Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 330/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 1588/199/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 330
Ședința publică din data de 28.03. 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
JUDECĂTORI – I. N. C.
P. D.
GREFIER - P. E.
*******
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat prin procuror: B. G.
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul S. C., împotriva sentinței penale nr. 4 din 14.01..2013, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ ..
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. Doinița pentru recurentul inculpat S. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei inculpate și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat B. Doinița având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod Penal .
Precizează că inculpatului i s-au reținut dispozițiile art. 320/1 Cod pr. pen. pentru fiecare faptă, fiindu-i aplicare pedepse cu executare, însă, solicită a se avea în vedere că inculpatul a regretat și a recunoscut faptele încă din faza de urmărire penală, în această fază procesuală a depus la dosar ancheta socială din care rezultă că are doi copii minori în întreținere, veniturile sunt doar din alocațiile celor doi minori, nu există nici un risc de violență sau de abuz în comunitate, din probele dosarului rezultă că participația inculpatului la comiterea faptelor a fost minimă. Din declarația părții vătămate rezultă că S. Cătlin este cel care l-a lovi.
Față de toate aceste împrejurări, apreciază că se pot aplica în cauză dispozițiile art. 81 Cod Penal.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptelor, care justifică cuantumul pedepsei și modalitatea de executare precum și faptul că pedepsele au fost reduse destul de mult de către instanța de fond, prin reținerea art. 320/1 c.p.p., apreciind că nu se pot aplica în cauză dispozițiile art. 81 Cod penal și nici dispozițiile art. 86/1 Cod Penal, deși nu s-a solicitat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.4/2013 din data de 14.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., județul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1. S. C., fiul lui Natural și I., născut la data de 25 ianuarie 1982, orașul în B., jud. Bacău, domiciliat în ., jud. Bacău, porecla „B.”, cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 320/1 Cod pr. penală, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și;
b) tentativă de tâlhărie, prevăzută de art.20, raportat la art. 211 alin. 1 și 2 lit.b, alin.2/1 lit. a, b și c Cod penal, cu art.37 lit.b Cod penal și cu aplicarea art.320/1 Cod pr. penală, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, sporită cu 4 (patru) luni închisoare.
PEDEAPSĂ PRINCIPALĂ REZULTANTĂ – 4 (patru) ani închisoare.
2. S. C., fiul lui Natural și I., născut la data de 29.08.1987, municipiul în Bacău, jud. Bacău, cetățean român, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, C.N.P._, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
a) violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, cu art.74 lit. a și art.76 lit.d Cod penal și cu aplicarea art. 320/1 Cod pr. penală, la pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare și;
b) tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 al. 1,2 lit. b, alin.2/1 lit. a, b și c Cod penal, cu art.74 lit. a și art.76 lit.d Cod penal și cu aplicarea art.320/1 Cod procedură penală, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, în pedeapsa cea mai grea, cea de 2 (doi) ani închisoare, sporită cu 2 (două) luni închisoare.
PEDEAPSP PRINCIPALĂ REZULTANTĂ – 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.
S-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a computat din pedeapsa rezultantă aplicată fiecărui inculpat reținerea de 24 de ore din data de 10.09.2012 și durata arestării preventive de la data de 11.09.2012, la data de 09.10.2012 inclusiv, pentru fiecare.
În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați.
În temeiul art.14 și art. 346 Cod pr. penală, cu art.1443 și art.1357 Cod civil, s-a luat act că partea vătămată M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 313 din Legea nr.95/2006, cu art. 1443 Cod civil, au fost obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor după cum urmează: suma de 281 lei către partea civilă S. Orășenesc B. și suma de 341 lei către partea civilă S. de Ambulanță Bacău.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului avocați oficiu în sumă totală de 600 lei.
În temeiul art.191 Cod pr. penală, au fost obligați inculpații să plătească statului cu titlu de cheltuieli de judecată suma de câte 900 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.891/P/2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: S. C. și S. C.,pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de tâlhărie, prevăzute de art.192 alin.1 și 2 Cod penal și, respectiv, art.20 Cod penal, raportat la art.211 alin.1 și 2 lit. b și alin.2/1 lit.a, b și c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal pentru inculpatul S. C..
S-a reținut în sarcina inculpaților că în seara zilei de 08.09.2012, în intervalul orar 22,00- 22,30, inculpații S. C. și S. C., având asupra lor un cuțit, au pătruns fără drept, printr-o zonă neîmprejmuită, în curtea locuinței părții vătămate M. C. de 62 ani din satul Blăgești, cu intenția de a sustrage bunuri și animale. Inculpatul S. C. a pătruns într-un coteț pentru animale și a încercat să înjunghie un porc. Partea vătămată a ieșit din locuință și i-a surprins și recunoscut pe ambii inculpați care au lovit-o de mai multe ori în zona capului și peste corp cu obiecte contondente, cu pumnii și cu picioarele pentru a o împiedica să alerteze vecinii și pentru a-și asigura scăparea, provocându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpații s-au prezentat la instanță, au recunoscut faptele săvârșite, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, conform art.320/1 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În seara zilei de 08.09.2012, în jurul orei 2200, inculpații, frați, au pătruns în curtea locuinței părții vătămate M. C., situată în satul Blăgești, cu scopul de a fura animale și bunuri. Inculpații cunoșteau zona, ei locuind la circa 100 metri distanță de partea vătămată.
Modul de pătrundere în curtea părții vătămate nu a fost stabilit cu o certitudine, existând posibilitatea ca inculpații să fi intrat fie prin zona neîmprejmuită cu gard din spatele locuinței, fie prin escaladarea gardului de la drumul principal. Inculpații au declarat că au pătruns în curtea locuinței părții vătămate prin escaladare. Cu ocazia cercetării la fața locului, a fost identificat un loc sub gardul împrejmuitor de unde ar fi fost îndepărtate scândurile care îl acopereau.
Inculpatul S. C. avea asupra sa un cuțit tip baionetă, cu o lungime de 40 cm, mâner din lemn și lamă tăietoare din oțel inoxidabil. Inculpatul a negat că ar fi avut dinainte cuțitul și a declarat că l-a găsit în curte, însă partea vătămată și soția sa nu au recunoscut obiectul ca făcând parte din gospodăria lor.
Inculpații s-au îndreptat spre spatele curții, unde se află dependințele pentru creșterea animalelor.
În zona respectivă curtea este iluminată de un bec amplasat la colțul casei și de un bec tip neon de la vecini. Inculpatul S. C. a rămas în curte pentru a sta de pază, iar inculpatul S. C. a pătruns în cotețul pentru porci în care se afla un porc de circa 70-80 kg.
Inculpatul a încercat să înjunghie animalul cu cuțitul pe care îl avea asupra sa. În acest timp partea vătămată, care era în casă și se uita la televizor, a auzit lătrat de câini și a ieșit în curte pentru a vedea ce se întâmplă.
La lumina becului l-a recunoscut pe inculpatul S. C.. Acesta a strigat către fratele său să fugă pentru că au fost depistați. Partea vătămată a luat în mână un băț și s-a îndreptat spre inculpatul S. C., care a lovit-o cu o scândură peste braț.
Partea vătămată a scăpat bățul, din coteț a ieșit inculpatul S. C., care a lovit partea vătămată cu o roată de căruță în zona pieptului, doborând-o la pământ.
Partea vătămată a început să strige după ajutor, inculpații au încercat să o împiedice, inculpatul S. C. i-a pus pumnul în gură și a lovit-o cu o tigaie în zona capului, iar inculpatul S. C. a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele.
Partea vătămată a fost auzită de vecinul său, martorul Grumezanu C., care a ieșit din casă și a răspuns că vine imediat cu o furcă. Auzindu-l pe martor, inculpații au fugit prin spatele curții, prin zona neîmprejmuită cu gard, spre pădure.
Partea vătămată s-a deplasat la martorul U. D., care a sunat la poliție. La fața locului a sosit o ambulanță, care a transportat partea vătămată la S. B. unde i s-au acordat îngrijiri de urgență.
La fața locului au fost identificate și ridicate cuțitul, scândura și tigaia folosite de inculpați în activitatea infracțională. Pe cuțit au fost identificate pete brun-roșcate de sânge, iar la gâtul porcului pe care inculpatul S. C. a încercat să-l înjunghie a fost identificată o rană sângerie de câțiva centimetri.
Partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale
La data de 11.09.2012 s-a efectuat o recunoaștere după fotografie, partea vătămată indicându-i drept autori pe cei doi inculpați .
Instanța de fond a motivată că situația de fapt reținută rezultă următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de recunoaștere după fotografii, planșele foto, certificatul medico-legal, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor din lucrări, coroborate cu declarațiile și recunoaștere ale inculpaților.
Prima instanță a apreciat că, în drept, faptele inculpaților, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu și tentativă de tâlhărie, prevăzute de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal și, respectiv, art.20 Cod penal, raportat art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.2/1 lit.a, b și c Cod penal.
În considerentele hotărâri instanța de fond a arătat că la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv, gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete în care au fost săvârșite (două persoane, pe timp de noapte, folosind obiecte contondente pentru a –și asigura scăparea și lovind partea vătămată), dar și persoanele inculpaților.
Astfel, cu privire la inculpatul S. C. s-a reținut că acesta a avut o poziție sinceră, este fără ocupație și este recidivist, instanța urmând a reține starea de recidivă postexecutorie prevăzut de art. 37 lit. b Cod penal.
Starea de recidivă a inculpatului rezultă din aceea că are numeroase condamnări, ultima fiind de 5 (cinci) ani și 3 (trei) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3254 din data de23.11.2004, pronunțată de Judecătoria Bacău. În executarea acestei pedepse fiind arestat la 14.10.2003 și liberat condiționat la data de 04.04.2007, cu un rest rămas neexecutat de 650 de zile închisoare, fapta dedusă judecății fiind săvârșită după expirarea duratei pedepsei.
În ceea ce-l privește pe inculpatul S. C., instanța a reținut că este fără ocupație, a avut o poziție sinceră și este infractor primar.
S-a reținut că urmează ca instanța să dea eficiență prevederilor art.320/1 Cod pr. penală și să reducă cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Instanța va aplica inculpatului S. C. circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și va da eficiență dispozițiilor art.76 lit.d Cod penal.
Urmează ca instanța să contopească pedepsele aplicate fiecărui inculpat în pedeapsa cea mai grea, conform art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, la care va adauge câte a un spor de pedeapsă.
Coroborând gradul de pericol social al infracțiunilor cu finalitatea aplicării sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor aplicate inculpaților poate fi atins numai cu executare în regim de detenție.
Având în vedere jurisprudența C.E.D.O., se reține că ,urmează ca instanța să interzică inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal, pedeapsa închisorii nefiind compatibilă cu exercitarea funcțiilor la care se referă textul de mai sus.
În temeiul art.88 Cod penal, se retine că se va dispune computarea din pedepsele rezultante care vor fi aplicate celor doi inculpați reținerea de 24 de ore, de pe data de 10.09.2012 și durata arestării preventive de la 11.09.2012, până la 09.10.2012 – inclusiv.
În temeiul art.7 din L76/2008 se reține că va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpați.
Pe latură civilă, în temeiul art.14, 346 Cod procedură penală, cu art.1443 și art.1357 Cod civil, instanța reține că va lua act că partea vătămată M. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 313 din Legea nr.95/2006 și art.1443 Cod civil, reține că vor fi obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor către părțile civile S. Orășenesc B. și S. de Ambulanță Bacău, reprezentând cheltuieli ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale de urgență părții vătămate și a cheltuielilor de transport cu ambulanța ale acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul S. C..
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile făcute prin avocat inculpatul a criticat hotărârea recurată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de recurentul-inculpat o corectă încadrare juridică și a dat dovadă de înțelegere, prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod penal și dând eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d Cod penal, a adat dovadă de înțelegere, prin aplicarea unor pedepse sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, minime, desigur, redus și cu 1/3 în conformitate cu dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora, de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată, atât în latura penală a cauzei, cât și în latura civilă.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii recurate făcută de instanța de fond, cu completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția recurentului - inculpat pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, recurentul-inculpat a declarat în fața instanței de fond, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penal și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, prevăzută de art.320/1 Cod procedură penală.
În aceste condiții, instanța de control judiciar nu va mai analiza situația de fapt, care a fost corect reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în cauza dedusă judecății, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a dat dovadă de înțelegere, prin aplicarea unor pedepse sub minimele speciale prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății, minime, desigur, redus și cu 1/3, în conformitate cu dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală.
Așa cum este cunoscut, în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la individualizare judiciară a pedepselor, instanța trebuie să aibă în vedere prevederile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise, precum și persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Referitor la situația de fapt, așa cum rezultă din probele administrate, recurentul-inculpat a săvârșit o infracțiune de tentatvă la tâlhărie, infracțiuune complexă, îndreptată atât împotriva patrimoniului cât și a integritatea corporală/morală a persoanelor, infracțiune comisă în timpul nopții, de două persoane împreună, unua dintre ele având asupra sa o armă și dintr-o dependință a locuinței unei persoane în vârstă, precum și o infracțiune îndreptată împotriva inviolabilității domiciliului, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal, infracțiune comisă de două persoane împreună, din care una având asupra sa o armă.
În ceea ce privește gravitatea infracțiunii comisă, acesata reszultă și din modul în care a fost concepută și pusă în executarea rezoluțiunea infracțională și de acțiunea agresivă a celor doi inculpați în momentul în care au fost surprinși de partea vătămată, aceștia nerenunțând la săvârșirea faptei, în sensul că aceștia putea să părăsească în fugă locul faptei, ci, pentru a-și asigura scăparea, au lovit partea vătămată. Astfel, recurentul inculpat în moemntul în care partea vătămată s-a îndreptat spre el, a lovit-o cu o scândură peste braț, după care, în condițiile în care partea vătămată a scăpat bățul, a fost lovită de inculpatul S. C. cu o roată de căruță în zona pieptului, fiind doborâtă la pământ.
Partea vătămată a început să strige după ajutor, dar inculpații au încercat să o împiedice, inculpatul S. C. punându-i pumnul în gură și lovind-o cu o tigaie în zona capului, iar inculpatul S. C. a lovit-o de mai multe ori cu pumnii și picioarele.
Curtea apreciază că nu se impunea reținerea în favoarea recurentului-inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a Cod pena, și pe cale de consecință nu trebuiau coborâte pedepsele sub minimele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, minime reduse potrivit dispozițiilor legale.
Desigur că, față de faptul că ne aflăm doar în recursul inculpatului, având în vedere și principiul non reformatio in pejus, prevăzut și de art.385/8 alin.1 Cod procedură penală, Curtea nu poate înlătura circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului și nici nu poate majora cuantumul pedepselor aplicate acestuia pentru cele două infracțiuni și nici cuantumul pedepsei principale rezultante, deoarece s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac. Însă aspectele mai sus prezentate justifică respingerea recursului declarat de inculpat.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, în raport de aspectele mai sus prezentate, Curtea constată că singura modalitate de individualizare este privarea de libertate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat S. CRISTNEL împotriva sentinței penale nr.4/2013 din data de 14.01.2013, pronunțată de Judecătoria B..
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. B. C. N. I.
D. P.
GREFIER,
E. P.
Red.sent.A.P.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat D.P.
01.04.2013/2 ex
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
