod fizic, se află în copie la dosarul cauzei și este trecută în mod eronat ca și cheltuială nedeductibilă ca lipsă document justificativ de către organul de control, mărindu-se astfel profitul impozabil cu suma de_ lei și TVA-ul deductibil stabilit suplimentar (de plată) cu suma de_ lei;

- în luna aprilie 2003 factura_/14.04.2003 în valoare totală de_ emisă de S.C. SOCIN S.A., care cuprinde materiale + transport trecută în mod eronat de organul de control copie xerox la factură este prinsă în contabilitatea S.C. AG I. S.A. în luna aprilie 2003, originalul facturii fiind folosit la întocmirea notei de intrare/recepție a materialului (beton) iar prestarea de serviciu (transportul) folosește doar ca mod de orientare o facturii, mărindu-se astfel TVA-ul deductibil stabilit suplimentar de plată) cu suma de_ lei.

Expertiza a stabilit având în vedere și adresa nr.7262/17.09.2012 emisă de D.G.F.P. N., precum și fișa sintetică totală a plătitorului S.C. AG I. S.A. că sumele achitate de acesta din urmă sunt mai mari decât sumele datorate, stabilite suplimentar prin raportul de inspecție fiscală, după cum urmează:

- impozit pe profit plătit în plus_,96 RON;

- accesorii impozit pe profit plătite în plus_,83 RON;

-TVA plătită în plus_,74 RON;

- accesorii TVA plătite în plus_,61 RON.

Instanța a reținut ca probă principală în această cauză expertiza contabilă judiciară efectuată în cursul cercetării judecătorești, pentru următoarele motive:

Expertiza contabilă efectuată în faza urmăririi penale de către expertul contabil E. R., desemnat de I.P.J. N., Serviciul de Investigare a Fraudelor a stabilit că raportul de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P. N. nu a avut în vedere toate facturile, fiind mărite nejustificat cheltuielile nedeductibile și care au influențat calculul impozitului pe profit și a TVA de plată, respectiv facturile nr._,_,_/2001,_,_,_/2002.

În plus față de aceste facturi, care nu au fost avute în vedere de organul de control expertiza din cursul cercetării judecătorești a mai avut în vedere și alte facturi care au fost considerate, în mod eronat ca fiind fără document justificativ, respectiv facturile nr._/2002,_/2002,_/2002,_/2003,_/2002 și_/2003. Toate aceste facturi nu au fost cunoscute nici măcar de expertul desemnat de organele de urmărire penală, care a efectuat expertiza numai în baza documentelor puse la dispoziție de I.P.J. N., fără ca inculpatul să fie prezent la efectuarea expertizei.

Ambii experți, atât cel desemnat de organele de anchetă, cât și cel desemnat de instanță, precum și expertul parte au ajuns la aceeași concluzie, că nu există nici un document că inculpatul s-ar fi sustras, sau ar fi refuzat discuția cu organele de control și semnarea raportului de inspecție fiscală. Expertul E. R. a stabilit că înaintarea respectivului raport de inspecție fiscală la organele de cercetare penală fără ca documentul să fie semnat de reprezentantul contribuabilului încalcă prevederile art.108(1) și (2) din Codul de Procedură Fiscală care prevede: „În situațiile prevăzute la alin.(1) organele de inspecție au obligația de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecție și de către contribuabilul supus inspecției, cu sau fără explicații ori obiecțiuni din partea contribuabilului.

Nerespectarea acestei prevederi împreună cu erorile constatate și care vor fi prezentate în răspunsurile la obiectivele expertizei pun în evidență faptul că acest raport de inspecție fiscală se poate încadra în prevederile art.46 din Codul de Procedură Fiscală, vizând chiar nulitatea acestuia.

Expertul F. D. Cirasella a stabilit că întocmirea raportului de inspecție fiscală a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art.106, 105 al.1 și 2 și 104 al.2 și 3 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora organele de inspecție au obligația de a întocmi proces verbal semnat de organele de inspecție și de către contribuabilul supus inspecției, iar în cazul în care cel supus controlului refuză să semneze, se va consemna despre aceasta în procesul verbal. La începerea inspecției fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi persoane care să dea informații, iar pe durata exercitării inspecției fiscale contribuabilii supuși acesteia au dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică. Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfășurării inspecției fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecția fiscală, iar la încheierea inspecției fiscale organul fiscal îi va prezenta constatările și consecințele lor fiscale, acordându-i posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere.

Ori, anexele la raportul fiscal, care cuprind cuantumul sumelor stabilite suplimentar și al accesoriilor pentru perioada 01.10.2001 – 30.09.2006 nu au fost semnate de inculpat, ci de lichidatorul judiciar, a cărei răspundere în administrare a început la data de 12.09.2006.

Inculpatul P. G. D. a avut posibilitatea, pentru prima oară de la începerea anchetei, de a depune toate înscrisurile necesare pentru efectuarea expertizei și de a fi asistat de un expert parte, conform dispozițiilor art.104 al.3 Cod procedură fiscală. Acestuia i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art.104-106 Cod procedură fiscală, cu ocazia efectuării controlului fiscal din 18.12.2006.

Constituie infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

Din raportul de expertiză contabilă judiciară, necontestat de nicio parte din proces a rezultat că inculpatul a achitat către partea civilă sume mai mari decât cele datorate, cu titlu de impozit pe profit, accesorii la impozitul pe profit, TVA și accesorii TVA, ceea ce exclude existența scopului prevăzut de legiuitor, respectiv al sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Chiar dacă expertiza a stabilit că, în cadrul societății SG I. S.A. au fost încălcate unele norme privind calcularea impozitului pe profit și a TVA-ului, prevăzut de Legea nr.571/2003, acestea nu sunt de natură să atragă răspunderea penală, atât timp cât nu s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat.

În ceea ce privește existența unor cheltuieli efectuate cu imobilul situat în municipiul Piatra N., ..9, județul N., proprietatea inculpatului se reține că, la data de 10.06.1999, între inculpat și S.C. AG I. S.A. a fost încheiat un contract de comodat, prin care s-a stabilit că inculpatul, în calitate de comodant împrumută societății, în calitate de comodator imobilul situat la adresa de mai sus, urmând ca acesta din urmă să suporte cheltuielile rezultate din folosirea utilităților (f.109 dos.). Acest contract a fost discutat în Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor S.C. AG I. S.A. Piatra N. (fl.110).

Relevante au fost și depozițiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, martorul Tărcuță I. (f.102) a declarat că inculpatul nu a avut atribuții de întocmire și înregistrare a facturilor, că nu au existat situații de omitere a înregistrării unor venituri în contabilitate și că inculpatul nu i-a dat nicio dispoziție de a înregistra în contabilitate operațiuni nereale.

În același sens este și declarația martorei R. R. (fl.103), care a fost angajata societății și care a arătat că inculpatul nu a întocmit nici un document contabil, că facturile care priveau imobilul situat în Piatra N., . predate contabilului șef.

Martorii P. E. (fl.104), C. C. (fl.105), D. I. (fl.106) și P. L. A. (fl.108) au declarat că toate facturile ce erau întocmite de societate aveau la bază situații de lucrări, fiind vizate și semnate de directorul economic și inculpat, că niciodată inculpatul nu a dat vreo dispoziție cu privire la modul de întocmire a actelor financiar contabile și că facturile care se emiteau pentru imobilul din . decontate, în procent de doar 10% de către societate.

Din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că inculpatul nu a avut intenția de a comite o activitate infracțională, lipsind scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005.

Potrivit art.5/2 Cod procedură penală: „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”, iar potrivit art.66 Cod procedură penală inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția. Fiind o prezumție relativă, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul procesului penal, în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Răsturnarea prezumției de nevinovăție poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție. Când, urmare a administrării tuturor probelor necesare soluționării cauzei se ajunge la îndoială asupra vinovăției, prezumția de nevinovăție nu este înlăturată, căci orice îndoială este în favoarea inculpatului.

Așa fiind, organele de urmărire penală neputând dovedi în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatului s-a dispus achitarea acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunile deduse judecății.

Întrucât raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecății a stabilit că nu există prejudiciu și că inculpatul a achitat sume în plus la bugetul de stat, cu titlu de TVA, impozit pe profit și accesorii, instanța a respins în totalitate acțiunea civilă.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul N. și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală București.

Parchetul de pe lângă Tribunalul N. a criticat hotărârea apelată, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

S-a susținut că în mod greșit instanța a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.9 alin.1 lit.b șic din Legea nr.241/2005.

După administrarea probatoriului din faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a reținut din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal că inculpatul nu a avut intenția de a comite o activitate infracțională, lipsind scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 și în consecință a dispus achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art.10 lit.d Cod procedură penală.

S-a reținut în acest sens că raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecății a stabilit că nu există prejudiciu și că inculpatul a achitat sume mai mari la bugetul de stat, cu titlu de TVA, impozit pe profit și accesorii, iar organele de urmărire penală nu au putut dovedi în afara oricărui dubiu vinovăția inculpatului.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat în mod evident că activitatea inculpatului, referitoare la neevidențierea în documentele contabile și nedeclararea la organul fiscal a tuturor operațiunilor comerciale efectuate, veniturile realizate de societate, cuantumul impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate, au fost efectuate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor financiare către stat.

Deși instanța de fond, în motivare a susținut că nu există prejudiciu, din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la instanță a rezultat clar că prejudiciul există, dar este mai mic decât cel reținut de organul fiscal, care în mod eronat a reținut că o parte din facturi nu au fost înregistrate în contabilitate și drept urmare a stabilit un prejudiciu mai mare decât cel real.

La obiectivul nr.2 din raportul de expertiză (efectuat la instanță și necontestat de către inculpat), expertul a precizat „veniturile rămase ca neînregistrate sunt cele din anexa 5 la raportul de inspecție fiscală, cu excepția celor arătate mai sus, care au fost eronat interpretate de organul de control. întinderea reală a prejudiciului a fost cea stabilită de organul de control, mai puțin corecțiile din prezentul raport de expertiză, prezentate în mod detaliat la obiectivul nr. 7.(fila 207 - dosar instanță).

Așadar, concluzia instanței cum că inculpatul nu a avut intenția de a prejudicia bugetul de stat, motivat de faptul că ar fi achitat sume mai mari decât cele datorate, este netemeinică pentru că inculpatul a achitat datoriile rezultate din actul de control fiscal, iar acestea, conform concluziilor expertizei efectuate la instanță, sunt mai mari decât cele real datorate.

S-a observat că însuși inculpatul, prin concluziile scrise, a solicitat aplicarea cauzei de nepedepsire, arătând că „a achitat prejudiciul până la prima zi de judecată” (fila 276 dosar instanță).

În concluziile scrise, inculpatul - ultimul alineat – a rugat instanța să constate că prejudiciul „pe care 1-a cauzat statului” a fost integral acoperit și a cerut să i se aplice dispozițiile art. 10 din Legea nr.241/2005 (fila 277 alin. ultim).

Pentru motivele expuse, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, s-a solicitat admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul N., desființarea sentinței penale criticată și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit.b și c din Legea nr.241/2005.

Apelanta-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a criticat hotărârea apelată, pentru următoarele motive:

Agenția Națională de Administrare Fiscală prin adresa nr.1459/IE/NB/27.01.2012, s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma totală de 267.826 lei (actualizată la data plații efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedura fiscala).

De asemenea, a solicitat aplicarea prevederilor art.163 Cod procedură penală, respectiv înființarea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei totale de 267.826 lei (actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedura fiscala).

Agenția Naționala de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N., a considerat sentința, ca netemeinică și nelegală, cu privire la latura civilă, întrucât instanța de fond a achitat inculpatul P. G. D., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b si c din Legea nr.241/2005 și a respins, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Naționala de Administrare Fiscala - D.G.F.P.N., fără a avea în vedere că inculpatul P. G. D. a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală și a produs un prejudiciu bugetului de stat în suma de 267.826 lei (actualizată la data plății efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedura fiscală).

Prejudiciul a fost stabilit urmare a efectuării unei expertize contabile în prezenta cauză rezultând că pentru perioada 01.10._06, S.C. AG I. S.A. Piatra N. datorează la bugetul general consolidat impozit pe profit de 129.538 lei si TVA de 138.288 lei.

S-a solicitat instanței de apel să aibă în vedere că învinuitul P. G. D. care, în calitate de administrator al S.C. AG I. S.A., în perioada 01.10._06, a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a unor cheltuieli nejustificate, aferente unor documente care aparțin altor beneficiari sau fără documente justificative, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, motiv pentru care s-a solicitat trimiterea acestuia în judecată.

Față de motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței primei instanțe în ce privește soluția dată în latura civilă, iar prin hotărârea pronunțată să se admită integral pretențiile civile astfel cum au fost precizate în cererea de constituire ca parte civilă și prin memoriul depus, în sensul obligării inculpatului la plata întregului prejudiciu și a accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedura fiscală și instituirii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei totale de 267.826 lei și accesoriilor calculate conform legii până la data plății efective a debitului.

În drept, s-au invocat prevederile art. 361 și următoarele Cod de procedura penală.

Dată fiind soluția de achitare a inculpatului, având în vedere dispozițiile art.378 alin.1/1 Cod procedură penală, inculpatul fiind prezent în fața instanței de control judiciar, Curtea, i-a prezentat învinuirile care i se aduc prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art.70 alin.2 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație la instanța de control judiciar, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații au obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.

Intimatul-inculpat nu a dat declarație în fața instanței de control judiciar, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Având în vedere motivarea instanței de fond, actele și lucrările dosarului de urmărire penală și motivele de desființare invocate de P. de pe lângă Tribunalul N., Curtea a solicitat relații de la Direcția Finanțelor Publice a Județului N., respectiv Agenția Județeană de Administrare Fiscală N. și a dispus efectuarea unui supliment de expertiză contabilă.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată soluția instanței de fond de achitare a inculpatului este greșită.

De asemenea, având în vedere lucrările dosarului, împrejurările în care au fost comise faptele în dauna bugetului de stat, aceste fiind comise la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleași rezoluțiuni infracționale, Curtea constată, pentru considerentele care vor fi prezentate mai jos, că se impunea schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii, pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscală, a formei pluralității de infracțiuni, cea infracțiunii continuate, prevăzută de art.41 alin.2 Cod penal.

Ca o consecință a greșitei achitări a inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, greșită este și soluția instanței de respingere a cererii părții civile de obligare a inculpatului la repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat pentru aceste fapte.

Instanța de fond a reținut, în parte, o situație de fapt corectă, dar a dat o interpretare greșită expertizei contabile efectuate în cursul judecății, susținând că s-au achitat bugetului de stat sume mai mari decât cele pretinse de partea civilă, precum și declarațiilor martorilor audiați, în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză și în vigoare la data săvârșirii de inculpat a infracțiunilor deduse judecății și în mod greșit a apreciat că faptelor pretinse a fi săvârșite de inculpat le lipsește unul dintre elementele constitutive.

Sub aspectul situației de fapt, din analiza probelor administrare în cursul urmării penale, la instanța de fond și la instanța de apel și coroborarea acestora, Curtea reține următoarele:

S.C. AG I. S.A. Piatra N. a luat ființă în anul 1994 și avut ca obiect principal de activitate „construcții de clădiri și lucrări de geniu”.

Acționariatul societății a fost compus din: .. Piatra N., la care asociat unic și administrator este inculpatul P. G., cu 42%, S.C. Socin S.A. Piatra N., cu 10,35%, inculpatul, cu 36,57%, soția acestuia P. V., cu 6,95% și alte patru persoane fizice, cu un total de 4,13%. Conducerea societății a fost asigurată în perioada 12.12._06 de inculpat, iar contabilitatea a fost ținută, în perioada 01.10.2001 – 05.05.2003, de Tărcuță I., în perioada 06.05.2003 – 30.03.2006 – de P. A., în perioada 01.04.2006 – 12.09.2006 de inculpatul P. G. D., iar pentru perioada 13.09.2006 – 30.09.2006 de lichidatorul judiciar N. I..

După deschiderea procedurii falimentului Direcția Generală a Finanțelor Publice N. a efectuat o inspecție fiscală la S.C. AG I. S.A. Piatra N., pentru stabilirea tuturor obligațiilor fiscale la bugetul general consolidat în perioada 01.10.2001 – 30.09.2006.

Raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 18.12.2006, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice N. – Activitatea de Inspecție Fiscală (fl.29 d.u.p.) a stabilit că în contabilitatea S.C. AG I. S.A. s-au înregistrat cheltuieli nejustificate, aparținând altor beneficiari sau fără a avea documente justificative și s-a omis înregistrarea unor venituri, cumulând 36.142 lei cheltuieli aferente unor documente aparținând altor beneficiari, 141.212 lei cheltuieli fără documente justificative și 283.250 lei venituri neînregistrate în contabilitate, după cum urmează:

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, iar în raportul de expertiză, întocmit de expert E. R.-fl.163-211 d.u.p., precum și un supliment la această expertiză-fl.212-225 d.u.p. s-a concluzionat că: urmare a înregistrării în evidența contabilă a unor cheltuieli nejustificate, aferente unor documente aparținând altor beneficiari sau fără documente justificative, S.C. AG I. S.A. Piatra N. datorează la bugetul general consolidat impozit pe profit suplimentar de 129.538 lei, plus accesorii în cuantum de 97.929 lei și TVA suplimentar de 138.288 lei, plus accesorii în cuantum de 123.607 lei.

În cursul cercetării judecătorești la instanța de fond a fost efectuată o nouă expertiză contabilă, cu participarea unui expert recomandat de inculpat.

Având la dispoziție toate documentele puse la dispoziție de inculpat și, în raport de constatările cuprinse în raportul de inspecție fiscală din 18.12.2006, expertul contabil F. D. Cirasella a constatat că, în nota contabilă a lunii octombrie 2001 sunt înregistrate în contabilitate pe venituri, respectiv TVA colectat, 4 facturi: nr._/21.10.2001,_/31.10.2001,_/31.10.2001 și_/23.11.2001.

Față de cele reținute în raportul de expertiză și prezentate mai sus, la obiectivul nr.2 s-a concluzionat că: „veniturile rămase ca neînregistrate sunt cele din anexa 5 la raportul de inspecție fiscală, cu excepția celor arătate mai sus, care au fost eronat interpretate de organul de control. întinderea reală a prejudiciului a fost cea stabilită de organul de control, mai puțin corecțiile din prezentul raport de expertiză, prezentate în mod detaliat la obiectivul nr. 7 (fila 207 - dosar instanță).”

Examinând actul de control fiscal, raportul de expertiză contabilă efectuată în dosarul de faliment și raportul de expertiză efectuat în cursul urmării penale, rezultă cu claritate că în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, s-a concluzionat la obiectivul nr.2 că sumele reținute în actul de control fiscal și în raportul de expertiză din cursul urmăririi penale, reprezentând impozit pe profit, accesorii impozit pe profit, respectiv taxă pe valoare adăugată și accesorii taxă pe valoare adăugată, se diminuează că apreciate ca fiind greșit stabilite prin raportul de expertiză contabilă de la instanța de fond, după cum urmează. 16.409,96 lei impozit pe profit, 13.958,83 lei accesorii impozit pe profit, respectiv, 14.309,74 lei taxă pe valoare adăugată și 20.161,61 lei accesorii taxă pe valoare adăugată.

Contrar celor reținute de instanța de fond, în raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, cu privire la prejudiciul cauzat bugetului de stat, se concluzionează că prejudiciul cauzat bugetului de stat a avut următoarea compunere:

I.-A Impozit pe profit:

a) prin actul de control fiscal a fost de:_ lei;

b) stabilit eronat prin actul de control: 16.409,96 lei;

c)impozit pe profit datorat: 126.926,04 lei.

I-B Accesorii impozit pe profit:

a) prin actul de control fiscal au fost de: 132.755,00 lei;

b) stabilit eronat prin actul de control: 13.958,83 lei;

c)accesorii impozit pe profit datorate: 118.796,17 lei.

II.-A Taxă pe valoare adăugată:

a) prin actul de control fiscal a fost de: 142.674,00 lei;

b) stabilit eronat prin actul de control: 14.309,74 lei;

c)taxă pe valoare adăugată datorată: 128.364,26 lei.

II-B Accesorii taxă pe valoare adăugată:

a) prin actul de control fiscal au fost de: 138.703,00 lei;

b) stabilit eronat prin actul de control: 20.161,61 lei;

c)accesorii taxă pe valoare adăugată datorată: 118.541,39 lei.

Deci, în conformitate cu expertiza efectuată în cursul judecății cauzei la instanța de fond, prejudiciul cauzat de inculpat bugetului de stat a fost după cum urmează:

I-A Impozit pe profit: 126.926,04 lei;

I-B Accesorii impozit pe profit: 118.796,17 lei.

II.-A Taxă pe valoare adăugată: 128.364,26 lei.

II-B Accesorii taxă pe valoare adăugată: 118.541,39 lei.

Din concluziile expertizei efectuate în cursul judecății la instanța de fond nu rezultă că inculpatul, prin faptele sale, nu ar fi prejudiciat bugetul de stat.

De altfel, inculpatul și avocatul său ales de la instanța de fond au fost de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat la instanța de fond.

Se impune a se arăta că însuși inculpatul, în concluziile scrise, inculpatul - ultimul alineat – a rugat instanța să constate că prejudiciul „pe care 1-a cauzat statului” a fost integral acoperit și a cerut să i se aplice dispozițiile art. 10 din Legea nr.241/2005 (fila 277 alin. ultim).

P. aceleași concluzii scrise-fl.276 dosar fond, a solicitat aplicarea cauzei de nepedepsire, arătând că: „a achitat prejudiciul până la prima zi de judecată”.

În mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că în expertiza din instanță s-a stabilit că sumele achitate sunt mai mari decât sumele datorate prin raportul de inspecție fiscală, după cum urmează: impozit pe profit plătit în plus_,96 RON, accesorii impozit pe profit plătite în plus_,83 RON, TVA plătită în plus_,74 RON, accesorii TVA plătite în plus_,61 RON, când de fapt aceste sume sunt, așa cum se arăta mai sus, doar sume reținute eronat în actul de control fiscal, iar nu sume achitate în plus față de cele datorate bugetului de stat.

Faptul că aceasta este realitatea rezultă cu claritate din concluziile suplimentului de expertiză contabilă efectuat la instanța de control judiciar, în care se reține același prejudiciu cauzat bugetului de stat, respectiv: impozit pe profit: 126.926,04 lei; accesorii impozit pe profit: 118.796,17 lei, taxă pe valoare adăugată: 128.364,26 lei și accesorii taxă pe valoare adăugată 118.541,39 lei.

Situația de fapt reținută de Curte rezultă din următoarele mijloace de probă: raportul de inspecție fiscală încheiat de D.G.F.P. N. – Activitatea de Inspecție Fiscală, la data de 18.12.2006, nota explicativă dată de inculpat cu privire la acest raport, raportul de expertiză judiciară contabilă depus la dosarul de faliment nr._ al Tribunalului N., adresele emise de A.F.P. Piatra N., raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul E. R., declarațiile martorilor: P. A. D., Tărcuță I., P. V. L., P. L. A., R. R., P. E., C. C., D. I. și C. R., adresele emise de partea civilă, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cursul judecății de expertul F. D. Cirasella, cu participarea expertului parte H. M., suplimentul raportului de expertiză, adresele nr.4975 din 15.04.2013-fl.46, 51-52 62-90,_ din 19.06.2013-fl.92 și nr.9934 din data de 06.11.2013, dosar apel, ale Direcției Finanțelor Publice a Județului N. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., coroborate cu declarațiile inculpatului.

În suplimentul la raportul de expertiză-fl.111-142 dosar apel, se arată că valoarea prejudiciului stabilit prin raportul de inspecție fiscală nr.9837 din data de 19.12.2006 este de 286.010,00 ron, compus din:

- impozit pe profit stabilit de control…………………… ..143.336, 00 ron;

- TVA de plată stabilit de control………………………….142.674,00 ron;

Total debit stabilit prin actul de control…………………..286.010,00 ron, la care s-au calculat majorări și penalități în sumă de…………..371.458,00 ron, compusă din:

- accesorii impozit pe profit stabilite de control…………132.755,00 ron;

- accesorii TVA de plată stabilite de control…………….138.703,00 ron

Total accesorii stabilite act control………………………371.458,00 ron.

P. suplimentul la raportul de expertiză se concluzionează că valoarea prejudiciului stabilit prin expertiza contabilă efectuată la instanța de fond este de 255.290,30 ron, compusă din:

- impozit pe profit stabilit de expertiză……………………126.926,04 ron;

- TVA de plată stabilit de expertiză…. …………………128.364,26 ron;

Total debite stabilite prin expertiză……………………255.290,30 ron, la care s-au calculat majorări și penalități în sumă de…………….237.337,56 ron, compusă din:

- accesorii impozit pe profit stabilite de expertiză………118.796, 17 ron;

- accesorii TVA de plată stabilite de expertiză……………118.541,39 ron.

Total accesorii stabilite expertiză………………………...237.337,56 ron.

Din examinarea acestor concluzii și compararea cu cele din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, rezultă cu valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, cu titlul de impozit pe profit, accesorii impozit pe profit, respectiv, TVA și accesorii TVA, acestea sunt aceleași și concordă cu valoarea prejudiciului stabilit prin raportul de control fiscal, desigur prin deducerea sumelor stabilite eronat, compuse din:

I.-A Impozit pe profit: ……………………………………..16.409,96 ron;

I-B Accesorii impozit pe profit: ………………………… 13.958,83 ron;

II.-A Taxă pe valoare adăugată:……………………….. 14.309,74 ron;

II-B Accesorii taxă pe valoare adăugată:…………. ……20.161,61 ron;

Însă, în mod greșit, s-a apreciat în suplimentul de expertiză că s-a achitat o sumă mai mare decât prejudiciul cauzat bugetului de stat, invocându-se dispozițiile art. din Legea nr.85/2006, în sensul că: „nici o majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numite generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii”.

Curtea constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în prezenta cauză penală, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În primul rând, ne aflăm într-o cauză penală, în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal.

În condițiile în care instanța penală constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului, în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța dispune condamnarea acestuia.

Apoi, așa cum este cunoscut acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și părții responsabile civilmente, desigur atunci când aceasta este parte în cauza penală, în vederea obligării lor la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită de inculpat.

În conformitate cu dispozițiile art.119, art.120 și art.120/1din Ordonanța Guvernului nr.92 din 24 decembrie 2003-republicată privind Codul de procedură fiscală:

„ART. 119

Dispoziții generale privind dobânzi și penalități de întârziere

(1) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.

(2) Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum și sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor și sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

(3) Dobânzile și penalitățile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparține creanța principală.

(4) Dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu excepția situației prevăzute la art. 142 alin. (6).

ART. 120

Dobânzi

(1) Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(2) Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv.

(3) În situația în care diferențele rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite inițial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii acesteia inclusiv.

(4) P. excepție de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum urmează:

a) pentru impozitele, taxele și contribuțiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plății prețului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;

b) pentru impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri și bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidența separată, potrivit prevederilor art. 176.

(5) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferențe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere și impozitul pe profit datorat conform declarației de impunere întocmite pe baza situației financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

(6) Pentru obligațiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:

a) pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plățile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăți anticipate se calculează până la data plății debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;

b) dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv;

c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăți anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător.

(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

ART. 120/1

Penalități de întârziere

(1) Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispozițiile art. 120 alin. (2) - (6) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Nivelul penalității de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.

(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor.”

În consecință, în condițiile în care inculpatul este condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, acesta, având în vedere principul reparării juste și integrale a prejudiciului cauzat prin infracțiunile comise și dispozițiile art.119-120/1 din Ordonanța Guvernului nr.92 din 24 decembrie 2003-republicată privind Codul procedură fiscală, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile, este angajată răspunderea sa atât penală, cât și civilă, și pentru accesoriile fiscale.

Apărările inculpatului, referitoare la nerespectarea unor dispoziții procedurale privind activitatea de inspecție fiscală sunt lipsite de relevanță juridică, desigur sub aspectul răspunderii sale penale, în condițiile în cauză, ulterior finalizării controlului fiscal s-au efectuat, cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, o expertiză în cursul urmăririi penale, alta la instanța de fond și un supliment al acesteia din urmă expertiză la instanța de control judiciar.

De asemenea, inculpatul a mai susținut răspunderea pentru înregistrările, sau omisiunea unor înregistrări în contabilitate nu-i aparține, aceste obligații revenind directorului economic sau contabilului șef.

Această apărare este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate.

Stabilirea răspunderii penale a inculpatului trebuie verificată în raport de dispozițiile legale în vigoare la datele reținute ca fiind săvârșite faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Ori, așa cum s-a reținut în actul de sesizare a instanței de fond și în hotărârea primei instanțe în perioada în care se reține că au fost săvârșite faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, acesta avea calitatea de administrator al societății comerciale.

În conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr.82/1991: „Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 (adică:….) revine administratorului…” „Persoanele prevăzute la art.1 organizează și conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție…”

Din examinarea acestor dispoziții legale rezultă cu claritate că răspunderea, inclusiv cea penală, pentru organizarea și conducerea contabilității revenea, la acea dată, inculpatului, în calitate de administrator al societății comerciale.

Nu poate fi primită nici solicitarea făcută la instanța de fond de inculpat și prin avocatul ales de a se dispune, în temeiul art.11 pct.2 lit.b, cu art.10/i și art.10 din Legea nr.241/2005, încetarea procesului penal, întrucât s-a achitat prejudiciul cauzat bugetului de stat, pentru considerentele care vor fi prezentate.

În conformitate cu dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005: „În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).”

Din analiza acestui tex rezultă cât se poate de clar că pentru a fi incident această cauză de nepedepsire, trebuie ca prejudiciul să fie acoperit integral până la primul termen de judecată, de la instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, iar plata să fie făcută de inculpat.

Ori, din lucrările dosarului rezultă că sumele recuperate nu au fost achitate de inculpat, în numele său propriu.

Apoi, este de reținut, așa cum, de altfel, s-a arătat mai sus, că nu a fost achitat prejudiciul cauzat bugetului de stat, suma rămasă de recuperat, așa cum s-a comunicat prin adresa nr.9934 din data de 06.11.2013 de Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. și având în vedere raportul de control fiscal, raportul de expertiză din cursul urmăririi penale și de la instanța de fond, inclusiv suplimentul la acest din urmă raport de expertiză, suma totală de 208.006, 82 lei, din care: 12.333,26 lei TVA (128.364,26 lei - 116.031 lei), 118.541,39 lei accesorii TVA și 77.132,17 lei accesorii impozit pe profit (118.796,17 lei - 41.664 lei).

Deci, până la primul termen de judecată de la instanța de fond, nu se achitase integral nici debitul principal.

Referitor la accesoriile fiscale, așa cum se arăta mai sus, nici acestea nu sunt achitate nici în prezent.

Pentru a se putea face aplicarea art.10 din Legea nr.241/2005, trebuie achitat, până la primul termen de judecată, de la instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, nu numai debitul principal, ci și accesoriile fiscale.

Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.241/2005, prejudiciul cauzat trebuie să fie integral acoperit, ceea ce presupune nu numai debitul principal, ci și accesoriile fiscale.

Temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, în speța dedusă judecății, îl constituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, reglementată în art. 998 și art. 999 cod civil de la 1864.

Ori, în soluționarea acțiunii civile, instanța este ținută și de respectarea principiului reparației integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv încercată - lucrum cessans - cât și acoperirea folosului material, a unui câștig de care partea civilă a fost lipsită - damnum emergens, care rezultă, așa cum se arăta mai sus, din dispozițiile art.119-120/1 Cod procedură fiscală.

Instanța nu poate face aplicarea dispozițiilor art.10 din Legea nr.241/2005, atâta timp cât acesta nu a acoperit integral prejudiciul cauzat, adică nu numai paguba efectivă, dar și beneficiul nerealizat, constând dobânzi și penalități de întârziere aferente sumelor datorate, denumite generic accesorii fiscale .

În sensul celor mai sus arătate s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 4144 din 6 decembrie 2011.

În cauză nu sunt incidente nici dispozițiilor art.74/1 Cod penală, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Dispozițiile art.74/1 Cod penal, privind reducerea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni administrative în cazul anumitor infracțiuni, au fost introduse prin art. XX pct.2 din Legea nr. 202/2010, dar declarate neconstituționale prin decizia nr.573 din 03.mai.2011 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 363 din 25 mai 2011.

Declararea ca neconstituțională a dispoziției legale analizate nu exclude aplicarea sa, ca lege penală mai favorabilă, potrivit art.13 Cod penal.

Dispozițiile legale enunțate sunt în principiu aplicabile în cauză, întrucât constituie o lege penală mai favorabilă, avându-se în vedere că prevăd că în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă (...), infracțiuni economice prevăzute în legi speciale (infracțiunea de evaziune fiscală fiind una dintre acele infracțiuni economice la care textul face referire), prin care s-a pricinuit o paguba, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. La alin. (2) al art. 74/1 Cod penal. se prevede că în situația în care prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

P. urmare, în raport cu sancțiunile penale ce sunt prevăzute, dispozițiile art. 74/1 Cod penal constituie o lege penală mai favorabilă.

În speță, inculpatul nu poate beneficia însă de dispozițiile legale favorabile, pentru că, așa cum se arăta mai sus, în momentul în care s-a analizat aplicarea în cauză a dispozițiilor art.10 din Legea nr.241/2005, nu a acoperit integral prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Având în vedere situația de fapt, astfel cum a fost prezentată mai sus, precum și probele administrate în cauză și care au fost enunțate și analizate, rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpat în baza aceleași rezoluțiuni infracționale, în cauză fiind incidente dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, astfel că se impune reținerea celor două infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată.

În cauză sunt îndeplinite toate condițiile reținerii formei continuate a pluralității de infracțiuni, astfel:

a) acțiunile s-au săvârșit prin acte realizate la diferite intervale de timp;

b) acțiunile, inacțiunile întrunesc, fiecare în parte, conținutul acelorași infracțiuni;

c) acțiunile, inacțiunile au fost săvârșite în baza aceleași rezoluțiuni infracționale, în sensul că rezoluția a fost prealabilă începerii activității infracționale și s-a menținut pe tot parcursul desfășurării ei;

d) acțiunile sau inacțiunile au fost săvârșite de același inculpat.

Având în vedere încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat prin actul de sesizare a instanței, în temeiul art.334 Cod procedură penală, din infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, în infracțiunile continuate de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor care i se vor aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv, dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce privește gradul de pericol social al faptelor săvârșite, se impune a se arăta că este vorba de două infracțiuni de evaziune fiscală, săvârșite în formă continuată și că trebuie avută în vedere durata mare în timp în care au fost comise faptele, precum și valoarea mare a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Referitor la persoana inculpatului și împrejurările care atenuează răspunderea penală, față și de lucrările dosarului, inclusiv fișa de cazier judiciar, Curtea va avea în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent de studii superioare, în prezent fiind pensionar și a avut anterior săvârșirii infracțiunilor deduse judecății o bună comportare.

În consecință, Curtea apreciază că se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și, pe cale de consecință, dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d Cod penal, va aplica pentru cele două infracțiuni câte o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, apreciindu-se că o pedeapsă de câte 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, sunt de natură să asigure scopul prevăzut de art.52 Cod penal.

Deoarece infracțiunile au fost comise înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, prevăzut de art.33 lit.a Cod penal, Curtea în temeiul art.34 lit.a Cod penal, va dispune contopirea celor două pedepse principale care i se vor aplica, în pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executarea a pedepsei principale rezultante, Curtea având în vedere aspectele mai sus arătate, dar și vârsta inculpatului, precum și faptul că acesta este pensionar, constatând că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, scopul pedepsei putând fi realizând și fără executarea efectivă, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art.82 Cod penal, se va fixa un termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, termen care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.

În baza art.359 Cod procedură penală, se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei principale rezultante aplicată prin prezenta decizie, care nu se va contopi cu pedeapsa care i se aplica pentru noua infracțiune.

Se va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, se va dispune, pe durata termenului de încercare, executarea și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, Curtea reține următoarele:

Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., cu adresa nr.9934 din 06.11.2013, a comunicat instanței de control judiciar că prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost de 557.468 lei, din care, iar suma rămasă de recuperat este de 256.437 lei, din care: 26.643 lei cu titlul de TVA, 138.703 lei, accesorii TVA și 91.091 lei, cu titlul de accesorii la impozitul pe profit datorat.

În primul rând, trebuie observat că, așa cum rezultă din adresa nr.1459/IE/NB din data de 27.01.2012-fl.13 dosar fond, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N., s-a constitut parte civilă cu suma de 267.826 lei, din care suma de 138.288 lei TVA și suma de 129.538 lei impozit pe profit, precum și accesoriile fiscale la aceste sume calculate potrivit Codului de procedură fiscală, până la data plății efective a debitului.

Din examinarea actului de sesizare a instanței de fond rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, reținându-se că prin faptele sale a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 267.826 lei, în suma de 138.288 lei TVA și suma de 129.538 lei impozit pe profit, deci aceleași sume cu care Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă.

Pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond, Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a menționat că înțelege să solicite majorarea sumelor datorate bugetului de stat, în sensul celor indicate în adresa nr.9934 din data de 06.11.2013, transmisă instanței de apel, împrejurări în care Curtea va avea în vedere sumele cu care s-a constitui parte civilă la instanța de fond, desigur diminuate cu cele cu privire la care s-a reținut prin raportul de expertiză contabilă de la instanța de fond și în suplimentul de expertiză efectuat la instanța de control judiciar că au fost greșit reținute în raportul de inspecție fiscală.

Astfel că, din examinarea concluziilor din raportul de expertiză contabilă de la instanța de fond și în suplimentul de expertiză efectuat la instanța de control judiciar și cele arătate prin adresa nr.1459/IE/NB din data de 27.01.2012-fl.13 dosar fond, a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N. și adresa nr.9934 din data de 06.11.2013, a Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., prin care s-au comunicat sumele achitate din cele reținut în actul de control fiscal, rezultă că prejudiciul rămas de recuperat este în sumă de 208.006, 82 lei, din care: 12.333,26 lei TVA (128.364,26 lei - 116.031 lei), 118.541,39 lei accesorii TVA și 77.132,17 lei accesorii impozit pe profit (118.796,17 lei - 41.664 lei).

În consecință, în temeiul art.14, 346 Cod procedură penală, cu art.998 Cod civil de la 1864, va fi obligat inculpatul să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală București prejudiciu cauzat bugetului de stat și rămas de recuperat în sumă de 208.006, 82 lei, precum și accesoriile fiscale datorate potrivit dispozițiilor legal, până la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Apelanta-parte civilă, prin cererea de constituire ca parte civilă, cerere adresată instanței de fond, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a S.C. AG I. S.A. Piatra N. și obligarea acesteia, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile și a accesoriilor fiscale.

Așa cum s-a reținut și în actul de sesizare a instanței de fond și cum a reținut și instanța de fond, prin sentința civilă nr.626/F/2005 din 06.09.2005, pronunțată de Tribunalul N. - Secția Comercială și C. Administrativ, s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva S.C. AG I. S.A. Piatra N., fiind desemnat ca administrator judiciar S.C. CONSULT PRACTIC S.R.L. Piatra N., iar prin încheierea din data de 12.09.2006, Tribunalul N. s-a dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptului de administrare al debitorului.

De asemenea, așa cum rezultă din adresa nr.269 din data de 22.03.2013 a Cabinetului Individual de Insolvență N. I.-fl.27 dosar apel și din adresa nr.8331 din data de 09.04.2013, a Oficiului Național al Registrului Comerțului – Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N.-fl.37 dosar apel, Tribunalul N. a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitoarei, S.C. AG I. S.A. Piatra N. fiind radiată din data de 17.05.2012.

În consecință, Curtea va respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva părții responsabile civilmente S.C. AG I. S.A. Piatra N., precum și cererea de luare a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietatea acesteia.

Apelanta-parte civilă a solicitat instanței de fond, după investirea acesteia cu soluționarea cauzei, instituire măsurilor asiguratorii atât pentru recuperarea prejudiciului efectiv cauza, cât și a accesoriilor fiscale.

În conformitate cu dispozițiile art.163 din Codul de procedură penală: „Măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.”

Apoi, în conformitate cu prevederile art.11 din Legea nr.241/2005 republicată: „în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”

Având în vedere infracțiunile pentru care intimatul-inculpat a fost trimisă în judecată, dispozițiile art.11 din Legea nr.241/2005, text potrivit căruia în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr.241/2005 luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, dar și cererea expresă a părții civile de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei datorate bugetului de stat, inclusiv accesoriile fiscale, Curtea va dispune aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei la care va fi obligat și a accesoriilor fiscale, calculate până la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În baza art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, se va dispune comunicarea Oficiului Național al Comerțului Registrului Comerțului, a prezentei decizii, la data rămânerii definitive a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul N. și de apelanta-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală București – Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., va fi desființată în totalitate sentința penală apelată, se va reține cauza spre rejudecare și în fond se va proceda în sensul celor mai sus arătate.

Văzând și dispozițiile art.191 alin.1 și art.192 alin.3 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE :

În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul N. și de apelanta-parte civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală București – Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. împotriva sentinței penale nr.129/P din data de 05.12.2012, pronunțată de Tribunalul N..

Desființează în totalitate sentința penală apelată, reține cauza spre rejudecare și în fond;

În baza art.334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, din infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, în infracțiunile continuate de evaziune fiscală, prevăzute de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

a) În baza art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală, condamnă inculpatul P. G. D., fiul lui D. și D., născut la data de 01.08.1939 în ., CNP-_, cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., ., ., pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

b) În baza art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală, condamnă inculpatul P. G. D., fiul lui D. și D., născut la data de 01.08.1939 în ., CNP-_, cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., ., ., pensionar, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ REZULTANTĂ - 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.81 alin.1 și 2 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului.

Fixează, în temeiul art.82 Cod penal, un termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, termen care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.

În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se va pronunța o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei principale rezultante aplicată prin prezenta decizie, care nu se va contopi cu pedeapsa care i se aplica pentru noua infracțiune.

Interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, dispune, pe durata termenului de încercare, executarea și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În baza art.14, 346 Cod procedură penală, cu art.998 Cod civil de la 1864, obligă inculpatul să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală București prejudiciu cauzat bugetului de stat și rămas de recuperat în sumă de 208.006, 82 lei, precum și accesoriile fiscale datorate potrivit dispozițiilor legal, până la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

În baza art.11 din Legea nr.241/2005, dispune aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența sumei la care a fost obligat și a accesoriilor fiscale, calculate până la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat.

Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva părții responsabile civilmente S.C. AG I. S.A. Piatra N., precum și cererea de luare a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor proprietatea acesteia.

În baza art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, dispune comunicarea Oficiului Național al Comerțului Registrului Comerțului, a prezentei decizii, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru intimatul-inculpat și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. D. P.

GREFIER,

C. M.

Red.sent. C. F.

Red.dec.D.P.

Tehnoredactat C.M., D.P.

3 exemplare

13.12.2013

← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1261/2013. Curtea...		Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 193/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 193/2013. Curtea de Apel BACĂU