Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 93/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 93/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3769/270/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 93/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTORI: M. A. A.
V. M.
P. G.- grefier
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
– P. V.- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul P. B., împotriva sentinței penale nr.536/08.10.2012, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, pentru recurentul inculpat a răspuns avocat ales O. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Avocat ales O. M. pentru recurentul inculpat a arătat că acesta este plecat din țară. A depus la dosar motivele de recurs și copii după declarațiile numiților M. V., M. N. și I. S. A. din dosarul nr.1577. Susține că în acest dosar nu sunt toate actele de urmărire penală.
Curtea a pus în discuție necesitatea atașării dosarului de fond inițial.
Apărătorul ales al inculpatului a învederat instanței că a scos doar o parte din declarații. Inculpatul își menține poziția, a participat la infracțiunea de tâlhărie dar el fiind plecat din țară, ceilalți coinculpați au aruncat toată vina asupra lui. Cu aceste copii de pe declarații vrea să nuanțeze contribuția acestui inculpat. Consideră că nu se impune atașarea acestui dosar, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.320/1 Cpp.
Nici reprezentantul parchetului nu a solicitat atașarea dosarului.
Apărătorul ales și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, Curtea a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales O. M. având cuvântul pentru recurentul inculpat a arătat că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu atitudinea lui de recunoaștere și de bună credință, față de declarația părții vătămate și a inculpatului se putea stabili exact ce participație a avut fiecare. Partea vătămată s-a împiedicat de bunurile care erau răvășite prin casă și a căzut apoi și-a amintit că a primit un pumn în față și că l-a recunoscut pe I. S. A.. Partea vătămată a mai spus că a fost lovit de două persoane dar inculpatul P. nu l-a lovit. Familia inculpatului a încercat să repare paguba pricinuită, a plătit părții vătămate suma de 3000 de lei.
A pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și pe fond reducerea pedepsei și executarea acesteia cu suspendare sub supraveghere și pentru egalitate de tratament cu ceilalți coinculpați care au primit pedepse mai mici.
Procurorul având cuvântul apreciind că prin sentința recurată au fost stabilite corect împrejurările în care s-a săvârșit fapta iar pedeapsa a fost corect individualizată, la fel și modalitatea de executare a acesteia, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.536/8.10.2012 ,pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ s-a dispus:
În baza art. 211 al. 1 și al. 2 lit. b și al. 2 ind. 1 lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 al. 1 și al. 7 Cod procedură penală, art. 74 al. 1 lit. a, b, c Cod penal, art. 76 al. 1 lit. c Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, condamnarea inculpatului P. B., fiul lui C. și R., născut la data de 24.08.1986 în Onești, județul Bacău, cu același domiciliu, ., județul Bacău, cetățean roman, studii 12 clase, necăsătorit, necunoscut cu antecedente penale, CNP-_ la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare .
În baza art. 192 al. 1 și al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 1 și al. 7 Cod procedură penală, art. 74 al. 1 lit. a, c Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare .
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod Penal s-au contopit pedepsele aplicate .
Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenție.
În temeiul art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În temeiul art. 14 al. 3 litera b și art. 346 al. 1 Cod procedură penală, art. 1381 și urm Cod Civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. N..
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.191 al 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr._ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. B. pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1 și al. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a și c Cod penal, violare de domiciliu prev. și ped. de art. 192 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în noaptea de 2/3.12.2011 a pătruns fără drept împreună cu M. V. și I. S. A. în locuința părții vătămate M. N. și prin violență i-au sustras suma de 2600 lei, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale .
În faza de urmărire penală și în faza de judecată a fost administrat următorul probatoriu: procese-verbale de consemnare a plângerii și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, fl. 9-22; dovezi de predare primire, fl. 28, certificat medico-legal și documente medicale fl.29,30; declarații martori fl. 40-43; declarații inculpați, declarații învinuit.
La termenul de judecată din data de 08.10.2012, înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat personal, asistat de către avocat ales, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care nu le contestă.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiat inculpatul și partea vătămată.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
1.- În seara zilei de 2.12.2011, după ora 22.00, după o înțelegere prealabilă, inculpații M. V. și I. S. A. împreună cu inculpatul P. B. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă în . imobilul părții vătămate M. N.. Cei trei au pătruns în imobil prin distrugerea lacătului de la ușa de acces, cu ajutorul unui băț. După ce au intrat în singura cameră a locuinței, au răvășit bunurile dar nu au găsit bani și s-au ascuns în lateralul casei. Pe la orele 0.00 s-a întors la domiciliu partea vătămată aflată sub influiența băuturiulor alcoolice. Partea vătămată a intrat în locuință, incvulpații au intrat după ea, moment în care au fost văzuți de aceasta, iar inculpatul P. B. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. După această lovitură, partea vătămată M. N. a căzut la pământ, iar toți trei l-au legat de mâini cu o curea aflată în cameră, iar apoi inculpatul M. și inculpatul P. l-au legat la picioare . Deoarece partea vătămată a început să strige după ajutor, inculpatul M. i-a acoperit gura și toți inculpații i-au cerut să spună unde ține banii. Deși partea vătămată a refuzat, inculpatul I. S. l-a căutat în buzunarele pantalonilor și în geacă unde au găsit suma de aprox. 1700 lei. Imediat după aceasta, învinuitul P. a acoperit-o partea vătămată cu o plapumă peste față și toți inculpații au plecat din locuința acesteia, lăsând-o legată.
Cei trei inculpați s-au întors în municipiul Onești cu același autoturism și au împărțit banii în mod egal.
Partea vătămată M. a reușit să se dezlege după cca. o jumătate de oră de la plecarea inculpaților, iar după câteva ore a fost găsit de un nepot al său B. M. și transportat de urgență la Spitalul mun. Onești, unde a fost internat la Secția Oftalmologie, apoi la Secția Chirurgie în perioada 3-6.12.2011.
Părții vătămate i s-a stabilit diagnosticul “ plagă sclerală perforantă cu hernie de membrană la ochiul stâng, traumatism cranio-cerebral acut închis și traumatism toracic”.
Părții vătămate i s-a eliberat și un certificat medico-legal de unde rezultă că a prezentat leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 45-50 zile îngrijiri medicale ( 30 d.u.p.).
La data de 02.03.2012, inculpații I. S. A. și M. V. au fost reținuți și apoi arestați preventiv, arestarea preventivă fiind menținută pe tot parcursul procesului penal.
Fiind legitimați și interogați în fața instanței inculpații I. S. A. și M. V. (fiind asistați de către avocați aleși ) au pledat vinovați, au avut o poziție sinceră și au descris în amănunțime activitatea infracțională.
Prin sentința penală nr.365/21.06.2012 a Judecătoriei Onești, inculpații I. S. A. și M. V. au fost condamnați la o pedeapsă rezultantă de câte 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu prev. de art. 211 al. 1 și al. 2 lit. b și al. 2 ind. 1 lit. a și c Cod penal raportat la 74 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 76 al. 1 lit. c Cod penal și cu referire la art. 320 ind. 1 al. 1 și al. 7 Cod procedură penală și de art. 192 al. 1 și al. 2 Cod penal raportat la 74 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 76 al. 1 lit. d Cod penal și cu referire la art. 320 ind. 1 al. 1 și al. 7 Cod procedură penală, art. 208-209 al. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal raportat la 74 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 76 al. 1 lit. d Cod penal și cu referire la art. 320 ind. 1 al. 1 și al. 7 Cod procedură penală toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Au fost obligați la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă M. N.
În prezenta cauza, faptele inculpatului P. B. care în noaptea de 02/03.12.2011 împreună cu inculpații M. V. și I. S. A., au pătruns fără drept în locuința părții vătămate M. N. prin distrugerea lacătului cu care era asigurată ușa de acces și prin violență au sustras suma de 2600 lei, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de “ tâlhărie “ prevăzută de art. 211 al. 1 și al. 2 lit. b și al. 2 ind. 1 lit. a și c Cod penal și “violare de domiciliu“ prev. și ped. de art. 192 al. 1, 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie, instanța a constatat ca are o structură complexă, latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie fiind alcătuită din elementul material al infracțiunii de furt si elementul material al infracțiunii de vătămare corporală. Elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia. Acțiunea inculpatului constând în aceea ca au sustras suma de 2600 lei de la partea vătămată M. N., realizează elementul material al infracțiunii de furt.
Din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală, inculpații au săvârșit o activitate, aceea de a lovi partea vătămată, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindicare 45-50 zile îngrijiri medicale.
Latura subiectivă a infracțiunii de tâlhărie, presupune existența vinovăției sub forma intenției. Inculpații au săvârsit fapta cu vinovatie în modalitatea intenției directe, conform dispozitiilor art. 19 alin 1. pct. 1 lit. a Cod penal, întrucât aceștia au prevăzut rezultatul faptei lor și au urmărit producerea lui prin savârsirea faptei. Inculpații au urmărit sustragerea bunurilor,au prevăzut rezultatul faptei lor, respectiv producerea unui prejudiciu în patrimoniul părtii vătămate și au folosit violența în acest scop.
Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpaților și urmarea imediată este unul direct și poate fi dedus din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de violare de domiciliu în forma sa simplă, instanța a constatat că inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate M. N..
Totodată, activitatea infracțională desfășurându-se pe timp de noapte, de către mai mulți inculpați, aceștia profitând de condițiile deosebit de favorabile pe care întunericul le oferă comiterii infracțiunilor, instanța a constatat că în cauză s-a realizat și conținutul legal al infracțiunii de violare de domiciliu în formă calificată, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal .
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de violare de domiciliu inculpatul a acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe deduse din aceea că a avut reprezentarea clară a faptelor săvârșite și a rezultatului,urmărind producerea acestuia.
Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză din care rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, fiind dovedită existența infracțiunilor, instanța va dispune condamnarea acestuia pentru fiecare infracțiune reținută.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului instanța a avut în vedere dispozitiile art. 52 Cod penal, precum si criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social generic și concret al faptelor savârsite, persoana acestuia si împrejurarile care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, au fost avute în vedere scopul pedepsei, așa cum este el prev. de art. 52 Cod penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
În concret,instanța a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al unor asemenea fapte de tâlhărie raportat la modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, premeditând comiterea faptei.
De asemenea, instanța a reținut că prin comiterea faptelor s-a adus atingere relațiilor sociale patrimoniale, relații sociale a caror desfașurare normală este deosebit de importantă. De asemenea, prin faptele sale, inculpatul a adus atingere relațiilor sociale referitoare la sănătatea părtii vătămate.
În favoarea inculpatului instanța a reținut că deși anterior a mai suferit condamnări, a intervenit reabilitarea de drept, că a avut o conduită anterioară bună (așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar).
Instanța a reținut și faptul că inculpatul a comis faptele la o vârstă tânără, nerealizând în acel moment consecințele extrem de grave ale faptelor pe care urma să le săvârșească.
De asemenea, inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal ,,recunoscând comiterea faptelor (în cuprinsul declarațiilor date) și a fost de acord să achite despăgubirile solicitate de către partea vătămată, căreia i-a și restituit suma de 3000 lei.
Astfel, instanța a stabilit un just echilibru între pericolul social abstract și concret deosebit de ridicat al faptelor comise de către inculpat și toate circumstanțele favorabile ce conturează persoana acestuia.
În consecință, instanța a reținut circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 al. 1 lit. a, b,c Cod penal, urmând ca pedepsele ce au fost aplicate pentru fiecare infracțiune reținută să fie coborâte sub minimul special prev. de lege.
Instanta a apreciat, pentru motivele aratate in aliniatul precedent că, în vederea atingerii scopului pedepsei, asa cum acesta este stabilit prin dispoz. art. 52 Cod pen., este necesară aplicarea unor pedepse cu inchisoarea pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului și va face și aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală în ceea ce privește reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, ca urmare a judecării cauzei pe baza procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției.
Având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni în concurs real, în baza art. 33. lit.a, 34 lit. b Cod Penal s-au contopit pedepsele aplicate ,urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea .
S-a facut aplicarea art. 64 lit. a, teza II și lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat având în vedere cauza “S. și P. contra României “că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 Cod pen. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul sancționator, preventiv și de reeducare a pedepsei poate fi atins doar cu privare de libertate, s-a stabilit modalitatea de executare a pedepsei rezultante, în regim de detenție.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea vătămată M. N. s-a constituit parte civilă în procesul penal,solicitând obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune materiale (cheltuielile de spitalizare) și 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Inculpatul a achiesat la plata acestor despăgubiri.
Având în vedere și soluția ce a fost dată în latura penală a cauzei, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale și având în vedere principiul disponibilității relativ la acțiunea civilă, respectiv angajamentul inculpatului de a achita despăgubirile civile solicitate,in baza art. 14 si art. 346 Cod pr. pen. instanța a admis aceste acțiuni civile și a obliga inculpatul la plata sumelor solicitate.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de către apărător ales în faza de judecată.
Ca o consecință a condamnării, a osti obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în faza de urmărire penală și în faza de judecată .
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal recurentul inculpat P. B.
Prin motivele de recurs, recurentul a solicitat redozarea pedepsei având în vedere că a avut o atitudine sinceră, s-a prevalat de prev. art. 320/1 Cpp, iar coinculpații au profitat de împrejurarea că el era plecat din țară și au aruncat vina asupra sa, că prima instanță nu a nuanțat contribuția fiecărui inculpat.
Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate precum și cauza sub toate aspectele în temeiul art. 385/6 alin. 3 Cpp constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
În cauză a fost reținută o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond și s-a dat faptelor săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică.
Instanța de fond, a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârilor, motivări pe care Curtea și le însușește.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate de instanța de fond, se constată că în raport de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, fiind vorba de o infracțiune de tâlhărie și violare de domiciliu, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite pe timp de noapte, prin efracție, de trei persoane de împrejurarea că singura lovitură a fost cea aplicată de inculpat și că tot acesta împreună cu inculpatul M. l-au legat, de persoana inculpatului, care nu a mai cunoscut rigorile legii penale, Curtea apreciază că instanța de fond a dat dovadă de înțelegere prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită prin faptul că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320/1 Cpp .
Recurentul-inculpat a solicitat prin apărător să se coboare pedeapsa aplicată. În raport de aspectele menționate mai sus, de faptul că recurentul-inculpat a recunoscut săvârșirea infracțiunilor fiind pus de organele de cercetare penală în fața unor probe indubitabile de vinovăție, de faptul că în condițiile în care s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 2 cp, alături de cauza de reducere a pedepsei cu o treime potrivit art. 320/1 Cpp cum, pedeapsa aplicată în raport de infracțiunile săvârșite nu poate fi redusă fiind oricum prea mică raportat la aceste împrejurări .
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cpp, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat P. B., împotriva sentinței nr. 536/8.10.2012, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
În baza art.192 al 2 Cpp, obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. C. M. A. A.
V. M.
GREFIER,
P. G.
red. sent.D. P.
red. dec. recurs V.M.
tehnored. G.P.
2 ex., 07.02.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 101/2013.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
