Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 149/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 1985/188/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 149
Ședința publică din data de 14 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A. M.
JUDECĂTORI: M. V.
C. C.
GREFIER: E. D.
***********
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de – E. L. – procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B., împotriva sentinței penale nr. 117 din data de 31 mai 2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat A. D. D. – asistat de apărător ales av.P. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere intimatului inculpat dispozițiile art.70 al.2 C.p.p., față de soluția de achitare, în sensul că are dreptul de a nu face nicio declarație în fața instanței de control judiciar, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar în cazul în care consimte să declare, să spună tot ce știe cu privire la faptă și învinuirea ce i se aduce.
Intimatul inculpat arată că nu are aspecte noi de relatat și nu dorește să dea o nouă declarație.
Instanța pune în vedere intimatului inculpat că instanța de recurs poate da o soluție de condamnare față de motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Judecătoria B., să precizeze dacă dorește să se administreze probatorii.
Av.P. G. precizează că la instanța de fond a formulat o cerere de efectuare a unei expertize tehnice, cu obiectivele depuse la dosar, cerere pe care o reinterează în fața instanței de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii întrucât s-au efectuat două expertize criminalistice, la Iași și la București, care au stabilit că inculpatul a încălcat dispozițiile legale, neasigurându-se la schimbarea direcției de mers.
Instanța apreciază că o nouă expertiză nu este utilă cauzei și există suficiente date în baza cărora se poate pronunța.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria B., casarea sentinței recurate pe motive de netemeinicie având în vedere achitarea inculpatului, considerând că instanța de fond a stabilit o situație de fapt greșită, nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, inculpatul fiind vinovat pentru că a schimbat direcția de mers fără a se asigura.
Solicită a se dispune condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs invocat de P. de pe lângă Judecătoria B., privitor la nelegalitate, nu îl mai susține întrucât încheierile pronunțate, prin care s-a prelungit dreptul de a conduce pe drumurile publice și-au produs efectele.
Av.P. G. – având cuvântul pentru intimatul inculpat – consideră că instanța de fond a dat o interpretare justă întregului material probator, că la acest eveniment au existat alți factori care au dus la producerea lui.
Din declarațiile martorilor audiați și la urmărirea penală și la instanța de fond rezultă că pe acea porțiune de drum, unde de regulă era linie continuă, dar că în acel moment nu exista și se întâmplă foarte multe accidente, că inculpatul era în capătul unei coloane de mașini, că a redus viteza, a semnalizat, s-a asigurat că din față nu vine nimeni și că din spate nu venea nimeni.
În concluzie, consideră că inculpatul nu are nicio culpă în producerea accidentului, că nu putea să prevadă că a treia sau a patra mașină va veni și va face depășiri și că este culpa exclusivă a celuilalt conducător auto, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul inculpat – având cuvântul – arată că nu este vinovat.
CURTEA
- deliberând –
Prin sentința penală nr. 117 din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 al. 1 lit. c) C.p.p. a fost achitat inculpatul Apostolescu D. D., fiul lui D. și M., născut la data de 06.10.1969 în T., județ Cluj, domiciliat în B., . județul N., CNP_, cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art. 346 alin. 3 C.pr.pen. nu au fost acordate despăgubiri părților civile I. G. și M., S. Județean de Urgență Piatra N., S. C. de Recuperare Iași, S. C. Prof. Dr. N. O. Iași.
S-a constatat ca rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de asigurătorul ..
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 886/P/2006 din 31.05.2010, înregistrat la această instanță sub nr._ s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul A. D. D., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că la data de 07.09.2006, inculpatul a provocat un accident rutier și a lovit partea vătămată I. E., pricinuindu-i acesteia o vătămare a integrității corporale ce a necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale.
La reținerea situației de fapt expuse au fost avute in vedere probele administrate in cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare a locului producerii accidentului rutier din data de 07.09.2006 și fotografii judiciare efectuate cu această ocazie de către organele de cercetare penală din cadrul Poliției B. - Formațiunea Criminalistică( f. 7-8 și 9-17); procesul verbal din data de 08.09.2006, privind efectuarea stării tehnice a autoturismului marca VW Passat condus de inculpat, precum și a autoturismului marca Opel condus de B. S.( f. 18, 19, 20, 21); cererile de analiză, procese verbale de prelevare și buletinele de examinare clinică ale conducătorilor auto A. D. D. și B. S., precum și rezultatele testării cu aparatul Alcotest Printer ale conducătorilor auto A. D. D., B. S. și A. C.( f. 25, 26-29); declarațiile martorilor B. S.( f. 30. și 31) C. N."( f. 110 și 111, 112-113), H. V. ( f. 115, 116), D. M., H. A., B. F., A. C. V. și G. I.; constatare medico-legală pe acte medicale a SML Piatra N. – fila 39, expertiză medico-legală traumatologică – fila 88-91, raport de constatare medico legală exhumare a SML – fila 98-108, raport de expertiză tehnică auto – fila 162, raport de expertiză criminalistică nr. 154/2007 efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași – fila 177-181, raport de expertiză criminalistică nr 19/2009 efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice București – filele 188-192, declarațiile învinuitului – fila 196, 197-200.
În cursul urmăririi penale moștenitorii părții vătămate s-au constituit parte civilă – fila 62 dosar; s-au constituit părți civile și unitățile spitalicești S. Județean de Urgență Piatra N., S. C. de Recuperare Iași, S. C. Prof. Dr. N. O. Iași.
În cursul judecării cauzei s-au administrat următoarele probe: s-a procedat la audierea inculpatului – fila 227, a martorilor din lucrări G. I. – fila 248,, H. A. – fila 249, C. N. – fila 250, D. M. – fila 251, A. C. – fila 385.
Asigurătorul de răspundere civilă . a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune exercitat de asigurat sau păgubit împotriva societății de asigurare. – fila 69 dosar.
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța reține următoarea situație de fapt:
În cursul zilei de 07.09.2006, în jurul orei 10,30 inculpatul A. D. D. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare_ pe direcția B. – Piatra N., în autoturismul său aflându-se și martorul H. A., pasager pe locul din dreapta față.
În . intenționând să vireze stânga, pentru a pătrunde pe drumul lateral Ulița „Bulevardul Gării, inculpatul a semnalizat intenția de schimbare a direcției de mers și reducând viteza, s-a încadrat lângă axul drumului pentru a se asigura corespunzător. Pe partea opusă a drumului, pe sensul de mers Piatra N. – B., era oprit microbuzul cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul A. C., acesta ocupând acostamentul și o parte din suprafața carosabilă atât a DN 15, cât și o parte a drumului lateral pe care urma să pătrundă autoturismul condus de inculpat.
Considerând că spațiul liber dintre frontala microbuzului și colțul dinspre B. al intersecției îi permite pătrunderea în siguranță pe drumul lateral, inculpatul a inițiat virajul spre stânga, pătrunzând pe contrasens. În cursul virării, autovehiculul a intrat în impact cu autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul B. S., care se angajase în depășirea autoturismului condus de inculpat. În urma impactului, autoturismul marca Opel a avut traiectoria, fiind deviat spre stânga și, pătrunzând pe acostament, a acroșat-o pe victima I. E., intrând apoi în impact frontal cu microbuzul, oprindu-se pe acostament, în poziție oblică față de axul drumului, sprijinit pe laterala din stânga.
În urma producerii accidentului a rezultat accidentarea numitei I. E., care a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 100 – 120 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico – legală nr. 1436/12.10.2006. Ulterior partea vătămată a decedat, concluzionându-se că nu există legătură de cauzalitate între accident și cauza decesului ( filele 98 – 108 DUP).
Instanța a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului, neîncălcând nicio dispoziție legală privind regulile de circulație, pentru următoarele considerente:
Conform art. 54 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul care a executat o manevră de schimbare a direcției de mers ….. de virare spre stânga……, este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau ă pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic;
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 2 OUG nr. 195/2002, în intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă; art. pct. 16 OUG arată că intersecție este orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea.
S-a observat că în speță, inculpatul a respectat obligațiile ce-i reveneau conform normelor legale indicate. Astfel, din declarațiile martorilor C. N. ( fila 111 DUP, 250 dosar instanță) H. V. ( fila 115 DUP), H. A. ( fila 120 DUP, 249 dosar instanță), A. C. ( fila 125 DUP, 385 dosar instanță), a rezultat că inculpatul, semnalizând intenția de a vira spre stânga, a redus viteza, aproape oprind pentru a se asigura că poate efectua manevra în condiții de siguranță; la acel moment de pe sens opus nu circulau alte autovehicule, iar mașinile ce rulau în urma sa au încetinit.
Astfel, martorul C. N., aflat pe partea carosabilă a drumului, stând de vorbă cu martorul A. C., relatează „ mașina albastră care semnalizează virajul spre stânga, se încadrează pe axul drumului, reduce viteza pentru a intra pe drumul gării, intră pe contrasens, moment în care dinspre B. se apropie cu viteză, fiind în depășire autoturismul_ ”, ulterior, în declarația dată la data de 05.01.2007 – fila 12 DUP verso precizează că „ arăt că în momentul în care l-am văzut pe A. că semnalizează stânga nu am văzut o altă mașină, în speță Opel, care să înceapă depășirea”.
Prezența martorului la locul accidentului este confirmată de martorul B. F. ( fila 123 DUP).
Faptul că inculpatul semnalizase din timp intenția de a vira spre stânga este confirmată și de martorul A. C. ( fila 126 DUP, 385 dosar instanță), care arată: „ prima mașină fiind autoturismul VW Passat,_ care s-a încadrat lângă acul drumului, care a semnalizat intenția de a vira pe drumul gării”. De asemenea, martorul H. V. ( fila 116 DUP) a declarat că „ arăt că după impact am observat cum semnalizarea stânga față a autoturismului Volkswagen funcționa”.
Instanța nu a avut în vedere declarațiile martorilor B. S. – conducătorul autoturismului marca Opel, nr._ – implicat în accident și nici pe a martorului D. M., persoana care se afla în mașina acestei persoane, întrucât ele sunt oscilante și contradictorii chiar și cu privire la semnalizarea de către inculpat a intenției de a vira spre stânga, martorul D. M. inițial a susținut că aceasta nu semnaliza ca, la sfârșitul declarației să precizeze că în realitate nu a observat acest aspect – fila 251 dosar instanță.
Din declarațiile martorilor indicați a rezultat că pe direcția B. – Piatra N. circula o coloană de mașini, autoturismul inculpatului fiind prima mașină în coloană.
Martorul C. N. a afirmat că „ menționez că pe sensul de mers B. – Piatra N. era în mers o coloană de mașini, iar pe celălalt sens nu circula nici o mașină”, de asemenea, martora B. F. precizează că „ spre sensul de mers către Piatra N. am văzut că circulau mai multe mașini, într-o coloană”. Totodată martorul A. C. relatează că: „ am observat că din coloană s-a desprins o mașină_ care și-a început manevra de depășire, în viteză mare”. Chiar și martorul D. M. a declarat inițial, imediat după accident, „ B. S. a intrat în depășirea unor autoturisme care circulau în fața sa cu viteză redusă, moment în care din coloana depășită am lovit autoturismul_ care a virat brusc stânga”. Ulterior acest din urmă martor, fără nici un motiv întemeiat și-a schimbat declarația susținând că în realitate nu mai circula o altă mașină în afara celor implicate în accident.
Instanța a observat însă că declarațiile persoanelor străine de acest accident, care nu au nicio implicare, sunt constante în sensul că autoturismul_ s-a desprins dintr-o coloană de mașini, intrând în depășirea acestora.
Astfel cum a declarat inițial martorul D., mașinile ce rulau în coloană circulau cu viteză foarte redusă tocmai pentru că observaseră intenția inculpatului de a vira spre stânga și îl așteptau să efectueze această manevră pentru a-și continua drumul. Conducătorul B. S., ieșind din coloană, în depășirea acesteia, probabil nu a avut timp suficient pentru a observa intenția inculpatului, iar viteza cu care circula nu i-a permis să efectueze o eventuală reintrare pe bandă, fiind astfel surprins de manevra efectuată de inculpat.
Conform art. 118 din HG nr. 1391/2006 conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat:
a) să se asigure că acela care îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulația din sens opus;
b) să semnalizeze intenția de efectuare a depășirii;
c) să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit;
d) să reintre pe bandă sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit.
Conform art. 120 alin. 1 lit. a din HG nr. 1391/2006 se interzice depășirea în intersecții cu circulație nedirijată.
Instanța a apreciat că acest șofer, al autoturismului_ nu a respectat regulile privind depășirea, respectiv nu s-a asigurat că inculpatul circulând în fața sa nu intenționează să efectueze o manevră similară ( de pătrundere pe celălalt sens) neobservând că acesta a semnalizat virarea spre stânga. Totodată, șoferul avea obligația ca, după efectuarea depășirii unui autoturism, să reintre pe banda sa de mers și nu să depășească o coloană de mașini.
Manevra de depășire era interzisă în condițiile în care s-a efectuat într-o zonă de intersecție nedirijată ( DN 15 – drumul lăturalnic). Bineînțeles că șoferul_ ar putea invoca că nu avea de unde cunoaște că în acea zonă exista o astfel de intersecție, în condițiile nesemnalizării acesteia, însă, dacă, asemănător celorlalți conducători auto ar fi rulat cu viteză redusă, ar fi observat intenția inculpatului de virare stânga și accidentul nu s-ar fi produs.
Inculpatul nu avea posibilitatea să prefigureze că din șirul de mașini
ce rula în urma sa se va desprinde una, în depășire.
Cu privire la rapoartele de expertiză tehnică auto efectuate în cauză, instanța a constatat că experții pot stabili dinamica producerii accidentului funcție de poziția autovehiculului după impact însă nu pot stabili situația de fapt anterioară impactului, respectiv respectarea regulilor de circulație de către implicații în accident.
Chiar și cu privire la viteza de circulație a autoturismelor implicate în accident, aceasta nu s-a stabilit cu certitudine. Dacă în primul raport de expertiză s-a arătat că viteza_ era de 60 km/h și a_ de 25 km/h, în expertiza efectuată de Laboratorul Interjudețean Iași s-a arătat că viteza_ era de 49 km/h iar viteza_ de 34 km/h, pentru ca Institutul Național de Expertize Criminalistice să constate că „ valoarea minimă certă a vitezei pentru_ este de 47 km/h iar a XJA 25 km/h arătându-se că viteza de deplasare nu se poate stabili cu certitudine.
Privind posibilitățile de evitare a accidentului stabilite de experți, instanța a constatat că aceștia au exprimat punctul lor de vedere pornind de la premisa că inculpatul nu s-a asigurat corespunzător ( ipoteză nereținută de instanță).
Față de considerentele arătate, s-a dispus achitarea inculpatului în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 al. 1 lit. c) C.p.p. apreciind că fapta de vătămare corporală din culpă a numitei I. E. nu a fost săvârșită de el.
Cu privire la latura civilă, potrivit dispozițiilor art. 346 alin. 3 C.pr.pen. nu va acorda despăgubiri părților civile I. G. și M., S. Județean de Urgență Piatra N., S. C. de Recuperare Iași, S. C. Prof. Dr. N. O. Iași.
Astfel fiind, s-a constatat ca rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de asigurătorul ..
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat
vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva sentinței a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., motivele de recurs fiind expuse în detaliu în preambulul prezentei decizii.
Procedând la analiza sentinței recurate pe baza motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Ca orice probă, raportul de expertiză nu are valoare mai dinainte stabilită, trebuind să fie supus rigorilor de interpretare și apreciere de către instanță, comune tuturor mijloacelor de probă.
Prin urmare, concluziile rapoartelor de expertiză în care se arată că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă în momentul premergător virajului spre stânga s-ar fi asigurat că nu este depășit, cu insistență invocate de către parchet în motivele de recurs, nu pot fi preluate mecanic de către instanță, ci numai în măsura în care se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum judicios a reținut prima instanță.
Neluarea in considerare a concluziilor raportului de expertiza nu echivalează, în nici un caz, cu nemotivarea soluției privind o cerere, ci cu înlăturarea unei probe, care, chiar daca este o expertiza de specialitate, are valoare relativa, eficienta ei in pronunțarea soluției neputând decurge decât din coroborarea cu celelalte probe administrate in cauza. Instanța de fond nu este ținută de obligația luării in considerare, cu caracter absolut, a acestei probe, chiar daca inițial a încuviințat administrarea ei.
Față de aspectele reținute desigur că nu pot fi primite considerațiile din motivele de recurs în sensul că instanța a înlăturat concluziile experților criminaliști din cadrul rapoartelor expertizelor efectuate în cauză deși „ nu deține cunoștințe științifice specifice personalului calificat ca și expert”, precum și faptul că acestea nu puteau fi înlăturate decât printr-o nouă expertiză.
În cauză, justificat a reținut prima instanță în sensul că experții au luat în considerare în mod exclusiv, premisa că inculpatul nu s-a asigurat corespunzător în momentul prealabil efectuării virajului spre stânga, fără luarea în considerație a manevrelor și conduitei în trafic abordate de celălalt conducător auto implicat în coliziune, martorul B. S..
Or, în ceea ce privește pe conducătorul auto menționat, martorii oculari sunt constanți în a declara că în momentul efectuării virajului la stânga de către inculpat, se angajase, circulând cu viteză, în depășirea unei coloane de mașini aflată în spatele mașinii conduse de inculpat, care semnalizase intenția de virare .
Față de aceste aspecte, Curtea concluzionează, în acord cu prima instanță, că inculpatului nu i se poate reține o culpă în producerea accidentului rutier, deoarece nu putea prevedea faptul că din coloana de mașini aflată în spatele autoturismului pe care îl conducea una dintre acestea se va angaja în depășire, pe partea stânga a carosabilului, cu ignorarea semnalizării în aceeași direcție efectuată de către inculpat.
Prin urmare, este corectă soluția primei instanțe, atât în ceea ce privește dispoziția de achitare a inculpatului, cât și referitor la modul de soluționare a laturii civile, pretențiile exprimate de către părțile civile putând fi valorificate pe calea unei acțiuni civile separate îndreptate împotriva persoanei considerate că a deținut culpă în producerea accidentului rutier.
În consecință va fi respins recursul declarat de parchet, cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 117 din data de 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. A. M. M. V.
C. C.
GREFIER,
E. D.
Red.s.p. – Ghe.M.
Red.d.r. – A.A.M.
Tehnored. E.D. – 2 ex.
28.02.2013
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 148/2013.... → |
|---|
