Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 597/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 5253/260/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 597
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 30 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. M. - judecător
JUDECĂTORI - C. C.
- M. A. A.
GREFIER – S. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL
reprezentat de procuror P. V.
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul L. I., împotriva sentinței penale nr.29 din 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurent-inculpat avocat C. L. în substituire pentru avocat Corfus Deluța, apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentantul parchetului, pe rând, nu au avut alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea, a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat C. L. având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, care vizează redozarea pedepsei aplicate și pe fond să se dispună reducerea pedepsei având în vedere că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, chiar dacă este recidivist. Instanța de fond, a aplicat un spor de 6 luni ceea ce este exagerat față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Depune la dosar referatul privind plata onorariului în sumă de 200 lei în contul avocatului titular Corfus Deluța din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat favorabil de instanță.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, a susținut că instanța de fond la aplicarea pedepsei a ținut seama de prevederile art. 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persistența infracțională, persoana inculpatului, starea de recidivă și de prevederile art. 3201 Cod procedură penală.
Apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
P. sentința penală nr. 29 din 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul penal nr._ s-a dispus în baza art.208 alin.1 Cod pen. rap. la art.209 alin.1 lit.g și i Cod pen., cu aplicarea art.41 al.2 și art.37 lit.a Cod pen. și cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod proc. pen., condamnarea inculpatului L. I., fiul lui F. și V., născut la data de 27.11.1981 în oras Comănești, jud. Bacău, jud. Bacău, domiciliat în com. Agăș, ., CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii generale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist condamnatoriu, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat in formă continuată.
In baza art.61 al.1 Cod pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicate acestuia prin sentința penală nr.193/22.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 6.03.2012, pedeapsă rezultată in urma contopirii pedepsei de 4 ani inchisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.488/3.12.2009 a Judecătoriei Moinești, pronunțată in dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 29.12.2008 cu pedeapsa de un an inchisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.1788/2009 – Registru general nr.1572/2009 – emisă de Tribunalul ordinar din Milano, irevocabilă la data de 22.05.2009.
S-a contopit pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății in prezenta cauză cu restul de pedeapsă de 378 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani inchisoare aplicată prin sentința penală nr.193/22.02.2012 a Judecătoriei Tulcea și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare de 3 ani inchisoare la care a aplicat un spor de 6 luni inchisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni inchisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata și in condițiile prevăzute de art.71 alin.2,3 C. pen.
S-a luat act că părțile vătămate A. M. și P. O. nu s-au constituit părți civile in cauză, prejudiciul cauzat fiind integral recuperat.
În baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, in faza de judecată, ce a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești nr.1777/P/2012 din 29.10.2012, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, raportat la art.209 al.1 lit.g,i C. pen., cu aplicarea art.37 lit.b și art.41 al.2 Cod pen.
S-a reținut in actul de sesizare că, in baza aceleiași rezoluții infracționale, in noaptea de 25/26.06.2012 a pătruns prin efracție in locuința părții vătămate A. M. de unde a sustras un televizor color marca Crown, un covor persan și veselă, bunuri in valoare de 500 de lei, prejudiciu parțial recuperat, iar in noaptea de 27/28.06.2012 a pătruns prin efracție in locuința părții vătămate P. O. cu intenția de a sustrage bunuri.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 7.11.2012 sub numărul_ .
La termenul de judecată din data de 24.01.2012, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.320¹ Cod proc. pen., declarând că recunoaște comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecată și dorește ca judecarea cauzei să se facă doar in baza probelor administrate in cursul urmăririi penale, declarațiile scrise ale acestuia in acest sens fiind atașate la dosarul cauzei.
Instanța a constatat că in cauză sunt aplicabile prevederile art.320¹ Cod proc. pen. și a dispus ca judecarea cauzei să se facă in baza probelor administrate in cursul urmăririi penale, nemaiprocedând la efectuarea cercetării judecătorești.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale și ținând seama de declarația inculpatului, dată in fața instanței, de recunoaștere a faptei reținute in sarcina sa prin actul de sesizare, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
In noaptea de 25/26.06.2012, fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul L. I. a pătruns prin escaladarea unui zid in curtea locuinței părții vătămate A. M. din satul Goioasa, ., despre care știa că nu este locuită, partea vătămată locuind in orașul Comănești. Apoi, inculpatul a spart geamul ușii de acces și a pătruns in locuință de unde a sustras un televizor marca Crown, un covor persan și veselă, bunuri pe care le-a dus la locuința sa din același . 27.06.2012, inculpatul s-a deplasat la magazinul martorei B. M. din satul Preluci, .-a oferit spre vânzare vesela sustrasă din locuința părții vătămate.
In noaptea de 27/28.06.2012, inculpatul a consumat băuturi alcoolice și după lăsarea intunericului s-a deplasat la locuința părții vătămate P. O., care era nelocuită, acesta având domiciliul in satul Preluci. Folosind un mod de operare similar cu cel din noaptea precedentă, inculpatul a pătruns in locuință unde a ravășit bunurile din imobil, insă negasind lucruri de valoare, nu și-a insușit nimic. Inculpatul s-a odihnit pe un pat din locuință cca o oră, după ce in prealabil a mai consumat băuturi alcoolice dintru-un pet pe care l-a abandonat lângă scările din interior, după care s-a deplasat la locuința sa.
Fiind sesizate despre săvârșirea infracțiunii, organele de poliție s-au deplasat in data de 27.06.2012 la locuința inculpatului, prilej cu care acesta a recunoscut fapta și a predat de bunăvoie televizorul marca Crown și covorul persan, sustrase din locuința părții vătămate. Aceste bunuri au fost predate părții vătămate, pe bază de dovadă, ocazie cu care aceasta a precizat că bunurile respective i-au fost sustrase in noaptea de 25/26.06.2012 din locuința pe care o deține in .> Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, descriind in mod amănunțit modul in care a desfășurat activitatea infracțională.
La data de 22.09.2012, cu ocazia reconstituirii la fața locului, de bunăvoie, in prezența martorului asistent D. G., inculpatul a indicat succesiunea activităților pe care le-a intreprins la locuința părților vătămate A. M. și P. O., ambele imobile fiind nelocuite și apropiate una față de cealaltă.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor audiați in cauză.
Fiind audiată, martora B. M., a declarat că in data de 27.06.2012 ora 9,00, in incinta magazinului mixt II B. din satul Preluci, pe care il administrează, a intrat inculpatul care avea asupra lui o plasă de rafie in care se aflau obiecte de artizanat (bibelouri) și veselă pe care le oferea spre vânzare. In acel moment se aflau in magazin mai mulți clienți care au afirmat că bunurile respective erau furate din locuința părții vătămate A. M..
În drept, fapta inculpatului L. I. care, in baza aceleiași rezoluții infracționale, in noaptea de 25/26.06.2012 a pătruns prin efracție in locuința părții vătămate A. M. de unde a sustras un televizor color marca Crown, un covor persan și veselă, bunuri in valoare de 500 de lei, prejudiciu recuperat, iar, in noaptea de 27/28.06.2012, a pătruns prin efracție in locuința părții vătămate P. O. cu intenția de a sustrage bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat in formă continuată, prevăzută de art.209 al.1 lit.g,i C. pen., cu aplicarea art.37 lit.a și art.41 al.2 Cod pen.
Întrucât din probatoriul administrat in cauză rezultă că fapta inculpatului există, constituie infracțiune și a fost comisă de acesta cu vinovăție, și anume cu intenție directă, în temeiul art.345 alin.2 din C.p.p., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.209 al.1 lit.g,i C. pen., cu aplicarea art.37 lit.a și art.41 al.2 Cod pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, precum și la stabilirea cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 C. pen., și anume gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta se află in stare de recidivă postcondamnatorie, in raport cu pedeapsa de 4 ani inchisoare aplicate acestuia prin sentința penală nr.193/22.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 6.03.2012, pedeapsă rezultată in urma contopirii pedepsei de 4 ani inchisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.488/3.12.2009 a Judecătoriei Moinești, pronunțată in dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 29.12.2008 cu pedeapsa de un an inchisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.1788/2009 – Registru general nr.1572/2009 – emisă de Tribunalul ordinar din Milano, irevocabilă la data de 22.05.2009., rezultând o pedeapsă de 4 ani și 6 luni inchisoare. A fost arestat la 26.02.2004 și liberat condiționat la 12.12.2006, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 576 de zile.
Tot cu privire la conduita inculpatului, instanța a luat in considerare și că acesta a suferit in trecut mai multe condamnări penale, precum și faptul că, deși in data de 27.06.2012 a recunoscut furtul din locuința părții vătămate A. M. și a predat o parte din bunurile sustrase organelor de poliție, in noaptea următoare și-a reluat activitatea infracțională, pătrunzând in locuința părții vătămate P. O..
Instanța a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă la data de 27.06.2012, in timpul liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.193/22.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, susmenționată. După liberarea condiționată inculpatul a continuat să eludeze legea penală, comițând alte fapte de furt, ceea ce relevă că acesta are un comportament infracțional bine structurat, făcându-și o îndeletnicire din încălcarea normei penale.
Ținând seama de aceste aspecte, precum și de celelalte elemente de individualizare, instanța a considerat că pentru atingerea scopului pedepsei prevăzute de art.52 din C.pen., se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii, orientată spre minimul special, redus cu o treime prin aplicarea art.320.1 al.7 Cod proc. pen., in concret pedeapsa de 3 ani inchisoare.
Având in vedere natura și gravitatea faptei reținute in sarcina inculpatului, precum și datele ce caracterizează persoana acestuia, in baza art.61 al.1 Cod pen., instanța a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani inchisoare aplicate acestuia prin sentința penală nr.193/22.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la 6.03.2012, pedeapsă rezultată in urma contopirii pedepsei de 4 ani inchisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr.488/3.12.2009 a Judecătoriei Moinești, pronunțată in dosarul nr._, definitivă prin neapelare la 29.12.2008 cu pedeapsa de un an inchisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.1788/2009 – Registru general nr.1572/2009 – emisă de Tribunalul ordinar din Milano, irevocabilă la data de 22.05.2009.
S-a contopit pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicată inculpatului pentru fapta dedusă judecății in prezenta cauză cu restul de pedeapsă de 378 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani inchisoare aplicată prin sentința penală nr.193/22.02.2012 a Judecătoriei Tulcea și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare de 3 ani inchisoare la care a aplicat un spor de 6 luni inchisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni inchisoare.
Ținând seama de dispozițiile art.81al.1 lit.b și art.861 al.1 lit.b Cod pen., urmează ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa de 3 ani și 6 luni inchisoare, ce i s-a aplicat in cauză, reeducarea inculpatului și funcția preventivă a pedepsei, atât in ceea ce privește prevenția specială, cât și cea generală, putându-se realiza numai prin privarea de libertate a acestuia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, se reține că natura faptei săvârșite conduce la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din C.pen., cu excepția dreptului de a alege.
In ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că părțile vătămate A. M. și P. O. nu s-au constituit părți civile in cauză, prejudiciul cauzat fiind integral recuperat.
Reținându-se culpa procesuală a inculpatului prin darea unor soluții de condamnare, in baza art. 191 alin.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, in faza de judecată, ce a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitându-se prin apărător micșorarea pedepsei aplicate, față de poziția procesuală de recunoaștere .
Procedând la verificarea sentinței recurate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea apreciază în sensul netemeiniciei recursului .
Se reține astfel că, într- adevăr, inculpatul și - a recunoscut vinovăția cu privire la faptele reținută în actul de sesizare al instanței.
Această împrejurare a fost însă deja avută în vedere de către prima instanță, prin aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului prin dispozițiile art. 320 ind.1 C .p .p . în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. În condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentei judecăți în stare de recidivă, iar poziția sa procesuală a fost deja avută în vedere prin aplicarea unui tratament sancționator favorabil, în cauză nu pot fi reținute și circumstanțe atenuante față de recurent.
P. urmare aspectului invocat de către recurent în recurs, respectiv recunoașterea, a fost deja avut în vedere de către prima instanță, cu consecința aplicării unei pedepse orientată spre minimul special, astfel cum a fost redus cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p.
În aceste condiții apare evident faptul că o nouă reducere a pedepsei nu ar fi conformă cu atingerea scopului educativ – preventiv al pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de art. 52 al. 1 C .p, la formarea acestei convingeri contribuind și împrejurarea că inculpatul posedă antecedente penale pentru fapte similare.
Desigur, împrejurarea că inculpatul și-a recunoscut vinovăția în condițiile art. 320 ind. 1 C .p .p . nu exclude reținerea în favoarea acestuia și a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c C .p ., la aprecierea asupra incidenței asupra acesteia urmând a se avea în vedere comportamentul inculpatului pe întreg parcursul procesului penal, precum și cooperarea acestuia cu organele judiciare, stăruința pentru recuperarea prejudiciului, așadar un ansamblu de circumstanțe ce excede procedurii recunoașterii vinovăției în condițiile art. 320 ind. 1 C .p .p . și care trebuie apreciat de către instanțe în concret, cu privire la speța dedusă judecății.
Tocmai în sensul celor mai sus menționate s-a pronunțat Î.C.C.J. prin decizia penală nr. 754/15.03.2012 prin care s-a arătat că „În cazul aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului, dintre cele prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. c) C .pen
Se reține, în consecință, că hotărârea recurată nu evidențiază motive de casare care să poată fi luate în considerare, atât cu privire la aspectele invocate de inculpat cât și din oficiu, impunându-se respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C .p .p . respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat L. I. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul penal nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2 C .p .p . obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. M. C. C.
M. A. A.
GREFIER,
S. G.
Red. s.p.- V.M.
Red.d.r. – M.A.A.
Tehnored. SG – 2 ex.
11.06.2013
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 159/2013. Curtea... → |
|---|
