Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 978/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 978/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 2484/188/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.978
Ședința publică din 26 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: M. A. A.
JUDECĂTOR: V. M.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de L. E. – procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă C. V. împotriva sentinței penale nr.9 din data de 01.02.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al recurentei - parte civilă, avocat D. I. și apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat, avocat M. M., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și casarea sentinței atacate. Arată că instanța a încălcat reguli de procedură cu privire la citarea inculpatului, aducerea la cunoștință a învinuirii, dar care sunt nulități relative. Solicită reținerea cauzei spre rejudecare și reținerea dispozițiilor art.320/1 Cp și pentru infracțiunea de amenințare prev. de art.193 Cp. În ce privește soluționarea laturii civile, precizează că inculpatul este de acord cu plata prejudiciului.
Apărătorul recurentei - parte civilă, avocat D. I., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, reținerea cauzei spre rejudecare și să se constate că hotărârea instanței de fond este netemeinică pe latură civilă. Arată că atunci când inculpatul a fost prezent și a mers pe dispozițiile art.320/1, a fost de acord cu plata despăgubirilor de 5000 euro daune morale. Precizează că daunele materiale nu au mai fost menținute. Solicită obligarea acestuia la 5000 euro daune morale; așadar majorarea daunelor morale de la 3000 lei la 5000 de euro și plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat. Afirmă că s-a renunțat la daunele materiale.
Apărătorul intimatului - inculpat, avocat M. M., arată că este de acord, în principiu cu recursul Parchetului și solicită respingerea recursului părții civile și trimiterea cauzei spre rejudecare. Precizează că atunci când inculpatul a dat declarație conform art.320/1, instanța nu a reținut și infracțiunea de amenințare. Susține că după repunerea cauzei pe rol, inculpatul nu a fost citat cu menționarea infracțiunii prev. de art.193 Cp. Afirmă că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare - inculpatul a spus că este de acord cu despăgubirile, dar nu a menționat dacă este vorba despre recurenta parte civilă sau despre Direcția Silvică N.. Solicită admiterea recursului declarat de P. și respingerea recursului părții civile. Menționează că daunele sunt mari și nedovedite. Depune referatul pentru plata onorariului de apărător desemnat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de partea vătămată, dat fiind că inculpatul a fost de acord cu daunele.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 9 din 01.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 320 ind.1 C.p.p. a fost admisă cererea formulată de inculpat.
În baza art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu reținerea art. 74 lit. a - 76 lit. e Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. E., fiul lui D. și E., născut la data de 03.01.1952 în localitatea L. de Sus, județ Harghita, domiciliat în localitatea L. de Sus, județ Harghita, CNP –_, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii silvice de tăiere fără drept de arbori, cu reținerea circumstanțelor atenuante.
În baza art. 193 alin. 1 Cod penal, cu referire la dispozițiile art. 41 alin. 2 din OUG nr. 59/2000, cu reținerea art. 74 lit. a - 76 lit. e Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (unu) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare săvârșite împotriva soției, copiilor sau părinților personalului silvic, în scop de intimidare sau de răzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea de 1 lună închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a –II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 1 lună, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a –II-a și lit. b Cod penal aplicată inculpatului prin prezenta.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Silvică Piatra N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 24, județul N. și a fost obligat inculpatul la plata a sumei de 262 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.346 alin.1 C.p.p. rap. la art. 14 C.p.p., cu aplicarea art.998-999 C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V. și, pe cale de consecință a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă.
A fost respinsă cererea de acordare daune materiale ca neîntemeiată.
În temeiul art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către partea civilă C. V..
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 756/P/2011 din 07.12.2011 înregistrat la Judecătoria B. la data de 14.12.2011 sub numărul_ s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul A. E. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a din legea nr. 46/2008 și art. 193 alin. 1 Cod penal cu referire la dispozițiile art. 41 alin. 2 din OUG nr. 59/2000, în concurs real.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, în ziua de 09.07.2011, inculpatul a tăiat fără drept un nr. de 4 ( patru ) arbori nemarcați, de pe terenul proprietate personală situat in U.P. V, u.a. 76 %, după care la aceeași dată a amenințat cu acte de violență partea vătămată C. V., provocându-i de natură să o alarmeze.
La reținerea situație de fapt expuse au fost avute în vedere probele
administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de acte premergătoare(f. 19); proces verbal de cercetare la fața locului (f. 13); act de control silvic (f. 15); copie titlu de proprietate (f. 18); declarație parte vătămată(f. 9); xerocopii ds. pen. 742/P/201 l(f. 7, 22, 30); declarație învinuit(f. 26).
Inculpatul a formulat cerere conform art. 320 ind. 1 C.pr.pen, admisă de instanță.
Partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în fața instanței, solicitând 5000 EURO cu titlu de daune morale și 1000 de lei daune materiale.
În dovedirea pretențiilor civile, apărătorul părții civile a arătat că nu solicită administrarea altor probe.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 09.07.2011, inculpatul s-a deplasat împreună cu martorul A. L., pe proprietatea acestora situată pe raza comunei Dămuc, .. N., în U.P. V, u.a. 76 %, de unde a tăiat un număr de patru arbori esență rășinoasă care nu erau marcați in regim silvic. Materialul lemnos a fost încărcat in autovehiculul inculpatului marca „Kia„ cu nr._, cu intenția de a-1 transporta spre domiciliu.
Din actul de control nr. 2471/05.08.2011 al I.S.V. N. rezultă că valoarea totală a prejudiciului este de 523, 03 lei, cioatele provenind din tăiere ilegală a unor arbori verzi de pe picior. Martorul C. Marinei, pădurar titular in cantonul nr. 28 Trei Fântâni, a oprit pentru control autovehiculul condus de către inculpat ocazie cu care între aceștia a intervenit un conflict soldat cu vătămarea corporală a martorului C. Marinei, aspecte ce fac obiectul dosarului nr. 742/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privind pe A. E. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj.
La data de 12.07.2011, în prezența inculpatului, a fost efectuată cercetarea la fața locului de către organele de poliție, ocazie cu care sus-numitul a indicat cioatele rezultate din săvârșirea faptei, iar materialul lemnos a fost depistat în curtea lui A. Andre, fratele inculpatului. S-a procedat la lăsarea in custodia învinuitului a materialului lemnos.
La dosar a fost atașat titlul de proprietate nr. 23/186/02.02.2005 prin care era recunoscută in favoarea lui F. E. proprietatea asupra unei suprafețe de 9 ( nouă ) ha teren cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei Dămuc, jud. N., aceasta fiind mama inculpatului A. E., în prezent decedată.
Cu aceeași ocazie, inculpatul a adresat amenințări cu acte de violență părții vătămate C. V., soția martorului C. Marinei. Partea vătămată își ținea in brațe copilul minor și cu toate acestea, inculpatul a aruncat cu pietre in direcția acestora, astfel încât aceasta a renunțat să se mai apropie de locul conflictului, fiind intimidată de comportamentul violent al inculpatului.
În drept, fapta inculpatului A. E. care, în ziua de 09.07.2011, a tăiat fără drept un nr. de 4 ( patru ) arbori nemarcați, de pe terenul proprietate personală situat in U.P. V, u.a. 76 %, după care la aceeași dată a amenințat cu acte de violență partea vătămată C. V., provocându-i de natură să o alarmeze, constituie infracțiunile - prev. și ped. de art. 108 alin 1 lit. a Legea nr. 46/2008 și art. 193 alin 1 C. pen., cu referire la disp. art. 41 alin 2 din OUG nr. 59/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen..
La individualizarea pedepselor la care a fost condamnat inculpatul, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită, gradul ridicat de pericol social concret al faptei, relevat de natura și modul de săvârșire a faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și atitudinea sinceră a acestuia din cursul urmăririi penale, de recunoaștere a faptei.
Instanța a apreciat că gradul de pericol social al infracțiunilor silvice este ridicat, sancționarea faptelor care contravin conservării, protejării, dezvoltării pădurilor, exploatării lor raționale și economice având un rol major în conștientizarea populației referitor la pericolele la care este expusă datorită defrișărilor, care au drept urmare reducerea terenurilor împădurite.
Însă, având în vedere scopul pentru care inculpatul a tăiat ilegal, arbori nemarcați în regim silvic, s-a apreciat că în favoarea acestuia circumstanțele atenuante, cu efect asupra reducerii cuantumului pedepselor, sub minimul special prevăzut de textul incriminatoriu, cu respectarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. e Cod procedură penală.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de toate circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că reeducarea acestuia este posibilă chiar și fără executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii ce urmează a i se aplica, întrucât pronunțarea condamnării va constitui un avertisment suficient pentru a-l determina să nu mai comită pe viitor alte infracțiuni.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și apreciindu-se că reeducarea inculpatului se va realiza și fără executare efectivă, s-au aplicat prevederile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada termenului de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal, cu atragerea atenției inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile și consecințele revocării suspendării.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 5 din Codul penal a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a admis acțiunea civilă a Direcției Silvice N. obligându-l pe inculpat la plata sumei de 262 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând fond de regenerare conform Legii nr. 46/2008 –Codul Silvic. Instanța nu a obligat inculpatul la plata TVA-ului (impozit indirect suportat de consumatorul final al unui bun, fiind incasat de agentul economic care participă la cilcul economic al realizării unui produs/prestării unui serviciu) aferent acestei sume, apreciind că nu există fundament pentru plata acestuia, întrucât despăgubirile privesc constituirea unui fond de regenerare - fondul de conservare și regenerare a pădurilor purtător de dobândă, neimpozabil, deductibil fiscal și având regimul rezervelor fiscale - și nu acoperirea unei pagube pe care Direcția Silvică ar fi suportat-o ca unitate plătitoare de TVA.
Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă C. V., a reținut că potrivit art. 998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l reface, iar potrivit art. 999 C.civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pentru prejudiciul cauzat prin imprudența sau neglijența sa.
S-a reținut că săvârșirea infracțiunii de amenințare nu cauzează un prejudiciu material persoanei vătămate, iar partea civilă C. V. nu a arătat în ce constă paguba materială suferită.
Deși apărătorul părții civile a precizat, verbal, în fața instanței că renunță la despăgubirile civile, întrucât renunțarea este un act de dispoziție care se face personal de parte sau de avocat cu procură specială de renunțare, în lipsa unui asemenea act instanța nu a luat act de renunțare, soluționând acțiunea în fond.
Cu privire la despăgubirile morale, instanța a apreciat că fapta inculpatului a cauzat părții vătămate un prejudiciu moral, nepatrimonial, fiind întrunite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 C.civ., însă a admis acțiunea civilă numai în parte, considerând că pretențiile formulate sunt disproporționate față de întinderea prejudiciului, evidențiată de urmările faptei.
Instanța a apreciat că în cauză se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 3000 lei, ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de partea vătămată ca urmare a faptelor inculpatului, la stabilirea sumei fiind avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Deși faptele în ansamblul lor – actele de amenințare și lovire față de pădurar – sunt grave, instanța a avut în vedere trauma suferită de partea vătămată ca urmare a faptei de amenințare săvârșită contra sa, întrucât pentru celelalte fapte inculpatul este cercetat într-un alt dosar penal, unde urmează a răspunde inclusiv civil.
Reținând culpa procesuală a inculpatului pentru declanșarea și desfășurarea procedurii judiciare, potrivit art. 191 alin. 1 C.p.p., instanța l-a obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Și cu privire la cheltuielile de judecată efectuate de partea vătămată instanța a apreciat că acestea nu sunt justificate în totalitate, impunându-se reducerea acestora la suma de 500 lei, ca urmare și a admiterii în parte a acțiunii civile. Instanța a apreciat că față de munca depusă de avocat – întocmirea cererii de constituire parte civilă cu precizarea cuantumului despăgubirilor și prezentare la două termene de judecată, precum și de complexitatea cauzei, onorariul de avocat ce se dorește a se recupera de la inculpat – de 1500 de lei - este exorbitant; inculpatul este ținut la plata cheltuielilor de judecată efectuate de cealaltă parte – partea vătămată – cu ocazia procesului, în funcție de culpa sa procesuală.
Împotriva sentinței au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă, motivele de recurs fiind consemnate în preambulul prezentei decizii.
Procedând la analiza sentinței recurate pe baza motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului Curtea reține următoarele:
Critica de nelegalitate adusă hotărârii recurate prin motivele de recurs formulate de către parchet cu privire la citarea inculpatului este în mod evident nejustificată, cât timp inculpatul a fost prezent la judecata în prima instanță.
Și motivul de recurs referitor la pretinsa nereținere a dispozițiilor art. 320 ind. 1 C .p .p. cu privire la infracțiunea de amenințare nu poate fi primit de către instanța de recurs, întrucât în conținutul dispozitivului se precizează în mod clar că se admite cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 320 ind. 1 C .p .p ., această procedură fiind aplicată cu privire la ambele infracțiuni deduse judecății.
În schimb este justificată critică comună, făcută atât de către parchet cât și de partea civilă C. V. cu privire la soluția dispusă de prima instanță pe latură civilă.
Astfel, după cum reiese din cuprinsul încheierii de ședință de la termenul din data de 11.04.2012, la solicitarea instanței inculpatul a arătat că este de acord să achite despăgubirile solicitate de partea civilă.
Deși inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor solicitate, instanța de fond a admis în parte acțiunea părții civile C. V., care a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 Euro.
Procedând astfel, prima instanță a soluționat acțiunea civilă cu încălcarea principiului disponibilității, întrucât față de acordul inculpatului cu privire la daunele solicitate de către partea civilă, se impunea obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantumul solicitat, iar nu cenzurarea pretențiilor părții civile.
Vor fi admise prin urmare ambele recursuri, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., va fi casată în parte sentința recurată sub aspectul cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, va fi reținută cauza spre rejudecare și, în fond va fi majorat cuantumul daunelor morale la suma de 5.000 Euro.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c C .p .p. admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de recurenta – parte civilă C. V. împotriva sentinței penale nr. 9 din 01.02.2013 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Casează în parte sentința recurată sub aspectul cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Majorează cuantumul daunelor morale la suma de 5.000 Euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. C. M. A. A.
V. M.
GREFIER
A. D. - I.
Red.s.p.C. M.A.
Red.dec.rec. M.A.A.
Tehnored.A.D.I.
3 ex./14.10.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 98/2013. Curtea de... → |
|---|
