Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 665/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 665/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 387/279/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.665/2013
Ședința publică de la 13 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: M. A. A.
JUDECĂTOR: V. M.
**********
GREFIER: B. M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău – legal reprezentat prin:
PROCUROR P. V.
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de P. de pe lângă judecătoria Onești și inculpatul M. I. D. împotriva sentinței penale nr. 664 din 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat H. A. pentru recurentul inculpat M. I. D., în stare de arest, asistat de avocat ales H. A., lipsă fiind intimatul parte vătămată B. M..
Procedura de citare nu este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale recurate din următoarele considerente:
Instanța de judecată, în mod greșit a condamnat pe inculpatul M. I. D. pentru comiterea infr. de șantaj în formă continuată, prev. de art.194 al.l /Cod pen., cu aplic, art.41 al.2/Cod pen. și cu aplic, art.3201 al.7/Cod pr.pen., la o pedeapsă de doar un an închisoare, dispunând totodată suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare, potrivit art.862 din Cod pen., pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care, la individualizarea judiciară a pedepsei instanța trebuia să aibă în vedere gradul de pericol social generic și concret al faptei săvârșite, persoana infractorului, precum și împrejurările care agravează răspunderea penală.
Practic, în concret, instanța de judecată, deși a reținut vinovăția inculpatului, nu a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al unor asemenea fapte, raportat la modalitatea concretă de comitere a infracțiunii în prezenta speță.
De reținut este faptul că, inculpatul a făcut obiectul mai multor dosare de urmărire penală soluționate de către P. de pe lângă Judecătoria Piatra N., precum și P. de pe lângă Tribunalul N.,. în perioada 2006-2011, în total 13 dosare penale, care vizau diverse plângeri pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, șantaj, înșelăciune, distrugere, loviri și alte violențe și amenințare. Aceste dosare s-au finalizat prin netrimiterea în judecată, în condițiile în care, fie nu s-au putut proba plângerile petenților, fie aceștia și-au retras plângerile.
Conform fișei de cazier, inculpatul a mai fost condamnat în Germania la amendă: 30 taxe/zi a câte 10 DM, pentru falsificare de acte, prin sentința penală din 28.11.2001, în dosarul cu nr._/2001 al Judecătoriei Lorach, iar prin ordonanța cu nr.35/P/2009, din 11.08.2009, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. a fost scos de sub urmărire penală și sancționat administrativ cu 800 lei amendă, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.321 al.l și 180 al.l/Cod pen., cu aplic, art.33 lit.a/Cod pen.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în prezentul dosar, dornic de un câștig facil și având în spatele său experiențe similare, în ciuda faptului că se acoperise cu mult împrumutul făcut, din vara anului 2006, inculpatul a început să-1 terorizeze pe B. M. cu amenințări, cu insistențe pe tonuri violente, pretinzând sume tot mai mari de bani pe motivul că mai datora dobânzi la suma împrumutată, deși ea fusese dublu returnată.
Pentru a face față restituirii sumelor de bani pretinse până la achitarea în totalitate a sumei de 57.705 lei, reclamantul a apelat și la fratele său care a făcut un împrumut la BRD și care i-a dat suma de 35.000 lei din dorința de a-1 vedea scăpat din capcana în care intrase, din amenințările și insistențele periculoase de a da bani, fapte pe care le exercita inculpatul.
De remarcat este că, inculpatul a fost cercetat și sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.217 al.l,4/Cod pen., fiind bănuit că urmare presiunilor pe care le exercita în a i se restitui sume de bani mereu în creștere, acesta ar fi dat foc autoturismului părții vătămate în noaptea de 16/17.10.2006.
Într-adevăr, prin rechizitoriul cu nr.30/P/2011, din 16.01.2012 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuit pentru art.217 al.l,4/Cod pen., însă partea vătămată a susținut în mod constant, prin toate declarațiile date, că atitudinea inculpatului era de natură a-1 speria, de a-1 înspăimânta și de a-1 determina să predea sume de bani foarte mari inculpatului, chiar dacă acesta își primise împrumutul datorat dublu.
De asemenea, inculpatul este cercetat și în prezent de P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul comiterii infracțiunii de instigare la omor și avându-se în vedere că există un conflict între acesta și fratele victimei, M. G., respectiv numitul M. B., existând indicii cu privire la pregătirea unei eventuale răzbunări ale acestuia din urmă împotriva inculpatului, în condițiile în care este considerat „autorul moral" al omorului din noiembrie 2010, comis asupra victimei M. G. de către inculpatul C. C., zis „F.", din Piatra N., fapt pentru care s-a și dispus prin ordonanțele Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție obligarea acestuia de a nu părăsi țara, soluții menținute și de către instanțele de judecată.
Instanța de judecată, văzând gravitatea deosebită a faptei comise și împrejurările acesteia, trebuia să aibă în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72/Cod pen., fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre maximul special prevăzut de lege pentru comiterea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
Fată de motivele de recurs invocate,în temeiul art.38515 pct.2 lit.d/Cod pr. pen., solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr.664 din 11.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Onești, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, de condamnare a inculpatului M. I. D. la o pedeapsă cu închisoarea, spre maximul special prevăzut de lege, pentru comiterea infr. prev. de art.194 al. l/Cod pen., cu aplic, art.41 al.2/Cod pen.
Avocat H. A. având cuvântul pentru recurentul inculpat M. I. D., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, ca rezultat al aplicării art.3201 C.p.p., cu aplicarea art.81 cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, nu a ținut cont de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, a aplicat o pedeapsaă prea mare, peste limitele legale prevăzute de lege.
Instanța nu a avut în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului, faptul că a recunoscut și a regretat fapta săvârșită, precum și faptul că partea civilă nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Solicită respingerea recursului parchetului, ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat.
Recurentul inculpat M. I. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, a avut o perioadă grea, a avut probleme de sănătate, nu a știut cum să-și recupereze banii, lăsând soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Asupra cauzei penale de fata constata următoarele:
Prin sentinta penala nr.664/11.12.2012 a Judecătoriei Onești s-a dispus:
I. În baza art. 194 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal, și cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală condamnarea inculpatului M. I.-D., fiul lui I. și M., născut la data de 16.07.1973, în Piatra-N. jud.N., cu domiciliul în București, ., ., studii- liceul, necăsătorit, fără copii minori, CNP –_, cu antecedente penale, la o pedeapsă de: 1 (un) an închisoare , pentru comiterea infracțiunii de “ șantaj în formă continuată” .
În baza art. 71 alin. 2 Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod Penal.
În baza art. 86 indice 1 Cod Penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 (trei) ani reprezentând termen de încercare, potrivit art. 86 indice 2 Cod Penal.
În baza art. 86 indice 3 Cod Penal pe durata termenului de încercare inculpatul M. I.-D. , trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
-- să se prezinte trimestrial la sediul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București la termenele fixate de consilierii de probațiune;
-- să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-- să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București și să justifice schimbarea locului de muncă;
-- să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. d Cod Penal a fost obligat inculpatul M. I.-D. să nu intre în legătură cu partea vătămată B. M. și familia acestuia pe durata termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.5 Cod Penal pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat inculpatului și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 indice 4 Cod Penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a luat act că partea vătămată B. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de către avocat ales .
În baza art.350 al.1, teza a-II-a Cod procedură penală s-a dispus revocarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara, măsură aplicată prin încheierea de ședință din data de 26.01.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra-N..
În temeiul art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală ( 10.500 lei) și în faza de judecată( 800 lei) .
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că:
Prin rechizitoriul nr. 30/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. I.-D.cercetat pentru comiterea infracțiunii de șantaj în formă continuată ,prev.și ped. de art. 194 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal .
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul M. I.-D.în perioada 14 11._07, în baza aceleași rezoluții infracționale a adresat în repetate rânduri amenințări la adresa părții vătămate B. M., în scopul de a o determina pe aceasta să-i remită diverse sume de bani, amenințare care a fost urmată de remiterea unor sume de bani de către partea vătămată inculpatului.
La termenul de judecată din data de 25.10.2012, înaintea citirii actului de sesizare, inculpatul M. I.-D.a declarat că recunoaște comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum s-a reținut în rechizitoriu, fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și le însușește, aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art.3201 din C.p.p.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în
ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul lunii mai 2005 partea vătămată B. M., a luat un împrumut de la inculpatul M. I.-D., suma împrumutată fiind de 25.600 lei cu o dobândă de 20% pe lună și 1000 de euro cu o dobândă de 30% pe lună. Suma totală împrumutată s-a cifrat deci la aprox. 30.000 lei, dat cu ocazia încheierii acestui contract de împrumut nu s-a consemnat nimic înscris, înțelegerea fiind doar verbală. În intervalul mai 2005-aprilie 2006, partea vătămată a returnat inculpatului suma de 57.705 lei, aproape dublul sumei împrumutate.
Pentru a putea face această plată partea vătămată fiind presată de inculpat a fost nevoită să ceară ajutorul fratelui său B. C. care a făcut un împrumut la BRD în cuantum de 35.000 lei, bani care au fost înmânați inculpatului de către partea vătămată ( vol.I filele 46-48, vol.,II.fl.63-68).
Începând cu vara anului 2006, presiunile exercitate de inculpat au început să se materializeze în amenințări pe care inculpatul le adresa părții vătămate somând-o să-i achite dobânzile la suma primită drept împrumut de partea vătămată.
Partea vătămată încerca să-l convingă pe inculpat că și-a achitat în totalitate împrumutul și dobânda dar inculpatul susținea în vara anului 2006 că mai are de încasat încă_ de euro, sumă care creștea progresiv după fiecare discuție telefonică prin care partea vătămată era din nou amenințată.
Este de menționat aici faptul că la sfârșitul anului 2006, inculpatul susținea în cadrul convorbirilor telefonice pe care le avea cu partea vătămată că ar mai avea de înacasat încă_ de euro.
În noaptea de 16/17.10.2006 autoturismul marca Toyota Corolla aparținând părții vătămate B. M. a fost incendiat, circumstanțe în care partea vătămată considerând că îi este pusă viața în pericol, s-a adresat organelor de poliție cărora le-a declarat toate incidentele pe care le-a avut cu inculpatul M. I.-D., fiind de acord să-i fie interceptate convorbirile pe care el urma să le poarte cu inculpatul în legătură cu sumele de bani pretinse de inculpat. ( vol.I filele 46-48, vol.,II.fl.63-68).
Judecătoria Piatra-N. urmare cererii depuse de P. de pe lângă Tribunalul Piatra N., prin încheierea nr.7 din 17.10.2006 a dispus interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică a convorbirilor efectuate de către partea vătămată B. M. de pe postul telefonic mobil_( vol.9 fl.144,145).
Această autorizație a fost prelungită de către instanță în datele de 15.11.2006 și 14.12.2006 ( vol.I fl.150-152).
Din procesele-verbale în care au fost consemnate convorbirile telefonice pe care partea vătămată B. M. le-a avut cu inculpatul M. I.-D. a rezultat faptul că inculpatul a sunat-o pe partea vătămată de mai multe ori, în intervalul 19.10.2006 - 4.01.2007 și îi trimitea părții vătămate SMS-uri, convorbiri în cadrul cărora îi cerea părții vătămate să-io achite anumite suma de bani, solicitări care erau însoțite de multiple amenințări ( vol.I fl.176-309).
Astfel, în data de 14.11.2006, inculpatul M. I.-D. solicitând din nou bani părții vătămate, făcând trimitere și la mașina arsă a părții vătămate îi spune „ nu am nevoie să mai spui nimic…. Eu am să văd ce fac…. Cum îți așterni așa ai să dormi ! treaba ta, eu ți-am zis „.
În data de 20.11.2006 orele 15.35 inculpatul îi spune părții vătămate „ Dacă până de Sărbători nu îmi dai banii, îți rup picioarele, băi jegule !!! Îți rup picioarele !!! Dacă nu am să-ți rup eu picioarele să nu-mi spui tu mie P. ! Ai să mergi cățeluș cu părul creț. Fii foarte atent M. … ai să vezi cum cu creierul tău am să mă joc, tu ai să vezi ce pățești tu cu mine…Nu știu dacă termini anul acesta în picioare „.În finalul convorbirii inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă să împrumute bani din altă parte „ Dacă până la C. nu-mi dai banii, să vezi unde faci tu Revelionul”. În data de 27.11.2006 la orele 16.24, tot în cadrul unei discuții telefonice, după ce îi notifica în mai multe rânduri părții vătămate că trebuie să-i dea banii pe care îi cerea, „ Dacă nu mi-ai dat banii… nici nu mai am nevoie de bani ! Îți spun f-clar, dar… îți rup picioarele ca să știi, îți rup picioarele ai cuvântul meu de onoare ! Dacă nu ai să stai în scaun cu rotile toată viața”.
Partea vătămată B. M. încerca să-i explice inculpatului că pentru 300 milioane luați împrumut dat efectiv 600 milioane până în acest moment, dar inculpatul continua să-i ceară în continuare banii. Inculpatul îi răspunde că nu îl interesează calculele părții vătămate și că el își vrea banii.
În data de 11.12.2006 la orele 12.10, o nouă convorbire între cei doi conține de asemenea multiple amenințări la adresa părții vătămate și în plus, inculpatul îi cere părții vătămate să meargă să se sinucidă, lăsând să se înțeleagă că dacă nu, va avea el grijă de acest aspect.
Tot în data de 11.12.2006 la orele 12.29 inculpatul îi adresează noi amenințări părții vătămate „ să vezi ce te f-t eu pe tine … ai să vezi ce-ți fac eu ție M.… te dezmembrez”, cerându-i din nou părții vătămate să meargă să se sinucidă.
În data de 4.01.2007 a avut loc o întâlnire între partea vătămată și inculpat, convorbirea în mediu ambiental fiind înregistrată. Din această convorbire reiese destul de clar modul în care inculpatul înțelegea să stabilească cu de la sine putere suma pe care o cerea părții vătămate, de asemenea s-a făcut trimitere în mod direct la autoturismul incendiat al părții vătămate, inculpatul spunând că, practic incidentul respectiv nu a fost decât un avertisment pentru ce ar urma să pățească „ A, nu ! Aia a fost atenționare ! A fost atenționare ! E clar!... Tu m-ai mințit pe mine M., astea-s pentru minciunile tale ca să știi și tu Nu se joacă nimeni cu nervii mei M. !Nu știi ? Ce naiba !”
Tot în cadrul acestei întâlniri între cei doi inculpatul îi spune părții vătămate că în situația în care nu primește banii, poate da un telefon și să ceară „ Vreau să-i tai urechile, vreau să-i rup două picioare, vreau să… ! Băi M., îți rup picioarele, ascultă-mă ce-ți spun eu, o să mergi în scaun cu rotile, nu mai ai de-a face cu bani toată viața ! Nu te juca cu mine !”, inculpatul referindu-se evident la partea vătămată.
Din raportul de expertiză criminalistică nr.399 din 27.10.2011 întocmit de experți din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, a rezultat că „ în urma analizei înregistrărilor audio din 4.01.2007 ora 14.45 MP3 și raw__.wav, de pe suportul optic L5, cu sistemele și echipamentele din dotarea Institutului Național de Expertize Criminalistice, nu au fost depistate urme ale unor eventuale intervenții tehnice care să fi condus la modificarea conținutului acestora. Este o probabilitate f.ridicată ca vocea persoanei care apare în convorbirea telefonică înregistrată raw__.wav, de pe suportul optic L5 să aparțină numitului M. I.-D. ( vol.II fl.107-115).
Faptele reținute în sarcina inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunțului oral ( fl.41); proces-verbal de citare la fața locului ( fl.42-44); planșă foto cercetare la fața locului ( fl.46-60); proces-verbal de examinare criminalistică ( fl.61-62); declarații B. M., B. G., V. R., D. M., B. M. ( fl.63-68); adresă IPJ N. ( fl.69-70); raport constatare tehnice ( fl.71-73); rezoluție de efectuare a expertizei fizico-chimice ( fl.74,75); adrese IPJ N. ( fl.77,77); raport expertiză nr._ din 15.03.2007 ( fl.78-89); referat din 24.10.2006 P. de pe lângă Judecătoria N. (fl.90); rezoluții PT N. și PIPJ N. începerea urm.penale ( fl.91-94); plângere parte vătămată B. M. ( fl.95,96); declarații p.v. B. M. ( fl.07-102); proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii M. I.-D. ( fl.104-105); fișă cazier M. I.-D. ( fl.106); declarații învinuit M. I.-D.(fl.107,108); proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii M. N. ( fl.109); fișă cazier M. N. ( fl.111); declarație învinuit M. N. ( fl.112,113); documente înființare .( copii) fl.114-116); proces-verbal de ridicate înscrisuri și copii înscrisuri ridicate ( fl.117-136); adresă IPJ N. solicitate interceptare (fl.137); încheiere de ședință nr.7 a Judec.P.N. ( fl.138-139); adresă IPJ N. solicitate interceptare ( fl.140); încheiere ședință nr.9 a Judec.P.N. ( fl.,144-145); autorizație de intercepție nr.15 din 17.10.2007 a Judec.P.N. ( fl.146,147); adresă IPJ N. solicitare interceptare ( fl.148,149); încheiere ședință nr.8 a Judec.P.N. ( fl.150,151); autorizație de intercepție nr.16/27.10.2006 a Judec.P.N. ( fl.152); solicitare prelungire a autorizării de interceptare ( fl.153-154); încheiere ședință nr.10 a Judec.P.N. ( fl.155-158); solicitare prelungire a autorizării de interceptare ( fl.159-160); încheiere ședință nr.13 a Judec.P.N. ( fl.161-162); adresă IPJ N. –solicitare eliberare autorizație interceptare Judec.P.N. ( fl.163-164); adresă P.T.N. –solicitare eliberare autorizație interceptare Judec.P.N. ( fl.165); adresă IPJ N.-încetare interceptare ( fl.166); adresă IPJ N. solicitare interceptare ( fl.167,168); încheiere ședință nr.11 a Judec. P.,N. ( fl.169-171); încheiere nr.1 a Judec.P.N. ( fl.172-173); autorizație de intercepție nr.17 din 13.12.2006 a Judec.P.N. ( fl.174); încheiere din 15.12.2006 a Judec.P.N. ( fl.175); proces-verbal de redare convorbiri telefonice ( fl.176,177); planșă foto ( fl.,178,179);procese-verbale de redare convorbiri telefonice și mesaje interceptate ( fl.180-185); planșe foto ( fl.,186,187); procese-verbale de redare convorbiri telefonice și mesaje interceptate ( fl.188-309); copii plângere B. M., declarații B. M. (fl.310-319),copii declarații învinuit M. I.-D. și M. N. ( fl.320-324); cerere procuror B. T. ( fgl.325-326); adresa DIICOT ( fl.327); adresă parchet de pe lângă Judec.P.N. ( fl.328); rezoluție din 4.11.2011 efectuare expertiză criminalistică ( fl.84-86); proces-verbal din 13.12.2011( fl.95,96); ordonanță din 15.12.2011( fl.97,98); proces-verbal din 19.12.2011( fl.102-103); raport de expertiză criminalistică nr.399/27.12.2011 ( fl.107-115) și certificat medico-legal nr.A_ din 20.06.2011( fl.116,117).
În cursul urmăririi penale inculpatul a adoptat o poziție procesuală nesinceră și nu a recunoscut comiterea infracțiunii de șantaj în formă continuată.
În fața instanței inculpatul și-a schimbat poziția procesuală exprimată anterior în sensul recunoașterii săvârșirii infracțiunii. Acesta a invocat prevederile art. 3201 Cod proc. penală, recunoscându-și vinovăția și însușindu-și în totalitate probele administrate la urmărirea penală.
Având în vedere incidența dispozițiilor art. 3201 Cod proc. penală
soluționarea cauzei s-a făcut fără administrarea de dovezi în cursul judecății. Au fost însușite fără rezerve probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv probele indicate mai sus.
Inculpatul M. I.-D., prin apărător, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere (fila 55).
Partea vătămată, prin reprezentant nu a solicitat probe în faza de judecată.
Instanța a apreciat că, în raport de probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale și de poziția procesuală adoptată de inculpatul M. I.-D.în faza de judecată (când a invocat prevederile art. 3201 Cod proc. penală), vinovăția acestuia este pe deplin probată. Nu subzistă nici un echivoc asupra veridicității aspectelor de fapt reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, în condițiile în care acestea rezultă cu prisosință din probele administrate și nu au fost contestate.
Astfel, față de starea de fapt expusă ,instanța reține că inculpatul M. I.-D.în perioada 14 11._07, în baza aceleași rezoluții infracționale a adresat în repetate rânduri amenințări la adresa părții vătămate B. M., în scopul de a o determina pe aceasta să-i remită diverse sume de bani, amenințare care a fost urmată de remiterea unor sume de bani de către partea vătămată inculpatului ,acțiunea acestuia întrunind, ÎN D., elementele constitutive ale infractiunii de șantaj ,prev.și ped. de art. 194 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal .
Având în vedere modalitatea de comitere a faptei de șantaj și durata în timp a actelor materiale, instanța apreciază că actele materiale ale acestei infracțiuni au fost comise de către inculpat , în baza aceleași rezoluții infracționale, urmând a se face aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod Penal.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe deduse din aceea că a avut reprezentarea clară a fiecărei fapte săvârșite și a rezultatului ,urmărind producerea acestuia.
Astfel, fiind administrate probe concludente și pertinente în cauză din care rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului M. I.-D. în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, instanța a dispus antrenarea răspunderii penale a acestuia în temeiul art.345 al.2 din C.p.p.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cod penal, precum si criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă stabilite pentru infracțiunile săvârșite ( reduse cu o 1/3, în baza art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală), gradul de pericol social generic și concret al faptei săvârșite, persoana infractorului si împrejurările care agravează răspunderea penală. De asemenea, au fost avute în vedere scopul pedepsei, așa cum este el prev. de art. 52 Cod Penal și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
În concret, instanța a avut în vedere pericolul social deosebit de ridicat al unor asemenea fapte, raportat la modalitatea concretă de comitere a infracțiunii.
Instanța a apreciat, pentru motivele arătate in aliniatul precedent că, în vederea atingerii scopului pedepsei, așa cum acesta este stabilit prin dispoz. art. 52 C.p., este necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatului, orientată peste minimul special prevăzut de lege ( după reducerea limitelor pedepselor ca urmare a aplicării procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției) ,iar pentru atingerea scopului sancționator, preventiv și de reeducare. Astfel, văzând gravitatea deosebită a faptei și împrejurările comiterii faptei de șantaj pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză, instanța nu va reține nici circumstanțe atenuante în favoarea acestui.În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere atât dispozițiile art. 71 si 64 Cod penal cât si prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale si a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 si art. 20 din Constituția României fac parte din dreptul intern.
Astfel, având în vedere natura faptelor săvârșite, instanța a interzis în baza art. 71 Cod penal exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a si b Cod penal, respectiv inculpatului îi va fi interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice si dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Prin hotărârea Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeana a statuat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, care nu lasă nici o marja de apreciere judecătorului național, reprezintă o încălcare a art. 3 Protocol 1 Convenție.
Prin urmare, instanța a apreciat că, față de natura faptelor săvârșite de către inculpat, nu se impune interzicerea dreptului de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice acestuia exercitarea acestui drept.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, apreciind în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, perspectivele de reintegrare socială ale inculpatului fiind ridicate , s-a dispus conform art.86 indice 1 din Codul penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 indice 2 din Codul penal .
Totodată, în baza art. 86 indice 3 Cod Penal pe durata termenului de încercare inculpatul M. I.-D. , trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial la sediul Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București la termenele fixate de consilierii de probațiune;
- să anunțe, în prealabil, Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. d Cod Penal a fost obligat inculpatul M. I.-D. să nu intre în legătură cu partea vătămată B. M. și familia acestuia pe durata termenului de încercare.
Având în vedere soluția dată în latura penală a cauzei ,instanța a dispus în baza art.350 al.1, teza a-II-a Cod procedură penală revocarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi țara, măsură aplicată prin încheierea de ședință din data de 26.01.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra-N..
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că partea vătămată B. M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de către avocat ales.
Ca o consecință a condamnării, fiind în culpă procesuală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri penale a declarat recurs în cadrul termenului legal, P. de pe lângă Judecătoria Onești pentru netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și în fond, majorarea cuantumului pedepsei aplicate și reindividualizarea modalității de executare a pedepsei, respectiv, executarea efectivă a pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății, comisă în formă continuată.
Împotriva aceleiași sentințe penale a declarat recurs în termen legal și inculpatul M. I. D. pentru netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, motivele de recurs fiind detaliate în preambulul prezentei decizii penale.
Analizând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept existente, Curtea constată că recursul declarat de reprezentantul parchetului este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșită de inculpat o corectă încadrare juridică și a manifestat îngăduință în individualizarea judiciară a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, dar și în procesul de individualizare a modalității de executare a pedepsei.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită de inculpat, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, a indicat temeiurile de drept care justifică soluția dată în latura penală, și pentru că inculpatul recurent s-a prevalat de dispozițiile legale privind procedura simplificată în condițiile recunoașterii faptei, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 320/1 și urm. C.pr.pen.
În cee ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea reține ca potrivit art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
În ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, se constată că nu au fost individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de noi fapte penale.
Exemplaritatea pedepsei va produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriilor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Codul penal român la art.52 alin.1 Cod penal, potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”.
În sarcina inculpatului s-a reținut că începând cu vara anului 2006, presiunile exercitate de către acesta au început să se materializeze în amenințări la adresa părții vătămate, somând-o pe aceasta să achite dobânzile la suma primită drept împrumut.
Partea vătămată a încercat să-l convingă pe inculpat că și-a achitat în totalitate împrumutul și dobânda, însă acesta susținea în vara anului 2006 că mai are de încasat încă 10.000 euro, sumă care creștea progresiv după fiecare discuție telefonică prin care reclamantul era din nou amenințat.
Mai mult, la sfârșitul anului 2006, inculpatul susținea în cadrul convorbirilor telefonice pe care le avea cu partea vătămată, că ar mai avea de încasat încă 15.000 euro.
Totul a culminat cu faptul că, în noaptea de 16/17.10.2006 autoturismul marca „Toyota Corolla”, aparținând părții vătămate, a fost incendiat, circumstanțe în care reclamantul, considerând că îi este pusă viața în pericol, s-a adresat organelor de poliție cărora le-a declarat toate incidentele pe care le-a avut cu inculpatul, fiind de acord să-i fie interceptate convorbirile pe care el urma să le poarte cu acesta în legătură cu sumele de bani pretinse.
În aceste condiții, reținând gradul ridicat de pericol social al actelor repetate de șantaj proferate de inculpatul intimat la adresa părții vătămate, împrejurarea că inculpatul este cercetat în prezent pentru infracțiuni extrem de grave privind viața persoanelor, dar și criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.pen., instanța de recurs constată că reinserția socială a inculpatului intimat va putea fi realizată doar prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, proporțional cu gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, pedeapsă care să fie executată în regim privativ de libertate.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat, va casa în parte sentința penală recurată și prin reținerea cauzei spre rejudecare va dispune în consecință.
Reținând aceleași considerente mai sus înfățișate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. În temeiul art. 385/15 pct.2 lit.d c. pr. pen., admite recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA Onești, împotriva sentinței penale nr. 664/11.12.2012 a Judecătoriei Onești.
Dispune casarea în parte a sentinței penale mai sus menționate, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea dedusă judecății și a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului M. I. D., aplicarea dispozițiilor art.86/1, art. 86/2 C.P.., art.86/3 C.P.., art. 359 C.pr.pen. și respectiv, a dispoziției privind suspendarea executării pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin.5 C.P..
Reține cauza spre rejudecare și în fond;
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. I. D., de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare.
Înlătură aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 86/1 C.P.., art. 86/2 C.P.., art.86/3 C.P.., art. 359 C.pr.pen. și respectiv, a dispoziției privind suspendarea executării pedepsei accesorii, prev. de art. 71 alin.5 C.P..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate .
În temeiul art. 192 alin.3 c. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
II. În temeiul art. 379 pct.1 lit.b C.Pr.P.. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. D. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 192 alin.2 C.Pr.P.. obligă recurentul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. C. M. A. A.
V. M.
GREFIER,
B. M. D.
red. sent.L.M. P.
red. dec. recurs C.C. – 24.06.2013
tehnored. B.M.D./3 ex.
26.06.2013
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 140/2013.... | Infracţiuni la legea societăţilor comerciale. Legea nr.... → |
|---|
