Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 857/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 22-09-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 857
Ședința publică de la 22 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE- B. A.
JUDECĂTOR –N. C. I.
GREFIER -L. G.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror V. P.
*
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, împotriva sentinței penale nr. 442 din 25.03.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 C.pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimata-inculpată G.(fostă F.) I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține motivele de apel invocate de parchet în sensul netemeiniciei hotărârii pronunțate, față de renunțarea la aplicarea pedepsei aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal și aplicarea unui avertisment inculpatei.
Susține că instanța de fond a motivat hotărârea pronunțată în raport de gradul redus de pericol al infracțiunii săvârșite prin prisma distanței mici parcursă efectiv de inculpată, ora târzie când a condus autoturismul, conduita avută anterior săvârșirii faptei precum și atitudinea procesuală manifestată în cursul procesului penal.
Apreciază că motivele avute în vedere de instanța de fond în sensul periculozității reduse a faptei nu sunt convingătoare. Nu s-a avut în vedere rațiunea incriminării faptei, starea de pericol pe care o implică folosirea autovehiculului fără permis de conducere, precum și faptul că infracțiunea este de pericol, iar distanța mică parcursă s-a datorat intervenției organelor de poliție. Prin urmare, consideră că soluția pronunțată de instanța de fond nu corespunde gravității faptei, astfel că motivele de apel invocate de parchet sunt raportate la dispozițiile art.80, alin.1 lit.b Cod penal, ca drept condiție pentru renunțarea la aplicarea pedepsei față de consecințe coroborate cu dispozițiile art.90 Cod penal, în sensul că la aplicarea pedepsei, persoana nu este supusă unei interdicții.
Prin urmare, solicită admiterea apelului declarat de parchet și aplicarea corectă a sentinței penale, înlăturarea dispoziției de renunțare la aplicarea pedepsei, stabilirea unei pedepse și dispunerea amânării aplicării acesteia, corelativ cu obligația pentru inculpată de a presta muncă în folosul comunității.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin sentința penală nr. 442 din data de 25.03.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._:
În baza art. 396, alin. 3 C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpata G.( fosta F.) I. A., fiica lui Edigiu D. și C., născută la data de 21.11.1993 în mun. Bacău, jud. Bacău, domiciliată în .. Bacău, CNP_, cetățenie română, căsătorită, studii 10 clase, ocupația frizer, fără antecedente penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin. 1 din C.pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a aplicat inculpatei G.( fosta F.) I. A. un avertisment.
În temeiul art. 272 C. proc. P.. și art. 274 alin. 1 C. proc. P.., a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 17.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. 2706/P/2014 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 25.11.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei G. (fosta F.) I. A. pentru săvârșirea infracțiunii de de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin. 1 din C.pen .
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în ziua de 21.11.2013 a condus autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 252B, pe raza satului Gioseni, jud. Bacău, fără a fi posesoare de permis de conducere care să-i confere acest drept.
Prin încheierea din data de 07.01.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-o pe inculpata G.( fosta F.) I. A. .
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpată cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Inculpata a fost audiată in faza de urmarire penala, recunoscand constant savarsirea faptelor.
Prezentă in fata instantei, la termenul in data de 19.03.2015 inculpata, a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu, și-a însușit întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și a solicitat judecarea prezentei cauze pe baza acestui probatoriu si a inscrisurilor depuse de parti, prevalându-se de prevederile art. 374 al.4-375 Cpp privind recunoasterea invinuirii.
Având în vedere că pe parcursul desfășurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepții cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecății nu au fost contestate probele și nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpata G.( fosta F.) I. A. a recunoscut în cursul urmăririi penale cât și in fața instantei săvârșirea infracțiunii, instanța urmează a reține aceeași situație de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.
Astfel, instanța a reținut că la data de în data de 21.11.2013, inculpata F. I. A. se afla împreună cu prietenul său, martorul V. G. în fața barului .. din . orelor 22:30, intenționând să părăsească locația, inculpata a solicitat acceptul martorului pentru a conduce autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, iar după ce l-a obținut a urcat la volanul autovehiculului pe care l-a condus pe DJ 252 B, pe raza .> În timp ce conducea autoturismul inculpata a fost oprită de către un echipaj de poliție, care în prezența martorilor V. G.(pasager al autoturismului) și P. P. i-a solicitat documentele personale și ale autoturismului. În aceste împrejurări, inculpata a recunoscut faptul că nu posedă permis de conducere.
Situația de fapt expusă mai sus a fost confirmată cu ocazia audierii de către martorii V. G., P. P. și A. V. S..
Cu ocazia efectuării verificării în baza de date, s-a constatat faptul că inculpata F. I. A. nu figurează ca fiind posesoare de permis de conducere.
Fiind audiată în cauză, inculpata a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei de natură penală.
In dovedirea celor precizate mai sus au fost administrate următoarele mijloace de proba:
-declarațile inculpateiGavriliu (fostă F.) I. A.
-proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante ;
-declarațiile martorilor V. G., P. P. și A. V. S. ;
-proces verbal de verificare în baza de date.
În ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.
De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.
În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.
Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța constată că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.
Limitele de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt cuprinse între un an și 5 ani închisoare, iar conform art. 335 C. pen. limitele de pedeapsă cu închisoarea sunt aceleași.
Comparând tratamentul sancționator specific, instanța constată căatât in abstracto cât și in concreto, legea nouă este una mai favorabilă față de neaplicarea pedepselor accesorii raportat la dispozițiile art. 65 C. pen. Mai mult, Noul Cod penal prevede o nouă instituție – renunțarea la aplicare pedepsei, instituție fără echivalent în C. pen. de la 1969. Astfel, conform prevederilor Noului Cod Penal, instanța apreciază că aceasta este legea penală mai favorabilă inculpatei.
În drept, fapta inculpatei inculpatei G. (fosta F.) I. A., care în ziua de 21.11.2013 a condus autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ pe DJ 252B, pe raza satului Gioseni, jud. Bacău, fără a fi posesoare de permis de conducere care să-i confere acest drept, constituie infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 335 alin.1 din C.pen.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 335 C.p., elementul material al infracțiunii este întrunit: inculpata a condus pe drumuri publice, respectiv în satul Gioseni, fără a poseda permis de conducere.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpata a avut reprezentarea faptului că prin conducerea unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prezintă pericol pentru participanții la trafic, acționând cu intenție indirectă, întrucât rezultatul faptei (starea de pericol) a fost prevăzut și acceptat de acesta.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere, distanța parcursă efectiv de către inculpata-aproximativ 100 de m așa cum reiese din declaratiile martorilor A. V. și V. G., ora târzie la care aceasta a condus autoturismul -22.30 și atitudinea procesuală adoptată de aceasta, atat în cursul urmăririi penale cât si in cursul judecății.
De asemenea, instanța a apreciat că în raport de persoana inculpatei G.( fosta F.) I. A., de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpata rezultă că nu este cunoscută cu antecedente penale, iar cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii ce face obiectul cauzei; totodată, instanță reține că aceasta nu s-a sustras de la urmărire penală și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, a adoptat o poziție de recunoaștere, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80, alin. 2, lit. d C. pen.
Față de aceste considerente, în baza art. 396, alin. 3 C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. instanța a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpata G.( fosta F.) I. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin. 1 din C.pen.
În baza art. 81 C. pen. instanța a aplicat inculpatei un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. 2, lit. b C. proc. pen.
Față de soluția dispusă în cauză, în temeiul art. 272 C. proc. P.. și art. 274 alin. 1 C. proc. P.., instanța a obligat pe inculpata G.( fosta F.) I. A. la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Bacău, considerând hotărârea pronunțată ca fiind netemeinică întrucât sancțiunea aplicată, respectiv avertismentul, urmare a dispunerii renunțării la aplicarea pedepsei față de inculpata G. I. A. este mult prea blândă având în vedere gravitatea faptei.
Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.
Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate inculpatei G. I. A., în speță de față, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.
În speță, inculpata a condus un autoturism pe drumurile publice pe un sector de drum care nu este extrem de circulat, fără a fi posesor de permis de conducere.
Totodată, din probele administrate rezultă că inculpata este în vârstă de 22 de ani, nu are antecedente penale și are un loc de muncă stabil.
Curtea apreciază că sancțiunea avertismentului aplicată ca urmare a renunțării la aplicarea pentru infracțiunea comisă, este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
În ceea ce privește necesitatea aplicării unei pedepsei, curtea, în acord, cu instanța de fond, constată că infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și apreciază că în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de aceasta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.
Având în vedere aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul formulat.
Văzând și disp. art. 275 alin. 3 ncpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sent. pen. 442/25.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ /2015.
În baza art. 275 alin. 3 ncpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. A. N. C. I.
GREFIER,
L. G.
Red.s.p.f. P. R.M.
Red.d.p.a. N.C.I./12.10.2015.
Tehnored. L.G./ 12.10.2015.
4 ex.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 856/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
