Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1261/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1261/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1261
Ședința publică din 15 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: C. C.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. C. – procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul Ț. T. împotriva sentintei penale nr.1473 din data de 13.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al apelantului - inculpat, avocat P. R., lipsă fiind apelantul - inculpat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul apelantului – inculpat solicită admiterea apelului declarat de inculpat. Arată că legea mai favorabilă este legea nouă și solicită schimbarea încadrării juridice așa cum a solicitat la fond, în sensul reținerii dispozițiilor art.336 al.1 Cp. Precizează că inculpatul a recunoscut, s-a prevalat de procedura simplificată, nu are antecedente penale, limitele alcoolemiei sunt la limita contravenției, este tânăr, are un loc de muncă și se poate renunța la aplicarea pedepsei. Susține că în subsidiar, dacă se reține legea mai favorabilă legea veche, solicită aplicarea dispozițiilor art.18/1 față de motivele arătate anterior.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat. Arată că pedeapsa aplicată este proporțională cu gravitatea faptei comise de inculpat. Apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche în condițiile în care prima instanță s-a orientat spre suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit art.81 Cp.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 1473/13.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 386 alin. 1 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu, formulată de inculpat, prin apărător, din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen., în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b C. pen.
În temeiul art. 386 alin. 1 C. proc. pen., s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei, așa cum a fost reținută în rechizitoriu, din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 396 alin. 10 C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. 4 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Ț. T. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. 1969.
În temeiul art. 81 C. pen. 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, iar, în baza art. 82 C. pen. 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de infracțiuni.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 583 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 183 lei aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 400 lei aferentă judecății.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a avut în vedere că, în fapt, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultă că în data de 18.11.2013, în jurul orei 01:20, în timp ce exercitau serviciul de supraveghere și control a traficului rutier pe . mun. Bacău, organele de poliție au oprit în trafic autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, la volanul căruia a fost identificat conducătorul în persoana inculpatului Ț. T.. În autoturism se mai aflau martorii P. C. A. și P. G. D., verișorii inculpatului.
Întrucât emana halenă alcoolică, conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus apoi la Spitalul Județean Bacău, unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din buletinul de analiza toxicologică-alcoolemie nr. 3165-3166/18.11.2013 rezultă că avea o alcoolemie de 1,30 g‰ prima probă – ora 01.50, respectiv 1,15 g‰ la cea de a doua probă – ora 02.50.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că a consumat băuturi alcoolice în seara de 17.11.2013, în jurul orei 22.00, după care a urcat la volanul autoturismului proprietatea sa, și s-a întâlnit în satul Racova cu verișorii săi P. C. A. și P. G. D.. Cei trei au plecat cu autoturismul condus de inculpat în mun. Bacău, unde inculpatul a mai consumat alcool (100-150 ml whisky) la un bar în zona Arena Mall, după care, în jurul orei 01.10 au plecat spre Piața Centrală, autoturismul fiind oprit de organele de poliție.
Autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ se află în proprietatea numitului Ț. D., tatăl inculpatului, însă este folosit de către inculpat de aproximativ doi ani, cheile autoturismului fiind în posesia acestuia.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă este probată procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 6), declarații suspect/inculpat (f. 26-27, 29), procesul-verbal de prelevare (f. 12), examen clinic (f. 11), rezultat alcooltest (f. 11), buletinul de analiza toxicologică-alcoolemie (f. 14), declarație martor P. C. A. (f. 17), declarație martor P. G. D. (f. 20), alte acte (f. 8-10).
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei analizate în sensul reținerii art. 75 alin. 2 lit. b C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția de recunoaștere și gradul ridicat de reintegrare socială.
Potrivit acestui text de lege “Pot constitui circumstanțe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.”
Această circumstanță atenuantă are caracter general, lăsând libertatea instanței de a reține orice împrejurări legate însă numai de fapta comisă. Prin urmare, în viziunea NCP, împrejurările referitoare la persoana infractorului pot fi valorificate numai în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, conform art. 74 alin. 1 lit. f și g C. pen.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că circumstanța atenuantă a cărei aplicare este solicitată de inculpat nu este incidentă, în condițiile în care este justificată doar pe împrejurări pozitive ce țin de persoana sa.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 386 alin. 1 C. proc. pen., instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei așa cum a fost reținută în rechizitoriu, formulată de inculpat, prin apărător, din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen., în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b C. pen.
Având în vedere faptul că infracțiunea analizată a fost săvârșită de inculpat la data de 17/18.11.2013, dată anterioară intrării în vigoare a NCP, se impune analizarea legii penale mai favorabile.
Art. 3 din C. pen. consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale a României). De asemenea, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.
Analizând comparativ dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și cele ale art. 336 alin. 1 C. pen., instanța a reținut că, în speță, legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a NCP, în raport de următoarele argumente.
Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, reglementarea anterioară este similară cu cea actuală, incriminând conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului.
Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanța a constatat că noua reglementare prevede, spre deosebire de OUG nr. 195/2002, alternativ pedeapsa închisorii cu amenda penală, astfel că, sub acest aspect, legea nouă ar fi mai favorabilă, în măsura în care instanța s-ar orienta spre aplicarea acestei sancțiuni.
Totuși, în speță, reținând gradul de pericol social al faptei, instanța a apreciat că nu este suficientă pedeapsa amenzii penale pentru a se atinge scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța trebuie să aibă în vedere și prevederile art. 396 alin. 10 din C. proc. pen.
Analizând comparativ modalitățile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de cele două legi succesive, pare a fi mai favorabilă cea prevăzută de C. pen. 1969 întrucât este posibilă aplicarea art. 81 C. pen. 1969 în cazul aplicării unei pedepse de până la 3 ani închisoare, iar la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiționate, dacă nu se dispune anularea sau revocarea acesteia, inculpatul este reabilitat de drept.
NCP nu mai prevede această modalitate de individualizare a pedepsei, ci doar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în conținutul căreia intră mai multe obligații pe care condamnatul trebuie să le respecte pe perioada termenului de supraveghere (respectiv respectarea a cel puțin uneia dintre cele prevăzute de art. 93 alin. 2 C. pen. și cea a prestării unei munci neremunerate în folosul comunității), comparativ cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reglementată de C. pen. 1969. De asemenea, în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de NCP nu mai intervine reabilitarea de drept a persoanei condamnate la împlinirea termenului de supraveghere.
Este adevărat că NCP reglementează două noi modalități de individualizare a răspunderii penale care sunt mai favorabile decât suspendarea condiționată a executării pedepsei reglementată de C. pen. 1969, respectiv amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei, însă instanța a considerat că aceste modalități de individualizare a răspunderii penale sunt mult prea blânde în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii analizate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 386 alin. 1 C. proc. pen., instanța a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei, așa cum a fost reținută în rechizitoriu, din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 din C. pen, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Așa fiind, instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului Ț. T. care, în noapte de 17/18.11.2013, a condus pe străzile din mun. Bacău, autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 1,30 g/l alcool pur în sânge - prima probă, respectiv 1,15 g/l alcool pur în sânge - a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 C. pen. 1969, respectiv dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol social întrucât alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.
De altfel, infracțiunea de conducere unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul abstract, inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta și de urmările produse ori care s-ar fi putut produce cu privire la persoane sau bunuri. Astfel, instanța a constatat că prin săvârșirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, stare de pericol care este prezumată, fiind vorba despre o infracțiune de pericol.
Instanța a considerat că valoarea alcoolemiei constatate (1,30 g %0) ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier.
Chiar dacă săvârșirea infracțiunii analizate reprezintă un incident excepțional în viața inculpatului, acest aspect nu este de natură să atragă aplicarea unora dintre cele mai blânde forme ale regimului sancționator, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei, așa cum a solicitat acesta.
Lipsa antecedentelor penale și faptul că inculpatul este o persoană integrată în societate nu constituie împrejurări susceptibile să atenueze răspunderea sa penală în sensul menționat anterior, în condițiile în care adoptarea unui comportament licit constituie o obligație civică.
Din contră, în situația în care săvârșirea acestei infracțiuni nu ar reprezenta singura abatare penală a inculpatului, instanța ar urma să-i aplice acestuia o pedeapsă mai severă decât cea spre care se orientează, în raport de gravitatea și împrejurările săvârșirii faptei.
De asemenea, instanța a considerat, contrar opiniei exprimate de inculpat, prin apărător, că valoarea alcoolemiei reținute în sarcina acestuia nu se află la limita dintre domeniile contravențional și penal, având în vedere că limita legală a alcoolemiei a fost depășită cu 0,50 g %0. În opinia instanței doar valoarea de 0,90 g %0 sau 1,00 g %0 alcool pur în sânge se află la limita dintre cele domenii juridice menționate.
În schimb, instanța a reținut faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală și de la judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, dimpotrivă, manifestând o conduită sinceră încă de la începutul cercetărilor.
Acesta este bine integrat în societate, asigurându-și existența din surse de venit licite (conform înscrisurilor depuse la dosar, acesta își desfășoară activitatea profesională în Anglia, în baza unui contract de muncă).
Instanța a constatat că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, prezentându-se în fața instanței de judecată în momentul în care a fost citat și prevalându-se de procedura recunoașterii învinuirii.
Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
După reducerea limitelor pedepsei închisorii cu o treime, așa cum impun prevederile art. 396 alin. 10 C. proc. pen., instanța l-a condamnat pe inculpatul Ț. T. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, infracțiune prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.
Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei accesorii Decizia în interesul legii nr. 74/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și justiție, dar și jurisprudența CEDO incidentă (Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), care stabilește că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Astfel, în temeiul art. 71 C. pen. 1969 a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. 1969.
Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scop care se realizează atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea, cât și cu privire la ceilalți destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigențele acestei legi în vederea evitării apariției unui raport de conflict cu statul.
Apreciind că scopul pedepsei se poate realiza și fără privare de libertate, instanța, având în vedere că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, iar, în baza art. 82 C. pen. 1969, a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 8 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă hotărârii.
Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanța a apreciat-o ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa aplicată pentru infracțiune nu depășește 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de infracțiuni.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, motivele de apel făcând referire la posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 18 ind. 1 din vechiul cod penal față de aspectele favorabile inculpatului.
Procedând la analiza sentinței apelate pe baza motivelor invocate și a actelor și lucrărilor dosarului Curtea apreciază apelul fondat.
Potrivit art. 181 C. penal de la 1969, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia.
În condițiile în care infracțiunile care formează obiectul acuzației sunt prin natura lor infracțiuni de pericol iar din împrejurările mai sus evidențiate în cauză nu se identifică aspecte particulare favorabile inculpatului privitoare la împrejurările în care fapta a fost comisă, precum și la persoana și conduita inculpatului, de natură să atenueze pericolul social concret al faptei deduse judecății se apreciază de către instanța de apel că nu este oportună soluția de achitare a inculpatului pe considerentului lipsei gradului de pericol social necesar pentru ca fapta acestuia să constituie infracțiune.
În schimb, raportat la aspectele favorabile inculpatului, ce țin de circumstanțele personale pozitive, de atitudinea de cooperare a acestuia cu organele judiciare, se apreciază că poate fi aplicată instituția amânării aplicării pedepsei, cu prevederi evident mai favorabile suspendării sub supraveghere.
În consecință, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C .p .p . va fi admis apelul declarat de apelantul – inculpat Ț. T. împotriva sentinței penale nr. 1473 din data de 13.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Va fi desființată în parte sentința apelată, sub aspectul laturii penale, se va reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În temeiul art. 83 Cod penal se va stabili față de inculpatul Ț. T. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 C .p .p .
În conformitate cu prevederile art. 83 al. 1, 84 Cod penal se va dispune amânarea aplicării pedepsei și se va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, de la data prezentei decizii.
În temeiul art. 85 al. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență
Se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 88 Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C .p .p . admite apelul declarat de apelantul – inculpat Ț. T. împotriva sentinței penale nr. 1473 din data de 13.10.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, sub aspectul laturii penale, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În temeiul art. 83 Cod penal stabilește față de inculpatul Ț. T. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 al. 10 C .p .p .
În conformitate cu prevederile art. 83 al. 1, 84 Cod penal dispune amânarea aplicării pedepsei și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani, de la data prezentei decizii.
În temeiul art. 85 al. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 88 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. A. C. C.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.M. A.M.
Red.d.a.M.A.A.
Tehnored.A.D.I.
3 ex.
12.01.2016/13.01.2016
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1262/2015.... → |
|---|
