Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 186/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 7013/180/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 186
Ședința publică din data de 28 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. M.
JUDECĂTORI: M. V.
C. C.
GREFIER: E. D.
***********
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de – E. L. – procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU și partea civilă R. F., împotriva sentinței penale nr.879 din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința de judecată din data de 14 februarie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 879/21.05.2012 a Judecătoriei Bacău s–a dispus:
În baza art 11 pct 2 lit b raportat la art 10 lit f Cpp încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei F. C., fiica lui A. și E., ns la 19.07.1982 domiciliată în Bacău, ., 4/_ _ cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev de art 213 alin 1 Cpen.
În baza art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit c Cpp a fost achitat inculpatul A. C. I., fiul lui I. și D., ns la 24.11.1976 domiciliat în Bacău, ._ _ cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 290 și art 292 Cpen.
În baza art 346 alin 4 Cpp instanța penală nu a soluționat acțiunea civilă.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Bacău, ./10,proprietatea inculpatei F. C. prin ordonanța nr 4147/P/2006 din 10.07.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Bacău a reținut:
Prin rechizitoriul nr 353/P/2008 din 25.04.2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
- F. C., fiica lui A. și E., ns la 19.07.1982 în mun Bacău, cetățean român, fără ocupație, domiciliată în Bacău, ., nr 4/_ _, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 213 alin 1 din Cp și constând în aceea că și-a însușit și înstrăinat un autoturism aparținând părții vătămate Foman F. și
- A. C. I., fiul lui I. și D., ns la 24.11.1976, domiciliat în mun Bacău, ./_ _, fără antecedente penale, necăsătorit, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, fapte prev de art 290 și 292 Cp cu aplic art 33 lit a Cp și constând în acea că în anul 2005 a semnat actele de vânzare cumpărare în locul proprietarului de drept, precum și cele privind radierea autovehiculului, fișa de înmatriculare, declarând ulterior în fals că autoturismul îi aparține, înstrăinându-l.
La Judecătoria Bacău cauza a fost înregistrată sub nr_ .
Prin sentința penală nr 2255/07.12.2009 pronunțată în dos nr_, Judecătoria Bacău a dispus:” In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.a C.pr. pen. a fost achitată inculpata F. C. – fiica lui A. și E., ns. la data de 19.07.1982 în Bacău, cetățean român, studii 7 clase, necăsătorită, fără ocupație, fără antecedente penale, dom în mun. Bacău, ., nr. 4/B/11, jud Bacău, CNP:_, pentru infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin 1 Cpen, întrucât fapta nu există.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pr. pen. a fost achitat inculpatul A. C. I. – fiul lui I. și D., ns. la 24.11.1976 în Bacău, cetățean român, studii 11 clase, necăsătorită, administrator, fără antecedente penale, dom in mun. Bacău, ./B/17, jud. Bacău, CNP:_, pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații prev. de art. 290 și art. 292 Cpen ,întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpat.
În baza art. 14 și art. 346 alin 3 Cprpen s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată R. F..
În baza art. 357 alin. 2 lit.c Cprpen s.a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în mun. Bacău, ./B/10, proprietatea inculpatei F. C. prin ordonanța nr. 4147/P/2006 din 10.07.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
Prin decizia penală nr 676/16.06.2011 pronunțată în dosar_ 2009 Curtea de apel a decis admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău și de recurentul parte civilă R. F. împotriva deciziei penale nr 390/A/05.10.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău.
A fost casată în totalitate decizia penală recurată și s-a desființat în totalitate și sentința penală 2255/07.12.2009 pronunțată de Judecătoria Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Bacău.
Au fost menținute actele de procedură efectuate în cauză de instanța de fond până la termenul de judecată din 16.11.2009 inclusiv.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr_ .
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin actul de sesizare s-a reținut că inculpata F. C. și-a însușit și înstrăinat un autoturism aparținând părții vătămate R. F., iar inculpatul A. C. I. în anul 2005 a semnat actele de vânzare cumpărare, precum și cele privind radierea autovehiculului, fișa de înmatriculare, declarând în fals că autoturismul îi aparține, înstrăinându-l.
Cercetările penale s-au efectuat ca urmare a unei plângeri formulate de R. G., la 12.05.2006, prin care aceasta sesiza furtul unui autoturism marca Audi TT cu nr de înmatriculare_, proprietate personală a fiului acesteia R. F., aflat în Penitenciarul Bacău.
S-a reținut că partea vătămată R. F. a deținut autoturismul marca Audi TT cu nr_ fiind folosit efectiv de acesta, dar și de inculpata F. C., persoană cu care a avut o relație de concubinaj și căreia partea vătămată i-a lăsat actele și cheile autoturismului.
Din actele administrate în faza de urmărire penală s-a reținut că partea vătămată R. F. a constatat dispariția autoturismului cu nr de mai sus în luna decembrie 2005, în preajma Sărbătorilor de C..
Această situație rezultă din procesul-verbal de confruntare ( f 26 dos urm pen).
Cum partea vătămată a formulat plângere la 25.05.2006, se observă că aceasta a fost introdusă cu depășirea termenului de 2 luni prev de art 284 Cpp, astfel încât instanța a admis excepția tardivității introducerii plângerii prealabile ridicată de instanța de judecată și, în consecință, sub aspectul infracțiunii prev de art 213 Cp, a dispus încetarea procesului penal în conformitate cu prevederile art 11 pct 2 lit b Cpp rap la art 10 lit f Cpp.
S-a mai susținut în actul de sesizare că la 01.08.2005 în timp ce partea vătămată se afla pe teritoriul Marii Britanii, inculpatul A. C. I., ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare, unde la rubrica vânzător este trecut R. F., iar la rubrica cumpărător inculpatul A. C. I., contract ce viza autoturismul în cauză, iar la scurt timp inculpatul ar fi înmatriculat autoturismul pe numele său, ar fi folosit acest autoturism până la 11.12.2005 după care l-a vândut pentru suma de 15 000 Euro numitei J. B. M..
Pentru stabilirea cu exactitate a acestei situații în cursul urmăririi penale s-a efectuat o constatare tehnico-științifică, din concluziile raportului, instanța reținând că semnăturile considerate în litigiu au ca autor grafic o singură persoană, aceasta fiind probabil A. C. I. precum și că „…acestea sunt imitații libere și nu aparțin numitului R. F.”
Concluziile raportului de constatare nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, astfel încât să rezulte în mod cert că semnăturile au fost falsificate de inculpatul A. C. I..
Din analiza declarațiilor martorilor F. G. (f 45 dos inst) și D. P. (f 171 dos inst) se desprinde concluzia că autoturismul marca Audi TT a fost vândut de partea vătămată R. F. inculpatului A. C. I..
Din depozițiile martorilor R. G., R. F., Marcovi B. R. instanța a reținut că partea vătămată s-ar fi aflat în anul 2005 pe teritoriul Marii Britanii situație care, coroborată cu concluziile raportului de constatare tehnico –științifică nu este de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul pe parcursul procesului penal, conform art 66 Cpp.
Prin urmare, existând dubii cu privire la existența faptelor reținute în sarcina inculpatului A. C. I., instanța a dat eficiență principiului „in dubio pro reo” și pe cale de consecință, a dispus achitarea inculpatului A. C. I., în baza art 11 pct 2 lit a rap la art 10 lit c Cpp.
Față de aceste aspecte, instanța penală nu a soluționat acțiunea civilă, astfel cum prevăd dispozițiile art 346 alin 4 Cpp.
Totodată, a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în Bacău, ./ B/10, proprietatea inculpatei F. C., prin ordonanța nr 4147/P/2006 din 10.07.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în conformitate cu prevederile art 357 alin 2 lit c Cpp, întrucât această măsură nu se mai justifică, având în vedere soluția pronunțată în latura penală a cauzei.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată au declarat recurs în termen legal P. de pe lângă Judecătoriabacău și partea civilă R. F. pentru netemeinicie, motivele de recurs fiind detaliate în considerentele prezentei decizii penale.
Analizând sentința penală atacată, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub apectul tuturor cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 alin.3 c. pr. pen., Curtea constată că recursurile declarate sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
În sarcina inculpatei F. C. se reține săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă ce constă în refuzul de a restitui un autoturism, marca AUDI_, bun care a fost inițial deținut licit dar asupra căruia, prin acte abuzive, inculpata a pus ulterior stăpânire deplină.
În sarcina inculpatului A. C. I. se reține comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații, reținându-se că a semnat acte de vânzare cumpărare în locul proprietarului de drept precum acte privind radierea autoturismului și fișa de înmatriculare, declarând ulterior în fals că autoturismul îi aparține pentru a-l înstrăina.
Situația premisă în cazul infracțiunii de abuz de încredere constă în existența unui titlu în temeiul căruia făptuitorul deține bunul, acțiunea sau inacțiunea acestuia raportându-se la conținutul convenției din care rezultă dobândirea detenției. Existența acestei infracțiuni este condiționată, deci, de deținerea bunului, în baza oricărui contract netranslativ de proprietate, care transferă detenția juridică a bunului.
Abuzul de încredere invocat constă, potrivit susținerilor părții vătămate, în refuzul de a restitui autoturismul încredințat de partea vătămată și deținut inițial legal de către inculpată în virtutea relațiilor de concubinaj derulate între părți, aspect recunoscut de partea vătămată prin actul de sesizare a instanței și netăgăduit de către inculpată.
Potrivit dispozițiilor art. 213 alin.2 C.P.., în cazul abuzului de încredere, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, plângere care se supune regimului juridic prevăzut la art. 284 C.Pr.P.. dispoziții legale în care se prevede expres că în cazul acestor plângeri prealabile, introducerea acțiunii trebuie să se realizeze în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.
Din conținutul actelor dosarului, a declarației dată personal de partea vătămată R. F., rezultă că în preajma sărbătorilor de iarnă, respectiv în cursul lunii decembrie 2005 a constatat dispariția autoturismului Audi TT cu nr. de înmatriculare_, însă a înțeles să facă plângere penală abia la data de 25.05.2006 deși nu există nici un dubiu cu privirea la identificarea făptuitorului.
În aceste împrejurări indubitabil nu se poate invoca propria culpă în depășirea termenului prevăzut expres de legiuitor în cazul introducerii plângerii prealabile și nici reacția tardivă în promovarea unei acțiuni pentru restituirea bunului deținut de ambele părți până la ruperea relațiilor de conviețuire care a intervenit în cursul lunii februarie 2006.
Nici cel de a-l doilea motiv de recurs invocat privind netemeinicia soluției de achitare a inculpatului A. C. pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații nu poate fi primit ca întemeiat întrucât constatările tehnico științifice din conținutul raportului de constatare tehnico științifică grafică întocmit în cauză, aflat la fila 72 și urm. dosar urm. pen., nu concluzionează definitoriu ci doar ca și ,,probabilitate’’ că inculpatul intimat A. C. ar fi autorul semnăturilor aflate pe actele de înstrăinare ale autoturismului și de altfel această probă, singura incriminatoare, nu se coroborează în totalitate cu probatoriul administrat în cauză, nici cu cel administrat inclusiv la cererea părții vătămate.
Acuzele reciproce privind vânzarea autoturismului, susținerea inculpatului potrivit căreia partea vătămată i-ar fi vândut autoturismul revendicat și acest lucru ar explica semnăturile executate pe actele de înstrăinare întocmite la data de 01.08.2005, pe certificatul de radiere datat 04.08.2005 și respectiv pe fișa de înmatriculare își vor putea găsi rezolvarea doar prin promovarea unei acțiuni civile în procesul civil.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b C.Pr.P.. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 și 3 c. pr. pen,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b c. pr. pen., respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU și partea civilă recurentă R. F. împotriva sentinței penale nr. 879/21.05.2012 a Judecătoriei Bacău.
În temeiul art. 192 alin. 2 c. pr. pen., obligă recurentul parte civilă R. F. să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.02.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. M. V.
C. C.
GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – L.P.
Red.d.r. – C.C.
Tehnored. E.D. – 2 ex.
04.03.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 497/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 593/2013.... → |
|---|
