Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 871/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 871/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 3546/110/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 871/2013
Ședința publică de la 02 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
JUDECĂTOR N. C. I.
JUDECĂTOR D. P.
************
GREFIER M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR C. E.
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpata B. M. împotriva încheierii din 27.08.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta inculpată B. M., în stare de arest, asistată de apărător ales – avocat Amarinoaie A..
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că inculpata a formulat recurs împotriva încheierii prin care Tribunalul Bacău a dispus menținerea stării de arest preventiv.
Avocat Amarinoaie A. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, în baza art.385/11 Cod procedură penală, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.385/13 Cod procedură penală.
Avocat Amarinoaie A. solicită admiterea recursului formulat de inculpata B. M., casarea încheierii din 27 august 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apreciază că după 4 luni de la momentul luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă temeiurile avute în vedere și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest.
Arată că potrivit dispozițiilor art. 148 lit.f Cod procedură penală trebuie să existe probe clare, în sensul celor prevăzute de art. 62-63 Cod procedură penală cu privire la faptul că lăsarea în libertate a inculpatei ar impieta procesul penal.
Menționează că Tribunalul Bacău a justificat menținerea arestului preventiv apreciind că infracțiunile pentru care este cercetată inculpata prin natura și gravitatea lor și consecințele produse prezintă pericol social concret pentru ordinea publică și, respectiv, pentru că în cauză este necesară administrarea unor probe.
Precizează că jurisprudența CEDO care a statuat că simpla invocare de către instanță a motivelor generale pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate (cum sunt: necesitatea conservării probelor; împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau victimei sau o posibilă înțelegere între inculpat și complicii săi ori pentru a proteja ordinea publica în cazul infracțiunilor cu puternic ecou în rândul comunității; necesitatea de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni sau de a împiedica fuga inculpatului), nu are caracterul unor motive pertinente și suficiente, iar detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normala - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile .
Invocă inegalitatea de tratament în prezenta cauză, întrucât pentru inculpatul B. G. Curtea de Apel București a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea, iar acesta are o situație mai gravă decât inculpata B. deoarece el a fost cel care a înființat societatea și a inițiat activitate.
Precizează că atât inculpatul Laica C. cât și inculpatul B. G. sunt cercetați în stare de libertate pentru 11 acte materiale și consideră că inculpata B. poate fi cercetată tot în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea cu toate obligațiile impuse de lege, inclusiv de a nu lua legătura cu ceilalți inculpați sau cu martorii, obligații care reprezintă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și apreciază măsura arestului preventiv ca fiind legală și temeinică.
Învederează complexitatea cauzei, modalitatea săvârșirii faptei, valoarea prejudiciului produs.
Precizează că inculpata a mai fost condamnată anterior prin 2 sentințe definitive la pedepse cu suspendare, pentru fapte de aceeași natură, astfel că există posibilitatea ca inculpata aflată în stare de libertate să reia activitatea infracțională.
Arată că circumstanțele invocate au fost cunoscute și la momentul luării măsurii arestului preventiv.
Menționează că în cauză nu au fost audiați inculpații și apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv.
Recurenta inculpată B. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Arată că după ce i s-a prezentat rechizitoriu nu s-a mai adus nici un probatoriu în plus împotriva sa.
Menționează că inculpații Laica și B. au declarat că ei s-au ocupat de societate, iar martorii audiați au confirmat faptul că inculpata B. nu s-a ocupat de societate.
Precizează că în continuare inculpatul Laica împreună cu tatăl său desfășoară aceleași activități.
Solicită judecarea în stare de libertate și arată că are 55 de ani, iar societatea comercială este radiată, astfel că nu mai poate desfășura activități.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din data de 27.08.2013 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dos._ 13 s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea formulată de inculpata, prin apărător.
În baza art.300/2 raportat la art.160/b alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei B. M., CNP:_, fiica lui V. și C., născută la 18 septembrie 1958 în ., aflată în PNT. Bacău.
S-a dispune comunicarea măsurii locului de deținere.
S-a constatat că inculpata a fost asistată de avocat ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Cu privire la verificarea legalității si temeiniciei stării de arest a inculpatei B. M., în condițiile art. 300 ind. 2 cod pr. penală, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – secția de urmărire penală și criminalistică- nr. 49/P/2012 din 4 iulie 2013, inregistrat pe rolul Tribunalului BACAU sub nr._ 13, au fost trimisi în judecată, inculpatii:
B. G., fiul lui _ și F., născut la data de 07.03.1962 în corn. H., jud. V., CNP_, domiciliat în corn. H., jud. V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp (11 acte materiale);
LAICA C., fiul lui G. și M., născut la data de 30.09.1976 în mun. A., jud. V., CNP_, domiciliat în corn. H., jud. V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp (11 acte materiale).
B. M., fiica lui V. și C., născută la data de 18.09.1958 în corn. Corbasca, jud. Bacău, CNP_, domiciliată în corn Sascut, jud. Bacău, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp (11 acte materiale), uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 Cp cu aplic art. 41 alin. 2 Cp (42 de acte materiale) și delapidare în formă continuată prev. de art. 2151 alin. 1, 2 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp (42 de acte materiale), toate cu cu aplic. art. 37 lit. a Cp și art. 33 lit. a Cp.
Faptele retinute in sarcina inculpatei B. M. in actul de sesizare, constau în aceea că inculpata acționând ca administrator de fapt al S.C.”DENISCARN IMPEX” SRL Pâncești, ., înmatriculată sub nr. J/_ și C._ și având împuternicire pe mai multe conturi bancare ale societății, a efectuat o . operațiuni bancare, reprezentând totodată societatea, în calitate de administrator la încheierea unor contracte, însușindu-și suma de 1.866.980 lei din banii societății, retrași din conturile deschise la O.T.P. BANK pe baza a 42 de borderouri de achiziții false.
Potrivit art. 160/b Cpr.pen, „în cursul judecații instanța verifica periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia măsurii arestului preventiv.”
Analizând acest text de lege prin prisma dispozițiilor art.300/2 C.pr.pen potrivit căruia, în cauzele în care inculpatul major este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, cel târziu la 60 zile pentru inculpații majori, conform art.160/b C.p.p, si raportat la actele si lucrările dosarului tribunalul apreciază ca măsura arestului preventiv privind pe cei patru inculpați este legală si temeinică si se impune menținerea acesteia pentru următoarele considerente:
La data de 30.01.2012, Garda Financiară - Secția Județeană Bacău a formulat o sesizare penală prin care solicita efectuarea de cercetări față de numitul B. G., asociat unic și administrator al S.C. Deniscarn Impex S.R.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (f. 1-10, voi. II).Prin rezoluția nr. 256/C2/2012 din data de 07.05.2012 a procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus preluarea cauzei de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea efectuării urmăririi penale (f. 285-286, voi. I).
La data de 16.08.2012 s-a început urmărirea penală față de B. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 (f. 1-4, voi. I). Fiind citat în vederea aducerii la cunoștință a învinuirii și a drepturilor procesuale, acesta nu s-a prezentat (f. 5, voi. I).
Prin ordonanța din data de 05.12.2012 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile cu privire la activitatea Deniscarn Impex S.R.L. (f. 71-74, voi. I). Fiind citat în vederea aducerii la cunoștință a obiectivelor expertizei și a drepturilor procesuale, B. G. nu s-a prezentat (f. 75, voi. I).
Urmare acestei probe, prin ordonanța din data de 24.05.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina învinuitului B. G. din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp (11 acte materiale); totodată, s-a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp (11 acte materiale), uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 Cp cu aplic art. 41 alin. 2 Cp (42 de acte materiale) și delapidare în formă continuată prev. de art. 215/1 alin. 1, 2 Cp au aplic. art. 41 alin. 2 Cp (42 de acte materiale), toate cu cu aplic, art. 37 lit. a Cp și art. 33 lit. a Cp (f. 6-12, vol. I).
La data de 27.05.2013 a fost adusă la cunoștință învinuirea și drepturile procesuale (f. 13-14, 26-27, voi. I), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale (f. 29-35, voi. I), măsură adusă la cunoștința inculpaților B. G. și B. M. (f. 36, 42, voi. I), și s-a dispus reținerea pentru o durata de 24 de ore a acestora (f. 225-239, voi. I).
La aceeași dată, Tribunalul București a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați (f. 265-269, voi. I), măsură prelungită la data de 19.06.2013 de Tribunalul București.
Arestarea inițială a inculpatei BANGAU M. s-a dispus în temeiul art. 136 alin. 1 lit. d, art. 143, art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală, măsura fiind prelungită de Tribunalul București prin ÎNCHEIEREA din 19 iunie 2013, până pe data de 25 iulie 2013.
Rechizitoriul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. _ din 12 iulie 2013, primul termen de judecată fiind fixat la data de 27 august 2013,ora 9,00 C.2 direct.
La data de 15.07.2013, in temeiul art.300/1 Cp.penala, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei .
Codul de procedură penală român condiționează luarea și menținerea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală; la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia, odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește verificarea legalității unei detenții preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit. Din această cauză, dar și ținând cont de poziția Curții, enumerarea limitativă a cazurilor de privare de libertate din art. 5 paragr. 1 al Convenției impun o interpretare restrictivă.
În privința primei condiții necesare în luarea și menținerea măsurii arestării preventive, instanța constata că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală – dar și din punctul de vedere al Convenției Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoanele care au fost private de libertate au săvârșit o infracțiune – este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză până in acest moment procesual.
In baza probatoriul administrat în cauză, prin actul de sesizare a instanței s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:
S.C DENISCARN IMPEX S.R.L a fost înființată la data de 19.04.2010 cu număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului J_ și C._, cu sediul social în localitatea Pancești, . unic și administrator pe B. G. și obiect principal de activitate - comerț cu ridicata al cărnii și produselor din carne (f. 33, voi. II). La data de 04.04.2011, S.C DENISCARN IMPEX S.R.L a solicitat, prin cererea nr._ depusă la ORC Bacău, înregistrarea în registrul comerțului a radierii societății, cerere admisă prin rezoluția nr.3377/05.04.2011 a O.R.C de pe lângă Tribunalul Bacău (f. 36=37, voi. II).
In perioada de activitate, S.C DENISCARN IMPEX S.R.L a înregistrat cheltuieli fictive în valoare totală de 6.930.282 lei, sustrăgându-se astfel de la plata unui impozit pe profit în sumă de 1.108.845 lei și TVA în sumă de 1.632.770 lei (f. 77-96, voi. I). Acest fapt a rezultat în urma refacerii evidenței contabile pe baza declarațiilor fiscale, a extraselor de cont și a controalelor încrucișate cu alte societăți comerciale din țară.
De asemenea, s-a retinut că răspunzători pentru această faptă sunt administratorii de drept și de fapt ai societății S.C DENISCARN IMPEX S.R.L, respectiv inculpatii B. G. (administrator de fapt și de drept), BANGÂU M. și LAICA C. (administratori de fapt ai societății). Aceștia ar fi acționat concertat, în vederea realizării scopului urmărit -respectiv sustragerea de la plata obligațiilor fiscale. In acest sens, B. G. ar fi înființat în numele său societatea pe care apoi a pus-o la dispoziția celorlalți doi inculpați, B. M. și LAICA C., în vederea efectuării de activități comerciale; totodată, a realizat și o . acte de administrare a societății, constând în deschiderea de conturi bancare în numele societății, precum și efectuarea mai multor retrageri de numerar din aceste conturi. Inculpatii B. M. și LAICA C. se retine ca ar fi exercitat acte de administrare efectivă a societății, constând în încheierea și realizarea de tranzacții comerciale, încasarea de venituri și retrageri de numerar. In același timp, se retine ca inculpata BANGAU M. și-ar fi însușit din banii societății DENISCARN IMPEX S.R.L suma de 1.866.980 lei, bani retrași din conturile societății deschise la OTP Bank pe baza a 42 de borderouri de achiziții false.
In consecinta, Tribunalul a constatat că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 68/1 din Codul de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata BANGAU M. a săvârșit faptele prevăzute de legea penală față de care este judecată, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale indicate și enumerate în conținutul rechizitoriului.
De asemenea, s-a constatat în baza propriului examinat, că în cauză, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit.f C.p.p., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există în cauză probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Astfel, Tribunalul a constatat că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei BANGAU M. - pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpata, activitatea infracțională concretă în legătură cu care se prezumă că a fost implicat - constând în înregistrarea de documente fictive ale societății . și efectuarea a 42 de retrageri de numerar din contul acestei societăți în sumă totală de 1.866.980 lei - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.
De asemenea, la aprecierea gradului de pericol social, se are în vedere pe lângă natura infracțiunilor săvârșite, si dimensiunea fenomenului infracțional evazionist, precum si modalitatea în care a acționat și urmarea imediată produsă, constând în producerea unui important prejudiciu bugetului de stat dar si societatii comerciale administrate - în cuantum de 3.095.69 lei.
Tribunalul a apreciat că inculpata în calitatea sa de comerciant (administrator al unor societăți comerciale), ar fi trebuit să adopte în activitatea derulată, o conduită corectă, în sensul respectării obligațiilor fiscale către stat, însă dimpotriva inculpata se pare că nu a înțeles acest rol, suferind anterior condamnări definitive tot pentru comiterea de fapte de același gen, aspect de care Tribunalul nu poate să nu țină seama, căci persistența în acest tip de activități este un element pe care trebuie să îl analizeze la aprecierea asupra gradului de pericol social. In acest sens, instanta are in vedere ca din fisa de cazier judiciar al inculpatei - la fila 28 vol. I dosar urmărire penală- rezulta că inculpata a mai fost condamnată in doua dosare penale pentru infracțiuni care țin de domeniul afacerilor, la pedepse cu suspendarea conditionata a executarii pedepselor, motiv pntru care i-a fost interzis inculpatei si dreptul de a mai desfășura activități din sfera afacerilor, și cu toate acestea a nesocotit legea, administrând în fapt afacerile unei societăți comerciale înființate pe numele unei alte persoane, iar ea era administrator de fapt.
Din această perspectivă, s-a apreciat că există motive rezonabile și suficiente pentru a considera că, lăsată în libertate, inculpata, care în continuare este administrator al unei societăți comerciale, va comite și alte fapte prevăzute de legea penală de natura celor în discuție, ori că va avea o conduită socialmente periculoasă pentru societate.
Astfel, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată s-a apreciat că este absolut necesară, în condițiile unui grad ridicat de pericol social al infracțiunilor de care este bănuită aceasta, avându-se în vedere, așa cum s-a mai arătat și aspectul că inculpata a mai suferit rigorile legii penale fiind anterior judecată și condamnată pentru comiterea de infracțiuni de același gen, împrejurare care a atras si incidența stării de recidivă, aspect care contribuie la relevarea periculozității sociale a inculpatei.
Având în vedere, totodată și consecințele grave prin cuantumul prejudiciilor care s-au produs, Tribunalul a apreciat că menținerea arestării preventive față de inculpată se impune, cel puțin în acest moment procesual, cind cercetarea judecatoreasca este in faza incipienta, inculpatii solicitin aminarea cauzei pentru pregatirea apararii .
In consecinta, sub aspectul temeiului care a determinat privarea de libertate a inculpatei, s-a reținut că acesta există în continuare, probele existente la dosar reflectând existența unor indicii care pot fi echivalate cu motive verosimile de bănuială că inculpata ar putea fi autorul infracțiunilor de care este acuzata, iar împrejurările care au dus la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică nu s-au modificat. În prezenta cauză sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art.148 lit. f C.p.p., temeiul de drept al luării măsurii arestării preventive: pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care este acuzata inculpata sunt mai mari de 4 ani, neintervenind vreo schimbare de încadrare juridică până în acest moment procesual care să atragă limite de pedeapsă mai mici sau egale cu 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.pr.pen., s-a reținut că la aprecierea acestui pericol instanța a avut și are în vedere gradul ridicat de pericol al infracțiunilor presupus a fi comise de către inculpata, infracțiuni care au pus în pericol valori sociale importante proteguite de normele penale încălcate, împrejurările concrete în care au fost comise presupusele fapte de evaziune fiscala si delapidare. În ceea ce privește persoana inculpatei, se constată că acesta nu se află la prima abatere de la respectul datorat normelor de conviețuire socială, dar și a celor penale, dat fiind faptul că inculpata a mai fost condamnata definitiv în trecut pentru comiterea de fapte îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor.
Raportat la aprecierea duratei rezonabile a măsurii preventive privative de libertate, potrivit art.5 parag.3 din Convenția E.D.O., aceasta se va analiza în concret, în funcție de particularitățile fiecărei cauze. Considerentele de genul probatoriul amplu de administrat, complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților și al instanței de judecată, au relevanță în jurisprudența Curții Europene atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a măsurii preventive privative de libertate (cauza Curții E.D.O. Allenet de Ribemont c. Franța).. Se conchide astfel că durata măsurii arestului preventiv, anume aceea de aprox 3luni de zile, este una rezonabilă raportată la datele concrete ale prezentei cauze.
Apărările formulate de inculpata, personal si prin apărător, in sensul ca nu exista probe care sa justifice menținerea arestării acesteia s-a apreciat că nu pot fi primite de către instanța in contextul in care rezulta neechivoc condițiile concrete in care s-a desfășurat activitatea infractionala dar si circumstantele personale si mai mult decât atât, din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție, ce constituie conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie”; măsura arestării preventive a inculpati fiind astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO data fiind atât calitatea acesteia si implicarea in presupusa activitate infracționala.
Susținerea inculpatei prin apărător in sensul ca a dispărut pericolul social concret pentru ordinea publica la acest moment procesual nu poate fi primita, la acest moment procesual se verifica datele si indiciile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, date si indicii care converg spre ideea ca inculpata a lezat grav valorile sociale ocrotite de lege.
De asemenea susținerea inculpatei cu privire la existența unei inelegalități de tratament juridic între aceasta și celelalte persoane acuzate în cauză care sunt judecate în stare de libertate, nu poate fi reținută., având in vedere ca din probatoriul administrat până în prezent, se constă că inculpata nu se află într-o situație identică cu inculpații B. G. și Laica C. care, potrivit situației de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, au derulat o activitate infracțională mai redusă comparativ cu recurenta, fiind trimiși în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală ( spre deosebire de inculpata B. căreia i s-au imputat și infracțiunile de delapidare în formă agravată și uz de fals) și nu sunt nici cunoscuți cu antecedente penale.
Referitor la stabilirea vinovăției și gradul de participare la comiterea faptelor a fiecărui inculpat, reprezintă aspecte ce vizează în exclusivitate soluționarea fondului cauzei și individualizarea sancțiunilor penale asupra cărora instanța se poate pronunța numai după finalizarea cercetării judecătorești.
In speța au fost invocate si circumstanțe personale favorabile inculpatei, cum ar fi vârsta, insa instanța apreciază că acestea nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, avind in vedere ca circumstanțele invocate nu pot fi reținute ca temei al înlocuirii măsurii arestării preventive deoarece nu au intervenit ulterior privării de libertate a inculpatei, ci au existat încă de la acel moment, fiind cunoscute si evaluate de către judecătorul care a dispus arestarea preventiva a inculpatei.
Toate apărările inculpatei la acest moment procesual se circumscriu in opinia tribunalului unor aprecieri subiective, faptul ca urmărirea penala a fost încheiata si inculpata a fost trimisa in judecata nu echivalează cu dispariția temeiurilor care au stat la baza arestării preventive a acesteia pentru ca asta ar însemna ca ori de cate ori un inculpat este trimis in judecata ca un automatism sa fie pus de îndată in libertate.
În această etapă a procesului penal, si în raport și de infracțiunile pentru care inculpata este trimisa în judecată, pentru aspectele anterior arătate, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătoreasca fiind in faza incipienta – inculpatii nefiind audiati- iar pozitia procesuala a inculpatei in faza urmaririi penale este de nerecunoaștere decit partiala a infracțiunilor reținute in actul de sesizare, este necesara readministrarea întregului probatoriu de la urmărirea penala, probatoriu complex, iar următorul termen de judecata fiind la 24.09.2013 -incuviintindu-se cererile de aminare pentru prgatire aparare formulate de inculpati- cind vor fi audiati inculpatii –inclusiv inc.BANGAU- si martorii acuzarii, menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatei se impune cu prisosința.
In cauza dedusa judecații, tribunalul a apreciat la acest moment procesual, fata de aspectele prezentate mai sus, ca temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive subzista si in prezent ,infracțiunile pentru care este trimisa in judecata inculpata sunt in măsura prin natura lor si consecințele produse sau care s-ar fi putut produce ,sa releve un pericol cert pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publica .
Instanța a admis că starea de libertate este una firească, o stare de care trebuie să se bucure orice persoană, fie ea cercetată penal, însă instanța consideră că, față de cele precizate anterior, la acest moment procesual, prevalează interesul general de prezervare a ordinii și liniștii publice față de interesul particular al inculpatei BANGAU M. de a fi cercetata penal/judecata în stare de libertate.
Cu privire la aplicarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive, doar restrictive de libertate, cum ar fi luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea/tara, instanța a apreciat că în acest moment procesual subzistă în continuare temeiurile avute în vedere de către judecător la luarea măsurii arestării preventive, motiv pentru care nu devin aplicabile prevederile art.139 C.p.p.
Astfel, instanța a considerat că lăsarea în libertate a inculpatei și potențiala impunere a obligațiilor prevăzute de art. 145 alin.1/1, alin.1/2 C.p.p. nu ar fi suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse anterior, apreciind că arestarea preventivă este legală iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat și nici nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, instanța, având în vedere toate considerentele expuse, cât și a faptului că urmează a fi audiați inculpații si martorii in acuzare, administrate alte probe, cât și a faptului că inculpata o data pusa in libertate in acest moment procesual ar putea influența martorii din lucrări si inculpații in stare de libertate care inca nu au fost audiati, constatând că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, instanța in baza art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art.160/b Cod pr.penală, a dispus menținerea stării de arest a inculpatei BANGAU M. și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/tara.
S-a constatat că inculpata a avut apărător ales.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva încheierii a declarat în termen legal recurs inculpata B. M..
Motivele de recurs au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii astfel că nu vor mai fi reluate ci doar examinate.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C.proc.pen., instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul inculpatei este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În acord cu opinia judecătorului instanțe, Curtea constată că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 68/1 din Codul de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpata intimat a săvârșit fapte prevăzute de legea penală față de care este judecată, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale indicate și enumerate în conținutul rechizitoriului.
Curtea este în concordanță cu opinia judecătorului care a pronunțat încheierea recurată, constată în baza propriului examen, că în cauză, sunt întrunite cerințele art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală. față de recurenta inculpat.
Curtea constată că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 lit.f C.p.p., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatei fiind închisoarea mai mare de 4 ani și există în cauză probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. La aprecierea gradului de pericol social, Curtea are în vedere natura infracțiunilor săvârșite,dimensiunea fenomenului infracțional evazionist, modalitatea în care a acționat și urmarea imediată produsă, constând în producerea unui important prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 3.095.69 lei.
Curtea constată că probatoriul administrat până la acest moment, demonstrează și probează existența unui pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei B. M.- pericol ce este apreciat, în speță, prin raportare la toate datele și elementele cauzei penale de față, respectiv natura și gravitatea faptelor despre care se prezumă că au fost săvârșite de inculpat, activitatea infracțională concretă în legătură cu care se prezumă că a fost implicat - constând în înregistrarea de documente fictive ale societății . și efectuarea a 42 de retrageri de numerar din contul acestei societăți în sumă totală de 1.866.980 lei - aspecte ce reclamă necesitatea unei reacții ferme și eficiente a autorităților judiciare în privința persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuție, în sensul stopării ori eliminării fenomenului infracțional.
Curtea apreciază că inculpata în calitatea sa de comerciant (administrator al unor societăți comerciale), ar fi trebuit să adopte în activitatea derulată, o conduită corectă, în sensul respectării obligațiilor fiscale către stat.
Curtea observă că inculpata se pare că în mod global nu înțeles acest rol, suferind anterior condamnări definitive tot pentru comiterea de fapte de același gen, aspect de care Curtea nu poate să nu țină seama, căci persistența în acest tip de activități este un element pe care trebuie să îl analizeze la aprecierea asupra gradului de pericol social.
Din această perspectivă, Curtea constată că există motive rezonabile și suficiente pentru a considera că, lăsată în libertate, inculpata, care în continuare este administrator al unei societăți comerciale, va comite și alte fapte prevăzute de legea penală de natura celor în discuție, ori că va avea o conduită socialmente periculoasă pentru societate.
Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive față de inculpată este absolut necesară, în condițiile unui grad ridicat de pericol social al infracțiunilor de care este bănuită aceasta, avându-se în vedere, așa cum s-a mai arătat și aspectul că inculpata a mai suferit rigorile legii penale fiind anterior judecată și condamnată pentru comiterea de infracțiuni de același gen, împrejurare care a atras incidența stării de recidivă, aspect care contribuie la relevarea periculozității sociale a inculpatei.
Având în vedere, totodată și consecințele grave prin cuantumul prejudiciilor care s-au produs, Curtea constată că menținerea arestării preventive față de inculpată se impune, cel puțin în acest moment.
Susținerea recurentei cu privire la existența unei inelegalități de tratament juridic între aceasta și celelalte persoane acuzate în cauză care sunt judecate în stare de libertate, nu poate fi reținută.
Este cunoscut că dreptul la un proces echitabil, ca expresie a principiului preeminenței dreptului impune în sensul specificat de paragraful 1 și 3 al art.6 din Convenție și obligația asigurării unui tratament egal la părților pe toată durata desfășurării procedurii, fără ca una dintre ele să fie avantajată în raport cu cealaltă sau celelalte părți din proces, presupune ca „fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj”(cauza Ankerl contra Elveției, Kress contra Franței)
Analizând situația faptică ce se desprinde din probatoriul administrat până în prezent, Curtea constă că inculpata recurentă nu se află într-o situație identică cu inculpații B. G. și Laica C. care, potrivit situației de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, au derulat o activitate infracțională mai redusă comparativ cu recurenta, fiind trimiși în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală ( spre deosebire de inculpata B. căreia i s-au imputat și infracțiunile de delapidare în formă agravată și uz de fals) și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
În atare situație, Curtea remarcă că menținerea detenției provizorii a inculpatei își găsește deplină justificare, periculozitatea pentru ordinea publică a inculpatei dacă ar lăsată în libertate fiind evidentă
Pentru toate aceste argumente, Curtea în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul inculpatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat B. M., împotriva încheierii din data de 27.08.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul_ 13.
În baza art.192 al 2 C.p.p., obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.09.2013, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. V. N. C. I.
D. P.
GREFIER,
M. C.
red. înch. V.V.B.
red. dec. M.V.
tehnored.M.C.
2 exemplare
03 Septembrie 2013
| ← Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 118/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
