Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 703/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 703/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 703
Ședința publică din data 24.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I. N. C.
JUDECĂTOR –A. B.
GREFIER – P. E.
****
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de Procuror – P. V.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Moinești, inculpatul C. G. și părțile civile M. C. și E. D., împotriva sentinței penale nr. 40 din 06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești, în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin sentința penală nr. 40 din data de 06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._/2600/201 s-a dispus următoarele:
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 5 Noul C.pen. condamnarea inculpatului C. G., fiul lui Ș. și M., născut la data de 01.06.1969 în or. Comănești, jud. Bacău, domiciliat în Comănești ., jud. Bacău, căsătorit, cetățenia-română, fără antecedente penale, CNP_, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Noul Cod pen., condamnarea inculpatului C. G. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 33 lit.a raportat la art. 34 lit.b Cod penal 1968, s-au contopit și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 5 Noul C.pen. condamnarea inculpatului C. I., fiul lui I. și A., născut la data de 17.11.1959 în or. Comănești, jud. Bacău, domiciliat în Comănești ., jud. Bacău, căsătorit, cetățenia-română, cu antecedente penale, CNP_, la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Noul Cod pen., condamnarea inculpatului C. I., la 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal 1968 s-au contopit și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 7 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art.25 și 397 Cod de procedură penală, raportat la art.1357 NCC, admiterea în parte a acțiunii civile și obligarea inculpaților la plata a câte 500 lei fiecare, către fiecare dintre părțile civile, reprezentând daune materiale.
În baza art.274 alin.1,2 Cod procedură penală obligarea inculpaților la plata a câte 500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Plata onorariului pentru avocat din oficiu, în cuantum de 300 lei către av. E. G., din fondurile Ministerului Justiție.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2698/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, au fost trimiși în judecată inculpații C. G., fiul lui Ș. și M., născut la data de 01.06.1969 în or. Comănești, jud. Bacău, domiciliat în Comănești ., jud. Bacău, CNP_, cetățean român, fără antecedente penale, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 180 alin. 2 și art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a din C. pen. și C. I., fiul lui I. și A., născut la data de 17.11.1959 în or. Comănești, jud. Bacău, domiciliat în Comănești ., jud. Bacău, CNP_, cetățean român, cu antecedente penale, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 180 alin. 2 și art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a din C. pen.
În esență, prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 16.09.2012, inculpații au lovit cu pumnii și picioarele, părțile vătămate M. C. și E. D., cauzându-le leziuni corporale pentru care au necesitat 11-12 zile, respectiv 27-28 zile de îngrijiri medicale, fără spitalizare.
În faza de urmărire penală a fost administrat următorul probatoriu:
Plângerile și declarațiile părților vătămate, certificate medico legal, declarații martori, declarații inculpați.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor.
Analizând actele și lucrările dosarului din ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarele:
În seara de 16.09.2012, părțile vătămate se deplasau către domiciliul lor din cartierul Vemești.
În momentul în care au ajuns în fața porții, M. C. a fost abordat de către inculpatul C. G.. În urma unor discuții în contradictoriu, inculpatul C. G. a început să-l lovească pe M. C. cu pumnii și picioarele. Acesta, în urma loviturilor primite, a căzut într-un șanț din fața curții. E. D. a intervenit, însă inculpatul a început să-l lovească și pe el.
În timpul conflictului și-a făcut apariția și inculpatul C. I. care a început să lovească ambele părți vătămate. Urmarea loviturilor primite, E. D. a căzut și și-a fracturat cotul.
În momentul apariției martorei M. M., soția părții vătămate M. C., inculpații au încetat să lovească părțile vătămate și au părăsit locul faptei, motivat de faptul că au fost anunțate organele de poliție.
La dosarul cauzei au fost depuse și certificatele medico-legale nr. 371/E/21.09.2012, care atestă că partea vătămată E. D. a prezentat un traumatism cu echimoză, excoriații și fractură parcelară a apofizei olecran cubitus drept, leziuni ce s-au putut produce prin cădere și au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale. Ulterior i-a fost eliberat un nou certificat nr. 399/R/03.10.2012 din care rezulta că a prezentat o redoare cot drept și pentru recuperarea funcțională mai necesita 27-28 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată M. C. a prezentat, conform certificatului medico-legal nr. 370/E/21.09.2012, un traumatism obiectivat prin echimoze, excoriații, plagă contuză, traumatism otic stâng și contuzie de pumn, leziuni ce s-au putut produce prin cădere și au necesitat pentru vindecare un nr. de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Părțile vătămate au declarat că, în data de 16.09.2012, veneau de la o înmormântare, iar când au ajuns în fața porții au fost luate la bătaie de către inculpatul C. G. și la scurt timp a sosit și inculpatul C. I. și familia acestuia, continuând actele de violență.
Declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarația martorei M. M.. Aceasta arată că însoțea părțile vătămate și a văzut personal cum inculpații le-au lovit cu pumnii și picioarele. Menționează în continuare că a vrut să sune la poliție, însă a fost împiedicată de soția și copiii lui C. G..
Declarațiile părților vătămate se coroborează și cu certificatele medico legale ale acestora, care atestă că au suferit leziuni ce pot proveni din acea dată și că au fost produse prin lovire și prin cădere.
De asemenea, martorul M. C. a arătat că în acea seară s-a dus la partea vătămată M. C. pentru a-i duce preparate de carne. Arată martorul că părțile vătămate erau în fața porții, pline de praf, acuzând dureri și spunându-i că au fost lovite de niște consăteni. Ulterior i-a transportat la spital.
Declarațiile inculpaților au fost de negare a faptelor, în sensul în care, deși și-au recunoscut prezența în data și locul indicat de părțile vătămate, susțin că de fapt ei au fost cei agresați.
Instanța a apreciat ca nesincere declarațiile inculpaților, cu atât mai mult cu cât inculpatul C. G., dacă ar fi fost agresat ar fi avut posibilitatea de formula plângere, lucru pe care nu l-a făcut.
În cauză au fost audiați ca martori și C. R. și C. G., copiii inculpatului C. G., martori care au susținut declarația inculpatului, însă, raportat la aceleași motive expuse mai sus, instanța a considerat că declarațiile acestora sunt părtinitoare.
Părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de câte_ lei daune morale și 1000 lei daune materiale.
Conform art. 15 NCP, infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, iar conform art. 16 alin. 1 din NCP, fapta constituie infracțiune numai dacă este săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală.
În cauza de față, raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că faptele există, constituie infracțiuni, fiind săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege de către inculpați.
La data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală. Art. 4 din NCP prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, iar art. 5 prevede „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” Raportat la limitele pedepselor, la posibilitatea aplicării suspendării condiționate, precum și concursul de infracțiuni mai favorabil, instanța a apreciat că legea mai favorabilă este legea veche.
La dozarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art.74 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, periculozitatea infractorilor și împrejurările concrete în care s-au comis infracțiunile. S-a avut de asemenea în vedere și persoana inculpaților C. G., fără antecedente penale, C. I., cu antecedente penale.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor ce au fost aplicate, instanța a considerat că nu este necesară privarea de libertate a inculpaților, pentru ca pedepsele să-și atingă scopul.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite, pedepsele accesorii și complementare vor fi aplicate potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă.
Cu privire la latura civilă, văzând prevederile art. 1357 cod civil care stipulează că „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare” instanța a admis în parte și a dispus obligarea inculpaților la despăgubirea părților civile, însă doar în ceea ce privește cheltuielile făcute de către acestea cu deplasările la spital, celelalte pretenții nefiind dovedite.
Astfel,
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 5 Noul C.pen. a condamnat inculpatul C. G., la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Noul Cod pen., a condamnat inculpatul C. G. la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 33 lit.a raportat la art. 34 lit.b Cod penal 1968, a contopit și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 5 Noul C.pen. a condamnat inculpatul C. I., la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Noul Cod pen., a condamnat inculpatul C. G., la 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b Cod penal 1968 a contopit și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin 5 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 7 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
În baza art.25 și 397 Cod de procedură penală, raportat la art.1357 NCC, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpații să plătească părților civile, daune materiale în cuantum de 1000 lei.
În baza art.274 alin.1,2 Cod procedură penală a obligat inculpații la plata a câte 500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus plata onorariului pentru avocat din oficiu, în cuantum de 300 lei către av. E. G., din fondurile Ministerului Justiție.
A luat act că inculpatul C. G. a avut apărător ales.
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Moinești, părțile civile M. C., E. D. și inculpatul C. G., motivele procurorului și părților civile fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
În motivarea apelului inculpatul a invocat netemeinicia hotărârii atacate sub următoarele aspecte:
- în mod greșit s-a dispus aplicarea unor pedepse accesorii întrucât interzicerea drepturilor se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei de persoana infractorului. În lipsa antecedentelor penale iar fapta nu este de natură să determine interzicerea drepturilor;
- a fost condamnat pe nedrept, nu a săvârșit nicio faptă penală. În mod greșit, instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor propuși de inculpat și a dat credibilitate martorilor persoanelor vătămate fără să sublinieze de ce a făcut asta, și mai ales, fără să existe alte date care prin coroborare să conducă la ipoteza există și a fost săvârșită de inculpat.
Analizând sentința penală apel în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că sunt fondate doar apelurile formulate de procuror și părțile civile pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și o încadrare juridică corectă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția inculpatului C. G. pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe comisă față de persoana vătămată M. C. și vătămare corporală comisă față de persoana vătămată E. D., apărările formulate în fața instanței de apel neputând fi primite.
Relevante în acest sens sunt: declarațiile persoanelor vătămate, certificatele medico-legale emise de SML Bacău coroborate cu declarațiile martorilor M. M. și M. C..
Astfel, ambele părți vătămate au confirmat că au fost lovite cu pumnii și picioarele de către inculpații C. G. și C. I..
Declarațiile persoanelor vătămate sun confirmate de concluziile certificatelor medico-legale din care rezultă că au suferit traumatisme obiectivate prin echimoze, excoriații, plagi contuze.
În mod corect, instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor C. R. și C. G., copiii inculpatului, apreciind că sunt subiective, fiind influențate de relațiile lor de rudenie cu inculpatul și făcute în vederea disculpării acestuia, în condițiile în care nu se coroborează cu niciuna din probele administrate în cauză. .
Astfel prima instanță reținând vinovăția inculpatului C. G., i-a aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a cp din 1969.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de fond nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină curtea a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat se impune a fi aplicată.
Cât privește modalitatea de individualizare a pedepsei principale aplicată inculpaților C. G. și C. I., curtea constată următoarele.
Potrivit art.72 C.pen din 1969 la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, în speță de față, Curtea constată că nu s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., neținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrise detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate.
Având în vedere modul concret în care inculpații au săvârșit infracțiunile, urmările acesteia (au lovit cu pumnii și picioarele două persoane provocându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 27-28 zile de îngrijiri medicale, respectiv11-12 zile de îngrijiri medicale), Curtea apreciază că inculpatții manifestă o vădită lipsă de respect față de valori sociale importante protejate de legea penală – integritatea corporală și sănătatea persoanei, motiv pentru care aplicarea unor pedepse blânde, nu se justifică.
Față de toate acestea, se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților, o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe și o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală, fiind în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare pozitivă.
Ca o consecință a majorării pedepselor va fi majorat și termenul de încercare.
Sub aspectul laturii civile, curtea reține că, în mod greșit, instanța de fond a obligat inculpații separat la plata daunelor materiale și a apreciat că nu se impune acordarea daunelor morale solicitate de părțile civile.
Potrivit art. 1382 c civ. cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.
În condițiile în care inculpații au produs împreună prejudiciul material părților civile, aceștia trebuie obligați în solidar la repararea lui.
Dauna morală a fost denumită pe rând în doctrina dreptului „orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane” sau „prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morale pe care le resimte victima”
Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare bănească. Astfel sunt: moartea, atingerile aduse integrității fizice, sănătății sau altor atribute ale personalității, cum ar fi, spre pildă, onoarea și reputația. Asemenea prejudicii nu exclud, în mod necesar, cauzarea lor prin contact corporal. De pildă, durerea suferită de pe urma unei răniri sau loviri este un prejudiciu moral.
Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură patrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.
Vătămarea integrității corporale provoacă așadar și un prejudiciu moral, constând în suferința fizică produsă ca urmare a lezării integrității fizice și sănătății persoanei vătămate.
Față de toate aceste considerații teoretice, instanța de apel va obliga în solidar inculpații la plata către partea civilă E. D. a sumei de 3000 lei și 1500 lei către partea civilă M. C., cu titlu de daune morale, sume apreciate ca fiind proporționale, adecvate, suficiente, în raport cu traumele produse, consecințele psihice, valorile lezate, gradul de percepție al acestora.
Așa fiind, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Moinești, părțile civile M. C. și E. D.
Va desființa sentința apelată sub aceste aspecte, va reține cauza spre rejudecare și, în fond:
1.Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. G. în pedepsele componente.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 cp cu aplic. art. 5 ncp de la 3 luni închisoare la 6 luni inchisoare.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 cp cu aplic. art. 5 ncp de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. v cp din 1969 va contopi pedepsele aplicate, astfel cum au fost majorate, urmând ca inculpatul C. G. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Va majora termenul de încercare de la 2 ani și 6 luni a 3 ani.
2.Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. I. în pedepsele componente.
Va mjora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 cp cu aplic. art. 5 ncp de la 4 luni închisoare la 6 luni inchisoare.
Va mjora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 cp cu aplic. art. 5 ncp de la 7 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. v cp din 1969 va contopi pedepsele aplicate, astfel cum au fost majorate, urmând ca inculpatul C. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Va majora termenul de încercare de la 2 ani și 7 luni a 3 ani.
În baza art. 25 și 397 cpp rap. la art. 1357 n.c. civ. va admite în parte acțiunile civile și, în consecință:
- va obliga în solidar inculpații C. I. și C. G. la plata către partea civilă M. C. la plata sumei de 2500 lei, din care 1000 lei daune materiale și 1500 lei daune morale.
- va obliga în solidar inculpații C. I. și C. G. la plata către partea civilă E. D. la plata sumei de 4000 lei, din care 1000 lei daune materiale și 3000 lei daune morale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul C. G. împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 ncpp va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Moinești, părțile civile M. C. și E. D. împotriva sentinței penale nr. 40 din 06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul_ cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, cuantumul termenului de încercare și modul de soluționare a laturii civile.
Desființează sentința apelată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
1.Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. G. în pedepsele componente.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 cp cu aplic. art. 5 ncp de la 3 luni închisoare la 6 luni inchisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 cp cu aplic. art. 5 ncp de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. v cp din 1969 contopește pedepsele aplicate, astfel cum au fost majorate, urmând ca inculpatul C. G. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Majoreaă termenul de încercare de la 2 ani și 6 luni a 3 ani.
2.Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. I. în pedepsele componente.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 cp cu aplic. art. 5 ncp de la 4 luni închisoare la 6 luni inchisoare.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 cp cu aplic. art. 5 ncp de la 7 luni închisoare la 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. v cp din 1969 contopește pedepsele aplicate, astfel cum au fost majorate, urmând ca inculpatul C. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Majoreaă termenul de încercare de la 2 ani și 7 luni a 3 ani.
În baza art. 25 și 397 cpp rap. la art. 1357 nc civ. admite în parte acțiunile civile și, în consecință:
- obligă în solidar inculpații C. I. și C. G. la plata către partea civilă M. C. la plata sumei de 2500 lei, din care 1000 lei daune materiale și 1500 lei daune morale.
- obligă în solidar inculpații C. I. și C. G. la plata către partea civilă E. D. la plata sumei de 4000 lei, din care 1000 lei daune materiale și 3000 lei daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul C. G. împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2 ncpp obligă apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. N. C. A. B.
GREFIER
P. E.
Red. sent. f. M. L. A.
Red. dec. apel I.N.C./09.07.2015
Tehnored. P.E./ 8 EX/09.07.2015
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 682/2015.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
