Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 102/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 3014/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 102
Ședința publică din 14.06. 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. C.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: P. E.
*********************************************
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău - a fost reprezentat legal de D. R.– procuror.
Pe rol pronunțarea apelurilor declarate de inculpații R. D. și S. M. împotriva sentinței penale nr.16/D din 25.01.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 04.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin sentința penală 16/D din 25.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul_ s-a dispus următoarele:
Condamnarea inculpatei S. M., fiica lui V. si M., născută la data de 30.04.1969 in Bacău, domiciliată in Bacău, ., CNP-_; pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 9 ani închisoare și de 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a –II- a și lit. b Cod penal.
În baza art.36 alin.2 Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani și 9 luni și 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.431/ din 13.02.2008 a JUDECĂTORULUI PENTRU AUDIERI PRELIMINARE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DIN TORINO, așa cum a fost recunoscută prin sentința penală nr.368 / 04 octombrie 2011 a CURȚII DE APEL BUCUREȘTI, definitivă la 24.08.2010, în pedeapsa cea mai grea ;
PEDEAPSĂ DE EXECUTAT: 9 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a –II- a și lit.b Cod penal.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 13 octombrie 2006 la zi.
S-a constatat că inculpata este arestată în Italia - Casa Circondariale di Vigevano.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a –II- a și lit. b Cod penal.
În baza art. 19 alin. 1 din Legea nr. 678/ 2001 coroborat cu art. 118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpații R. D. și S. M. suma de câte 32.955 euro (65.910 :2).
În baza art. 14, 346 Cod pr. penală s-a luat act că victimele M. N. E., N. MHAELA și L. M. M., nu au pretenții civile în cauză .
S-a luat act pretențiile formulate de victima L. A. B. privind plata de despăgubiri civile.
Au fost obligați în solidar pe inculpații R. D. și S. M. la plata sumei de 1.000 lei daune morale către victima L. A. B. .
Anulează mandatul de executare nr. 402 / 06 decembrie 2011 emis în baza sentinței penale nr. 368 din 04. 10 .2011 a CURȚII DE APEL BUCUREȘTI și dispune emiterea de noi forme, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători din oficiu.
În baza art. 191 Cod pr. Penală a fost obligată inculpata S. M. la plata sumei de 10.200 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriu nr. 104/P/ 17 .06 2010 al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
1. R. D., fiul lui V. si M., născut la data de_ in Bacău, domiciliat în Bacău, ., jud. Bacău, CNP -_, cetățean român, studii medii, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., constând în acea că: în perioada 2005-2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a racolat prin înșelăciune, respectiv prin promisiuni mincinoase în legătură cu obținerea unui loc de muncă decent în străinătate, victimele L. A. B., M. N. E., N. MHAELA ȘI L. M. M., pe care le-a transportat sau transferat în Italia, unde le-a cazat, împreună cu înv. S. M. și prin acte de constrângere le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor.
2. S. M., fiica lui V. si M., născută la data de 30.04.1969 in Bacău, domiciliată in Bacău, ., CNP-_;
pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea 678/2002 cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen, Constând în aceea că:în perioada 2004 -2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cazat în Italia, în orașul Torino, victimele L. A. B., M. N. E., N. MHAELA ȘI L. M. M., racolate prin înșelăciune de concubinul său, înv. R. D., și, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor;
II - Încetarea urmăririi penale față de înv. R. D. și S. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 al.2 C.pen., pentru faptele de trafic de persoane comise în dauna părților vătămate V. A. M. și D. M., întrucât inc. au fost condamnați pentru aceste fapte de către autoritățile italiene, prin sentința din data de 13-02-2008 a Tribunalului GUP Torino, rămasă definitivă prin sentința nr. 16/10-12-2008 a Curții de Apel a Tribunalului din Torino, Italia – recunoscută pe cale incidentală în cursul urmăririi penale.
III - Scoaterea de sub urmărire penală a înv. N. C. și înv. D. A. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea 678/2001 modif., pentru fapta de trafic de persoane comisă în dauna părții vătămate V. A. M., întrucât din cercetări a rezultat că fapta nu există.
Prezent în instanță inculpatul R. D. în conformitate cu art. 320 ind.1 alin. 7 Cod pr. penală ,așa cum a fost modificată prin Legea nr. 202/ 2010, la termenul de judecată, din data de 08 MAI 2012, a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestuia. Inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe.
Pe cale de consecință, instanța de judecată PRIN SENTINȚA PENALĂ NR.127/D/16.05.2012 pronunțată în dosarul nr._ a dispus condamnarea inculpatului R. D., fiul lui V. si M., născut la data de_ in Bacău, domiciliat în Bacău, ., jud. Bacău, CNP -_, cetățean român, studii medii, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod pen și a prev. art. 320 ind. 1 Cod pr. penală, la pedeapsa de 9 ani închisoare și de 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II- a și lit. b Cod penal
În baza art. 36 alin. 2 Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală din 13 .02. 2008 a JUDECĂTORULUI PENTRU AUDIERI PRELIMINARE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL din TORINO, așa cum a fost recunoscută prin sentința penală nr.126 din 07.05.2010 a CURȚII DE APEL BUCUREȘTI definitivă la 24.08.2010, în pedeapsa cea mai grea ;
PEDEAPSĂ DE EXECUTAT: 9 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a teza a II a și lit b cod penal
S –a disjuns cauza privind pe inculpata S. M. și latura civilă a cauzei pentru ambii inculpați, cât și cu privire la aplicarea prev. art .118 Cod penal, tot pentru ambii inculpați.
Din actele și lucrările dosarului ,privind pe inculpata S. M., instanța reține următoarele:
1. În toamna anului 2004, inculpatul R. D., zis „G.” a contactat-o și racolat-o pe partea vătămată L. A. B., din ., prin intermediul mătușii acesteia R. Doinița, promițându-i obținerea unui loc de muncă decent în orașul Torino din Italia și ajutor în ceea ce privește cazarea.
Partea vătămată L. A. B. s-a deplasat în Italia cu autocarul, cheltuielile de transport fiind suportate de mătușa sa R. Doinița.
Ajungând la Torino, aceasta a fost cazată de inculpatul R. D. la locuința sa, inculpatul promițându-i că o va ajuta să lucreze ca menajeră la o persoană în vârstă și va suporta cheltuielile de cazare până în momentul angajării.
După aproximativ o săptămână de la venirea în Italia, partea vătămată L. A. B. a fost obligată de inc. R. D. și S. M. (care se afla în Italia) să practice prostituția la stradă, în beneficiul inculpatului, fiind amenințată că va fi scoasă în stradă dacă nu își achită datoriile pentru cazare.
Având în vedere că nu avea nici un ban să se întoarcă în țară și nici un sprijin de la alte persoane, partea vătămată a acceptat să practice prostituția în folosul inculpaților R. D. și S. M. o perioadă de aproximativ 2 luni de zile.
În această perioadă partea vătămată a practicat prostituția la stradă, fiind însoțită zilnic de inc. R. D. și S. M., care au supravegheat-o permanent și au amenințat-o ca nu cumva să ascundă bani și să fugă de la ei.
La începutul lunii noiembrie 2004, profitând de faptul că R. D. și N. C. i-au comunicat că au de gând să facă o vizită în România, partea vătămată i-a rugat să o ia și pe ea, promițându-le că va reveni cu ei în Italia în vederea practicării prostituției.
După ce au ajuns în țară, partea vătămată a refuzat să mai ia legătura cu inc.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1700 euro daune materiale, 700 euro reprezentând contravaloarea prestațiilor sexuale realizate, iar 1000 euro contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte reținute de aceștia și cu suma de 50.000 lei daune morale. - fila 15 – 16 vol. I u.p.
2. În cursul anului 2005, victima M. N. E., în vârstă de 20 de ani – care în temeiul art. 82 C.p.p. a renunțat la calitatea de parte vătămată, solicitând să fie audiată în calitate de martor - a fost racolată de inculpatul R. D., acesta promițându-i facilitatea unui loc de muncă legal și decent, în Italia. Deși victima i-a precizat expres inculpatul ui că nu vrea să practice prostituția (pentru că fusese anterior exploatată de alte persoane), inculpatul R. D. a achitat taxele legate de eliberarea pașaportului persoanei vătămate, precum și contravaloarea transportului, transferând-o pe aceasta în Italia la dispoziția concubinei sale – inculpata S. M..
La sosirea în Torino, victima M. N. E. a fost preluată de către inculpata S. M., cazată în apartamentul acesteia și obligată la practicarea prostituției încă din prima zi în care a ajuns acolo.
Deși victima a insistat că a avut o altă înțelegere cu inculpatul R. D., zis „G.”, inculpata S. M. i-a comunicat că știe că a fost trimisă pentru practicarea prostituției. Constrângerea victimei în vederea practicării prostituției a fost realizată prin amenințări, atât direct de către inculpata S. M., cât și prin intermediul telefonului de către inculpatul R. D. care i-a adresat victimei amenințări în legătură cu părinții și copilul său, determinând-o astfel să se conformeze la practicarea prostituției în folosul său.
Victima M. N. E. a practicat prostituția la dispoziția inculpaților R. D. și S. M., fiind supravegheată îndeaproape de aceasta din urmă, care încasa și jumătate din veniturile obținute, cealaltă jumătate fiind cheltuită pentru întreținere, cazare și hrană, timp de 2 luni și jumătate.
Raportat la media încasărilor zilnice, victima M. N. E. a apreciat totalul sumelor ilicite obținute și încasate de inc. R. D. și S. M. la aproximativ 20.000 euro. - fila 54 vol I u.p.
3. În cursul anului 2005 partea vătămată N. M. a fost recrutată de către inculpatul R. D., împreună cu altă fată pe nume R., din România, printr-un intermediar neidentificat, cu promisiunea oferirii în Italia a unui loc de muncă decent într-un restaurant.
Conform înțelegerii cu cele două fete care au intermediat plecarea părții vătămate, inculpatul R. D. a așteptat partea vătămată N. M. și cealaltă fată la autocar, în Torino și le-a condus și cazat în apartamentul în care locuia inculpata S. M., în care se mai aflau două fete de cetățenie română.
În apartamentul inculpat ei, inculpatul R. D. le-a comunicat celor două că scopul pentru care au fost trimise în Italia era de a practica prostituția în folosul lui.
Speriată de inculpat și de faptul că nu avea posibilitatea de a se întoarce în țară, partea vătămată N. M. dat curs solicitărilor inculpatului și a practicat prostituția o perioadă de 5 luni, veniturile obținute fiind ridicate zilnic de acesta și concubina sa, inculpata S. M.. Este de precizat că inculpata S. M. a inițiat și supravegheat partea vătămată la practicarea prostituției, în acea perioadă practicând ea însăși prostituția la stradă, alături de celelalte victime exploatate.
După aproximativ 5-6 luni în care partea vătămată a practicat prostituția în folosul său și al concubinei sale, inculpatul R. D. a cedat la rugămințile acesteia și i-a dat voie să se întoarce în țară pentru a-și vedea părinții, cu promisiunea că se va întoarce.
Văzând că partea vătămată nu revine în Italia, inculpatul R. D. a sunat-o și a amenințat-o pentru a se întoarce în Italia în vederea practicării prostituției în folosul său.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și a apreciat câștigurile realizate de inculpatul R. D. și inculpata S. M., ca urmare a exploatării sale sexuale, la aproximativ 9.000 euro pe lună. - fila 48 vol I u.p.
4. În vara anului 2006 inculpatul R. D. a racolat-o pe partea vătămată L. M. M., prin înșelăciune, promițându-i un loc de muncă in Italia, în calitate de menajeră.
Conform înțelegerii inițiale, cheltuielile legate de obținerea pașaportului în regim de urgență și transportul părții vătămate în Italia au fost suportate de către inculpatul R. D.. De altfel, acesta a condus personal partea vătămată cu autoturismul din Bacău până la vama Nădlac, unde a transferat-o într-un microbuz condus de numitul B. D., motivând acest transfer cu faptul că nu ar avea voie să treacă granița însoțit de alte persoane.
După ce au trecut de vama Nădlac, inculpatul a transferat din nou partea vătămată în autoturismul său și a condus-o până în Italia, în orașul Torino unde a cazat-o într-un apartament în care locuia și inculpata S. M., zis „L.”, pe care inculpatul i-a prezentat-o părții vătămate ca fiind vara sa.
După ce au ajuns în Torino, victima a fost agresată sexual de R. D. și amenințată de acesta în vederea conformării la actele sexuale. La o scurtă perioadă de timp, întrucât partea vătămată îi solicita locul de muncă promis, inculpatul i-a comunicat că trebuie să se întoarcă în țară pentru a rezolva o problemă, după care vor reveni în Italia și partea vătămată va începe munca, la bătrânii pe care îi cunoștea el.
Inculpatul a luat partea vătămată L. M. M. cu el în țară, a cazat-o două săptămâni la locuința sa, după care, prin aceleași promisiuni mincinoase, a trimis-o în Italia prin intermediul unui cunoscut de-al său (transportator), la dispoziția inculpatei S. M..
Când a ajuns pentru a doua oară în orașul Torino, partea vătămată L. M. M. a fost preluată și cazată de inculpata S. M., care i-a comunicat că trebuie să practice prostituția în folosul ei și al inculpatul ui R. D..
Întrucât partea vătămată a refuzat inculpata S. M. l-a sunat pe inculpatul R. D., iar acesta a amenințat-o pe partea vătămată că în cazul în care nu se conformează solicitărilor concubinei sale, îi va bate părinții și îi va da foc la casă. În aceste condiții, partea vătămată a fost nevoită să practice prostituția în folosul celor doi învinuiți pentru 2 zile, obținând suma de 210 euro, ce a fost luată de inc. S. M., la sfârșitul fiecărei zile de muncă. După cele 2 zile, profitând de faptul că avea o soră în R., victima a reușit să fugă. Ulterior, ajunsă la sora sa, întrucât pașaportul îi fusese reținut de inculpata S. M., partea vătămată a contactat-o telefonic pentru a i-l restitui. În aceste condiții, inculpata S. M. i-a solicitat 300 de euro pe a-i restitui pașaportul și a amenințat-o că va avea probleme pentru că a fugit de la ea și de la inc. R. D..
În cele 2 zile în care a fost exploatată de către inc. S. M., partea vătămată L. M. M. a sesizat că aceasta mai exploata și o altă victimă – partea vătămată D. M..
Partea vătămată L. M. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând doar tragerea la răspundere penală a celor doi învinuiți, pentru racolarea, transferarea și exploatarea sexuală în folosul lor. - fila 41 vol I u.p.
Situația de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă:
- adresă sesizare BCCO Bacău nr._/03.01.2007 – fl.1
- proces verbal de sesizare din oficiu – fl.4
- declarație olografă L. A. B. – fl. 11-12
- proces verbal privind aducerea la cunoștință a drepturilor victimei L. A. B. – fl.14
- declarație parte vătămată L. A. B. – fl.15-16
- declarație Dau M. – fl.18-19
- proces verbal întocmit de lucrătorii BCCO Bacău, din data de 17.01.2007 – fl.20
- proces verbal privind asigurarea protecției victimelor Dau M. – fl.22
- declarație parte vătămată Dau M. - fl.23-26
- declarație olografă V. A. M. – fl. 27
- proces verbal privind aducerea la cunoștință a drepturilor victimei V. A. M. – fl.30
- declarație parte vătămată V. A. M. – fl.33-36
- proces verbal privind aducerea la cunoștință a drepturilor victimei L. M. M. – fl.38
- declarație olografă L. M. – fl. 39 -40
- declarație parte vătămată L. M. M. – fl. 41-44
- declarație olografă N. M. – fl.45
- proces verbal privind aducerea la cunoștință a drepturilor victimei N. M. – fl.47
- declarație parte vătămată N. M. – fl.48-51
- declarație olografă M. N. E. – fl.52-53
- declarație martor M. N. E. – fl.54-56
- adresa IPJ BCCO Bacău nr.D/_/2007 – fl. 66
- proces verbal întocmit de lucrători ai BCCO Bacău – 67
- declarații martori P. L. – fl.72, Rezmeliță M. E. – 73, C. I. – fl. 74-76, H. A. – fl. 77-78, C. L. E. – fl. 79-80, N. M. – fl.81-82, M. V. – fl.88-89, M. T. – fl. 90-91, G. T. F. – fl.92-93, D. C. – fl. 94, B. Doinița – fl. 96, A. M. – fl. 98, A. O. M. – fl. 99, B. V. M. - fl. 100, M. C. – fl. 101
- procese verbale de identificare a persoanei și planșe foto – fl. 102-122
- proces verbal întocmit de lucrători BCCO Bacău privind intrări – ieșiri din țară și anexe – fl.123- 140
- adresa nr.544/25.01.2007 a Băncii de Export-Import a României Eximbank SA – fl. 141
- procese verbale de prezentare pentru recunoaștere și planșe foto – fl. 142- 146, 148-196, 199
- declarație martor B. D. V. – fl. 147
- adresa BCCO Bacău, nr. D/_/MM – fl. 197
- anexă intrări ieșiri din țară V. A. M. – fl. 198
- adrese bănci - transferuri bancare, efectuate de învinuiți sau pe numele acestora – fl. 202-275
Vol.II
- cerere de comisie rogatorie internațională nr.191D/P/2006 – Italia și anexe – fl.1- 10
- cerere de comisie rogatorie în limba italiană nr.191D/P/2006 Italia și anexe – fl. 11-22
- acte – Tribunalul di Vigevano în limba italiană – fl.23-94
- adrese prin care se solicită traducerea cererii de comisie rogatorie și cererea în limba italiană – fl. 95-99
- acte privind comisia rogatorie din Italia – fl. 100 – 218, 224-243, 273-290
- proces verbal întocmit în vederea prezentării materialului de urmărire penală – fl.219
- adresa –Baroul de avocați Bacău – fl. 220
- delegație avocațială 221, 222
- CD pus la dispoziție de autoritățile italiene în cadrul comisiei rogatorii, privind înregistrarea prezentării materialului de urmărire penală – 242 - 268
- procese verbale de aducere la cunoștință a învinuirii – fl. 269
- declarație inculpat R. D. – fl. 270
- proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală R. D. – fl.271
- actele efectuate de autoritățile italiene cu ocazia prezentării materialului de urm. pen. inc. R. D. – împreună cu traducerea în limba română – fl.243- 268
- cazier judiciar,
- declarația inculpatei, care nu recunoaște fapta, însă situația de fapt rezultă atât din declarațiile părților vătămate victime dar și din declarația dată de inculpatul R. D. care a recunoscut în întregime faptele, inclusiv împrejurarea că aceste fapte le –a comis împreună cu inculpata S. M..
în drept, faptele săvârșite de inc. S. M., constând în acea că în perioada 2004-2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a cazat în Italia, în orașul Torino, victimele L. A. B., M. N. E., N. MHAELA ȘI L. M. M., racolate prin înșelăciune de concubinul său, inc. R. D., și, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, care a cazat în Italia, pe cele 4 victime, racolate prin înșelăciune de concubinul său, inc. R. D., și, prin acte de constrângere, le-a supus exploatării sexuale, în beneficiul lor; s-a avut în vedere persoana inculpatei care are antecedente penale, fiind condamnat în Italia pentru fapte similare, poziția acesteia, care nu a recunoscut fapta.
S-a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea cât și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Față de circumstanțele reale și personale reținute mai sus, instanța a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în regim de detenție .
În baza art.36 alin. 2 Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 8 ani și 9 luni și 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr.431/ din 13.02.2008 a JUDECĂTORULUI PENTRU AUDIERI PRELIMINARE DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DIN TORINO, așa cum a fost recunoscută prin sentința penală nr. 368 / 04 octombrie 2011 a CURȚII DE APEL BUCUREȘTI definitivă la 24.08.2010, fila 150 dosar atașat nr._, în pedeapsa cea mai grea ;
În baza art. 36 alin.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 13 octombrie 2006 la zi și s-a constata că inculpata este arestată, în Italia .
În baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b cod penal.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatei trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii ( hotărârea din 30 martie 2004 ), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” ( aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a dispus confiscarea sumei de 65.910 euro de la inculpați câte 32.955 euro de la fiecare inculpat, reprezentând sumele obținute de victime în urma practicării prostituției, așa cum rezultă din declarațiile victimelor, menționate mai sus - respectiv pentru L. A. B. - 700 euro M. N. E.,- 20.000 euro, N. MHAELA - 9000 euro înmulțit cu 5 luni și L. M. M. – 210 euro
Pe latură civilă s-a luat act că victimele M. N. E., N. MHAELA și L. M. M., nu au pretenții civile în cauză.
S-au respins pretențiile formulate de victima L. A. B. privind plata de despăgubiri civile, - partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1700 euro daune materiale, 700 euro reprezentând contravaloarea prestațiilor sexuale realizate, - sumă ce urmează a fi confiscată, iar 1000 euro contravaloarea obiectelor de îmbrăcăminte reținute de aceștia - deoarece nu s-a făcut dovada acestora .
Au fost obligați, în solidar, inculpații R. D. și S. M. la plata sumei de 1.000 lei daune morale către victima L. A. B. sumă considerată a fi suficientă pentru acoperirea traumelor morale suferite de aceasta .
S-a anulat mandatul de executare nr.402 / 06 decembrie 2011 emis în baza sentinței penale nr.368 din 04.10.2011 a CURȚII DE APEL BUCUREȘTI și s-a dispus emiterea de noi forme, la rămânerea definitive a prezentei sentințe.
Văzând și prevederile art. 189 și 191 Cod pr. pen;
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpații R. D. și S. M., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
La acest termenul curtea a pus în discuție excepția tardivității apelului formulat de inculpatul R. D. cu privire la care reține următoarele:
Potrivit art. 363 alin. 1 cpp termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 363 alin. 3 pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.
În speță, inculpatul a fost prezent la dezbaterile de la instanța de fond care au avut loc la data de 16.01.2013, astfel încât termenul de apel începe să curgă de la data pronunțării, care a avut loc la data de 25.01.2013.
Potrivit art. 186 alin. 2 cpp la calcularea termenelor pe ore sau zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește
În raport de aceste dispoziții, termenul de apel de 10 zile care începe să curgă la data de 25.01.2013 se împlinește la data de 05.02.2013, astfel încât apelul inculpatului din data de 08.02.2012 apare ca tardiv formulat.
Potrivit art. 364 cpp apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
„Repausul la domiciliu” al inculpatului nu reprezintă o cauză temeinică de împiedicare pentru exercitarea căii de atac a apelului în termenul legal, luându-se în considerare aspectul că o cerere de apel poate fi depusă și prin scrisoare recomandată.
În acest sens, în mod neîndoielnic, având în vedere adeverința medicală depusă la dosar, există condiții pentru a se putea reține imposibilitatea părții de a se putea reține imposibilitatea părții de a se deplasa la distanță în vederea depunerii cererii de apel în termen.
Cu toate acestea, luând în considerare și aspectul că o cerere de apel poate fi depusă prin scrisoare recomandată, este greu de admis că starea sănătății a putut îpiedica inculpatul să trimită cererea de apel prin poștă ori prin altă persoană.
Mai mult, inculpatul a avut posibilitatea să formuleze apel de la data pronunțării hotărârii, respectiv 25.01.2013 și până la data de 29.01.2013, dată la care a început imposibilitatea de deplasare, astfel cum a fost constatată prin adeverința medicală depusă la dosar.
Așa fiind, curtea va respinge cererea de repunere în termenul de apel și în baza art. 379 pct. 1 lit. a cpp va respinge ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat R. D.
Va constata că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales
În baza art. 192 alin. 2 cpp va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpata S. M., curtea apreciază că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului efectuate în cele două faze procesuale, instanța de prim control judiciar remarcă că Tribunalul Bacău a procedat la o evaluare corectă a probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând în mod temeinic condamnarea inculpatei S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, .
Sub aspectul legăturii probelor cu obiectul probațiunii(faptele sau împrejurările care au relevanță asupra fondului unei cauze penale),probele pot fi directe și indirecte.
Dacă probele directe dovedesc în mod nemijlocit vinovăția sau nevinovăția inculpatului,ele conținând informații care pun în lumina fără ajutorul altor probe aspectele legate de rezolvarea problemelor esențiale în cauza penală, probele indirecte nu furnizează informații care pot dovedi în mod direct vinovăția sau nevinovăția inculpatului,însă aceste probe pot conduce la stabilirea adevărului în măsura în care se coroborează cu conținutul altor probe directe sau indirecte.
Examinând lucrările dosarului de față, Curtea constată că probele administrate în cauză prin conținutul lor informativ permit formularea unor deducții logice din care se poate se poate stabili fără echivoc existența faptelor de trafic de persoane precum și vinovăția inculpatei față de această infracțiune.
Deși niciunul din martorii audiați în cauză nu a relatat despre o contribuție a inculpatei S. M. la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane comisă de inculpatul R. D., părțile vătămate L. A. B. ( filele 15-17 vol. I dup ), N. M. ( filele 48-51 vol. I dup ), L. M. M. ( filele 41-44 vol. I dup ) și martora victimă Maracoci N. E. ( filele 64-56 vol. I. dup ) au confirmat că au practicat prostituția la dispoziția celor doi inculpați, S. M. fiind cea care le prelua la sosirea în Italia, le obliga să practice prostituția, le supraveghea permanent și beneficia de câștigurile realizate.
Astfel partea vătămată L. M. M. a arătat că după ce a ajuns a doua oară în Italia, a fost preluată și cazată de inculpata S. M., care i-a comunicat că trebuie să practice prostituția în folosul ei și al inculpatul ui R. D..
Inculpata l-a înștiințat pe inculpat despre refuzul său de a practica prostituția, a instruit-o cu privire la modalitatea de atragere a clienților, tarifele pe care trebuia să le perceapă, a supravegheat-o în activitatea de practicare a prostituției și i-a perceput câștigurile realizate.
Partea vătămată N. M. a confirmat de asemenea că a fost cazată împreună cu inculpata, care a supravegheat-o la practicarea prostituției, în acea perioadă practicând ea însăși prostituția la stradă, alături de celelalte victime exploatate.
De asemenea, martora Maracoci N. E. a confirmat că a practicat prostituția ca urmare a amenințărilor, referitoare la părinți și copilul său, exercitate, atât direct de către inculpata S. M., cât și prin intermediul telefonului de către inculpatul R. D., fiind supravegheată îndeaproape de inculpată, care încasa și jumătate din veniturile obținute, cealaltă jumătate fiind cheltuită pentru întreținere, cazare și hrană, timp de 2 luni și jumătate.
Toate aceste declarații se coroborează cu declarația inculpatului R. D., dată în fața instanței de fond, prin care a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, inclusiv participarea inculpatei S. M. la săvârșirea acestora.
În consecință, probele administrate pe parcursul procesului penal dovedesc dincolo de orice dubiu că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată de instanța de fond.
Referitor la autoritatea de lucru judecat invocată de inculpată în ultimul cuvânt, curtea apreciază că nu este incidentă în cauză, întrucât nu există identitate de obiect.
Inculpata a fost condamnată de autoritățile italiene tot pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, dar cu privire la alte părți vătămate, respectiv V. A. M. și D. M., fapte asupra cărora procurorul a și dispus încetarea urmării penale.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei principale aplicate, prima instanță a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a acesteia, căreia i-a dat eficiență în mod concret, în funcție atât de împrejurările faptice, cât și de cele privind persoana inculpatei, respectând prin cuantumul stabilit și modalitatea de executare o reflectare justă între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatei.
Infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea și sănătatea persoanei, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, cu impact social deosebit iar aplicarea unor pedepse foarte blânde, fără executare, ar echivala cu încurajarea tacită a inculpatei și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional, și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Criminalitatea ce ține de traficul de persoane atentează la sănătatea și viața celor cărora li se creează starea de dependență, astfel încât pericolul social al acestor infracțiuni este unul real și deosebit de ridicat, așa încât sancționarea trebuie să fie exemplară.
În raport cu cele menționate, curtea consideră că pedeapsa principală stabilită pentru inculpata, cu executare în regim de detenție, de către prima instanță este legală, justificată și proporțională.
În ce privește modul de soluționare al laturii civile, Curtea constată că în mod just prima instanță constatând întrunite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale a dispus tragerea la răspundere civilă a inculpaților, obligând în solidar inculpații la plata daunelor morale către partea vătămată L. A. B. pentru prjudiciul nepatrimonial, constând în suferința fizică și psihică produsă acesteia, ca urmare a săvârșirii faptei penale comise de către inculpați.
De asemenea, în mod just tribunalul a dispus confiscarea de la inculpați sumele obținute de victime, în urma practicării prostituției, sume care nu a servit la despăgubirea acestora.
Având în vedere aceste motive, curtea în baza art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S. M..
Va constata că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin. 2 cpp va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de inculpatul R. D.. I.În baza art. 379 pct. 1 lit. a c.p.p., respinge ca tardiv apelul formulat de apelantul inculpat R. D. împotriva sentinței penale nr. 16/D/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dos._ .
Constată că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales
În baza art. 192 alin. 2 c.p.p., obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. În baza art.379 pct.l lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S. M. împotriva aceleași sentinței penale.
Constată că apelantul inculpat a fost asistat de apărător ales
În baza art. 192 alin. 2 c.p.p., obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru apelanții inculpați.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. N. C. P. D.
GREFIER
P. E.
Red. sent. f. C. Gh
Red. dec. ..
Tehnored.P.E./ 2.07.2013/ 3 EX
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 597/2013. Curtea de... → |
|---|
