Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 29/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 29/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 4457/110/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 29/2013

Ședința publică de la 19 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. C.

JUDECĂTOR A. A. M.

*********

GREFIER M. C.

Ministerul Public – parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:

PROCUROR C. B.

La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 280/D din 25.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat B. A. asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat L. A. și intimatul parte vătămată B. I.; lipsă fiind intimații părți civile S. de Ambulanță Județean Bacău și S. M. Onești.

Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 Cod procedură penală.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost depusă la dosar adresa nr. 1426/7.02.2013 prin care S. de Ambulanță Bacău a comunicat cererea de constituire parte civilă în cauză.

I s-au adus la cunoștință intimatului inculpat B. A. dispozițiile art.70 al.2 Cod procedură penală, respectiv, dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar în situația în care consimte să dea declarație, trebuie să declare tot ceea ce știe cu privire la faptă și la învinuirile ce i se aduc în legătură cu aceasta.

Intimatul inculpat B. A. precizează că nu înțelege să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.

La solicitarea instanței, avocat L. A. precizează că nu solicită administrarea altor probe și nu are cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat, Curtea, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, potrivit art.377 Cod procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău.

Apreciază că hotărârea apelată este nelegală sub aspectul greșitei rețineri a prevederilor art. 76 lit.b Cod penal întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 76 alin.2 Cod penal.

Învederează că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere și apreciază că trebuia să-i atragă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86/4 Cod penal și nu asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

Invocă netemeinicia sentinței apelate cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit.c Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special de 7 ani și 6 luni prevăzut de lege și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de fond, respectiv suspendarea sub supraveghere, întrucât consideră că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, înlăturarea dispozițiilor art. 76 lit. b Cod penal și a dispozițiilor art. 83 Cod penal.

În subsidiar, solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 alin.1 lit.c Cod penal, fără reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Avocat L. A., pentru intimatul inculpat B. A., solicită respingerea apelului formulat de Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău ca fiind nefondat.

Cu privire la primul motiv de apel lasă soluția la aprecierea instanței, apreciind că în cauză se impunea aplicarea dispozițiilor art. 86/4 Cod penal și nu a dispozițiilor art. 83 Cod penal.

Cu privire la al doilea motiv de apel solicită respingerea, apreciind că prima instanță a aplicat o pedeapsă îndestulătoare, având în vedere că inculpatul a aplicat doar o singură lovitură, nu are antecedente penale, partea vătămată este tatăl să și l-a iertat.

Referitor la al treilea motiv de apel în ce privește netemeinicia hotărârii, solicită respingerea ca fiind nefondat.

Depune la dosar referatul privind plata onorariului pentru asistența juridică din oficiu, potrivit Ordinului comun al Ministerului Justiției și Uniunea națională a Barourilor din România nr._/1693/2008, art.9, care atestă prestația efectuată de avocat.

Instanța a procedat la confirmarea referatului și a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției.

Intimatul parte vătămată B. I., precizează că s-a împăcat cu inculpatul care este fiul său și nu are nicio pretenție de la acesta.

Intimatul inculpat B. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și lasă soluția la aprecierea instanței.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare;

CURTEA

-deliberând-

Asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr.280/D/25.10.2012 a Tribunalului Bacău s-a dispus:

În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 alin. 1 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal și art. 76 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul B. A. - fiul lui I. și R., născut la 22.08.1969, în or. Tg. Ocna, jud. Bacău, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în com. Târgu T., ., CNP -_ pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsă complementară 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 Cod penal.

În temeiul art. 86 ind. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 ind. 2 Cod penal s-a stabilit termen de încercare 7 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului, pe durata termenului de încercare, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor prevăzute de art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal și anume:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată B. I. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 modificată a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1026,86 lei către partea civilă S. M. Onești.

În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului cu lungime totală de 22,5 cm având lama de 12,5 cm și mânerul de 10 cm, folosit la săvârșirea infracțiunii, aflat la fl. 27 dosar urmărire penală.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. A. în vederea obținerii și stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1230/P/2012 din 06.07.2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ /10.07.2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. A. - CNP:_, fiul lui B. I. și B. R., născut la data de 22.08.1969 în oraș Tg. Ocna, jud. Bacău, domiciliat în com. Tg. T., ., cetățean român, fără studii, fără ocupație și fără loc de muncă, stagiul militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, dar fără stare de recidivă, domiciliat în ., ., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 alin. 1 lit. c) Cod penal,

În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în ziua de 30.12.2011, în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla la locuința părinților săi din . l-a lovit pe tatăl său B. I. o singură dată cu un cuțit în zona abdomenului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.

În cursul cercetării judecătorești în conformitate cu dispozițiile art. 323 Cod procedură penală și art. 69-74 Cod procedură penală a fost audiat inculpatul care a recunoscut comiterea faptei.

Potrivit art. 326 Cod procedură penală a fost audiată partea vătămată care a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Instanța a procedat la audierea martorilor D. E., Silochi A., B. I. O. și B. R., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 30.12.2011 organele de poliție din cadrul Secției 3 Poliție Rurală Onești au fost sesizați prin SNUAU 112 de către numita Șilochi A. din mun. Onești, ./A/10, jud. Bacău despre faptul că bunicul său B. I. din com. Tg. T., ., în timp ce se afla la domiciliu a fost agresat fizic de către fiul său B. A., care l-a lovit cu un cuțit în zona abdomenului, provocându-i leziuni ce a necesitat internarea sa în spital.

Partea vătămată B. I. locuiește împreună cu soția sa B. R. și cu fiul lor B. A., în vârstă de 43 de ani într-un imobil casă situat în com. Tg. T., ..

Inculpatul B. A. este cunoscut ca fiind o persoană ce consumă în mod frecvent băuturi alcoolice și, pe fondul stării de ebrietate, în dese rânduri a intrat în conflict cu tatăl său.

În după – amiaza zilei de 30.12.2011, în jurul orelor 17:00, în bucătăria locuinței familie B. din com. Tg. T., . se afla partea vătămată B. I., ce stătea întinsă pe pat cu fața în sus, inculpatul B. A. care servea masa, stând așezat pe același pat în care se afla tatăl său, numita B. R. și numita D. E. – L., care le adusese mâncare celor doi bătrâni.

Tatăl și fiul se aflau sub influența băuturilor alcoolice și purtau discuții în contradictoriu.

Potrivit declarației martorei D. E. – L., la un moment dat, partea vătămată i-a reproșat ceva inculpatului și la tras de pulover. În această situație, învinuitul B. A. a luat un cuțit de pe masă și i-a aplicat tatălui său o lovitură în zona abdominală, provocându-i leziuni ce au necesitat transportarea sa la S. Mun. Onești, unde a fost internat la Secția Chirurgie în perioada 30.12._12.

Conform raportului de expertiză medico – legală nr. 1361/18.06.2012, partea vătămată B. I. a prezentat diagnosticul de plagă penetrantă abdominală înjunghiată flanc drept cu hemiperitoneu, după secțiune de mezenter (operat), leziunea necesită 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, a fost produsă prin lovirea victimei în regiunea abdominală cu un obiect înțepător – tăios (posibil cuțit) și a fost de natură să-i pună viața în primejdie.

Situația de fapt reținută a fost confirmată de probele administrate în cauză și de inculpatul B. A. care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, motivând că l-a lovit pe tatăl său cu cuțitul o singură dată, în abdomen, întrucât acesta l-a lovit cu pumnii în cap (prima declarație), respectiv, l-a tras spre spate să îl muște (declarație dată în fața instanței).

Acest aspect al provocării nu a fost confirmat de martorii oculari și nici de partea vătămată.

Situația de fapt reținută de instanță s-a probat cu: proces – verbal de constatare a infracțiunii flagrante; raportul de expertiză medico – legală nr. 1361 al SML Bacău; planșe foto; declarația părții vătămate B. I.; foaia de observație clinică generală nr._ a Spitalului mun. Onești; dovada de ridicare a cuțitului; declarațiile martorilor D. E. – L., Șilochi A., B. I. O. și B. R. - com. Tg. T., ..

În drept fapta inculpatului care în ziua de 30.12.2011, în jurul orelor 17:00, în timp ce se afla la locuința părinților săi din com. Tg. T., . l-a lovit pe tatăl său B. I. o singură dată cu un cuțit în zona abdomenului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prev. și ped. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 alin. 1 lit. c) Cod penal.

Din modalitatea concretă de comiterii a faptei, respectiv lovirea victimei cu un obiect apt de a produce moartea (cuțit) într-o zonă vitală (ca cea abdominală), reiese faptul că învinuitul a acceptat eventualitatea producerii decesului tatălui său, acționând față de victimă cu forma de vinovăție a intenției indirecte.

Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracțiunii de tentativă la omor, infractorul acționează cu intenția de ucide, în timp ce în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă, acesta acționează cu intenția generală de vătămare. Prin urmare, în cazul tentativei la infracțiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu și-au produs efectul, trebuie să releve – prin natura lor și împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenția de a ucide, iar nu intenția generală de a vătăma.

Fapta reținută în sarcina inculpatului B. A. constituie tentativă la infracțiunea de omor, fiind relevată intenția sa de a ucide, fapta fiind săvârșită pe fondul unui conflict cu partea vătămată, a înarmării inculpatului cu un obiect apt de a produce moartea (un cuțit), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona toraco – abdominală), lovitură puternică și de intensitate care a avut consecințe gravă (plagă penetrantă în zona abdominală, leziune ce a pus în primejdie viața victimei).

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal si anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, în locuința comună a victimei și a inculpatului, pe fondul consumului de alcool, prin folosirea unui corp tăietor-înțepător, prin aplicarea unei singure lovituri, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, numărul de 25-30 de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră de recunoaștere a faptei, prezentându-se in fața organelor judiciare. Instanța a ținut cont și de atitudinea victimei care fiind sub influența alcoolului a provocat scandalul dat și atitudinea victimei după comiterea infracțiunii - de iertare manifestată față de inculpat, fiul său.

Toate aceste împrejurări au fost reținute ca circumstanțe atenuante conform art. 74-76 Cod penal în temeiul cărora instanța a aplicat o pedeapsă sub minimul special.

În consecință instanța în baza art. 20 Cod penal rap. la art. 174-175 alin 1 lit. c Cod penal cu aplic. art. 74 lit. c Cod penal și art. 76 alin 2 Cod penal a condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În baza art. 71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a,b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, în baza art. 86¹ Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei pe o durată de 7 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² Cod penal.

Pentru aplicarea acestei măsuri, instanța a avut în vedere comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului penal, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale.

În consecință, s-a apreciat că săvârșirea infracțiunii are un caracter accidental, astfel încât îndreptarea inculpatului, în sensul conformării dispozițiilor legii penale, se poate realiza și fără privare de libertate.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza art. 71 și art. 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică “interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, indiferent de durata condamnării sau natura ori gravitatea infracțiunii” (aceiași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n.inst). Curtea a acceptat “că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul Protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau de comportamentul inculpatului,

Astfel, circumstanțele personale ale inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale precum și cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare au determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, și în consecință, în baza art. 71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării sub supraveghe a pedepsei principale.

- să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații cu privire la mijloacele sale de existență.

În baza art. 86 ind. 3 alin 3 Cod penal s-a impus inculpatului, pe durata termenului de încercare, respectarea următoarelor obligații:

- să nu intre în legătură cu partea vătămată

- să nu folosească și să nu poarte, în loc public, nici o categorie de arme, inclusiv „arme albe”.

Sub aspectul laturii civile: În baza art. 14 și art. 346 alin 1 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată B. I. nu s-a constituit parte civilă.

S. M. Onești s-a constituit partea civilă în procesul penal cu suma de 1026,86 lei reprezentând cheltuieli de spitalizarea ocazionate de internarea victimei în secția Chirurgie Generală în perioada 30.12._12.

Din decontul de cheltuieli aflat la fila 15 dup a rezultat că prejudiciul cauzat spitalului este cert și determinat, în cuantum de 1026,86.

Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: există faptă ilicită (infracțiunea), există prejudiciu cert și nereparat, există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu internarea victimei fiind urmarea directă a acțiunii agresive a inculpatului, și există vinovăția inculpatului sub forma intenției.

În consecință, instanța în baza art. 14 și art. 346 alin 1 Cod procedură penală, art. 313 alin 1 din Legea nr. 95/2006 modif. a obligat inculpatul la plata sumei de 1026,86 lei către partea civilă S. M. Onești.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. A. în vederea obținerii și stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul Bacău pentru netemeinicie, motivele de apel fiind detaliate în preambulul prezentei decizii penale.

Analizând sentința penală atacată, atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prevăzut de art. 371 C.Pr.P.., Curtea constată că apelul declarat este în parte întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

Starea de fapt, astfel cum în mod minuțios a fost reținută de către prima instanță este corectă fiind rezultatul coroborării tuturor probelor administrate în cauză. Astfel, s-a dovedit, fără dubii, că inculpatul, fără niciun motiv aparent care sa-i justifice comportamentul, în timp ce se afla în locuința părinților săi, cu un cuțit i-a aplicat o lovitură în zona abdomenului tatălui său, provocând-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale.

În individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a făcut o aplicare riguroasă a disp.art.72 C.pen., respectiv a ținut seama la aplicarea pedepsei de faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior trimiterii sale în judecată, fiind reabilitat în prezent, de urmările ireversibile produse, de conduita procesuală a inculpatului care în prezent conștientizează gravitatea actelor sale de violență, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, dar și de împrejurarea că între părți a intervenit împăcarea.

Pedeapsa este o măsura de constrângere si un mijloc de reeducare al condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si fata de regulile de conviețuire sociala și desigur, pentru a fi eficienta, pedeapsa trebuie adaptata gravității faptei si personalității făptuitorului.

Fapta inculpatului este gravă prin natura sa însă este de reținut că, in raport de personalitatea inculpatului, de nivelul de educație și de instruire, de actul de împăcare intervenit între părți, de lipsa antecedentelor penale și conduita procesuală adoptată în fața instanțelor de fond și apel, se impune menținerea, atât a modalității de individualizare a executării pedepsei cât și a cuantumului pedepsei aplicate considerat de către instanța de apel ca fiind legal și temeinic.

Hotărârea primei instanțe comportă însă critici sub aspectul indicării greșite a dispozițiilor legale privind efectelor circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului dar și a prevederilor legale privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În cazul infracțiunilor de omor legiuitorul a prevăzut expres la alin.2 al art. 76 Cod penal limita maximă până la care poate fi redus minimul special al pedepsei prevăzut de textul de lege incriminator, considerent pentru care judecătorul nu se poate abate în procesul de individualizare judiciară la stabilirea cuantumului pedepsei.

În aceste condiții, reținerea unor dispoziții care reglementează efectele circumstanțelor atenuante, altele decât cele instituite expres de legiuitor conduc la greșita individualizare a cuantumului pedepsei stabilite în mod arbitrar prin raportare la alte limite legale decât cele reglementate la rt. 76 din codul penal pentru infracțiunile de omor.

Instanța de fond a apreciat prin raportare la dispozițiile art. 86/1 cod penal că scopul preventiv educativ al pedepsei aplicate inculpatului va putea fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei și în aceste condiții a făcut aplicarea în cauză a prevederilor legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, a stabilit măsurile de supraveghere și obligațiile condamnatului pe durata termenului de încercare prin raportare la dispozițiile art. 86/2 cod penal, însă a omis să se pronunțe asupra revocării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile în care inculpatul cu rea credință nu îndeplinește măsurile de supraveghere stabilite în sarcina sa, în conformitate cu prevederile art. 86/4 cod penal.

Instanța de fond a omis de asemenea să introducă în cauză S. de Ambulanță Județean Bacău și să dispună obligarea inculpatului la plata cheltuielilor suportate de partea civilă SAJ Bc. cu transportarea părții Vătămate B. I. la data de 30.12.2011 din Tg. T., . Mun. Onești.

Pentru toate aceste considerente, instanța de apel, în temeiul art. 379 pct. 2 lit.a c.pr. pen., va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău, va desființa în parte sentința penală atacată și va dispune în sensul celor mai sus înfățișate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3 c.pr. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a C.Pr.P.. admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 280/D/ 25.10.2012 a Tribunalului Bacău, cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 76 lit. b C.P.. și art. 83 C.P.., neaplicarea prevederilor art. 86/4 C.P.. și omisiunea obligării inculpatului la plata c/valorii cheltuielilor de transport ocazionate de către partea civilă S. de Ambulanță Bacău.

Dispune desființarea în parte a sentinței penale menționate sub aspectele menționate.

Reține cauza spre rejudecare și în fond:

Reține ca efect al circumstanțelor atenuante dispozițiile art. 76 alin.2 C.P.. în loc de art. 76 lit.b C.P..

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 C.P.., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 83 C.P..

În temeiul art. 14,346 C.Pr.P.. corob. cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, republicată, obligă inculpatul să plătească părții civile S. de Ambulanță Jud. Bacău, suma de 341 lei, actualizată la data executării, cu titlu de cheltuieli de transport.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În temeiul art. 192 alin.3 C.Pr.P.., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și partea vătămată B. I. și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.02.2013

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. C. A. A. M.

GREFIER,

M. C.

red. sent. A.C.G.

red. dec. apel C.C.

tehnored.M.C.

3 exemplare

19 Februarie 2013