Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 821/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 821/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 13-08-2013 în dosarul nr. 2471/270/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.821/2013
Ședința publică de la 13 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: P. D.
JUDECĂTOR: A. S.
*************
GREFIER: B. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR E. C.
La ordine a venit judecarea recursului declarat de inculpatul D. C. F. împotriva sentinței penale nr.324 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat D. C. F., în stare de arest, asistat de avocat oficiu B. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Burghela D. având cuvântul pentru recurentul inculpat D. C. F., precizează că recursul vizează netemeinicia sentinței penale recurate, greșita individualizare a pedepsei și modalitatea de executare, considerând că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de atitudinea inculpatului de recunoaște și regret a faptei săvârșite, s-a prevalat de dispozițiile art.320/1 C.p.p., precum și faptul că nu are antecedente penale, în cauză pot fi aplicate dispozițiile art. 81 sau 86 Cod penal.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond reducerea pedepsei cu aplicarea art.81 sau 86 Cod penal.
Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Recurentul inculpat D. C. F., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.324 din data de 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Onești, s-a dispus condamnarea inculpatului D. C. F., fiul lui N. și D., născut la data de 4.10.1992, în Onești, jud. Bacău, CNP_, domiciliat în ., jud. Bacău, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, stagiul militar neîndeplinit, săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1, lit.i și alin.3 lit.f și h Cod penal, cu art.74 alin. 1 lit.a, art. 76 alin.1 litera c Cod penal și cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 1 și alin. 7 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 350 alin.1 Cod procedura penală, s-a menținut măsura arestării preventive.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata arestării preventive efectuate, începând cu data de 13.04.2013, ora 15,00, la zi.
În temeiul art. 14 alin.3 litera b și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1381 și urm. Cod civil, au fost admisă acțiunile civile formulate și a fost obligat inculpatul la plata sumei 5997,29 lei către partea civilă S. C.R.E.I.R C.F. G. și la plata sumei 3583,61 lei către partea civilă S.C. TELECOMUNICAȚII C. S.A. G., reprezentând prejudiciu nerecuperat.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de către apărător ales în faza de judecată și apărător din oficiu în faza de urmărire penală.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1094/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D. C. F., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 alin. 1, lit. i și alin. 3 lit. f și h Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în ziua de 12.04.2013 s-a deplasat la km 19+0,10 m între Halta C. Căiuți și Halta C. Bâlca, unde a secționat cu toporul și a sustras cca. 10 m de cablu utilizat la instalația de dirijare și semnalizare a traficului feroviar, proprietatea Sucursalei C. CF G., producând un prejudiciu de 5997,29 lei și un cablu telecomunicații proprietatea S.C. Telecomunicații C.F. S.A. G., producând un prejudiciu de 3583,61 lei.
În faza de urmărire penală a fost administrat următorul probatoriu: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto,declarații martori, adrese privind prejudicial și alte relații furnizate de părțile vătămate, declarația învinuitului și a inculpatului, care a recunoscut fapta și procese-verbale de prezentare material de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 30.05.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul D. C. F. a declarat personal, asistat de către avocat ales, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care nu le contestă.
Instanța a admis această cerere.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul D. C. F., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 12.04.2013, în jurul orelor 19.45, Postul de Poliție TF Onești a fost sesizat telefonic de către personalul C., despre faptul că peluminoschema stației C. Căiuți a apărut o defecțiune pe ambele fire ale căii ferate și s-au întrerupt comunicațiile telefonice C., pe distanța Căiuți - Urechești jud.Bacău.
Acest aspect indica aproape cu certitudine că s-a comis din nou un furt al cablurilor de telecomunicații și semnalizare a traficului feroviar.
Poliția s-a deplasat în mod operativ cu certitudine cu doi specialiști din partea S.C. Telecomunicații C.F.R. și a constatat că între Halta C. Căiuți și Halta Bâlca, la km.19+0,10, pe podețul C., pe sensul de circulație Onești-A., sunt la ambele capete ale podului două cabluri tăiate și sustrase, în lungime de cca. 10 m, un cablu de telecomunicații C. și un cablu de la instalații de semnalizare și dirijare a traficului feroviar.
Pe același tronson existau mai multe tipuri de cabluri. În partea podețului dinspre A. mai fusese secționate două cabluri de la instalațiile de semnalizare și dirijare a traficului feroviar, din care nu au fost sustrase, rămânând pe poziție.
Inculpatul a fost depistat în flagrant la distanța de 200 m de calea ferată pe un drum agricol, lângă autoturismul său, împotmolit în noroi.
Inculpatul a recunoscut fapta, declarând că, în ziua respectivă, s-a deplasat la volanul autoturismului său, pe drumul agricol paralel cu calea ferată, luând asupra sa un topor, cu scopul de a sustrage cabluri. Anterior observase aceste cabluri trecând prin zonă întrucât făcuse araci pe lunca Trotușului.
A oprit autoturismul pe drumul din câmp, a mers la locul faptei și a secționat cablurile, după care le-a târât lângă autoturism, secționându-le în segmente mai scurte pentru a încăpea în portbagaj. Le-a pus în portbagaj, a pornit autoturismul, însă după câțiva metri s-a împotmolit în noroi. În momentul când a observat lumină și-a dat seama că a fost depistat, le-a luat din portbagaj și le-a ascuns sub o salcie, în vegetație, la distanța de cca. 17 m de autoturism.
Toporul l-a aruncat de asemenea în alt loc, în nămolul din vegetație.
A mai declarat că a solicitat sprijinul unui tractorist aflat la arat pentru a-l scoate autoturismul din noroi.
Inculpatul a indicat locul unde a ascuns cablurile, care au fost găsite și ridicate de poliție cu ocazia cercetării locului faptei.
Prin fapta sa inculpatul a prejudiciat două persoane juridice, respective S. C. CF G.-Divizia Instalații CT, care se constituie parte civilă cu suma de 5997,26 lei, constând în distrugerea și furtul segmentului de cablu semnalizare și S.C. Telecomunicații C.F.R. S.A., care se constituie parte civilă cu suma de 3583,61 lei, constând în distrugerea și furtul segmentului de cablu de telecomunicații.
Compania Națională Căi Ferate București, S. C. CF G. a comunicat că prin fapta inculpatului nu s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate.
Până în momentul remedierii celor două cabluri, în circulația trenurilor s-a înregistrat un total de 174 minute întârziere pentru 8 trenuri.
Instanța de fond a motivat că situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
Apărările inculpatului D. C. F.
În cursul urmăririi penale inculpatul a adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând în totalitate comiterea infracțiunii de furt calificat în formă, prevăzută de art. 208-209 alin. 1, lit. i și alin. 3 lit. f și h Cod penal.
În fața instanței inculpatul și-a reiterat poziția procesuală exprimată anterior, în sensul recunoașterii săvârșirii infracțiunii. Acesta a invocat prevederile art. 320/1 Cod proc. penală, recunoscându-și vinovăția și însușindu-și probele administrate la urmărirea penală, pe care nu le-a contestat.
Probe
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 320/1 Cod proc. penală, soluționarea cauzei s-a făcut fără administrarea de dovezi în cursul judecății. Au fost însușite fără rezerve probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: referat cu propunere de terminare a urmăririi penale; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto,declarații martori, adrese privind prejudicial și alte relații furnizate de părțile vătămate, declarația învinuitului și a inculpatului care a recunoscut fapta, procese-verbale de prezentare material de urmărire penală.
Inculpatul D. C. F., asistat de apărător ales a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori în circumstanțiere.
Deși legal citate, părțile civile nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și susține poziția și pentru a propune eventuale probe.
În drept
Instanța a apreciat că, în raport de probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale și de poziția procesuală de recunoaștere necondiționată adoptată de inculpatul D. C. F. în faza de judecată (când a invocat prevederile art. 320/1 Cod proc. penală), vinovăția acestuia este pe deplin probată. Nu subzistă nici un echivoc asupra veridicității aspectelor de fapt reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în condițiile în care acestea rezultă cu prisosință din probele administrate și nu au fost contestate.
Prima instanță a apreciat că fapta inculpatului D. C. F., care, în ziua de 12.04.2013, s-a deplasat între halta C. Căiuți și halta C. Bâlca, unde a secționat cu toporul și sustras segmente de cca . 10 metri de cablu utilizat la instalația de dirijare și semnalizare a traficului feroviar proprietatea S. C.R.E.I.R C F G. și S.C. TELECOMUNICAȚII C. S.A. G., cu scopul de a și le însuși pe nedrept, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208-209 al. 1, lit. i și al. 3 lit. f și h Cod penal.
Situația de fapt a fost reținută de instanță prin coroborarea declarației de recunoaștere totală a inculpatului cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale.
Furtul calificat, ca orice formă calificată a unei infracțiuni presupune realizarea conținutului legal al infracțiunii tip-furt în prezența unor împrejurări care ridică gradul de pericol social al faptei și care, din această cauză sunt prevăzute ca circumstanțe agravante.
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea de furt se poate realiza potrivit art.208 al.1 Cod penal printr-o acțiune de sustragere a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia.
Având în vedere că bunurile au fost sustrase prin efracție, instanța constată că în cauză s-a realizat și conținutul legal al infracțiunii de furt calificat prev. de art.209 al.1 lit. i C.P.
Totodată, se vor reține și dispozițiile prev. de art.209 al. 3 lit. f și h Cod penal având în vedere faptul că furtul privește categorii de bunuri speciale, respectiv instalații de dirijare și semnalizare a traficului feroviar și cabluri pentru telecomunicații.
Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediată este unul direct și poate fi dedus din însăși săvârșirea faptei.
Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză (declarații de recunoaștere inculpat, declarații martori, etc.) din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului D. C. F. în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, fiind dovedită existența infracțiunii, instanța va dispune antrenarea răspunderii penale a acestuia pentru infracțiunea reținută.
Instanța de fond a motivate că la individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum si criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social generic și concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. De asemenea, vor fi avute în vedere scopul pedepsei, așa cum este el prev. de art. 52 Cod Penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
S-a arătat că, în concret, instanța a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al unor asemenea fapte de furt calificat raportat la modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, așa cum a fost descrisă pe larg în declarații și faptul că inculpatul a fost surprins în flagrant. De asemenea, instanța s-a reținut că prin comiterea faptei s-a adus atingere relațiilor sociale patrimoniale, relații sociale a căror desfășurare normală este deosebit de importantă și că fapta sa a avut drept consecință tulburarea traficului feroviar, prin întârzierea unui număr de 5 trenuri timp de 149 minute.
Din examinarea fișei de cazier judiciar, s-a constatat că inculpatul nu a mai fost sancționat penal înainte de implicarea în acest dosar pentru infracțiuni împotriva patrimoniului sau pentru alte infracțiuni, este tânăr, implicat într-o relație de concubinaj cu martora B. O.-M., aceasta fiind însărcinată în luna a III-a și a manifestat regret față de fapta comisă. Din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar rezultă, de asemenea, că inculpatul este o persoană muncitoare, care lucrează ocazional la persoanele din comună și își întreține atât concubina cât și bunicii în casa cărora locuiește.
Instanța a reținut toate aceste aspecte și în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și a apreciat că devine oportun să dea eficiență art. 74 alin. 1 lit. a Cod Penal și să rețină în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă judiciară.
Instanța a apreciat, pentru motivele arătate în aliniatul precedent că, vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispozițiilor art. 52 Cod penal., este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și va face și aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, în ceea ce privește reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, ca urmare a judecării cauzei pe baza procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției și va face și aplicarea dispozițiilor art. 76 al. 1 lit. c Cod Penal ( pentru argumentele arătate mai sus ), prin reducerea limitei pedepsei sub minimul special, pentru că numai asemenea pedeapsă ar putea să atingă scopul preventive-educativ și sancționator al pedepsei.
Se va face aplicarea art. 64 lit. a, teza II și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază având în vedere cauza “S. și P. contra României “că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța reține că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpate a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.71 Cp- 64 lit. a teza a II-a lit.b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere Decizia I.C.C.J. nr. 74 din 5.11.2007 și cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei și consecințele grave ale acesteia, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile, se va constata că parțile vătămate S. C.R.E.I.R C F G. și S.C. TELECOMUNICAȚII C. S.A. G. s-au constituit părți civile în procesul penal în termenul prevăzut de lege,solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de bani, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Având în vedere și soluția ce va fi dată în latura penală a cauzei, instanța apreciază că sunt îndeplinite cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale și având în vedere și principiul disponibilității relativ la acțiunea civilă, respectiv angajamentul inculpatului de a achita despăgubirile civile solicitate ,in baza art. 14 si art. 346 C.pr.pen. instanța a admis aceste acțiuni civile și l-a obligat pe inculpat la plata integrală a sumelor solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute și prin avocat, hotărârea recurată a fost criticată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de multă înțelegere prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, limite reduse și așa, în conformitate cu dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, cu 1/3 și prin aplicarea unei pedepse de doar 2 (doi) ani închisoare.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii recurate făcută de instanța de fond, cu completările și, desigur, cu completările și corectivele care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția recurentului - inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, recurentul-inculpat a declarat în fața instanței de fond, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penal și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală.
În aceste condiții, instanța de control judiciar nu va mai analiza situația de fapt, care, așa cum se arăta mai sus, a fost corect reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de multă înțelegere prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, limite reduse și așa, în conformitate cu dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, cu 1/3 și prin aplicarea unei pedepse de doar 2 (doi) ani închisoare.
Desigur, față de faptul că sentința penală a fost recurată doar de inculpat, având în vedere principiul non reformatio in pejus, prevăzut și de art.385/8 alin.1 Cod procedură penală, Curtea nu poate înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea acestuia și, pe cale de consecință, nu poate majora cuantumul pedepsei principale aplicate, deoarece s-ar agrava situația inculpaților în propria sa cale de atac.
Așa cum este cunoscut, în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la individualizare judiciară a pedepselor, instanța trebuie să aibă în vedere prevederile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise, precum și persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Referitor la gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avut în vedere faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune de furt calificat, infracțiune comisă prin efracție, fapta constând în „sustragerea de instalații de siguranță și dirijare a traficului rutier, precum și cabluri de telecomunicații, infracțiune care se pedepsește cu închisoare de la 4 (patru) ani, la 18 (optsprezece) ani închisoare.
Curtea apreciază că nu se impunea reținerea în favoarea recurentului-inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, și pe cale de consecință nu trebuia coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșite, minimă redusă potrivit dispozițiilor legale.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, sau a altora asemănătoare, nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art.74 Cod penal, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.
Având în vedere gradul de pericol al infracțiunii săvârșite, urmările produse, dar cu deosebire care s-ar fi putut produce, prin punerea în primejdie a siguranței circulației pe calea ferată, cu consecințe dintre cele mai grave, inclusiv pierderea de vieți omenești și pagube materiale imense, Curtea constată că faptele comise de recurentul-inculpat au o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, se ajunge la o pedepse vădit disproporționate față de gravitatea faptelor, pedepse care nu-și atinge scopul preventiv-educativ, prevăzut de art.52 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art.52 alin.1 Cod penal, potrivit căruia: „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că scopul preventiv-educativ al pedepsei aplicate poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim privativ de libertate, așa cum corect a dispus și instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În temeiul art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, cu art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce, în continuare, din pedeapsa principală aplicată recurentului-inculpat perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentinței penale recurate, respectiv de la data de 03.06.2013, la zi.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat D. C. F. împotriva sentinței penale nr.324 din data de 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Onești.
În temeiul art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, cu art.art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce, în continuare, din pedeapsa principală aplicată recurentului-inculpat perioada executată prin arest preventiv, începând cu data pronunțării sentinței penale recurate, respectiv 03.06.2013, la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M.D. P.
S. A.
GREFIER,
M. D. B.
Red.sent.L.M.P.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat D.P.
B.M.D./2 ex.
29.08.2013
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 457/2013. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 29/2013. Curtea... → |
|---|
