Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 658/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 658/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1514/270/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 658/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTORI: I. N. C.
A. B.
P. G.- grefier
***********
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
–E. C.- procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ONEȘTI, împotriva sentinței penale nr.215/11.04.2013, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat S. E. identificat cu CI . nr._, asistat de avocat ales P. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Procurorul și intimatul inculpat prin apărătorul ales au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, Curtea a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul având cuvântul a susținut motivele de recurs așa cum au fost arătate în scris. Apreciază hotărârea ca nefiind temeinică pentru următoarele considerente: în mod netemeinic a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 luni cu suspendarea condiționată a executării, deși s-a reținut vinovăția inculpatului în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art.76 alin.1 lit.e Cod penal. De asemenea, s-a apreciat că fapta are un grad ridicat de pericol social și nu se impunea aplicarea unei pedepse de 3 luni .
Față de motivele de recurs invocate a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și pe fond majorarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art.86/1 Cod penal.
Avocat ales P. S. având cuvântul pentru intimatul inculpat a pus concluzii de respingere a recursului considerând că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, pedeapsa și modalitatea de executare au fost judicios individualizate, s-a ținut cont de persoana inculpatului care a recunoscut fapta și nu a mai avut probleme cu legea.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt a lăsat soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.215 din data de 11.04.2013, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr.195/2002 modificată prin Legea nr.49/2006 raportat la art. 74 alin. 1 litera a Cod Penal cu aplicarea art. 76 alin.1 litera e Cod Penal și cu referire la art. 320 ind. 1 alin. 1 și alin. 7 Cod procedură penală condamnarea inculpatului S. E., fiul lui V. și E., născut la data de 19.07.1967, în Onești, jud.Bacău, cu domiciliul în Moinești, ..14M ., studii superioare, ocupația- inginer, divorțat, doi copii minori, fără antecedente penale, CNP-_ ,la o pedeapsă de:
- 3 ( trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de „conducere a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală”.
În baza art. 71 alin.2 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II a și lit.b Cod Penal.
În baza art. 81 Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 (doi) ani și 3 ( trei ) luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod Penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod Penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat inculpatului și executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod Penal în condițiile art. 359 Cod procedură penală privind revocarea suspendării.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de către avocat desemnat din oficiu.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 510 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală( 210 lei) și în faza de judecată ( 300 lei).
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 50/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Onești a fost trimis în judecată ,în stare de libertate, inculpatul S. E., cercetat pentru comiterea infracțiunii de „conducere a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală” prevăzută și pedepsită de art. 87 alin 1 din OUG nr.195/2002 modificată prin Legea 49/2006.
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de 5.01.2013,în jurul orei 20.05, a condus autoturismul cu nr._, pe . Tg.Ocna având în sânge o alcoolemie de 1,65-1,50 gr.%0.(0,87 mg/l).
În faza de urmărire penală a fost administrat următorul probatoriu:
proces-verbal de consemnare acte premergătoare, proces-verbal de depistare, buletin de examinare clinică,buletin de analiză alcoolemie ,cazier, declarații martori și declarațiile învinuitului.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea
probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: declarațiile învinuitului, procese-verbale de constatare,etc.
La termenul de judecată din data de 11.04.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul S. E. asistat de către apărător desemnat din oficiu, a declarat personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța a admis această cerere.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul S. E..
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză în
ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul S. E. posedă permis deconducere categoria B din anul 2003 și în data de 5.01.2013, în jurul orei 20.05, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Duster cu numărul_ pe . Tg.Ocna, având direcția de mers Onești-Comănești, ajungând în dreptul locuinței numitei I. I., datorită neatenției, a pierdut controlul volanului derapând și apoi a intrat în coliziune cu un stâlp din beton de pe trotuar.
În urma impactului a rezultat avarierea autoturismului, iar organele de poliție, întrucât inculpatul prezenta halenă alcoolică, au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest marca drager printer, rezultând o concentrație de 0,87 mg/l alcool pur în aerul expirat .( fl.8 dosar).
Ca urmare, inculpatul a fost condus la Spitalul municipal Onești și conform buletinului de analiză toxicologică nr.70-71 din 9.01.2013, a rezultat o alcoolemie de 1,65-1,50 g%0( fl.11).
Conform buletinului de examinare clinică ( fl.10), rezultă că, inculpatul prezenta halenă alcoolică și era sub influența alcoolului declarând în fața medicilor că a consumat în acea zi 100 ml bere.
Fapta a fost confirmată și de martorii C. V. și Picler A. ( fl.13,14 d.u.p.).
Fiind legitimat și interogat în fața instanței inculpatul a avut o poziție
sinceră și a recunoscut comiterea faptei.
Situația de fapt reținută a fost confirmată prin probele administrate în
faza de urmărire penală.
Având în vedere situația de fapt reținută, ÎN D., fapta inculpatului S. EDURAD , de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, după ce a consumat băuturi alcoolice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 modificată prin Legea 49/2006 atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv.
Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de starea de pericol creată cu privire la persoanele și bunurile implicate în circulația pe drumurile publice, fapta inculpatului fiind infracțiune chiar dacă acțiunea inculpatului nu a produs nicio consecință materială. Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediată este unul direct și poate fi dedus din însăși săvârșirea faptei.
În raport de latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta descrisă mai sus cu vinovăție sub forma intenției indirecte întrucât, deși nu a dorit producerea urmării constând într-o stare de pericol pentru toți cei implicați în circulația pe drumurile publice, aceasta a acceptat cel puțin producerea unei astfel de urmări.
Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză din
care rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, instanța a dispus condamnarea acesteia.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere
criteriile enumerate de art. 72 din C. pen. și anume: regulile generale de individualizare a sancțiunilor penale, limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială (de la 1 la 5 ani închisoare), gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările care atenuează răspunderea penală .
În ceea ce-l privește pe inculpat, instanța a reținut că acesta este o
persoană care nu a mai fost condamnată anterior pentru comiterea vreunei fapte penale ( așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar (de la fila 22 dosar u.p.) și a avut o poziție sinceră în fața instanței și un comportament bun în societate înainte de comiterea faptei .
Toate aceste împrejurări favorabile au fost calificate drept circumstanțe atenuante judiciare, potrivit disp. art. 74 al.1 lit. a C.pen.
Totodată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală în ceea ce privește reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime .
În consecință, reținând incidența art. 74 al.1 lit. a C.pen. raportat la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen., și făcând aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 1 și alin. 7 Cod procedură penală instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, considerând că aceasta este suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C.pen., de reeducare și de prevenire a săvârșirii altor fapte penale.
Cu referire la pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și, implicit gradul de pericol social al acesteia duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, instanța a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute la art. 81 C.pen. Astfel, pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, așa cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar și, ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, analizate mai sus, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În consecință, în temeiul art. 81 raportat la art. 82 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare prevăzut de lege. În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b din C. pen pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 359 C.proc.pen., raportat la art. 83 C.pen., a atras atenția celui condamnat asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. A constatat că inculpatul a fost asistată de către apărător desemnat din oficiu.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod Procedură Penală a obligat inculpatul la plata sumei de 510 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală ( 210 lei) și în faza de judecată ( 250 lei-include și onorariu parțial avocat oficiu).
Ca o consecință a condamnării, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Onești, motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
Analizând sentința penală recurată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că recursul formulat de procuror este fondat pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.
Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului curtea constată următoarele.
Potrivit art.72 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului S. E. în speță de față, Curtea constată că nu s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., neținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate.
Având în vedere modul concret în care inculpatul a săvârșit infracțiunea și urmările acesteia ( inculpatul a condus pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,65 – 1,50 g%0, a pierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu un stâlp de beton de pe trotuar ), Curtea apreciază că inculpatul manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale fundamentale protejate de legea penală – siguranța circulației pe drumurile publice, motiv pentru care aplicarea unei pedepse blânde, nu se justifică.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului., circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. a cp și dispozițiile art. 320/1 cpp
Circumstanțele atenuante constituie, potrivit art. 76 C. pen., împrejurări care atenuează răspunderea penală.
Împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante sunt prevăzute în art. 74 C. pen., iar potrivit art. 79 din același cod orice împrejurare reținută ca circumstanță atenuantă trebuie arătată în hotărâre.
Obligația instituită prin art. 79 C. pen. își are rațiunea în caracterul de excepție al unor astfel de împrejurări ce au ca efect reducerea obligatorie a pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei.
În sensul art. 79 C. pen., a arăta în hotărâre împrejurările reținute ca circumstanțe atenuante impune instanței atât indicarea expresă a textului legal care prevede respectiva circumstanță atenuantă, după caz, art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. ori art. 74 alin. (2) C. pen., cât și menționarea expresă a împrejurării respective și motivarea acesteia prin trimiterea la probele, actele și lucrările dosarului.
Exprimările generale, nemotivarea sau motivarea generică a împrejurărilor reținute ca circumstanțe atenuante și neîncadrarea acestora în textul legal în care se regăsesc, nu sunt de natură a răspunde exigențelor art. 79 C. pen.
În motivarea sentinței cu privire la reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a se menționează doar că inculpatul a avut un comportament bun înainte de comiterea faptei.
Curtea apreciază că lipsa antecedentelor penale nu constituie o împrejurare suficientă doar prin ea însăși care să justifice reducerea pedepsei, în lipsa unor elemente concrete din care să rezulte conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea acestor infracțiuni. Nu trebuie ignorat faptul că astfel de conduite corespunzătoare sunt atitudini normale ale oricărui om care respectă și normele de conduită și nu trebuie să se constituie într-un „titlu de glorie” pentru cel în favoarea căruia se rețin.
Față de toate acestea, se impune înlăturarea circumstanței atnuante prev. de art. 74 lit a cp și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, fiind în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
Așa fiind, curtea în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d cpp va admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Onești în ceea ce privește reținerea greșită a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a cp, a prevederilor art. 76 alin. 1 lit. e cp, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și a termenului de încercare.
Va casa în parte sentința atacată, sub aceste aspecte, va reține cauza spre rejudecare și în fond:
Va înlătura circumstanța atenuantă prev. de 74 lit. a cp, prevederile art. 76 alin. 1 lit. e cp reținute în favoarea inculpatului S. E. și va majora pedeapsa aplicată de la 3 luni închisoare la 1 an închisoare.
Va majora termenul de încercare de la 2 ani și 3 luni la 3 ani.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 cpp cheltuieli judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d cpp admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Onești, împotriva sentinței penale nr. 215/11.04.2013 în ceea ce privește reținerea greșită a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a cp, a prevederilor art. 76 alin. 1 lit. e cp, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și a termenului de încercare.
Casează în parte sentința atacată, sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și în fond:
Înlătură circumstanța atenuantă prev. de 74 lit. a cp, prevederile art. 76 alin. 1 lit. e cp reținute în favoarea inculpatului S. E. și majorează pedeapsa aplicată de la 3 luni închisoare la 1 an închisoare.
Majorează termenul de încercare de la 2 ani și 3 luni la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 192 alin. 3 cpp cheltuieli judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. I. N. C.
A. B.
GREFIER,
P. G.
red. sent.L.M. P.
red. dec. recurs I.N.C.
tehnored. G.P.
3 ex.
01.07.2013
| ← Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p..... | Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... → |
|---|
