Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 612/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 580/279/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 612
Ședința publică de la 31 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B.
JUDECĂTORI: A. S.
I. N. C.
GREFIER- S. G.
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de –E. C.- procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata B. A. M., părțile civile Z. E., Z. S. I.,Z. N. și asiguratorul S. DE A. AXA ASSIGURAZIONI SPA- prin mandatar S.C. AVUS INTERNAȚIONAL- BORKER DE A. REASIGURARE S.R.L. BUCUREȘTI, împotriva sentinței penale nr. 593 din 03.12. 2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față sau avut loc în ședința publică din 16.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 593/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul_ în temeiul art. 346 Cod procedură penală, combinat cu art. 14-15 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, raportat la art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, republicată s-a admis în parte acțiunea civilă, formulată de părțile civile Z. E. din Piatra N., .. 16, .. B, ., Z. S. I. din Piatra N., ., . și Z. N. din Piatra N., .. D 02, . și obligă pe asigurătorul pentru răspundere civilă delictuală S.C. AXA ASSICURAZIONI S.P.A. Milano, (reprezentată prin Avus International Broker de A. Reasigurare SRL, cu sediul în ., ., .-20, sector 4 București) la plata către părțile civile a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune materiale și la plata către fiecare dintre părțile civile a câte 150.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpata B. A. M. cu domiciliul ales în Piatra neamț, .. 11, . – la Cabinet Av. A. F., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a reținut următoarele
Prin rechizitoriul nr. 3817/P/2010 din 24. 06. 2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra N. a trimis în judecată pe inculpata B. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 din codul penal, constând în aceea că, în ziua de 23. 08. 2010, ora 9,45, în timp ce conducea autoturismul „Seat L.”, înmatriculat cu nr. DM-259-JW, pe bulevardul D. din Municipiul Piatra N., pe direcția de mers Piatra N. – B., la sensul giratoriu din zona „Alpha Bank”, de la intersecția B-dului D. cu . pierdut controlul asupra autoturismului și a pătruns pe trotuar, unde l-a accidentat mortal pe Z. P., în vârstă de 58 de ani, care se deplasa regulamentar.
Inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum s-a reținut în rechizitoriu, arătând că vrea să fie judecată în baza probelor administrate la urmărirea penală, pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă conform art. 320/1 alin. 7 din codul de procedură penală.
Moștenitorii victimei Z. P., Z. E., Z. S. I. și Z. N., s-au constituit părți civile, solicitând daune materiale și morale și administrarea unui probatoriu pentru dovedirea acestora.
Asigurătorul de răspundere civilă AXA ASSICURAZIONI S.P.A din Italia, a fost reprezentat în cursul judecării cauzei de către mandatarul desemnat S.C. AVUS INTERNAȚIONAL BROKER DE ASIGURAREA REASIGURARE S.R.L. București.
Prin sentința penală nr. 61/10 Februarie 2012 pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Piatra N., s-a dispus condamnarea inculpatei B. A. M. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 din codul penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 din codul de procedură penală. În baza art. 81 – 82 din codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată inculpatei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
Referitor la acțiunea civilă introdusă de moștenitorii victimei - Z. E., Z. S. I. și Z. N., având în vedere probatoriul solicitat spre administrare de acestea, cum rezolvarea pretențiilor civile ar provoca întârzierea soluționării acțiunii penale, în temeiul art. 347, raportat la art. 320/1 alin. 5 din codul de procedură penală, s-a dispus disjungerea acesteia, cauza fiind înregistrată sub nr. _ .
Înainte de citirea actului de sesizare, numiții Z. E. (soție supraviețuitoare), Z. S. I.( fiu) și Z. N. (fiică),s-au constituit părți civile împotriva inculpatei cu suma de 40.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și cu suma de câte 500.000 euro, fiecare, reprezentând daune morale (filele 48, 78, 79 dos._ ).
Pentru justificarea despăgubirilor solicitate cu titlu de daune materiale, părțile civile au menționat că în urma decesului tatălui, respectiv soțului lor, Z. P., au fost nevoiți să suporte cheltuieli de 40.000 lei pentru a cumpăra cele necesare înmormântării (coșciug, cruce, prosoape, costum, înmormântarea la biserică și remunerația preoților, îmbălsămarea și transportul cadavrului, alimente pentru parastase, concesiune loc de veci, potrivit obiceiului locului). Totodată, părțile civile au menționat că inculpata B. A. M. a achitat suma de 2000 lei despăgubiri civile părții civile Z. N..
În dovedirea daunelor materiale, părțile civile B. C. și B. M. au atașat următoarele înscrisuri: contract de concesiune, autorizație construcții funerare, chitanță nr._/24.08.2010, reprezentând contravaloare autopsie, chitanța nr. 2/26.08.2010 contravaloare construcție mormânt, chitanța nr. 2/26.08.2010, contravaloare servicii funerare, chitanța nr. 2754/02.10.2010, nr.85/23.02.2011, nr._/23.02.2011,nr. 495/26.02.2011, nr. 254/19.08.2011, nr.70/19.08.2011, nr._/21.08.2011 și nr._/21.08.2011 în dovedirea cheltuielilor privind mesele de pomenire și produsele alimentare pentru pomenire (filele 70-77 dos._ ), cheltuieli însumând 16.711,61 lei.
Totodată, au fost audiați martorii N. L., N. F. și S. M., sub aspectul completării probatoriului privind prejudiciul material suferit de părțile vătămate ( filele 33-35).
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit, părțile civile au precizat că victima a fost tatăl, respectiv soțul acestora, că era în vârstă de 58 de ani, era credincios, liniștit, nu consuma băuturi alcoolice, un bun familist, aflat în prag de pensionare.
Asigurătorul S.C. AXA ASSICURAZIONI SPA din Italia, prin mandatar S.C. AVUS INTERNAȚIONAL BROKER DE ASIGURAREA REASIGURARE S. R. L. – București a solicitat admiterea în parte a acțiunii civile, fiind de acord cu despăgubirea acestora prin acordarea a câte 50.000 lei pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului în ceea ce privește acțiunea civilă formulată împotriva inculpatei, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul cert (cuantumul a fost stabilit cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acțiunea civilă chiar și atunci când este alăturată acțiunii penale) și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția inculpatei sub forma culpei fără previziune.
1. Fapta ilicită a inculpatei constă în aceea că în ziua de 23. 08. 2010; ora 9, 45, în timp ce conducea autoturismul „Seat L.”, cu nr. DM-259-JW, în sensul giratoriu din intersecția B-dului D. cu . Municipiul Piatra N., circulând spre B., nu a acordat prioritate de trecere autoturismului Dacia, cu nr._, pătruns în sensul giratoriu și care se deplasa tot spre B. și, virând spre dreapta, cu frânare, a pierdut controlul autovehiculului, intrând pe trotuar, unde l-a accidentat mortal pe numitul Z. P., care se deplasa regulamentar.
Fapta ilicită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 din codul penal și este dovedită cu: procesul verbal de cercetare la fața locului din 23. 08. 2010, planșele fotografice, schița întocmită la fața locului, raportul de expertiză tehnică auto A., actele medico legale, declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală și recunoașterea inculpatei.
Moartea victimei s-a produs în aceeași zi, la ora 10 și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu fractură cominutivă de boltă și bază craniană; produs prin lovirea cu autoturismul condus de inculpată (a se vedea raportul de constatare medico legală de la filele 32- 33 din dosarul de urmărire penală).
2. Existența unui prejudiciu
Instanța a reținut că prin prejudiciu se înțelege efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite de către o altă persoană. Totodată, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert. De asemenea, este cert prejudiciul viitor, care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind, astfel, susceptibil de evaluare, spre deosebire de prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine și deci nu poate justifica acordarea de despăgubiri.
Sub aspectul prejudiciului material, instanța a reținut că acesta constă din sumele de bani pe care cele trei părți civile au fost nevoite să le cheltuiască pentru organizarea ritualurilor de înmormântare și comemorare a victimei din prezenta cauză.
În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța a reținut că acesta decurge din traumele psihice suferite de către părțile civile, ca urmare a pierderii tatălui, respectiv soțului, în vârstă de 58 de ani, care au afectat în mod negativ participarea părților civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația lor anterior vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatei.
În privința reparării prejudiciului, instanța a reținut că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), atât pentru prejudiciile previzibile, cât și pentru cele neprevizibile, conform art. 1084 și 1085 C.civ.
Cu privire la întinderea despăgubirilor la care părțile civile sunt îndrituite, instanța reamintește că la producerea accidentului care a avut loc în data de 23.08.2010, victima Z. P. nu a avut nici cea mai mică vină, inculpatei B. A. M. revenindu-i în întregime culpa în săvârșirea infracțiunii (faptei ilicite).
La stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele prejudiciate și asigurători, în cazul decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea.
În privința cheltuielilor de înmormântare, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase instanța a reținut mai întâi înscrisurile pe care le-au depus părțile civile, respectiv contract de concesiune, autorizație construcții funerare, chitanță nr._/24.08.2010, reprezentând contravaloare autopsie, chitanța nr. 2/26.08.2010 contravaloare construcție mormânt, chitanța nr. 2/26.08.2010, contravaloare servicii funerare, chitanța nr. 2754/02.10.2010, nr.85/23.02.2011, nr._/23.02.2011,nr. 495/26.02.2011, nr. 254/19.08.2011, nr.70/19.08.2011, nr._/21.08.2011 și nr._/21.08.2011 în dovedirea cheltuielilor privind mesele de pomenire și produsele alimentare pentru pomenire (filele 70-77 dos._ ), cheltuieli însumând 16.711,61 lei.
Pe de altă parte, instanța a reținut că prezentarea de către părțile civile a unor înscrisuri doveditoare pentru toate cheltuielile pe care le-au realizat cu ocazia înmormântării, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, ar reprezenta o obligație excesivă și disproporționată în sarcina acestora. Or, în condițiile pierderii tatălui/soțului, care a provocat o durere incomensurabilă celor trei părți civile, apare ca nejustificată și nerezonabilă obligația acestora de a face dovada cheltuielilor pe care le-au ocazionat numai prin înscrisuri.
De altfel, înmormântarea la biserică, remunerarea preoților, realizarea parastaselor reprezintă tradiții recunoscute pentru comemorarea și cinstirea persoanelor decedate, constituind totodată fapte notorii pentru un popor creștin ortodox, cum este cel român.
De asemenea, pentru sumele de bani reprezentând înmormântarea la Biserică, remunerația preoților, conform obiceiului în cazul de față, de regulă nu se eliberează documente justificative, astfel încât părțile civile se află în imposibilitate obiectivă de a procura un înscris care să constate aceste cheltuieli, motiv pentru care instanța a avut în vedere depozițiile martorilor audiați sub acest aspect.
Astfel, din declarația martorului S. M., vecină de cca 30 de ani cu familia victimei, reiese că părțile civile au împrumutat bani pentru organizarea înmormântării, dat fiind că nu erau pregătiți pentru un astfel de eveniment, dat fiind că ,, victima se pregătea de pensionare, nu de înmormântare”, că pomenirile făcute la 7 și respectiv 40 de zile s-au desfășurat la domiciliul părții civile Z. E., iar celelalte la hotel Ceahlău .
De asemenea, din declarațiile martorului N. L., colegă de serviciu cu victima în perioada 1983-2005, rezultă că la înmormântarea victimei au participat un mare număr de persoane (cca 100 persoane), în vreme ce pentru alimentele necesare organizării praznicului de la înmormântare familia victimei a cheltuit aproximativ suma de 7000 lei, iar praznicul de înmormântare și pomenirile de la un an și doi ani au avut loc la hotel Ceahlău declarații ce se coroborează în acest sens și cu ale martorei N. F..
Instanța, luând în considerare toate aspectele de fapt, astfel cum au fost reținute, apreciază că părțile civile au făcut dovada parțială a daunelor materiale pe care le-au suportat, respectiv suma de 30.000 lei.
Daunele morale: Instanța a constatat că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.
Este adevărat că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri fizice și/sau psihice, întrucât plata unei sume de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacții. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o indemnitate cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite. De aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.
Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora. Spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea civilă, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Astfel, consecințele negative suferite de cele trei părți civile, în plan psihic și afectiv, prin pierderea unei persoane atât de dragi și apropiate sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit și totodată notorie suferința provocată de pierderea unui ascendent de gradul I, respectiv a soțului.
Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viață, valoare fundamentală garantată de art. 21 alin. 1 din Constituția României și protejat prin lege, conform art. 2 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Statuând în echitate, instanța apreciază că suma de câte 150.000 lei pentru fiecare dintre cele trei părți civile, reprezentând daune morale, solicitată de către părțile civile apare ca fiind rezonabilă și justificată, nefiind excesivă.
3. Existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu
În cauză, prejudiciul suferit de părțile civile, sub ambele aspecte, material și moral, este consecința directă și necondiționată a faptei ilicite comise de către inculpată, astfel încât această condiție este îndeplinită fără urmă de îndoială.
4. Existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul
Având în vedere că vinovăția inculpatei a fost analizată și constatată în hotărâre instanței privind latura penală a cauzei, rezultă că și această condiție este îndeplinită.
În ceea ce privește persoana care va fi obligată la plata acestor daune, instanța a reținut următoarele: La momentul producerii accidentului soldat cu decesul numitului Z. P. autovehiculul cu nr. de înmatriculare OM-259-JW condus de inculpată, era asigurat de răspundere civilă delictuală, în baza poliței de asigurare tip carte verde emisă de asigurătorul S.C. AXA ASSICURAZIONI SpA din Italia.
Dintr-o abordare sistematică a dispozițiilor Capitolului 3 al Legii nr. 136/1995, referitor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (art. 48-59), se deduce că răspunderea civilă contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor cuvenite persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, ori avarierea sau distrugerea de bunuri, are un caracter prioritar în raport cu răspunderea civilă delictuală a celui asigurat de răspundere civilă în temeiul unui contract de asigurare. Astfel, atunci când, în lipsa unei convenții între asigurat, asigurător și persoana păgubită, se pune problema stabilirii despăgubirilor pe calea unei hotărâri judecătorești, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate produse pe teritoriul României se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia și numai în subsidiar și în mod excepțional, dacă întinderea răspunderii asigurătorului, determinată în conformitate cu clauzele contractului de asigurare și cu normele speciale care stabilesc limita maximă a despăgubirilor de asigurare, excede nivelul despăgubirilor stabilite de instanță ca fiind dovedite și cuvenite, poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru diferența dintre limita maximă a despăgubirilor de asigurare, stabilită prin Ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și nivelul despăgubirilor în concret determinat de instanță.
În consecință, pentru motivele de fapt și de drept invocate, în temeiul art. 346 Cod procedură penală, combinat cu art. 14-15 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, raportat la art. 54 alin. 1 și art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, republicată a admis în parte acțiunea civilă, formulată de părțile civile Z. E., Z. S. I. și Z. N. și a fost obligat asigurătorul pentru răspundere civilă delictuală S.C. AXA ASSICURAZIONI S.P.A. Milano, (reprezentată prin Avus International Broker de A. Reasigurare SRL, cu sediul în ., ., .-20, sector 4 București) la plata către părțile civile a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune materiale și la plata către fiecare dintre părțile civile a câte 150.000 lei reprezentând daune morale.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, apreciind că inculpatei îi revine în întregime culpa procesuală în cauză, a obligat pe inculpata B. A. M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, părțile civile Z. E., Z. N. și Z. S. I., asigurătorul S.C. AXA ASSICURAZIONI S.P.A. Milano, (reprezentată prin . de A. Reasigurare SRL) și inculpata B. A. M., motivele fiind expuse pe larg în preambulul deciziei, astfel că nu vor mai fi reluat ci numai analizate.
Examinând recursul declarat în cauză, împotriva sentinței instanței de fond,în raport cu motivele invocate,precum și din oficiu în limitele prev. de art. art. 3859 alin. (3)C. proc. pen., Curtea apreciază că este fondat doar în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile având în vedere următoarele motive.
În ceea ce privește daunele materiale, Curtea reține următoarele:
Conform art. 998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pentru prejudiciul cauzat prin imprudența sau neglijența sa.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală este necesar a fi întrunite următoarele condiții: existența faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
În privința reparării prejudiciului, instanța reține că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans), atât pentru prejudiciile previzibile, cât și pentru cele neprevizibile.
Instanța de fond a stabilit în mod corect că părțile civile Z. E., Z. N. și Z. S. I. au suferit prejudicii materiale certe, actuale și încă neacoperite, constând în contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a celor ocazionate de praznicele ulterioare efectuate până în prezent.
Părțile civile au produs înscrisuri doar pentru suma de 16 711,61 lei, restul pretențiilor acordate de instanța de fond fiind dovedite cu declarațiile martorilor S. M., N. L. și N. F..
Având în vedere probele administrate în cauză, curtea, în acord cu instanța de fond, apreciază că părțile civile au făcut dovada parțială a daunelor materiale, suma de_ de lei apărând ca fiind într-un cuantum rezonabil neimpunându-se majorarea acestora.
Cu privire la daunele morale, Curtea reține următoarele
Prejudiciile cauzate unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic și material impun și recomandă acordarea de daune morale și materiale. Normele eticii și echității interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc. Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale victimei, cum ar fi asigurarea unei locuințe adecvate și mobilitățile corespunzătoare, pentru o persoană condamnată la izolare ca urmare a infirmității pricinuite prin fapta ilicită.
Dauna morală a fost denumită pe rând în doctrina dreptului „orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane” sau „prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morale pe care le resimte victima”
Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare bănească. Astfel sunt: moartea, atingerile aduse integrității fizice, sănătății sau altor atribute ale personalității, cum ar fi, spre pildă, onoarea și reputația. Asemenea prejudicii nu exclud, în mod necesar, cauzarea lor prin contact corporal. De pildă, durerea suferită de pe urma unei răniri sau loviri este un prejudiciu moral.
Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură patrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.
Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, „creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.
Astfel, trebuie avut în vedere consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, dar în același timp nu poate să ducă la o îmbogățire fără justă cauză a victimei, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.
Prejudiciile suferite de către recurentele-părți civile prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial sunt de natură morală, astfel încât despăgubirile morale pe care instanța le acordă, nu reprezintă o modalitate de repunere în situația anterioară săvârșirii faptei, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valorile de care a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimțit impactul decesului victimei și a accidentului în viața obișnuită.
Față de toate aceste considerații teoretice, instanța de recurs apreciază că suma de 150.000 lei, fiecare este nerezonabilă, justificându-se diminuarea acesteia la suma de 60.000 lei, fiecare, apreciată ca fiind proporțională, adecvată, suficientă, în raport cu traumele produse, consecințele psihice, valorile lezate, gradul de percepție al acestora
Așa fiind, curtea în temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, va respinge ca nefondate recursurile formulat de părțile civile Z. E., Z. N. și Z. S. I.
În baza art. 192 alin. 2 cpp va obliga părțile civile la plata a câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Va admite recursurile formulate de inculpata Bejen A. M. și asigurătorul S.C. AXA ASSICURAZIONI S.P.A. Milano, (reprezentată prin . de A. Reasigurare SRL.
În temeiul art. 385/ 15 pct. 2 lit. d Cod Procedură Penală va casa în parte sentința penală atacată cu privire la cuantumul despăgubirile morale acordate părților civile și rejudecând;
Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile Z. E., Z. N. și Z. S. I. de la 150.000 lei fiecare la 60.000 lei fiecare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În temeiul art.385/15 pct. 1 lit. „b” Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile formulat de părțile civile Z. E., Z. N. și Z. S. I. împotriva sent. pen. 593/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 cpp obligă părțile civile la plata a câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. Admite recursurile formulate de inculpata Bejen A. M. și asigurătorul S.C. AXA ASSICURAZIONI S.P.A. Milano, (reprezentată prin . de A. Reasigurare SRL împotriva aceleași sentințe penale.
În temeiul art. 385/ 15 pct. 2 lit. d Cod Procedură Penală casează în parte sentința penală atacată cu privire la cuantumul despăgubirile morale acordate părților civile și rejudecând;
Reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile Z. E., Z. N. și Z. S. I. de la 150.000 lei fiecare la 60.000 lei fiecare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 al. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 31.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. B. A. S.
I. N. C.
GREFIER
S. G.
Red. sent. f. A. I
Red. dec. rec. I.N.C.
Tehnored. S.G./ 20.06.2013/ 3 EX
| ← Contestaţie. Plângere cu privire la măsurile asigurătorii.... | Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 186/2013.... → |
|---|
