Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 122/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 9057/260/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 122/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. A.
Judecător I. V.
Judecător M. V.
Grefier șef secție penală N. C.
&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău- a fost legal reprezentat de G. B.- procuror
Pe rol fiind judecarea recusului penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Moinești, împotriva sentinței penale nr. 284 din 31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: avocat G. D. pentru intimatul inculpat G. D., martorii G. T. E. și G. M. G., lipsă fiind intimatul inculpat, intimata parte vătămată și martorul D. G..
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care a învederat că mandatul de aducere emis pe numele martorului D. grigore nu a fost adus la îndeplinire, întrucât martorul este plecat din țară, după care:
S-au audiat martorii G. T. E. și G. M. G., sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate în procese verbale, care s-au atașat la dosarul cauzei.
Instanța, având în vedere procesul verbal întocmit de organele de poliție din care rezultă că martorul D. G. este plecat din țară, constată imposibilitatea audierii acestuia, fapt pentru care dispune a se da citire declarației dată în faza de urmărire penală.
Reprezentantul parchetului și apărătorul inculpatului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, în temeiul art. 38515 pct.2 lit.d Cod pr.penală solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 284 din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond să se constate că cererea de revizuire este întemeiată, să se dispună anularea hotărârii 136 din 9.03.2011 prin care inculpatul G. D. a fost achitat și pe baza probelor administrate în cauză să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Avocat G. D., pentru inculpat, solicită a se menține hotărârea pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică, în cauză nefiind probe din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt. De asemenea, solicită a se înlătura declarația dată de martorul D. G., acesta recunoscâd chiar că a dat acea declarație la data când se afla în penitenciar.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu, referat ce a fors avizat favorabil .
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin sentința penală nr.284/31 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești s-a dispus în temeiul art. 406 alin. 4 Cod procedură penală, respingerea ca neîntemeiată a cererii de revizuire a sentinței penale nr.136 pronunțată la data de 09.03.2010 în dosarul nr._ a Judecătoriei Moinești rămasă definitivă prin decizia nr. 369 din data de 14.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel Bacău, formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Moinești.
În temeiul art.192 alin.3 c.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că prin cererea înregistrată la data de 23.12.2011 înregistrată sub nr._ P. de pe lângă Judecătoria Moinești a solicitat revizuirea sentinței penale nr.136 /09.03.2010 a Judecătoriei Moinești, prin care inculpatul G. D. a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit. a C. pr. pen. rap. la art.10 lit. c C.pr.pen.
Cererea a fost întemeiată pe cazul reglementat de dispozițiile art. 394 alin.1 pct. b raportat la art.395 alin.1 Cod procedură penală, invocându-se existența unei condamnări cu privire la martorii G. E. și G. M. G..
Prin încheierea din data de 27.01.2010, pronunțată în prezenta cauză în baza art. 403 alin.3 Cod pr. penală, a fost admisă în principiu cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Moinești.
În rejudecare, au fost audiați martorii G. M. G. (fl.60), G. Elema (fl.61), G. T. (fl.62), S. V. (fl63).
Pe baza întregului material probator administrat atât la soluționarea în fond a cauzei, cât și cu ocazia judecării căii extraordinare de atac, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești din data de 25.08.2008, din dosarul nr. 3240/P/2004, a fost trimis în judecată G. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 alin 1 lit g, i C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că în noaptea de 01/02.02.1999, prin efracție, acesta a pătruns în magazinul Cooperativei de C. Palanca, de unde a sustras bunuri în valoare de 1760 lei.
În situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a arătat la data de 02.02.1999, organele de poliție din . sesizate despre faptul că în cursul nopții persoane necunoscute au pătruns prin efracție în barul și magazinul Cooperativei de C. Palanca, de unde au sustras mai multe bunuri.
In actul de sesizare a instanței se mai arată că la data de 24.06.1999, în urma unei informații organele de poliție s-au deplasat la domiciliul numitei G. E. din or. Comănești unde au găsit un tv. color marca Dawwo care s-a dovedit a fi unul din obiectele sustrase.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului-filele 5-11, liste de inventariere din contabilitatea părții vătămate, filele 19-30, proces verbal încheiat la domiciliul numitei G. E. unde a fost identificat televizorul color sustras și dovada de predare a televizorului către reprezentatul părții vătămate, filele 32-33, declarații martori G. E., filele 38-43, S. V., fila 44, G. M. G., filele 45, 66, G. E., filele 47-49, D. G., fila 50, proces verbal de căutare la domiciliu, fila 55.
Prin sentința penală nr. 86 din data de 16.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Moinești, în baza art.11 pct.2 lit. a C.pr.penală cu ref. la art.10 lit. c C. pr. penală, a fost achitat inculpatul G. D.,pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1,209 alin.1 lit. g,i C. penal.
Prin decizia penală nr. 295/A din data de 18.06.2009 pronunțată în dosarul nr. 3649/2008 a Tribunalului Bacău, în baza art. 379 pct.2 lit. b Cod pr. penală, a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Moinești, fiind desființată în totalitate sentința penală menționată și trimisă cauza spre rejudecare.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ fiind soluționată prin sentința penală nr. 236 din data 09.03.2010, prin care în baza art.11 pct.2 lit. a C. pr. pen. rap. la art.10 lit. c C. pr .pen., a fost achitat inculpatul G. D., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1,209 alin.1 lit. g, i C. penal, sentință ce a fost menținută în apel prin decizia penală nr. 458/A/2010 a Tribunalului Bacău.
Curtea de Apel a respins recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Moinești împotriva hotărârilor pronunțate de instanța de fond și apel, prin decizia penală nr. 369 din data de 14.04.2011.
Pentru a putea concluziona asupra temeiniciei acesteia, instanța trebuie să cerceteze, având în vedere cazul invocat, dacă cererea îndeplinește cele două condiții obligatorii: dacă un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza soluționată - prima condiție, cerută de art. 394 alin.1 lit. b din Codul de procedură penală, iar această împrejurare să fie de natură a înlătura eroarea judiciară prin pronunțarea unei soluții nelegale -cea de-a doua condiție, prevăzută de art. 394 alin.3 cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 466 din data de 12.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Moinești, rămasă definitivă prin nerecurare la 25.10.2011, au fost condamnați la pedeapsa de 8 luni închisoare G. T. E. și G. M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 Cod penal.
În esență s-a reținut în sarcina acestora, că au fost audiați în calitate de martori în dosarul nr._ a Judecătoriei Moinești, au făcut afirmații mincinoase în fața instanței, astfel încât instanța a apreciat ca fiind îndeplinită prima condiție prevăzută de art. art. 394 alin.1 lit. b din Codul de procedură penală.
În ceea ce privește netemeinicia soluției dată în cauza a cărei revizuire se solicită instanța raportat la motivul invocat a constatat următoarele:
La data de 2.02.1999, organele de poliție au fost sesizate că în noaptea de 01/02.2009, din magazinul Cooperativei de C. Palanca au fost sustrase mai multe bunuri.
Cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție au constatat că în magazin s-a pătruns prin forțarea lacătului de la grilajul metalic și forțarea încuietorilor de la ușa din lemn pe care se făcea accesul în magazin. Cu aceeași ocazie, organele de poliție au prelevat de la fața locului 5 fragmente de urme papilare din care două s-a stabilit că aparțin gestionarei și nurorii acesteia iar celelalte trei urme papilare nu au putut fi valorificate-conform procesului verbal de cercetare la fața locului-filele 5-11, dosar urmărire penală.
În continuarea cercetărilor, urmare a unor informații primite de organele de poliție, aceștia s-au deplasat la domiciliul numitei G. E. din orașul Comănești, ., jud. Bacău, unde au identificat un televizor color cu telecomandă care s-a dovedit a fi unul din bunurile sustrase din magazinul Cooperativei de C. Palanca.
Din coroborarea declarațiilor martorei G. M. G. date în faza de urmărire penală (fl. 35-36 dup), reiese că în cursul lunii februarie 1999, în timp ce se afla la domiciliu au venit doi tineri, care i-a oferit spre vânzare un televizor și deoarece nu a fost interesată, i-a condus la martora G. E. care l-a achiziționat contra sumei de 200 lei.
A mai precizat martora că soțul acesteia îi cunoștea, și de la acesta a aflat că îi cheamă G. D. și D. G. precum și faptul că cu ocazia audierilor în fața organelor de cercetare penală i-au fost prezentate mai multe fotografii, recunoscând pe unul dintre cei „ doi indivizi”, respectiv „ pe cel mai tânăr și de la poliție am aflat că persoana din fotografie se numește G. D.”.
Audiată în fața instanței martora a precizat că datorită perioadei mare de timp, nu-și mai aduce aminte dacă a fost chemată la poliție să-l identifice pe inculpat precum și faptul că nu-l cunoștea pe acesta.
Din declarațiile date în faza de urmărire penală, martora G. E. a afirmat că, în februarie 1999, că a cumpărat televizorul de la două persoane de sex masculin care au venit acasă la ea, însoțiți de nepoata sa, G. M..
Aceasta a mai afirmat că, că ulterior la data de 24.06.1999 a predat organelor de poliție televizorul, fiind invitată la sediul poliției Comănești, unde i s-au prezentat mai multe fotografii și în una dintre ele „ am recunoscut pe unul dintre cei care mi-au vândut televizorul, respectiv pe cel mai tânăr”, fiind informată de către organele de poliție că se numește G. D..
De subliniat este faptul că martora a declarat că l-a recunoscut pe inculpat „după o fotografie din buletinul de identitate”.
Prin declarația dată organelor de cercetare penală în luna noiembrie 1999, fila 42 dos. urm. pen, martora arată că a fost chemată de organele de poliție care i-au prezentat un tânăr pe nume G. D. și a fost întrebată dacă este unul din cei doi indivizi de la care a cumpărat televizorul și este același cu cel recunoscut de ea după fotografia din buletin, iar acesta declară “ nu pot preciza dacă este una și aceeași persoană cu cea din fotografia buletinului prezentat la data de 8.07.1999“.
În declarația dată de martora G. E. în cursul cercetării judecătorești (fila 38), aceasta arată că a fost chemată la organele de poliție unde i s-a cerut să-l identifice pe cel care i-a vândut televizorul după mai multe fotografii, dar ea nu a putut să recunoască pe nimeni din acele fotografii.
În faza de urmărire penală martorul G. E., a declarat că în februarie 1999, în timp ce se afla în târgul comunal, a venit inculpatul G. D., spunându-i că are un televizor spre vânzare, motiv pentru care a venit seara la domiciliul său însoțit de D. G., zis “băietu” pentru a-i vinde televizorul, și deoarece nu i-a convenit prețul ia trimis la martora G. E..
Martorul D. G., audiat în cursul urmăririi penale la data de 10.04.2008 (fila 50 dup), declară că în cursul lunii februarie a venit la el G. D., care l-a rugat să-l ajute să vândă un televizor și un radio casetofon, că l-a ajutat pe acesta să transporte bunurile, că G. D. i-a oferit spre vânzare televizorul lui G. E. care nu l-a cumpărat dar i-au condus la o rudă de a sa care a cumpărat televizorul cu 200 lei. După câteva luni, declară martorul, G. D. i-a povestit că a dat o spargere în . magazin sau bufet dar nu a intrat în amănunte.
Audiat în cursul cercetării judecătorești, martorul declară că îl cunoaște pe G. D., că nu cunoaște nimic în legătură cu infracțiunea, că declarația dată în cursul urmăririi penale a dat-o în Penitenciarul Bacău i-a fost dictată polițist, că nimic din cele declarate nu sunt adevărate. De asemenea, la solicitarea instanței, martorul în descrie pe G. D. ca fiind “ un tip mic de înălțime, blond, micuț, cu părul rar“.
Instanța, analizând înscrisurile aflate la dosar, precum și probele testimoniale administrate în ambele faze procesuale, constată că prin conținutul său ansamblul probator existent în cauză nu are un caracter cert și decisiv în înlăturarea prezumției de nevinovăție consacrată de lege în favoarea inculpatului.
În Codul de procedură penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 52 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre definitivă.
Astfel, informațiile oferite de martorul G. E. din faza de urmărire penală, referitoare la faptul că s-a întâlnit cu inculpatul la târgul săptămânal din or. Comănești spunându-i că are un televizor spre vânzare și că ulterior seara a venit la domiciliul martorului cu televizorul nu pot constitui un temei suficient de solid în stabilirea vinovăției inculpatului, având in vedere declarațiile oscilante ale martorului, instanța apreciază ca nu pot constitui probe certe de vinovăție împotriva inculpatului.
În speță este adevărat că doi martori au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, dar această situație nu a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, așa cum cere textul de lege menționat, ci dimpotrivă soluția de achitare a inculpatului G. D., s-a bazat pe alte declarații date în cursul judecății și nu doar pe cele mincinoase date în cursul cercetării judecătorești dată de către cei doi martori.
În prezenta cauza au fost audiați mai mulți martori, însa declarațiile acestora nu conțin informații concludente de natura a releva vinovăția inculpatului .
Declarațiile martorilor G. G., G. E., date în cursul urmăririi penale cu care se încearcă a se demonstra vinovăția inculpatului, nu pot conduce la răsturnarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.
Martorii amintiți, au arătat la urmărirea penala doar împrejurarea ca inculpatul a venit la locuința acestora, având spre vânzare un televizor, situație pe care cei doi martori nu au mai susținut-o și in instanță .
Chiar si în situația în care s-ar retine ca inculpatul a mers împreună cu martorul D. G. la locuințele celor doi martori, acest fapt nu constituie o proba certa ca inculpatul G. D. a pătruns în noaptea 01/02.02.1999, prin efracție în magazinul Cooperativei de C. Palanca, în condițiile în care nu există nici o urmă paplilară prelevată de la Copoperativa de C. Palanca sau alte probe care să ateste acest lucru.
De asemenea instanța a constatat că în activitatea de identificare a făptuitorului, nu au fost efectuate cercetări și cu privire la martorul D. G. în condițiile în care acesta s-a deplasat cu inculpatul la domiciliul martorilor G. E. și G. E. oferind spre vânzare televizorul, precum și faptul că acesta a fost deja implicat . în prezent fiind condamnat.
Ori, în asemenea condiții, există posibilitatea ca martorul D. G. să fi sustras bunurile aparținând părții vătămate și inculpatul să îl fi favorizat să vândă televizorul.
Ca atare instanța a înlăturat în totalitate declarația dată de martorul D. G. în faza de urmărire penală ca fiind subiectivă, deoarece în primul rând acesta a fost implicat în fapta reținută în sarcina inculpatului, și în al doilea rând există posibilitatea ca acesta să îl fi acuzat pe inculpat cu scopul de a-și ușura situația, având în vedere că era arestat în momentul în care a dat declarația în faza de urmărire penală.
În acest sens relevantă este afirmația martorului dată în fața instanței (fl, 94), prin care a precizat că declarația din în faza de urmărire penală a fost dată din Penitenciarul Bacău și nu corespunde adevărului, fiindcă cele declarate i-au fost sugerate de către organele de poliție.
Deci cererea de revizuire putea fi admisă pentru cazul de revizuire invocat numai dacă prin săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă s-ar fi ajuns la achitarea greșită a inculpatului deci la soluția contrară celei care trebuia adoptată, ceea ce în speță nu este cazul.
Având în vedere că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze hotărârea pe bază de probe sigure și certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter decisiv, fiind incomplete și lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
În considerarea acestor argumente, instanța, în baza art.406 alin.4 Cod procedură penală a respins cererea de revizuire formulată de P. de pe lângă Judecătoria Moinești, împotriva sentinței penale nr.136 pronunțată la data de 09.03.2010 în dosarul nr._ a Judecătoriei Moinești rămasă definitivă prin decizia nr. 369 din data de 14.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel Bacău, formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Moinești.
În cauză a formulat recurs în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Moinești. În motivele scrise de recurs se susține că sentința pronunțată este nelegală.
Așa cum rezultă din declarațiile soților G. date în cursul urmăririi penale în dosarul în care au fost cercetați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă rezultă că în fotografii ambii l-au recunoscut pe G. D., iar G. T. E. îl cunoștea de mai mult timp. Totodată acesta din urmă arată că a dat declarații mincinoase la instanță fiind influențat de avocat.
Prin condamnarea celor doi pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă se certifică practic faptul că G. D. a vândut televizorul sustras de la partea vătămată. Acest aspect intră în contradicție cu declarația trimisă de el din Anglia și aflata la fl. 14 din dos.nr._ al Curții de Apel Bacău și în care neagă că ar fi oferit vreodată spre vânzare bunul respectiv și denotă legătura acestuia cu săvârșirea infracțiunii.
In motivarea instanței prin care s-a respins cererea de revizuire se face presupunerea că D. G., persoana care împreună cu G. D. ar fi oferit televizorul spre vânzare ar putea fi autorul faptei, iar G. D. doar îl favoriza să vândă televizorul. Chiar și în aceste condiții inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de tăinuire prev. de art.221 C.pen, pentru care ar fi trebuit să fie condamnat.
Instanța a înlăturat declarația lui D. G. de la urmărire penală ca fiind subiectivă, însă această declarație se coroborează cu declarațiile martorilor G. T. E. și G. M. G. și cu declarația trimisă de acesta Curții de Apel Bacău în care neagă orice implicare în furtul sau valorificarea televizorului.
In raport de motivele invocate, în temeiul art.38515 pct.2 lit.c C.p.p., s-a solicitat admiterea recursului Nr.804/_, casarea sentinței penale nr.284/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală recurată sub aspectele care privesc declarația de recurs, Curtea de Apel reține următoarele:
Examinarea cererii de revizuire formulate de procuror s-a desfășurat procedural la prima instanță, mai întâi prin admiterea în principiu la 27.01.2012, în conformitate cu art.403, alin.3 c.pr.pen., apoi prin readministrarea probei cu declarațiile a cinci martori. Însă, odată cu această etapă esențială în vederea aflării adevărului, Judecătoria Moinești adoptă o manieră superficială de a obține faptele probatorii necesare adoptării unei hotărâri judecătorești întemeiate, amănunte importante care se regăseau în declarațiile date în cursul urmăririi penale fiind efectiv ignorate la data interogării martorilor.
Un exemplu cât se poate de elocvent este modalitatea nelegală de a proceda cu ocazia audierii martorului G. T., persoană care cunoștea anterior inculpatul și care l-ar fi ajutat la valorificarea televizorului, dar care practic nu a fost audiat.
Că este așa rezultă cu evidență din procedeul comparării depozițiilor soților G. de la prima instanță cu cele date în fața Curții de Apel Bacău, informațiile cunoscute de cei doi martori fiind mult mai multe și totodată concludente, dar pe care Judecătoria Moinești nu le-a putut valorifica odată cu pronunțarea sentinței penale atacate.
Numai așa s-a putut ajunge la concluzia eronată că, deși în speță doi martori au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, această situație nu a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, ci dimpotrivă soluția de achitare a inculpatului G. D., s-a bazat pe alte declarații date în cursul judecății și nu doar pe cele mincinoase date în cursul cercetării judecătorești de către cei doi martori.
În continuare prima instanță se contrazice când afirmă că, în prezenta cauza, au fost audiați mai mulți martori, însa declarațiile acestora nu conțin informații concludente de natura a releva vinovăția inculpatului, tocmai pentru că nu cunoșteau în mod direct faptele de care era acuzat G. D..
Precizarea făcută de Judecătoria Moinești cum că soluția de achitare a inculpatului G. D. s-a bazat pe alte declarații date în cursul judecății și nu doar pe cele mincinoase date în cursul cercetării judecătorești de către cei doi martori, condamnați definitiv pentru mărturie mincinoasă, intră în conflict de logică juridică cu această ultimă hotărâre judecătorească, întrucât elementul material al infracțiunii privește tocmai afirmațiile mincinoase în legătură cu împrejurările esențiale ale cauzei, iar nu orice fel de împrejurări, mai puțin importante.
Totodată, lipsa de urme papilare prelevate de la magazin ori alte probe care să dovedească pătrunderea în incinta acestuia nu pot înlătura de orice valoare doveditoare celelalte mijloace de probă care, supuse coroborării și unei analize atente și amănunțite, pot conduce la stabilirea adevărului.
În concluzie, Curtea apreciază că sentința penală recurată conține o analiză trunchiată și incompletă a materialului probator administrat superficial la prima instanță, fapt ce echivalează cu o lipsă de motivare a soluției pronunțate și cu incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art.3859, alin.1, pct.9 c.pr.pen., în vigoare la această dată.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515, pct.2, lit.c c.pr.pen., se va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Moinești împotriva sentinței penale nr.284/31.05.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești, se va casa sentința penală recurată și trimite cauza la aceiași instanță pentru rejudecare.
În baza art.38517, alin.4 c.pr.pen., raportat la art.383, alin.3 c.pr.pen., se vor menține actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin sentința penală.
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15, pct.2, lit.c c.pr.pen., admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Moinești împotriva sentinței penale nr.284/31.05.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Moinești.
Casează sentința penală recurată și trimite cauza la aceiași instanță pentru rejudecare.
în baza art.385/17, alin.4 c.pr.pen., raportat la art.383, alin.3 c.pr.pen., menține actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin sentința penală.
În baza art.192, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. A. I. V. N. C.
M. V.
Red.sp. C. I.D.
Red.d.r. S.A.
Tehnored. N.C.
Ex.3
28.02.2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
.. 1, Tel._, Fax._
e-mail:_
Operator de date cu caracter personal nr. 3666
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
Dosar Nr._
Din 28.02.2013
C Ă T R E
JUDECĂTORIA MOINEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Vă înaintăm alăturat dosarul nr._ în care s-a pronunțat decizia penală nr. 122 din 7 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, privind pe inculpatul G. D., spre competentă soluționare.
Dosarul conține un nr. de . file, la care sunt atașate următoarele dosare:
-_ ,_ ,_ ;_ ale Judecătoriei Moinești;
-_ ;_ ale Tribunalul Bacău
-_ al Curții de Apel Bacău;
- 266/P/2010; 3420/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești.
PREȘEDINTE DE COMPLET GREFIER
S. A. N. C.
| ← Dare de mită. Art. 255 C.p.. Sentința nr. 64/2013. Curtea de... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 42/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
