Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 499/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 12041/180/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 499/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător D. P.
Judecător S. A.
Grefier șef secție penală N. C.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău- a fost legal reprezentat de G. B. - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de petentul G. C. împotriva sentinței penale nr. 34 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul G. C., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Petentul se legitimează cu CI ., nr._ eliberat de Poliția Bacău la data de 6.05.2011, CNP:_.
Petentul și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea recursului.
Petentul, având cuvântul, arată că recursul este admisibil și în prezent este amenințat de intimați.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, legea nu prevede în asemenea situații o cale de atac.
Petentul depune la dosar un memoriu.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra recursului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.34/2013 din data de 17.01.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, a fost respinsă plângerea formulată de petentul I. R. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ dată în dosarul penal nr. 598/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
În baza art.278 ind. 1 alin.8 lit.a teza a II-a Cod procedură penală, a fost menținută ordonanța atacata ca fiind temeinică și legală.
În temeiul art.192 alin.2 teza a III- a Cod procedură penală, a fost obligat petentul I. R. la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău, emisă în dosarul penal nr.598/P/2010 la data de 11.04.2012, s-a dispus, în temeiul art.249 alin.3 Cod procedură penală, art.230, raportat la art.11 pct.1 lit.b Cod procedură penală, art. 10 b/1 Cod procedură penală, art. 18/1 Cod penal și art. 91 lit. c Cod penal: neînceperea urmăririi penale față de I. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193 Cod penal, întrucât fapta nu există; neînceperea urmăririi penale față de I. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate; neînceperea urmăririi penale față de I. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate; scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților I. L. și I. R., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni și aplicarea unor amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 500 lei pentru fiecare învinuit.
Pentru a se dispune astfel procurorul a reținut următoarele:
În fapt, organele de poliție au fost sesizate cu plângerea numitului Ghinda C., care a solicitat efectuarea de cercetări față de I. R. și I. L.. Petentul a precizat că în data de 06.11.2009 a fost agresat fizic de I. R. și I. L., suferind leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale. A mai arătat că a fost amenințat de I. R. cu incendierea lucernei depozitate pe terenul sau.
Judecătoria Bacău a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău având ca obiect plângerea prealabilă a numitului Ghinda C. îndreptată împotriva numiților I. R. și I. N. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că Ghinda C. deține în satul Budesti, . o suprafață de teren pe care a cultivat lucernă. În data de 06.11.2009, în urma unui conflict ivit între I. R., I. L. și Ghinda C., acesta din urma a fost lovit de soții I. cu o furcă. În baza certificatului medico-legal nr. 2078A/11.11.2009, eliberat de S.M.L. Bacău, s-a stabilit că leziunile suferite de Ghinda C. necesită pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Atitudinea soților I. a fost aceea de negare permanență, așa cum rezultă din declarațiile aflate la fl.19, 21, 23 și 25 (d.u.p.), precizând că aceștia s-au aflat la domiciliul lor. Martorii M. C. (fl. 14 d.u.p) M. I. (fl. 15 d.u.p.) și M. V. (fl. 17 d.u.p.). confirmă cearta și . fizică dintre învinuiți și partea vătămată. Aceștia nu relatează aspecte cu privire la fapta de amenințare.
Instanța constată că partea vătămată a formulat plângere prealabilă pentru comiterea infracțiunii de distrugere împotriva numiților I. R. și I. L., la data de 22.01.2010, cu prilejul declarațiilor date la organul de cercetare penală.
Ordonanța a fost atacată la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în termenul prevăzut de art.278 alin.3 Cod procedură penală.
Prin rezoluția nr. 1249/II/2/2012, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în baza art.278 Cod procedură penală, a respins plângerea petentului I. R., considerând că soluția procurorului este temeinică și legală.
Împotriva ordonanței procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău, emisă în dosarul nr.598/P/2010, a formulat plângere petentul, în termenul legal prevăzut de art. 278/1 alin.1 Cod procedură penală, plângerea fiind înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr._ .
Petentul a solicitat anularea amenzii aplicate considerând că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor. În apărare a solicitat proba cu 2 martori T. Miluta și M. V., care au precizat că nu cunosc amănunte despre presupusele fapte.
Analizând ordonanța atacată prin prisma motivelor invocate și pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, instanța apreciază ca actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic, urmând ca, în temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, să respingă plângerea ca nefondată pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că între I. R., I. L., pe de o parte și Ghinda C. a existat un conflict în urma căruia cel din urmă a suferit o vătămare, fiind necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale, așa cum reiese din certificatul medico-legal nr. 2018/11.11.2009 (fl. 6 d.u.p.)
În ceea ce privește faptele de lovire sau alte violente, prevăzute de art.180 alin.2 Cod procedură comise de I. R. și I. N. instanța retine că prin împrejurările în care au fost săvârșite și pericolul social scăzut au dus la formarea convingerii procurorului că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, dispunând aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, avându-se în vedere și circumstanțele personale ale învinuiților, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. În ceea ce privește încadrarea juridică, instanță apreciază că aceasta a fost făcută în mod corect, avându-se în vedere și practica judiciară constantă în domeniu.
Raportat la termenul când a fost formulata plângerea prealabilă pentru comiterea infracțiunii de distrugere, respectiv după expirarea termenului de 2 luni, prevăzut de art.284 Cod procedură penală, instanța constată că plângerea a fost tardiv formulată.
Referindu-ne la fapta de amenințare, prevăzută de art.193 Cod penal, comisă de I. R., instanța reține că nu există nici un mijloc de probă în sprijinul celor invocate de Ghimda C., pe cale de consecință prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
Date fiind cele precedente, instanța constată că situația de fapt a fost reținută corect de către procuror, că soluția din dosar este legală și temeinică.
Pe timpul cercetării judecătorești nu au fost descoperite fapte, ori împrejurări noi care să conducă la o altă soluție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul G. C..
Introducerea unui recurs are efectul de a investi instanța de recurs cu verificarea hotărârii atacate.
Procedura unei astfel de efect depinde însă de valabilitatea recursului declarat, respectiv de introducerea lui în condițiile legii.
Dacă au fost încălcate dispozițiile legale de care depinde valabilitatea recursului, instanța de recurs, fără a mai proceda la verificarea legalității și a temeiniciei hotărârii atacate, are obligația de a se pronunța cu privire la valabilitatea recursului, respingându-l ca introdus cu încălcarea legii.
În primul rând trebuie observat că recurentul-intimat nu a formulat plângere împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, prima instanța fiind investită cu o astfel de plângere de petentul I. R., iar prin sentința recurată plângerea acestuia a fost respinsă.
Apoi, în conformitate cu dispozițiile art.278/1 alin.10 Cod procedură penală, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art.278/1 alin.8 Cod procedură penală, este definitivă.
Deci hotărârea instanței prin care se pronunță una dintre soluțiile prevăzute de art.278/1 alin.8 Cod procedură penală, nu este supusă nici unei căi de atac.
De altfel, se impune a se preciza că, Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea acestor dispoziții legale și a statuat și prin deciziile nr.: 242 din data de 17.02.2011, 753 din 07.06.2011, 1131 din 13.09.2011, 1181 din 15.09.2011 și 1456 din 03.11.2011, 324 din 29.03.2012, 711 din 05.07.2012, 126 din 07.03.2013, ș.a. că textul este constituțional.
În motivarea acestor decizii Curtea Constituțională a României a arătat că dispozițiile art.278/1 alin.10 Cod procedură penală nu aduc nici o atingere accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare întrucât, potrivit art.129 din Constituția României: „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”
În conformitate cu aceste dispoziții constituționale, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278/1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.
Dispozițiile art.278/1 alin.10 Cod procedură penală, nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art.21 din Constituție și art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanță independentă, imparțială, stabilită prin lege și într-un termen rezonabil. Nici o prevedere a legii fundamentale și a Convenției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum se arăta mai sus, art.129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile constituționale ale art.44 referitor la dreptul de proprietate privată și ale art.148 alin.2 și 4 privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne.
Pe cale de consecință, Curtea Constituțională a României a conchis că dispozițiile art. 278/1 alin.10 din Codul de procedură penală, nu sunt contrare nici prevederilor constituționale și nici celor din pacte și convenții internaționale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil recursul declarat de recurent-petent.
Respingerea ca inadmisibil a recursului face imposibilă examinarea motivelor de recurs invocate de recurentul-intimat.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală:
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-intimat G. C. împotriva sentinței penale nr.34/2013 din data de 17.01.2013, pronunțată de Judecătoria Bacău.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-intimat să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. V. D. P.
S. A.
GREFIER,
N. C.
Red.sent.R.M.P.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat D.P.
Ex.2
13.05.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
