Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 71/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 71/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 362/32/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ Nr. 71/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -M. V.
GREFIER -L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public-P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.N.A.-Serviciul Teritorial Bacău
Reprezentat legal prin procuror C. I.
*
La ordine a venit spre soluționare plângerea formulată de petentul S. M. împotriva rezoluției nr. 154/P/2012 din 18.01.2013 a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.-D.N.A.-Serviciul Teritorial Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul S. M., lipsă fiind intimații C. S., C. L., A. P. M., P. D. și R. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Petentul depune la dosar o . înscrisuri- 67 file, reprezentând xerocopii ale sentințelor civile, decizii penale, pentru a face dovada incompatibilității doamnei procuror de ședință precum și comunicări emise de P., copii de pe buletinul jurisprudenței 2004 și memoriu.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Petentul solicită admiterea plângerii și a se constata din înscrisurile depuse la dosar că s-au comis infracțiunile de fals, abuz, corupție și înșelăciune prin faptul că s-au pus în circuitul civil a unei hotărâri de partaj nefinalizată și falsă potrivit art.673/10 și art.673/14 C.pr.civilă. Consideră că s-au făcut încălcări procedurale privind competența, lucru judecat și lipsa calității intimatei de succesor prin pronunțarea unei hotărâri în favoarea unei persoane a cărei capacitate de folosință și exercițiu nu există întrucât numita S. V. era decedată în timpul procesului iar nepotul acesteia avea interes în cauză să vândă imobilul și terenurile dând dovadă de impostor. Precizează de asemenea faptul că nu a existat un partaj și prin urmare imobilul nu putea fi vândut fără a se achita o sultă.
În consecință, solicită a se constata că hotărârile pronunțate au fost menținute de intimatele reclamate astfel dovedindu-se existența unui interes pentru o anumită persoană.
Petentul mai arată că a făcut demersuri la organele competente, au fost întrebați și profesori universitari în sensul celor expuse, prin urmare solicită a se avea în vedere și decizia nr. 962/21.09.2012 a Tribunalului Bacău care a menționat faptul că pârâta nu a făcut dovada că a plătit în timpul căsătoriei rate cu privire la imobil.
Reprezentantul Ministerului Public- D.N.A.- solicită respingerea plângerii ca nefondată, menținerea soluției pronunțate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații nu au comis fapte de natură penală în sensul celor reclamate, hotărârile magistraților nu pot fi supuse nici unei discuții ci doar căilor de atac prevăzute de lege iar faptele reclamate de petent nu au fost confirmate.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiționarul S. M. a formulat, în temeiul art 278/1 Cpp plângere împotriva împotriva rezoluțiilor nr. 154/ P/2012 .din 18.01.2013 și nr. 177/II/2/2013 din 26.04.2013 ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA – Serviciul Teritorial Bacău.
Petiționarul a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva judecătorilor C. S., C. L., A. P. M., P. D. și R. S. întrucât acestea, în calitatea pe care o au, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu, au dat mai multe soluții în mai multe dosare în care petentul a avut calitate cauzându-i o vătămare a intereselor legale, În opinia sa magistratii intimați erau incompatibili.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția nr. 15/ P/2012 .din 18.01.2013 și nr. 177/II/2/2013 din 26.04.2013 ale Parchetului de pe lângă ÎCCJ – DNA – Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de C. S., C. L., A. P. M., P. D. și R. S. judecători în cadrul Secției civile a Curții de Apel Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu și luare de mită prevăzută de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art 246 Cpși art 6,7 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art 254 C. pen., reținându-se că intimatele - judecătoare au efectuat activități și au întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni.
La data de 09.11.2012 a fost înregistrată la Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Bacău plângerea formulată de S. M. din municipiul Bacău, slr. Ozanei, nr. 28, județ Bacău, prin care sesizează posibile ilegalități și fapte de corupție comise de C. S., C. L., A. P. M., P. D. și R. S., magistrați judecători în cadrul Curții de Apel Bacău, fapte comise, în opinia sa, de către aceștia cu ocazia soluționării mai multor dosare în care a avut calitate. Cele menționate în plângerea inițială sunt reiterate și expuse pe larg și în declarația dată de aceasta la Serviciul Teritorial Bacău al DNA la data de 15.01.2013. Din conținutul plângerii și al declarației dale rezultă următoarele:
S. M. este nemulțumit cu privire la modul în care judecătorii din cadrul Curții de Apel Bacău au instrumentat și soluționat mai multe dosare în care a avut calitate, cu referire la:
- dosarul nr. _ aliat succesiv pe rolul Judecătoriei Bacău, Tribunalului Bacău și Curții de Apel Bacău;
- dosarul nr. 32/1 10/2002 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău;
- dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel Bacău;
- dosarul nr._ aliat pe rolul Curții de Apel Bacău;
- dosarul nr._ aflat succesiv pe rolul Judecătoriei Bacău, Tribunalului Bacău și Curții de Apel Bacău;
În opinia sa, magistrații care au soluționat cauzele menționate erau incompatibili și deși a invocat în fața instanțelor această excepție nu a fost admisă, iar în situația în care a formulat cereri de recuzare, acestea au fost respinse iar el amendat.
De asemenea, judecătoarea A. M., în motivarea deciziei civile nr. 521 din 23.05.2007, pronunțată în dosarul nr. 3424/1 10/2006, a invocai decizia nr. II/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a intrat în vigoare la data de 01.02.2008.
În același sens, arătă că decizia nr. 320/A din data de 15.03.2002, pronunțată în dosarul nr. 2648/2002 al Tribunalului Bacău i-a fost comunicată abia la data de 2 1.09.2012, în urma unor cereri repetate.
Judecătorii C. S., C. L., A. M., P. D. și R. S., care i-au respins cererile ori acțiunile formulate iar nemulțumirea sa este generală de faptul că în calitate de unic fiu al defunctului S. I., nu a primit în urma partajului niciun bun, iar,,nepotul" L. A. a primit mai multe imobile.
S. M. a declarai că nu deține alte mijloace de probă, în afara hotărârilor judecătorești, în susținerea plângerii formulate și nu are date sau elemente concrete referitoare la eventuale fapte ele corupție săvârșite de magistrații susmenționați.
Analizând actelor premergătoare urmăririi penale efectuate în cauză, constat că fapta ele corupție sau în legătură cu aceasta reclamată de S. M. nu exisiă.
Din situația de fapt expusă și din declarația dată nu rezultă nici un indiciu privind comiterea vreunei fapte penale de către C. S., C. L., A. P. M., P. D. și R. S..
Simpla presupunere subiectivă a lui S. M. în sens contrar, presupunere bazată pe o interpretare personală a situației de fapt este insuficientă pentru a dovedi opusul. Nemulțumirea petentului în raport de soluțiile dispuse ele către instanța de judecată cu ocazia soluționării acțiunilor sale putea fi reformată prin căile puse la dispoziție de legea procesual civilă.
S. M. nu a furnizat nici un element cu ocazia audierii sale, în sensul existenței vreunui indiciu privitor la săvârșirea vreunui abuz sau fapte de corupție de către cei menționați, susținând că existența infracțiunii rezultă din însăși soluțiile dispuse în defavoarea sa.
Eventualele nemulțumiri cu privire la soluționarea unei acțiuni civile nu pot li soluționate prin formularea unei plângeri penale împotriva judecătorilor care au înțeles, în mod temeinic, legal și motivat să dispună o anumită soluție.
Împrejurarea că S. M. este nemulțumit de faptul că nu a primii în urma. partajului niciun bun, iar „nepotul" L. A. a primit mai multe imobile nu poate conduce, în nici un caz, la concluzia existenței vreunei fapte de abuz sau de corupție săvârșită de către magistrați.
Interpretarea și evaluarea probelor administrate într-o cauză, admiterea sau respingerea unei de recuzare, sancționarea cu amendă a unei părți, motivarea unei hotărâri judecătorești este atributul exclusiv al completului ele judecată iar împotriva unei hotărâri considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare sau extraordinare de atac. A admite altfel, ar însemna că s-ar deschide alte căi de atac, în afara celor prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva unui judecător ce s-a pronunța! într-o cauză reprezintă un drept constituțional al petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluției pronunțate,
Potrivit art. 97 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 și ari. 17 din Legea nr. 304/2004, hotărârile magistraților nu pot forma obiectul nici unei discuții, acestea sunt supuse doar căilor de atac prevăzute de lege.
Petentul a atacat rezolutia cu plângere in fata instanei in temeiul art 278/1 Cpp invocând aceleași susțineri din cuprinsul plângerii arătând că nu deține nici un indiciu privind săvârșirea faptelor doar hotărârile judecătorești furnizând în opinia sa astfel de probe. Plângerea reglementată în dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror. Calea plângerii prevăzute de art 278/1 Cpp nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătorești greșite și nici nu a fost elaborată pentru determinare la declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.
Astfel, în baza principiului constituțional a liberului acces la justiție judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanța este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluției procurorului, după care urmează să pronunțe una dintre soluțiile prevăzută de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
Analizând soluția procurorului de netrimitere în judecată, instanța constatată că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.
În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând și dispozițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, a stabilit că infracțiunile imputate intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea penală.
Împrejurarea că hotărârea judecătorească pronunțată de intimată în cadrul atribuțiilor de serviciu este nefavorabilă petentului, nu constituie un indiciu care l-ar îndreptăți pe acesta să pună la îndoială modalitatea în care intimatele și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu. În ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.
Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor.
În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraților) care au soluționat cauza.
Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție, cu referire la infracțiunea analizată, numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane (ori, cu referire la infracțiunea de neglijență în serviciu, au încălcat din culpă îndatoririle de serviciu).
În consecință, atâta timp cât obiectul plângerii se referă la nemulțumirea legată de soluția pronunțată de intimată în calitate de judecător într-o cauză civilă, soluția de netrimitere în judecată dispusă de procuror este legală și temeinică.
Așadar, cum opiniile exprimate de judecătorii cu ocazia pronunțării unor hotărâri judecătorești nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora iar din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către intimați cu consecința prejudicierii intereselor legale ale petentului. Simpla nemulțumire a petentului față de modul de soluționare a cauzei sale nu se poate constitui în indicii și cu atât mai puțin probe care să justifice tragerea la răspundere penală a intimaților.
În mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a putea reține săvârșirea de către magistrati a infracțiunii de abuz în serviciu și luare de mita aspectele sesizate nefiind probate în niciun mod, astfel încât plângerea de față este nefondată și urmează a fi respinsă, în temeiul art 278/1 alin 8 lit a Cpp.
Va dispune obligarea petitionarului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192alin. (2) C. proc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278 alin.8 lit.a C.pr.penală ca nefondată plângerea formulată de petentul S. M. împotriva rezoluției nr- 154/P/2012 din 18.01.2013 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DNA_Serviciul Teritorial Bacău.
Menține soluția din rezoluția atacată.
În baza art.192 alin.2 C.pr.penală obligă petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. L. G.
Red.s.p. M.V.
Tehnored.L.G./ 26.06.2013.
2 ex.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 113/2013. Curtea de Apel BACĂU | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
