Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1083/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1083/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 4065/110/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 1083/2013
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
JUDECĂTOR N. C. I.
JUDECĂTOR M. V.
*************
GREFIER M. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR V. G. V.
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul H. G. R. împotriva încheierii din 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că vor fi înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat H. G. R., în stare de arest, asistat de apărător ales – avocat D. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că inculpatul H. G. R. a formulat recurs împotriva încheierii prin care Tribunalul Bacău a menținut starea de arest preventiv.
Recurentul inculpat H. G. R. arată că insistă în recursul formulat.
Avocat D. A. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, Curtea, în baza art.385/11 Cod procedură penală, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.385/13 Cod procedură penală.
Avocat D. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 15.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, având în vedere atitudinea și poziția sinceră a inculpatului care a dat declarație și a recunoscut comiterea faptei.
Precizează că inculpatul a formulat chiar un autodenunț care este pe rolul DIICOT – Serviciul Teritorial Bacău.
Arată că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală.
Învederează că inculpatul este infractor primar, are 2 copii minori, familia sa a venit din Italia unde lucra, iar până în prezent inculpatul a lucrat împreună cu tatăl său.
Precizează că inculpatul în momentul în care a aflat ce fel de substanță se află în pliculețe a preferat să vândă toată cantitatea de substanță investigatorului sub acoperire.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul Hălmac G. R. și menținerea încheierii din 15.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău ca legală și temeinică.
Arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu au încetat și nici nu s-au modificat, fiind confirmate prin procesele verbale de percheziție domiciliară și raportul de constatare întocmit la analiza de laborator a substanței.
Consideră că pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea infracțiunii și din urmările acestor substanțe care pot duce chiar la suicid, iar sub efectul acestor substanțe se produc multe infracțiuni.
Apreciază că măsura arestului preventiv este legală și temeinică și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat Hălmac G. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită punerea în libertate și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Precizează că nu și-a câștigat existența prin vânzarea de droguri ci a avut un loc de muncă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 15.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ 13, în temeiul art.300 indice 2 Cod procedură penală raportat la art.160 indice b Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului H. G. R..
S-a dispus comunicarea măsurii locului de deținere.
S-au respins cererile de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de apărătorul ales al inculpatului.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ-DIICOT BACĂU nr.146D/P/2013 din 20.08.2013 a fost trimis în judecată inculpatul H. G. R. pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea 143/2000 modif. și art.2 al.1,2 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.
La data de 20.08.2013 s-a înregistrat pe rolul instanței dosarul nr._ 13, fiind trimis în judecată, în stare de arest preventiv. S-a reținut că la sfârșitul lunii iunie 2013 a cumpărat din Italia și introdus în țară, disimulat într-un sistem audio, o cantitate de aproximativ 69 de grame cannabis (23 doze de aproximativ 3 grame), fără a cunoaște că acest drog este în amestec cu cocaină, drog de mare risc; iar în cursul lunii iulie 2013, a deținut și vândut în mod repetat unor consumatori de pe raza mun. Bacău, cantități de cannabis – din cantitatea introdusă în țară, în condițiile în care a luat cunoștință de la primul act de comercializare că acest drog de risc este în amestec cu un alt drog de mare risc - cocaină, pentru prețul de 200 lei doza de aproximativ 3 grame, iar la data de 17.07.2013 a vândut investigatorului autorizat în cauză cantitatea de 2,92 g cannabis în care s-a pus în evidență cocaină, droguri de risc, respectiv mare risc prevăzute în Tabelele III, respectiv II - anexe la Legea 143/2000.
La data de 27.07.2013 a fost depistat în flagrant în timp ce comercializa 19 doze în cantitate totală de 52,5 grame masă netă a fragmentelor vegetale, în stare umedă, respectiv 29,8 g (masă netă după uscare) cannabis în care s-a pus în evidență cocaină, droguri de risc, respectiv mare risc prevăzute în Tabelele III, respectiv II - anexe la Legea 143/2000, în schimbul sumei de 2.850 lei, investigatorului autorizat în cauză.
După arestarea inculpatului H. G. R. la data de 26.07.2013 s-a întocmit și rechizitoriul de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, la data de 20.08.2013.
În temeiul art.300 ind.1 c.pr.pen., măsura a fost menținută de către Tribunalul Bacău, după înregistrarea la instanță rechizitoriul indicat mai sus, la data de 22.08.2013.
La acest termen de judecată - 15.10.2013, s-a pus în discuție starea de arest a inculpatului cu respectarea dispozițiilor art.300 indice 2 C.pr.pen. rap. la art.160 indice b C.pr.pen. Tot la acest termen de judecată, inculpatul a înțeles să solicite instanței aplicarea procedurii simplificate, prev. de art. 320 ind.1 C.pr.pen., cu recunoașterea în totalitate a învinuirii, a probelor acumulate la urmărirea penală.
Apărătorul ales al inculpatului, a solicitat respingerea măsurii privind menținerea stării de arest și a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere că a dat declarație la urmărirea penală, astăzi s-a prevalat de dispozițiile prevăzute de art.320/1 cod procedură penală, dacă ar fi pus în libertate nu ar influența cu nimic continuarea procesului penal, deoarece a recunoscut faptele comise, este infractor primar, are doi copii în întreținere, soția și-a pierdut locul de muncă din Italia, întrucât a venit în țară, inculpatul lucra cu tatăl său în construcții. De asemenea să se aibă în vedere cantitatea de droguri care este foarte mică, a fost suflată, împrăștiată, într-adevăr a vândut celelalte pliculețe, nu și-a dat seama de gravitatea faptei, a dat o declarație amplă, dorește să colaboreze cu organele de cercetare penală, făcând și un denunț în acest sens.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul de procedură penală, „în cauzele în care inculpatul este arest, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160 b..”
Sub aspectul legalității, analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 26.07.2013 Tribunalului Bacău, s-a apreciat că este legală neimpunându-se revocarea ei, și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit. f C.p.p. pentru următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că H. G. R. este prezumtivul autor, că ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.p.p. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148 C.p.p.
Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală„ (art. 143 alin. 1 C.p.p.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8 C.p.p. la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura „. Infracțiunile pentru care inculpatul H. G. R. este cercetat, sunt cele privitoare la introducerea în țară de droguri și deținerea și traficarea de droguri de mare risc, prev. de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000. Acestea, sunt sancționate de lege cu închisoarea până la un maxim de 25 de ani.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, s-a apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în acre a fost săvârșită infracțiunea .
Față de probatoriul administrat în cauză până la acest moment procesual, că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor de care este acuzat acesta, rezonanța socială deosebită a acestora persistând cu repercusiuni nu doar materiale dar si morale, de natură să insufle temere și repulsie în rândul opiniei publice.
Interesul general al societății primează în raport cu cel al inculpatului.
Cauza se află la începutul cercetării judecătorești.
Inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeiniciei, analizând probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, instanța a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută în continuare întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa impun și în continuare privarea de libertate.
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeana a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 si prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără aaduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Împotriva acestei încheieri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul H. G. R. pentru netemeinicie, motivele de recurs fiind detaliate în preambulul prezentei decizii penale..
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul declarat este nefondat și urmează a fi respins pentru cele ce vor fi prezentate.
Prima instanță a făcut o corectă aplicarea a prevederilor art.300/2 Cod procedură penală, cu art. l60/b Cod procedură penală și a motivat în mod corespunzător menținerea măsurii arestului preventiv pentru inculpat motivare pe care instanța de control judiciar și-o însușește
În conformitate cu dispozițiile art.300/2, cu art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, „În cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive”.
Potrivit acestor texte, instanța are obligația de a verifica dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și dacă nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând, în temeiul art.300/2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia luării măsurii arestului preventiv, în raport cu gravitatea faptei pentru care a fost trimis recurentul-inculpat în judecată, Curtea constată că măsura preventivă a fost legal menținută.
În cauză sunt probe, respectiv, declarațiile martorilor I. Teluș zis O., O. M. Gilbert, P. A. I., R. A. I. filele 144-149, al căror conținut nu va fi redat în întrucât se regăsesc în actele de urmărire penală la filele indicate și din conținutul cărora rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
De asemenea, din probe rezultă că recurentul inculpat se află în situația prevăzută de art.148 alin. 1 lit. f Cod penal, temei avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv și pentru următoarele considerente:
infracțiunile de introducere în țară de droguri și deținerea și traficarea de droguri de mare risc, prev. de art. 2 și 3 din Legea nr. 143/2000 pentru care a fost trimis în judecată recurentul inculpat prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, iar faptele au produs o puternică rezonanță socială;
există în continuare probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, motivarea instanței de judecată, în sensul că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurenților este corectă.
Infracțiunile prev. și ped. de art.3 alin.1 din Legea 143/2000 modif. și art.2 al.1,2 din Legea 143/2000 modif. cu aplic. art.41 alin.2 cod penal sunt infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, presupun înfrângerea normelor de conviețuire socială dar și o stare de degradare morală cu consecințe negative asupra relațiilor sociale normale.
Inculpatul H. G. R. cercetat în cauza de față a manifestat o disponibilitate și o dezinvoltură de neînțeles pentru obținerea de beneficii materiale ilicite, prin săvârșirea de infracțiuni contra normelor civilizate de conviețuire socială, confirmând o periculozitate concretă deosebită și netăgăduită prin reprezentarea deformată asupra relațiilor de conviețuire socială, asupra respectului și corectitudinii într-o societate dreaptă, normală, astfel că ca temeiurile care au impus arestarea nu s-au schimbat, menținându-se netăgăduit situația existentă la momentul luării măsurii preventive.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel Bacău, va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat H. G. R., împotriva încheierii de ședință din data de 15.10.2013 a Tribunalului Bacău.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul să plătească statului 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. C. N. C. I.
M. V.
GREFIER,
M. C.
red. încheiere D.R. D.
red. decizie C.C. – 21.10.2013
tehnored. M.C.
2 exemplare
21 Octombrie 2013
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 330/2013.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 46/2013. Curtea de... → |
|---|
