Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 148/2013. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 148/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 15206/180/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 148

Ședința publică din data de 14 februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A. A. M.

JUDECĂTORI: M. V.

C. C.

GREFIER: E. D.

***********

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de – E. L. – procuror

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul C. N., împotriva sentinței penale nr. 2055 din data de 29 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat – în stare de arest – asistat de apărător desemnat din oficiu av.B. D., lipsă fiind intimata parte vătămată.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurentul inculpat precizează că își menține recursul formulat.

Instanța pune în vedere recurentului inculpat dispozițiile art.70 al.2 C.p.p., în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de control judiciar, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar în cazul în care consimte să declare, să spună tot ce știe cu privire la faptă și învinuirea ce i se aduce.

Recurentul inculpat arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Av.B. D. – având cuvântul pentru recurentul inculpat – având în vedere memoriul depus la dosar de către recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, reducerea pedepsei.

În susținere, arată că inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art.320¹ C.p.p., lucru ce poate fi reținut și ca o circumstanță atenuantă, prevăzută de art.74 C.p. și solicită a fi avută în vedere raportat la dispozițiile art.76 C.p.p.

Depune la dosar referatul pentru plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției, instanța procedează la avizarea referatului și dispune plata sumei de 200 lei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că nu se impune reținerea dispozițiilor art.74, 76 C.p. având în vedere infracțiunile săvârșite și starea de recidivă a inculpatului.

Recurentul inculpat – având cuvântul – solicită reducerea pedepsei.

CURTEA

-deliberând –

Prin sentința penală nr. 2055 din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr._ s-a dispus:

În baza art. 192 alin.2 C.pen cu aplicarea art.37 lit.a, b C.pen., art.320/1 alin.7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C. N., fiul lui J. și Z., născut la data de 23.03.1979, în mun. Târgoviște, jud. Dîmbovița, domiciliat în com. N., ., cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.61 alin.1 C.pen. s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 133 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 397/17.02.2009 a Judecătoriei Bacău, și s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, obținându-se pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare. (punctul A.)

În baza art.20 C.pen. raportat la art. 211 alin.1 alin.2 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen. cu aplicarea art.37 lit.a, b C.pen., art.21 C.pen., art.320/1 alin.7 C.proc.pen., a fost condamnat inculpatul C. N., fiul lui J. și Z., născut la data de 23.03.1979, în mun. Târgoviște, jud. Dîmbovița, domiciliat în com. N., ., cu antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a C.pen., art.34 lit.b C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, cele menționate la punctele A. și B., și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, anume aceea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, inculpatul C. N., fiul lui J. și Z., născut la data de 23.03.1979, în mun. Târgoviște, jud. Dîmbovița, domiciliat în com. N., ., cu antecedente penale, CNP_, având de executat pedeapsa principală rezultantă finală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 350 alin. 1 C.proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul C. N..

În baza art. 88 C.pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 15.10.2012 până la zi.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art.71 al.2 C.pen.

În baza art.7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. N., iar în temeiul art.5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 14 C.proc.pen., art. 346 C.proc.pen. s-a luat act că partea vătămată F. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul articolului 189 C.proc.pen. s-a dispus ca suma de 400 lei către av. T. E., suma de 200 lei către av. F. I., să fie avansată din Fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.9500/P/2012 din 05.11.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 192 al. 2 C.pen cu aplicarea art.37 lit.a, b C.pen și art.20 C.p. raportat la art. 211 alin.1 alin.2 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen. cu aplicarea art.37 lit. a, b C.pen., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., fapte constând în acelea că:

În noaptea de 13.10.2012, orele 22,50, inculpatul C. N. a pătruns fără drept în curtea, apoi în locuința persoanei vătămate F. A., în vârstă de 78 de ani, situată în com. N., ., după care a exercitat asupra acesteia acte de violență și amenințare în scopul obținerii unor sume de bani, imobilizând-o în pat cu ajutorul unei perne pe care i-a așezat-o pe față, lovind-o cu pumnii în zona pieptului și a feței, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 4 – 5 zile de îngrijiri medicale.

La termenul de judecată din data de 27.11.2012, înaintea citirii actului de sesizare inculpatul C. N. a declarat că recunoaște comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum s-au reținut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și le însușește, aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art.320¹ din C.p.p.

Cu aceeași ocazie, partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C. N., în noaptea de 13.10.2012, orele 22,50, în dorința de a face rost de bani, a pătruns fără drept mai întâi în curtea locuinței părții vătămate F. A., în vârstă de 78 de ani, situată în com. N., ., prin deschiderea porții de acces în urma îndepărtării zăvorului. Inculpatul a mers apoi la un geam al casei pe care l-a forțat reușind să-l deschidă, după care a sărit în interior, pătrunzând într-o cameră alăturată celei în care dormea partea vătămată, inculpatul cunoscând faptul că partea vătămată locuiește singură, fiind consătean cu aceasta.

Inculpatul a pătruns apoi în camera luminată unde dormea partea vătămată F. A., și care, datorită zgomotului făcut de inculpat i-a simțit imediat prezența.

Partea vătămată l-a văzut și recunoscut imediat pe inculpat, camera fiind luminată permanent pe timp de noapte de către o veioză, și fiind foarte speriată de prezența acestuia, a început să țipe și să strige după ajutor. În acel moment inculpatul s-a repezit spre patul părții vătămate, a luat o pernă, acoperindu-i fața cu aceasta.

Întrucât partea vătămată F. A. se zbătea în pat pentru a scăpa, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii în zona feței și a pieptului, spunându-i să nu mai țipe și amenințând-o să-i dea banii pentru că altfel o omoară.

În timp ce era agresată, partea vătămată i-a cerut inculpatului o cană cu apă, acesta a lăsat-o să coboare din pat, după care victima a luat un obiect contondent din cameră (meleșteu) și a început să îl lovească pe inculpat în zona spatelui, strigând din nou la vecini după ajutor.

Inculpatul a mai răscolit în fugă prin casă lucruri de-ale părții vătămate, sperând că va găsi vreo sumă de bani, după care, a fugit pe o ușă pe care tot el a deschis-o, aceasta fiind asigurată prin interior. A avut însă grijă să o amenințe din nou pe partea vătămată că o va omorî dacă nu tace.

Ulterior, vecinii părții vătămate, anume martorii P. M., P. C., P. C. G., P. Ghe. G., P. Z. s-au alertat și au apărut la locuința acesteia, iar inculpatul s-a refugiat în aceeași noapte la o soră de-a sa în localitatea Ciuturești, ., unde s-a ascuns până în data de 15.10.2012, când a fost găsit, identificat și preluat de organele de poliție.

În urma loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare 4 – 5 zile de îngrijiri medicale.

Fapta reținută în sarcina inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: -declarația inculpatului (fila 23-28 d.u.p.), prin care acesta recunoaște întocmai faptele, așa cum acestea au fost descrise anterior, coroborată cu declarația martorilor P. M., P. C., P. C. G., P. Ghe. G., P. Z. (filele 36-44 d.u.p.), dar și cu declarația părții vătămate F. A. (fila 17 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (fila 4-9 d.u.p.); proces-verbal de reconstituire și planșe foto aferente (fila 47-48 d.u.p.); certificat medico-legal (fila 20 d.u.p.).

În drept, fapta inculpatului C. N. de a pătrunde fără drept și fără consimțământul expres/tacit al părții vătămate F. A., în noaptea de 13.10.2012, orele 22,50, în curtea și casa locuinței acesteia din com. N., ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu în varianta agravată, prevăzute de art. 192 al. 2 C.pen cu aplicarea art.37 lit.a, b C.pen.

Instanța a reținut starea de recidivă postcondamnatorie față de Sentința penală nr. 397/17.02.2009 a Judecătoriei Bacău, prin care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 26.06.2012, cu un rest neexecutat de 133 zile.

Raportat la această condamnare, care constituie primul termen al recidivei, s-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 192 al. 2 C.pen, care constituie cel de al doilea termen al recidivei, a fost comisă la data de 13.10.2012, înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească prevăzut de art.135 alin. 1 lit. a C.pen., înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani închisoare, deci în cauză sunt întrunite condițiile stării de recidivă postcondamantorii.

Instanța a reținut starea de recidivă postexecutorie față de Sentința penală nr. 1210/2004 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1485/A/27.11.2003 a Tribunalului Bacău, prin care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, executarea acesteia începând la data de 09.09.2003, fiind liberat condiționat la data de 06.03.2007 cu un rest neexecutat de 552 zile. Raportat la această condamnare, care constituie primul termen al recidivei, s-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 192 al. 2 C.pen, care constituie cel de al doilea termen al recidivei, a fost comisă la data de 13.10.2012, înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească prevăzut de art.135 alin. 1 lit. a C.pen., deci în cauză sunt întrunite condițiile stării de recidivă postexecutorie.

Fapta inculpatului C. N. care, în noaptea de 13.10.2012, orele 22,50, a încercat prin violență fizică/psihică, să o deposedeze pe partea vătămată F. A. de bani și bunuri, activitatea fiindu-i întreruptă de acțiunile părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie prevăzută de art.20 C.p. raportat la art. 211 alin.1 alin.2 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen. cu aplicarea art.37 lit. a, b C.pen.

Raportat la această condamnare, care constituie primul termen al recidivei, s-a constatat că infracțiunea prevăzută de art.20 C.p. raportat la art. 211 alin.1 alin.2 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen., care constituie cel de al doilea termen al recidivei, a fost comisă la data de 13.10.2012, înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească prevăzut de art.135 alin. 1 lit. a C.pen., înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani închisoare, deci în cauză sunt întrunite condițiile stării de recidivă postcondamantorii.

Instanța a reținut starea de recidivă postexecutorie față de Sentința penală nr. 1210/2004 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 1485/A/27.11.2003 a Tribunalului Bacău, prin care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, executarea acesteia începând la data de 09.09.2003, fiind liberat condiționat la data de 06.03.2007 cu un rest neexecutat de 552 zile. Raportat la această condamnare, care constituie primul termen al recidivei, s-a constatat că infracțiunea prevăzută de art.20 C.p. raportat la art. 211 alin.1 alin.2 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen., care constituie cel de al doilea termen al recidivei, a fost comisă la data de 13.10.2012, înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească prevăzut de art.135 alin. 1 lit. a C.pen., deci în cauză sunt întrunite condițiile stării de recidivă postexecutorie.

Avându-se în vedere că cele două infracțiuni au fost comise înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut pluralitatea infracțională sub forma concursului real de infracțiuni, în cauză fiind incidente astfel prevederile legale cuprinse în art. 33 lit. a C.pen.

Astfel, în temeiul art.345 al.2 din C.p.p. instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni.

La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora instanța, conform art. 72 din C.pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanța a constatat că faptele inculpatului prezintă pericol social ridicat pentru valorile ocrotite de art.20 C.p. raportat la art. 211 alin.1 alin.2 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen. ( patrimoniul, integritatea corporală a persoanei ), dar și pentru cele proteguite de art. 192 al. 2 C.pen. (viața domestică a persoanei care trebuie să se desfășoare sub auspiciile siguranței și la adăpost de orice intruziune externă ), pericol ce rezultă din împrejurările concrete în care au fost comise faptele de tentativă la tâlhărie și violare de domiciliu (încercarea de sustragerea de bani prin violență, pe timp de noapte, în locuință, de la o parte vătămată vârstnică de 78 ani, prin pătrunderea fără drept într-o locuință, existența unei legături de conexitate consecvențională între cele două infracțiuni, ceea ce dovedește perseverență și curaj în comiterea de acte sociale), iar inculpatul este recidivist (recidivă postexecutorie, postcondamnatorie), fapt pentru care au fost avute în vedere și prevederile art.37 lit. a, b din C.pen. Totodată instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 211 alin.1 alin.2 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen., art. 192 al. 2 C.pen., limite de pedeapsă reduse cu o doime conform art.21 C.pen. pentru prima infracțiune, limite de pedeapsă reduse cu o treime conform art.320¹ al.7 din C.proc.pen., fiind aplicabile în cauză regulile pentru procedura simplificată prevăzută de art.320¹ din C.proc.pen., pentru ambele infracțiuni.

Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat că aplicând pedepse de 2 ani, respectiv 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunile, prevăzute de art.20 C.p. raportat la art. 211 alin.1 alin.2 lit.b alin.2/1 lit.c C.pen., respectiv de art. 192 al. 2 C.pen., aceste pedepse ar avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din C.pen.

În baza art.61 alin.1 C.pen. s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 133 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 397/17.02.2009 a Judecătoriei Bacău, și s-a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu fiecare din pedepsele aplicate în prezenta cauză, obținându-se două pedepse principale de 2 ani, respectiv 5 ani și 6 luni închisoare.

Existând pluralitate de infracțiuni în cauză, sub forma concursului real, instanța, în baza art.33 lit.a C.pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b C.pen. a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsa rezultantă finală unică de executat fiind de 5 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că natura faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a și b din C.pen., cu excepția dreptului de a alege.

Inculpatul a fost cercetat în stare de arest, fiind reținut și arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 15.10.2012, astfel încât, având în vedere și condamnarea acestuia prin prezenta hotărâre, conform art.350 alin. 1 C.proc.pen., instanța a menținut această măsură și a dedus perioada executată de la 15.10.2012 la zi, conform art.88 din C.pen.

În baza art.7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C. N.,iar în temeiul art.5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a luat act, în baza art. 14 C.proc.pen., art. 346 C.proc.pen., că partea vătămată F. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul articolului 189 C.proc.pen. s-a dispus ca suma de 400 lei către av. T. E., suma de 200 lei către av. F. I., să fie avansată din Fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitându-se prin apărător micșorarea pedepsei aplicate, față de poziția procesuală de recunoaștere.

Procedând la verificarea sentinței recurate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea apreciază în sensul netemeiniciei recursului .

Se reține astfel că, într-adevăr, inculpatul și-a recunoscut vinovăția cu privire la faptele reținută în actul de sesizare al instanței.

Această împrejurare a fost însă deja avută în vedere de către prima instanță, prin aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului prin dispozițiile art. 320 ind.1 C .p .p . în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. În condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentei judecăți în stare de recidivă, iar poziția sa procesuală a fost deja avută în vedere prin aplicarea unui tratament sancționator favorabil, în cauză nu pot fi reținute și circumstanțe atenuante față de recurent, în lipsa unor alte împrejurări decât simpla recunoaștere a faptelor.

Prin urmare aspectului invocat de către recurent în recurs, respectiv poziția sa procesuală, a fost deja avut în vedere de către prima instanță, cu consecința aplicării unei pedepse orientată spre minimul special, astfel cum a fost redus cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 320 ind. 1 al. 7 C.p.p.

În aceste condiții apare evident faptul că o nouă reducere a pedepsei nu ar fi conformă cu atingerea scopului educativ – preventiv al pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de art. 52 al. 1 C .p

Se reține, în consecință, că hotărârea recurată nu evidențiază motive de casare care să poată fi luate în considerare, atât cu privire la aspectele invocate de inculpat cât și din oficiu, impunându-se respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest preventiv se va proceda la deducerea acestei perioade de la data pronunțării sentinței recurate la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat C. N. împotriva sentinței penale nr. 2055 din data de 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr._ .

Deduce în continuare arestarea preventivă a recurentului – inculpat de la 29.11.2012 la zi.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2 C .p .p . obligă recurentul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. A. M. M. V.

C. C.

GREFIER,

E. D.

Red. sent. P.M.J.

Red. dec. M.A.A.

Tehnored. E.D. - 2 ex.

28.02.2013

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... →

Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 148/2013. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 148/2013. Curtea de Apel BACĂU