Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 1268/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1268/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-12-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 1268

Ședința publică de la 15 decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M. V.

JUDECĂTOR – O. V. P.

GREFIER – E. D.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de

procuror – M. G.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU și persoana vătămată D. F., împotriva sentinței penale nr. 1209 din data de 09 septembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av.Țifescu M. – apărător ales al apelantului persoană vătămată și av.I. R. – apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat F. M., lipsă fiind părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Av.Țifescu M. depune la dosar chitanța pentru cheltuieli de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public – în temeiul art.421 pct.2 lit.a C.p.p - solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, casarea în parte a sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, anularea contractului de vânzare – cumpărare, aflat la fila 119, dosar urmărire penală și a actelor încheiate ulterior acestui contract de vânzare – cumpărare.

Av.Țifescu M. – având cuvântul pentru apelantul persoană vătămată – solicită admiterea atât a apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, cât și a apelului formulat de persoana vătămată și anularea contractului de vânzare cumpărare aflat la fila 119 dosar urmărire penală și a tuturor actelor încheiat ulterior acestuia.

Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.

Av.I. R. – având cuvântul pentru intimatul inculpat F. M. – solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, desființarea sentinței penale apelate și anularea contractului de vânare cumpărare aflat la fila 119 dosar urmărire penală și a actelor subsecvente.

Reprezentantul Ministerului Public – pentru aceleași considerente – solicită și admiterea apelului formulat de persoana vătămată.

CURTEA

- deliberând –

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 1209 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ s-a dispus:

În temeiul art. 386, alin. 1 C. proc. pen. admiterea cererii formulatǎ de apǎrǎtorul desemnat din oficiu al inculpatului F. MITICǍ și s-a dispus schimbarea încadrǎrii juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare al instanței din infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., uz de fals prevǎzutǎ de art. 323 C. pen., participație improprie la uz de fals prevǎzutǎ de art. 52, alin. 3 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. și înșelǎciune, prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1 și 2 C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen. în infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969, uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969, participație improprie la uz de fals prevǎzutǎ de art. 31, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 291 C. pen. de la 1969 și înșelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și a art. 5, alin. 1 C. pen.

I. Condamnarea inculpatului F. MITICǍ, fiul lui G. și V., nǎscut la data de 23.10.1959 în ., domiciliat în mun. G., ., ., ap. 12, CNP_ la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru sǎvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

II. Condamnarea inculpatului F. MITICǍ la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru sǎvârșirea infracțiunii de uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

III. Condamnarea inculpatului F. MITICǍ la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru sǎvârșirea infracțiunii de participație improprie la uz de fals prevǎzutǎ de art. 31, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

IV. Condamnarea inculpatului F. MITICǍ la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru sǎvârșirea infracțiunii de înșelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În baza art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză conform pct. I-IV și s-a aplicat inculpatului F. MITICǍ pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a doua și lit. b C. pen. de la 1969 pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

În baza art. 86¹ C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta. În temeiul art. 86² cu referire la art. 82, alin. 3 C. pen. de la 1969, s-a fixat termen de încercare pe o durată de 6 ani ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 86³ C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, inculpatul F. MITICǍ a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte din trei în trei luni la Serviciul de Probațiune G.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 71 alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. P.., s-a atras atenția inculpatului F. MITICǍ asupra dispozițiilor art. 86⁴, alin. 1 și 2, cu referire la art. 83 și art. 84 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei de 3 ani închisoare din prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune, precum și în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor impuse de instanță.

În temeiul art. 397, alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 20 C. proc. P.. cu referire la art. 1349, art. 1357 Cod civil, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de persoanele vătămate constituite pǎrți civile și a fost obligat inculpatul F. MITICǍ la plata către acestea a urmǎtoarelor sume:

- cǎtre partea civilǎ S. D. G., suma de 7.200 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului;

- cǎtre partea civilǎ D. F., suma de 7.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosințǎ.

S-au respins restul pretențiilor civile formulate de către pǎrțile civile S. D. G. și D. F. ca neîntemeiate.

În baza art. 276, alin. 1 și 2C. proc. P.. s-a admis în parte cererea formulată de persoana vătămată S. D. G. și a fost obligat inculpatul F. MITICǍ la plata către acesta a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cauză (onorariu avocat).

Conform art. 272, alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. P.. a fost obligat inculpatul F. MITICǍ la plata sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800 lei cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și suma de 500 lei în cursul judecății.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 20.08.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. 3175/P/2011 și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 15.09.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F. MITICǍ pentru sǎvârșirea infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., uz de fals prevǎzutǎ de art. 323 C. pen., participație improprie la uz de fals prevǎzutǎ de art. 52, alin. 3 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. și înșelǎciune, prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1 și 2 C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că:

- a determinat o persoană necunoscută să falsifice contractul de vânzare-cumpărare din data de 07.03.2011 având ca obiect vânzarea de către numitul D. F. a autoturismului marca Ford Focus cu nr. de înamtriculare_ . WF04XXPD47U41S25;

- la data de 07.03.2011 s-a prezentat la Registrul Auto Român - Reprezentanța G. cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.03.2011 unde a obținut înlocuirea cărții de identitate a vehiculului . cu cartea de identitate .;

- l-a determinat pe numitul Z. I.-G. să-l reprezinte la Serviciul Înmatriculări G. unde, la data de 07.03.2011 a prezentat contractul de vânzare-cumpărare menționat anterior, astfel încât numitul Z. lonuț-G. a obținut în favoarea inculpatului transferul de proprietate;

- la data de 21.04.2011 i-a vândut numitului S. D. G. autoturismul în cauză inducându-l in eroare cu privire la proveniența mașinii.

Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: plângere D. F. (f. 9 d.u.p.); declarația persoanei vǎtǎmate D. F. (f. 10 d.u.p.); declarația persoanei vǎtǎmate S. D. G. (f. 23-28 d.u.p.); plângerea depusă de partea vătămată la autoritățile judiciare italiene (f. 18-20 d.u.p.);procesul verbal de ridicare a specimenului de semnătură aparținând numitului D. F. (f. 11-14 d.u.p.); proces-verbal de verificare în Sistemul Informatic Schengen (f. 36-37 d.u.p.); mesaje purtate cu autoritățile judiciare italiene prin Sistemul Informatic Schengen (f. 38-40 d.u.p.); proces-verbal de verificare în bazele de date ale Ministerului Afacerilor Interne (f. 41-44, 46-47 d.u.p.); proces-verbal de verificare în baza de dale a Registrului Auto Român, (f. 44-45 d.u.p.); dosarul transferului de proprietate, în xerocopie, al autoturismului Ford Focus, scrie șasiu WF04XXPD47U41825 pe numele lui F. M., care conține procura prin care acesta îl împuternicește pe Z. I. G. să-1 reprezinte (f. 61-62 d.u.p.); documentele expertizate în original, respectiv contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 15.02.2011, între vânzătorul D. F. și cumpărătorul F. M. și fișa de înmatriculare (f. 119-120 d.u.p.); dosarul transferului de proprietate în xerocopii al autoturismului Ford Focus, . WF04XXPD47U41825 pe numele lui S. D. G. (f. 72-79 d.u.p.); dosarul de autentificare la RAR- Reprezentanța G. pentru autoturismul Ford Focus . WF04XXPD47U41825 care conține printre altele, cererea activității R.A.R în care se solicită înlocuirea cărții de identității a vehiculului și contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 15.02.2011 între D. F. și inculpat (f. 81-93 d.u.p.); adrese de solicitare la Serviciul Public Comunitar Local de Lvidență a Persoanelor Bacău/G. și Serviciul Public Comunitar de Evidență și Eliberare a Pașapoartelor Simple Bacău/G. a cererilor de eliberare documente de identitate" pașapoarte depuse de D. F., Z. G. I. și F. M. (f. 102-116 d.u.p.); raport de expertiză grafică nr_/2011(f. 125-135 d.u.p.); documente identificare și indisponibilizare auto Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ , . WF04XXPD47U4I825 de la persoana vătămată S. D. G. (f. 29-32 d.u.p.); ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău de restituire a autoturismului către persoana vătămată D. F. (f. 161-165 d.u.p.); declarație martor P. M. (f. 34-35 d.u.p.); declarație martor C. M. (f. 48-52 d.u.p.); declarație martor S. I. (f. 138-139 d.u.p.); declarație martor B. Fănieă (f. 140 d.u.p.); declarație martor B. M. (f. 141 d.u.p.); declarație martor Z. I. G. (f. 166-167 d.u.p.); declarații F. M. (f. 185-190 d.u.p.).

P. încheierea din data de 04.11.2014 (f. 17-18 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul F. MITICǍ.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În cursul cercetării judecătorești, deși s-a dispus citarea inculpatului la toate domiciliile active evidențiate în urma verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., verificări în baza de date A.N.P., precum și afișarea înștiințării la sediul instanței, inculpatul F. MITICǍ nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cauză.

Pe numele acestuia s-au emis mandate de aducere, din cuprinsul verificărilor neputându-se stabili locul unde se află acesta, motiv pentru care instanța a dispus judecarea cauzei în lipsa inculpatului, care nu și-a respectat obligația prevăzută de art. 259, alin. 2 C. proc. P.., respectiv de a aduce la cunoștința organelor judiciare orice schimbare a domiciliului survenită în cursul procesului penal.

În cauzǎ, persoana vǎtǎmatǎ D. F. s-a constituit parte civilǎ cu suma de 1.500 euro, reprezentând contravaloarea reparațiilor pe care le-a efectuat asupra autovehiculului ulterior restituirii, iar persoana vǎtǎmatǎ S. D. G., prin mandatar S. O., s-a constituit parte civilǎ cu suma de 8.000 euro reprezentând contravaloarea prețului pe care l-a plǎtit în schimbul autoturismului și cu suma de 2.000 euro cu titlu de cheltuieli de judecatǎ.

Ulterior, la data de 10.03.2015, persoana vǎtǎmatǎ D. F. și-a precizat cuantumul pretențiilor, arǎtând cǎ solicitǎ de la inculpat suma de 7.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosințǎ pentru perioada 15.02._13 și 1.500 de euro reprezentând contravaloarea reparațiilor.

Pe parcursul cercetǎrii judecǎtorești a fost administratǎ proba testimonialǎ, precum și proba cu înscrisuri, inculpatul lipsǎ fiind asistat de un apǎrǎtor desemnat din oficiu.

Situația de fapt reținută de instanță

Instanța a reținut cǎ la data de 31.03.2011, numitul D. F. din ., a sesizat I.P.J. Bacău cu privire la faptul că a fost informat de sora sa P. M. că autoturismul proprietatea sa, marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, . WF04XXPD47U41825, ce fusese furat din R. - Italia la data de 25.08.2010 de către autori necunoscuți, este înmatriculat în jud. G. pe numele lui F. MITICǍ.

Din ansamblul materialului probator administrat în cursul urmǎririi penale și al cercetǎrii judecǎtorești, reiese cǎ la data de 25.08.2010 numitul D. F. a parcat autoturismul proprietate pe o stradă din R. - Italia, iar după aproximativ 2-3 ore când a

revenit a constatat lipsa autoturismului. Acesta a declarat că avea in autoturism cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare și cheia de rezervă.

Ulterior, la data de 31.03.2011 numita P. M., sora numitului D. F. a solicitat Primăriei Orbeni radierea autoturismului din evidențele fiscale. Cu această ocazie i s-a comunicat că numitul F. M., din mun. G. a solicitat radierea la data de 02.03.2011 pe motiv că a cumpărat autoturismul de la D. F..

Fiind audiat în cursul urmǎririi penale, inculpatul F. M. a declarat că se ocupă cu comercializarea de autoturisme uzate pe care le cumpăra și le vinde în târgurile auto. Astfel, inculpatul a declarat cǎ în primăvara anului 2011 a cumpărat din târgul auto din G., autoturismul marca Ford Focus cu numǎrul de înmatriculare_, . WF04XXPD47U41825 de la o persoanǎ al cǎrei nume nu îl cunoaște și ale cǎrei semnalmente nu le poate indica.

În acest sens, inculpatul a afirmat cǎ „nu rețin persoanele care mi-au vândut mașina însǎ pot sǎ precizez cǎ autoturismul nu l-am cumpǎrat de la D. F. care era menționatǎ în documentele de înmatriculare întrucât m-am ocupat personal de obținerea certificatului.”(f. 187 d.u.p.)

Inculpatul a arǎtat cǎ a întocmit cu persoana respectiv un contract de vânzare-cumpǎrare având ca obiect autoturismul, pe care însǎ nu îl mai are în posesie, iar la momentul încheierii convenției a primit de la vânzǎtor cartea de identitate a mașinii, certificatul de înmatriculare al mașinii și cartea de identitate a vânzǎtorului, în copie xerox, precum și douǎ chei, dintre care una cu telecomandǎ tip briceag.

Acesta a arǎtat cǎ ulterior a achitat suma de 110 lei către Primăria Orbeni și a obținut certificatul fiscal pentru D. F., necesar transferului de proprietate. Acesta s-a prezentat la .. G. societate care are ca domeniu de activitate intermedieri auto și l-a împuternicit prin procura nr. 1034/37.03.2011 (Biroul Notarial "Ciuca&Asociații" G.), pe administratorul societății Zǎvoiu I.-G. să se prezinte la instituțiile abilitate pentru a efectua transferul de proprietate, autoturismul fiind înmatriculat la data de 07.03.2011, pe numele lui F. M. sub nr._ .

În vederea transferului de proprietate, la data de 07.03.2011 inculpatul F. M. a prezentat personal autoturismul la RAR. - Reprezentanța G., de unde a obținut certificatul de autenticitate și unde a solicitat și obținut un duplicat al cǎrții de identitate a vehiculului pentru a fi menționat ca singur proprietar. Pentru obținerea duplicatului cărții de identitate a vehiculului, inculpatul a prezentat contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 15.02.2011, în care este menționat ca vânzător D. F.. În vederea transferului de proprietate, numitul Z. I. a prezentat la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G. contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 15.02.2011, prin care vânzătorul D. F. vinde cumpărătorului F. M. autoturismul menționat, fiind semnat indescifrabil la rubricile cumpărător/vânzător și fișa de înmatriculare completată cu datele autovehiculului, ale vânzătorului D. F. și ale cumpărătorului F. M. fiind semnat indescifrabil la rubricile cumpărător/vânzător. Cu privire la aceste documente numitul Z. G. I. a declarat că nu cunoaște de cine au fost semnate, precizând că au fost completate la societatea sa, dar le-a predat lui F. M. în vederea semnării. Inculpatul a declarat însă că nu mai reține în ce condiții a fost întocmit contractul și au fost semnate documentele în cauză, precum și faptul cǎ semnǎtura de la rubrica cumpǎrǎtor din contract nu îi aparține (f. 189 d.u.p.)

După obținerea transferului de proprietate, inculpatul a vândut autoturismul cu suma de 7.200 euro numitului S. D. G., persoanǎ care l-a înmatriculat la data de 28.04.2011 sub nr._ . Cu ocazia vânzării, inculpatul a precizat că autoturismul a fost cumpărat de cǎtre el de la o firmă de leasing și că este unic proprietar.

La data de 11.07.2012, I.P..I B. a indisponibilizat autoturismul în cauză, iar la data de 20.03.2013, P. de pe lângă Judecătoria Bacău a dispus, prin ordonanțǎ, restituirea autoturismului persoanei vătămate D. F..

Pentru stabilirea situației de fapt, în cursul urmǎririi penale, a fost efectuată o expertiză grafică privind contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 15.02.2011, prin care vânzătorul D. F. vinde numitului F. M. autoturismul menționat și fișa de înmatriculare depusă la dosarul de înmatriculare_ .

P. raportul de expertiză nr._/2011 s-a concluzionat că semnăturile de pe aceste documente nu au fost executate de către D. F. și cǎ nu se poate stabili dacă semnăturile respective au fost executate de către Z. I. G. sau de cǎtre inculpat.

Instanța a apreciat, din coroborarea mijloacelor de probǎ administrate, și în special din declarațiile persoanelor vǎtǎmate și cele ale inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de expertizǎ graficǎ, coroborate cu atitudinea procesualǎ adoptatǎ de cǎtre inculpat, care s-a sustras de la judecarea cauzei, cǎ în cauzǎ s-a fǎcut dovada vinovǎției sale cu privire la faptele reținute prin actul de sesizare.

Astfel, deși inculpatul, în cuprinsul declarației date în faza de urmǎrire penalǎ, aratǎ cǎ își amintește autovehiculul ca fiind marca Ford, de culoare argintie, cu toate acestea, inculpatul nu a putut preciza de la cine l-a cumpǎrat, ori în ce condiții a fost încheiatǎ convenția de transmitere a dreptului de proprietate asupra autovehicului. Așa cum în mod corect s-a reținut și în actul de sesizare, deși fațǎ de inculpatul F. M. nu existǎ vreo probǎ care sǎ ateste implicarea acestuia în sustragerea autovehicului, ori cǎ ar fi semnat și pentru numitul Degeratul F. în calitate de vânzǎtor, instanța a apreciat cǎ în cauzǎ s-a fǎcut dovada vinovǎției inculpatului în ceea ce privește infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ, participație improprie la uz de fals, uz de fals și înșelǎciune.

Infracțiunea principală urmărită de inculpat a fost cea de înșelăciune, scopul urmărit fiind acela de a obține un folos material injust prin comercializarea

autovehiculului în cauză, despre care știa, sau cel puțin trebuia sǎ știe cǎ provine din sǎvârșirea unei infracțiuni. Așa cum rezultă din dosarul cauzei inculpatul F. M. nu a cumpărat autoturismul de la persoana vǎtǎmatǎ D. F. (proprietarul autoturismului), însă l-a cumpărat cu scopul de a-l vinde imediat, sens in care, după falsificarea contractului de vânzare-cumpărare, a solicitat un duplicat al cǎrții de identitate a autovehiculului pentru a se pretinde unic proprietar, cu intenția de a induce în eroare

viitorul cumpărător, respectiv persoana vătămată S. G. D..

Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește legea penală aplicabilă în cauză, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Referitor la modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile, instanța a constatat că prin decizia nr. 265/6.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 372/20.05.2014, Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În considerente deciziei, Curtea Constituțională a reținut că, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, așa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, așa cum este cazul actualului Cod penal. Soluția se impune pentru că nu poate fi încălcată finalitatea urmărită de legiuitor cu ocazia adoptării fiecărui cod în parte, deoarece nu întâmplător cele două coduri, deși fiecare cu o concepție unitară proprie, au viziuni diferite asupra modului în care sunt apărate valorile sociale de către legea penală.

De asemenea, în legătură cu decizia nr. 2/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea Constituțională a constatat că odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2/14.04.2014 a instanței supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147, alin. 4 din Constituție și cu cele ale art. 477¹ din Codul de procedură penală.

În aceeași măsură, instanța de contencios constituțional a impus modalitatea de aplicare a deciziei Curții Constituționale de către instanțele de judecată, arătând că art. 5, alin. 2 C. pen. nu sunt incidente ca efect al pronunțării prezentei decizii, întrucât, în acest caz, Curtea nu declară neconstituțională o prevedere legală, astfel că nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal.

Față de acestea, având în vedere că, potrivit art. 147, alin. 4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, instanța a constatat că singura modalitate de aplicare a legii penale mai favorabile în cauza de față este prin stabilirea, în mod concret, a mecanismului de răspundere penală conform ambelor coduri și de a aplica inculpatului mecanismul răspunderii penale cel mai favorabil.

Deși in abstracto, prin compararea limitelor de pedeapsă, apare ca fiind mai favorabilă legea nouă, întrucât prevede limite de pedeapsă mai reduse pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța constată că in concreto, în raport de posibilitățile de individualizare a pedepsei, ori consecințele ce derivă din aplicarea pedepsei, apare ca fiind mai favorabilă legea veche, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată acordate în cauzǎ, astfel încât nu s-a putut lua act de consimțământul acestuia, în sensul că este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, fapt ce ar atrage aplicarea obligatorie a unei pedepse cu închisoarea, în modalitatea cu exectuare, având în vedere că atât în cazul amânării aplicării pedepsei, cât și al suspendării pedepsei sub supraveghere, potrivit noii reglementări în materie penală, este necesar un astfel de consimțământ.

Astfel, în raport cu cele ce preced, instanța urma a admite cererea formulatǎ de apǎrǎtorul desemnat din oficiu al inculpatului F. MITICǍ și va dispune schimbarea încadrǎrii juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia prin actul de sesizare al instanței din infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 47 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., uz de fals prevǎzutǎ de art. 323 C. pen., participație improprie la uz de fals prevǎzutǎ de art. 52, alin. 3 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. și înșelǎciune, prevǎzutǎ de art. 244, alin. 1 și 2 C. pen., totul cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen. în infracțiunile de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969, uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969, participație improprie la uz de fals prevǎzutǎ de art. 31, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 291 C. pen. de la 1969 și înșelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969, totul cu aplicarea art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și a art. 5, alin. 1 C. pen.

În drept, fapta inculpatului F. MITICǍconstând în aceea cǎ a determinat o persoană necunoscută să falsifice contractul de vânzare-cumpărare din data de 07.03.2011 având ca obiect vânzarea de către numitul D. F. a autoturismului marca Ford Focus cu nr. de înamtriculare_, . WF04XXPD47U41S25 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. de la 1969 îl constituie înscrisul sub semnătură privată, contrafăcut sau alterat, adică orice înscris care emană de la o persoană particulară, poartă o semnătură și este susceptibil de a produce efecte juridice. Înscrisul falsificat constituie, în același timp, și produsul activității infracționale. În cazul de față, înscrisul falsificat îl constituie contractul de vânzare-cumpărare, în cuprinsul căruia s-au consemnat date care nu corespund realității și care cuprinde semnăturile inculpatului.

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată nu este posibilă fără preexistența unei stări de fapt sau de drept, stare în detrimentul căreia se creează o probă falsă, prin plăsmuirea sau alterarea unui înscris sub semnătură privată, căci în caz contrar, un înscris fals, care nu are nicio întrebuințare, care nu corespunde niciunei cerințe impuse de o stare de fapt, este un fals inutil și inofensiv, care nu cade sub incidența legii penale. Pentru ca falsificarea unui înscris sub semnătură privată, urmată de folosirea acestuia, să atragă incidența prevederilor art. 290 C. pen. este necesar ca înscrisul să fie apt a produce consecințe juridice, adică să prezinte, pe de o parte, aparența unui act veritabil, respectiv să pară veridic, iar pe de altă parte, anumite caracteristici.

Astfel cum s-a arătat anterior, contractul de vânzare-cumpărare întocmit în fals și semnat de către inculpata fost utilizat și a produs consecințe juridice, în sensul că, în baza acestui înscris, s-a înlocuit cartea de identitate a vehiculului, . cu cartea de identitate .. Bacău. Astfel, rezultă că înscrisul falsificat a avut putere probatorie și că a fost susceptibil a proba faptul pentru dovedirea căruia a fost întocmit.

Urmarea imediată a săvâșirii infracțiunii o constituie producerea unui stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o exprime înscrisurile sub semnătură privată.

Raportul de cauzalitate între fapta de falsificare a procesului verbal și starea de pericol creată există.

Fapta inculpatului F. MITICǍconstând în aceea cǎ la data de 07.03.2011 s-a prezentat la Registrul Auto Român - Reprezentanța G. cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07.03.2011 unde a obținut înlocuirea cărții de identitate a vehiculului . cu cartea de identitate ., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Sub aspectul elementului material, fapta a fost comisă prin acțiunea de folosire a contractului de vânzare-cumpǎrare falsificat, deși inculpatul avea cunoștință despre faptul că acesta nu este autentic.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea ori vericitatea înscrisurilor sub semnǎturǎ privatǎ. Existența raportului de cauzalitate între fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă se prezumă și nu necesită dovedire.

Fapta a fost comisă cu forma de vinovăție a intenției directe, întrucât inculpatul a cunoscut faptul că înscrisul este fals, însă l-a folosit cu scopul de a induce în eroare organele din cadrul Registrului Auto Român - Reprezentanța G..

Fapta inculpatului F. MITICǍ constând în aceea cǎ l-a determinat pe numitul Z. I.-G. să-l reprezinte la Serviciul Înmatriculări G., unde la data de 07.03.2011 a prezentat contractul de vânzare-cumpărare menționat, Z. lonuț-G. obținând astfel în favoarea inculpatului transferul de proprietate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la uz de fals prevǎzutǎ de art. 31, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

Fapta inculpatului F. MITICǍ constând în aceea cǎ la data de 21.04.2011 i-a vândut numitului S. D. G. din B. autoturismul în cauză inducându-l in eroare cu privire la proveniența mașinii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune s-a realizat prin acțiunea de inducere în eroare a persoanei vătămate, cu ocazia vânzării autoturismului marca Ford Focus, în ceea ce privește calitatea sa de proprietar și proveniența bunului.

Urmarea imediată a constat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate S. D. G., întrucât la data de 02.04.2013 s-a procedat de către organele de poliție la ridicarea bunului și restituirea acestuia către persoana vătămată D. F..

Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea socialmente periculoasă există.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea inculpatul față de fapta săvârșită și față de urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.

Având în vedere că infracțiunile au fost comise înainte de a interveni condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, în cauză urmează a fi aplicate prevederile art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 cu privire la concursul real de infracțiuni.

Individualizarea judiciară a pedepselor

Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective, și au fost săvârșite de către inculpatul F. MITICǍ cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța urma a dispune condamnarea acestuia.

Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Față de întreaga activitate infracțională derulată, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Instanța a apreciat cǎ în favoarea inculpatului nu poate fi reținutǎ nicio circumstanțǎ atenuantǎ legalǎ ori judiciarǎ, în condițiile în care acesta s-a sustras de la judecarea cauzei, nefiind prezent la niciunul dintre termenele de judecatǎ acordatǎ în cauzǎ. Cu toate acestea, la individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere faptul cǎ inculpatul F. MITICǍ se aflǎ la primul contact cu legea penalǎ.

D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. P. raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța urma a aplica inculpatului F. MITICǍ pedepse dupǎ cum urmeazǎ:

- 10 luni închisoare pentru sǎvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnǎturǎ privatǎ prevǎzutǎ de art. 25 C. pen. de la 1969 raportat la art. 290, alin. 1 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

- 6 luni închisoare pentru sǎvârșirea infracțiunii de uz de fals prevǎzutǎ de art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

- 6 luni închisoare pentru sǎvârșirea infracțiunii de participație improprie la uz de fals prevǎzutǎ de art. 31, alin. 2 C. pen. de la 1969 raportat la art. 291 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

- 3 ani închisoare pentru sǎvârșirea infracțiunii de înșelǎciune prevǎzutǎ de art. 215, alin. 1, 2 și 3 C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen.

În continuare, în baza art. 33, lit. a C. pen. de la 1969 și art. 34, alin. 1, lit. b C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen., instanța urma a contopi pedepsele astfel aplicate și va aplica inculpatului F. MITICǍ pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. În cauză a fost identificată ca lege penală mai favorabilă cea anterioară și nu Noul Cod penal.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64, lit. a, teza a II-a și lit. b C. pen. de la 1969. P. urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale, sancțiune necesară și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.

În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 Cod penal, în lumina jurisprudenței C.E.D.O. în materie, a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

În consecință, potrivit art. 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpatului F. MITICǍ i s-au interzis cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64, alin. 1, lit. a, teza a II-a și b C. pen. de la 1969.

Având în vedere circumstanțele personale și reale reținute, instanța a apreciat că scopul pedepsei constând în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni poate fi atins fără ca pedeapsa stabilită să fie executată în regim de detenție, urmând a face în cauză aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen. de la 1969 privind suspendarea sub supraveghere.

În opinia instanței, condamnarea inculpatului F. MITICǍ este de natură să îi atragă acestuia atenția asupra importanței respectării legii penale. Perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni (care ar atrage incidența art. 86⁴, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

În consecință, în baza art. 86¹, alin. 1 și 2 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. instanța urma a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, iar în temeiul art. 86² cu referire la art. 82, alin. 3 C. pen. de la 1969, va fixa un termen de încercare pe o durată de 6 ani ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe (format din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză, la care se adaugă un termen de 3 ani conform art. 86² C. pen. de la 1969) .

De asemenea, în baza art. 86³ C. pen. de la 1969, pe durata termenului de încercare, instanța urma a impune inculpatului F. MITICǍ respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte din trei în trei luni la Serviciul de Probațiune G.;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 71, alin. 5 C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, executarea pedepselor accesorii va fi suspendată pe durata termenului de încercare.

Totodată, potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. P.., instanța va atrage atenția inculpatului F. MITICǍ asupra dispozițiilor art. 86⁴, alin. 1 și 2, cu referire la art. 83 și art. 84 C. pen. de la 1969, în sensul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care acesta săvârșește din nou o infracțiune în termenul de încercare și cumulării pedepsei de 3 ani închisoare din prezenta cauză cu cea aplicată pentru noua infracțiune, precum și în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a obligațiilor impuse de instanță.

Soluționarea acțiunii civile

Instanța a reținut cǎ persoana vǎtǎmatǎ S. D. G., prin mandatar S. O., s-a constituit parte civilǎ cu suma de 8.000 euro reprezentând contravaloarea prețului pe care l-a plǎtit în schimbul autoturismului și cu suma de 2.000 euro cu titlu de cheltuieli de judecatǎ, iar persoana vǎtǎmatǎ D. F. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 7.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosințǎ pentru perioada 15.02._13 și a seumei de 1.500 de euro reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturism.

Instanța a reținut că răspunderea civilă a inculpatului F. MITICǍ este întemeiată pe dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 cod civil potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Instanța de fond a menționat că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită. Conform art. 1357 Cod Civil, “cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”

Exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;

b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;

c) prejudiciul trebuie să fie cert;

d) prejudiciul să nu fi fost reparat;

e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.

Astfel, în procesul penal în cazul în care părțile civile exercită acțiunea civilă, instanța are obligația de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăție s-a produs un prejudiciu și în caz afirmativ să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiții răspunderea civilă delictuală fiind condiționată de existența unui prejudiciu, rezultă că existența acestuia, întinderea lui și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă trebuie dovedite.

Rezultă deci pentru acordarea de despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu, cât și valoarea acestuia. Astfel, tragerea la răspundere civilă a autorului faptei ilicite nu poate să opereze decât în limita valorii prejudiciului real și efectiv produs, întrucât în caz contrar s-ar transforma într-o îmbogățire fără temei legal a persoanei care solicită plata despăgubirilor.

Astfel, în ceea ce privește cererea formulatǎ de persoana vǎtǎmatǎ S. D. G., instanța a apreciat cǎ aceasta este întemeiatǎ doar în parte, în sensul cǎ inculpatul va fi obligat la plata cǎtre acesta doar a sumei de 7.200 euro reprezentând prețul plǎtit în schimbul autoturismului, așa cum rezultǎ din contractul de vânzare-cumpǎrare pentru un vehicul folosit aflat la fila 78 d.u.p., respectiv f. 100 d.i.. Instanța urma a respinge restul pretențiilor civile privitoare la cheltuielile efectuate cu înscrierea în circulație a autovehiculului, întrucât în cauzǎ nu s-a fǎcut dovada în acest sens.

Cu privire la cererea formulatǎ de persoana vǎtǎmatǎ D. F., care a solicitat suma de 7.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosințǎ a autovehiculului, instanța, datǎ fiind perioada indicatǎ și aspectele ce preced, o apreciazǎ a fi întemeiatǎ și o va admite ca atare.

Pe de altǎ parte, instanța urma a respinge cererea de obligare a inculpatului la plata sumei de 1.500 euro reprezentând reparațiile efectuate la autovehicul, întrucât nici din declarațiile martorei Pǎtrașcu M. și nici din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s-a fǎcut dovada cǎ acestea au fost într-adevǎr achitate. Mai mult, s-a menționat cǎ s-a plǎtit suma de 2.000 lei pentru înlocuirea uleiului, a curelelor de distribuție și a anvelopelor, însǎ aceste operațiuni nu pot fi apreciate ca fiind reparații, în condițiile în care asemenea înlocuiri se fac periodic în cazul oricǎrui autovehicul.

Cheltuieli de judecată

În baza art. 276, alin. 1 și 2C. proc. P.., instanța urma a admite în parte cererea formulată de persoana vătămată S. D. G. și obligă pe inculpatul F. MITICǍ la plata către acesta a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cauză (onorariu avocat), apreciind cǎ suma de 2.000 de euro este vǎdit disproporționatǎ și cǎ nu se justificǎ nici prin activitatea depusǎ de apǎrǎtor ales, ori prin vreun alt înscris doveditor.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Bacău criticând hotărârea întrucât instanța a omis să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între D. F. și F. M..

Persoana vătămată D. F. a formulat apel la rândul ei pentru omisiunea instanței de fond de a anula contractul de vânzare cumpărare pentru autoturismul marca Ford dintre F. M. și partea civilă S. D. G., dar și a actelor subsecvente.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din oficiu, constată că apelurile sunt fondate, urmând a fi admise, pentru argumentele de mai jos:

Potrivit art.25 al.2 din C.p. Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

Așa cum a reținut și instanța de fond inculpatul F. M. a determinat o persoană necunoscută să întocmească un înscris fals ,- contract de vânzare cumpărare dintre D. F. și F. M. pentru autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ (datat 07.03.2011) și a folosit acest înscris pentru eliberarea unei noi cărți de identitate pentru vehiculul amintit - . ( autoturism Ford Focus cu număr de identificare WF04XXWPD47U41825).

Având aceste documente a înmatriculat autoturismul pe numele său, iar apoi l-a vândut mai departe părții civile S. D. G. în baza unui nou contract de vânzare cumpărare.

Cu toate acestea, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor amintite mai sus și nu a dispus anularea înscrisului fals - contractul de vânzare cumpărare a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ încheiat între D. F. și F. M. datat 07.03.2011 și nici a actelor subsecvente - contractul de vânzare cumpărare a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ încheiat între F. M. și S. D. G. și cartea de identitate a autoturismului . ( autoturism Ford Focus cu număr de identificare WF04XXWPD47U41825), pentru restabilirea situației anterioare.

Ca urmare, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău și partea civilă D. F. împotriva sentinței penale nr.1209 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._, sentință ce va fi desființată doar în ceea ce privește omisiunea anulării contractelor de vânzare cumpărare a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ încheiat între D. F. și F. M., respectiv a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ încheiat între F. M. și S. D. G. și a cărții de identitate a autoturismului ., reținând cauza spre rejudecare.

Pe fond, în temeiul art.25 al.2 din C.p.p. va dispune anularea acestor înscrisuri și va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.276 din C.p.p. va obliga inc. F. M. la plata sumei de 500 lei către partea civilă D. F. cu titlu de cheltuieli judiciare în apel (onorariu avocat).

Conform art.275 al.3 din C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău și partea civilă D. F. împotriva sentinței penale nr.1209 din 09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală amintită doar în ceea ce privește omisiunea anulării contractelor de vânzare cumpărare a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ încheiat între D. F. și F. M., respectiv a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ încheiat între F. M. și S. D. G. și a cărții de identitate a autoturismului ., reține cauza spre rejudecare și, pe fond:

În temeiul art.25 al.2 din C.p.p. dispune anularea contractelor de vânzare cumpărare a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ încheiat între D. F. și F. M., respectiv a autoturismului Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ încheiat între F. M. și S. D. G. precum și a cărții de identitate a autoturismului . ( autoturism Ford Focus cu număr de identificare WF04XXWPD47U41825.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art.276 din C.p.p. obligă inc. F. M. la plata sumei de 500 lei către partea civilă D. F. cu titlu de cheltuieli judiciare.

Conform art.275 al.3 din C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. V. O. V. P.

GREFIER,

E. D.

Red.s.p. – S.C.E.

Red.d.a. – O.V.P.

Tehnored. – E.D. – 7 ex.

14.01.2015

← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1265/2015. Curtea de Apel...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 1268/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art.322 NCP. Decizia nr. 1268/2015. Curtea de Apel BACĂU