Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 177/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 177
Ședința publică de la 17.02. 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: N. C. I.
JUDECĂTOR: B. A.
GREFIER: E. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror V. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. P., împotriva sentinței penale nr.373 din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat D. C. pentru apelantul inculpat, lipsă fiind apelantul inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului inculpat și procurorul, pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat D. C. pentru apelantul inculpat, precizează că apelul vizează cuantumul pedepsei. Solicită a se avea în vedere că alcoolemia nu a fost prea mare, nu a fost rănit nimeni, nu s-a produs nici un accident mai grav, această împrejurare este o probabilitate. Instanța de fond a retinut că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, insă nu a reținut că acesta este la prima abatere și nu s-au aplicat dispozitiile art. 79 alin. 3 Cod penal În sentința apelată există o pedeapsă aplicată doar pe baza circumstanțelor agravante nu și pe cele atenuante, accidentul producându-se în .> Față de aceste împrejurări, solicită admiterea apelului și pe fond reducerea pedepsei.
Reprezentantul parchetului precizează că instanța de fond în mod corect a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, în raport de criteriile prev. de art. 74 cod penal, solicitând respingerea apelului declarat de inculpat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin sentința penală nr. 373 din data de 27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._:
S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
S-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
S-a admis cererea inculpatului ca judecata să se desfășoare în conformitate cu prevederile art. 3201 Cod procedură penală.
În baza art. 5 alin. 1 din Noul cod penal și art.87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 3201 Cod Procedură Penală, a fost condamnat inculpatul M. P., fiul lui Ș. și E., născut la 17.04.1982, în loc. Miercurea C., jud. Harghita, cu domiciliul în com. Asău, ., CNP_, studii medii, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni (un an și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 al.2 Cod penal.
În baza art.81 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art 82 C.penal, care se socotește de la data rămâneri definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.71 alin.5 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare.
În baza art. 359 alin.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare prin săvârșirea unei noi infracțiuni in termenul de încercare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza disp. art.191alin.1 C. procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2014 sub_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. P., pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 alin. 1 din NCP.
În fața instanței de judecată s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 336 alin. 1 NCP în art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 în temeiul art. 5 din NCP, legea veche, de la data săvârșirii faptei fiind considerată legea penală mai favorabilă.
Pentru a decide în acest sens instanța a avut în vedere faptul că limitele de pedeapsă sunt aceleași și pe legea nouă și pe legea veche, de la 1 la 5 ani. Legea nouă prevede alternativ cu închisoarea pedeapsa amenzii și sub un prim aspect pare a fi lege penală mai favorabilă. Totuși, la determinarea legii penale mai favorabile instanța este ținută a lua în considerare toate aspectele concrete, circumstanțele și cauzele de sporire sau diminuare a pedepsei. Astfel, raportat la pedeapsa pe care urmează să o aplice inculpatului, se constată că în legea nouă corespondentul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei este amânarea executării pedepsei. Dacă pe legea veche în afară de termenul de încercare, prezent și în legea nouă, nu existau alte condiții sau obligații în sarcina inculpatului, legea nouă instituie la art. 85 alin. 1 Cod Penal măsuri de supraveghere obligatorii și la art. 85 alin. 2 Cod Penal obligații la aprecierea instanței.
În acest context, instanța a apreciat că în concret legea penală veche este legea penală mai favorabilă inculpatului.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 05.01.2014, organele de poliție au fost sesizate prin serviciul de urgență 112 despre faptul că autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost implicat într-un accident de circulație. Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1,58 mg/l, alcool pur în aerul expirat. Ulterior a fost condus la Spitalul Comănești unde i s-au recolatat două probe biologice al căror rezultat a fost de 1,10, respectiv 0,95 gr ‰ alcool în sânge.
Situația de fapt descrisă a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante ( fila 6 dos de urm pen), declarația învinuitului (fila 20 dos. de urm. pen.), declarația martorului D. V. (fila 7-8 dos. de urm. pen.), declarația martorului L. G. G. (fila 9-10 dos. de urm. pen.), declarația martorului P. A. (fila 11-12 dos. de urm. pen.), declarația martorului O. I. (fila 13 dos. de urm. pen.), declarația martorului O. F. (fila 14 dos. de urm. pen.), procesul-verbal de consimțământ în vederea recoltării probelor biologice (fila 20 dos. de urm. pen.), buletin de analiză toxicologică (fila 18, dos. de urm. pen.), printerul alcooltest (fila 15, dos. de urm. pen.).
În timpul cercetării judecătorești nu au fost administrate probe noi, judecata făcându-se în baza probelor din faza de urmărire penală și a declarației inculpatului din faza de judecată în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 10Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt :
La data de 05.01.2014 inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar din satul P. după care, împreună cu alte trei persoane, s-a urcat la volanul autoturismului închiriat marca Hyundai cu număr de înmatriculare_ cu intenția de a se deplasa spre Asău. Pe traseu a pierdut controlul autoturismului și a părăsit sensul de mers intrând în gardul împrejmuitor al proprietății numitului O. I., pe care l-a avriat, împreună cu o anexă a gospodăriei acestuia. După sesizarea organelor de poliție a fost testat cu aparatul etilotest și apoi i-au fost recoltate probe biologice, rezultat fiind de 1,10, respectiv 0,95 gr ‰ alcool în sânge.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpatul recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost ea reținută. În faza de judecată inculpatul a depus la dosarul cauzei prin apărător ales o declarație notarială autentificată prin care solicita ca judecata sa se faca după procedura simplificată in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaște și le însușește și declara expres că recunoaște săvârșirea faptei.
Art. 103 alin. 1 Cod proc. pen. prevede că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În cauză, declarațiile inculpatului sunt susținute de celelalte mijloace de probă, respectiv declarațiile martorilor D. V., L. G. G., P. A., O. I., O. Florinu din faza de urmărire penală, printerul alcooltest, buletinul de analiză toxicologică, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Din întreg materialul probator rezultă că inculpatul a circulat în data de 05.01.2014 pe direcția P.-Asău având o alcoolemie în sânge de 1,10 gr ‰ alcool.
În drept, fapta inculpatului M. P. I. care, la data de 05.01.2014 a condus autoturismul Hyundai cu număr de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002.
În ceea ce privește latura obiectivă, instanța a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în sensul în care din probele administrate în cauză se evidențiază realizarea elementului material specific constând într-o acțiune de conducere a unui autoturism pe drumul public având o îmbibație alcoolică peste limita legală. În înțelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 prin drum public se înțelege “orice cale de comunicație terestră (…) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice”. Nu există nicio urmă de dubiu că DC 146 în loc. P., jud. Bacău întrunește condițiile legale pentru a putea fi calificat drept drum public. Cu privire la îmbibația alcoolică peste limita legală aceasta a fost stabilită prin buletin de analiză toxicologică nr. 3-4/07.01.2014 de la fila 18 dosar urmărire penală, care nu a fost contestat de inculpat iar proba în sine a fost însușită de acesta.
Urmarea imediată ca și element al laturii obiective se realizează prin simpla săvârșire a faptei având în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002 este o infracțiune de pericol care nu necesită producerea unui anumit rezultat.
Legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material. Vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile sale, care sunt coroborate cu ansamblul probator administrat în cauză.
Constatând că infracțiunea există, că a fost săvârșită inculpat cu vinovăția specifică, în baza art. 396 alin. 2 Cod proc. pen., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii care face obiectul judecății.
La stabilirea limitelor speciale de pedeapsă instanța a avut în vedere prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în sensul în care inculpatul a depus la dosarul cauzei prin apărător ales o declarație notarială autentificată prin care solicita ca judecata sa se faca după procedura simplificată in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaște și le însușește și declara expres că recunoaște săvârșirea faptei.
Instanța a admis această cerere întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală se pot stabili clar faptele inculpatului si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Prin urmare limita minimă de pedeapsă prin aplicarea reducerii legale și care va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei va fi de 8 luni iar limita maximă de 3 ani și 4 luni.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 și art. 52Cod Penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei instanța a reținut că infracțiunea are un grad ridicat de pericol social prin urmările pe care le poate produce pentru siguranța traficului rutier și pietonal.
La stabilirea gradului concret de pericol social s-a avut în vedere nivelul crescut al alcoolemiei, respectiv de 1,10 gr ‰ alcool în sânge, raportat la limita minimă prevăzută de textul incriminator, respectiv 0,80 g/l. De asemenea faptul că inculpatul a mai luat în mașină alte trei persoane cărora le-a pus astfel viața în pericol, precum și împrejurarea că a produs un accident rutier care putea avea urmări mult mai grave și doar întâmplător s-a soldat doar cu pagube materiale.
La caracterizarea persoanei inculpatului s-a avut în vedere faptul că nu a mai avut abateri de la legea penală, a manifestat o atitudine de recunoaștere și regret față de fapta reținută în sarcina sa.
Cu toate acestea instanța nu poate da eficiență circumstanțelor atenuante având în vedere gardul ridicat de pericol social al faptei, urmările care s-au produs și cele mai grave care s-ar fi putut produce și nu în ultimul rând persoana inculpatului. Acesta s-a urcat la volanul autoturismului deși știa faptul că consumase o cantitate însemnată de alcool, fără a avea o urgență deosebită și fără a manifesta minimul de prudență în trafic întrucât a mai luat în mașină alte trei persoane.
În consecință inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește pedepsele acesorii, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cod Penal, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Instanța apreciază că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a-II-a și lit.b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d și e. De asemenea, instanța apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I .
Instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate, executarea pedepsei in regim de detenție putând avea consecințe nefaste asupra inculpatului și în consecință, în temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni în condițiile art. 82 alin. 1 C. pen.
De asemenea, în temeiul art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 C. pen, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal, inculpatul M. P., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Instanța de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reținut o situație de fapt corespunzătoare adevărului și a stabilit o încadrare juridică corectă.
Referitor la motivul de apel privind individualizarea judiciară a pedepsei curtea reține următoarele:
Potrivit art.72 C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului în speță de față, Curtea constată că s-a făcut o justă apreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise în raport cu circumstanțele reale de săvârșire, descrisă detaliat în partea expozitivă a sentinței apelate, dar nu s-a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care caracterizează pozitiv persoana sa, respectiv lipsa antecedentelor penale și conduita bună a inculpatului avută înainte de săvârșirea infracțiunii.
Din cararcterizările depuse la dosarul de fond rezultă că inculpatul este un cetățean onest, respectat de vecini și consăteni, neavând înregistrate la nivelul autorităților locale plângeri și sesizări de comportament necivilizat.
Toate aceste caracterizări pozitive nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a cp – raportat la gravitatea faptei, dar justifică reducerea pedepsei până la minimul general, redus cu o treime ca urmarea a aplicării procedurii simplificate.
În aceste condiții Curtea apreciază că o pedeapsă de 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, este în măsură să asigure intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și caracterul preventiv al pedepsei, reflectând gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a inculpatului.
Ca o consecință a reducerii pedepsei va fi redus și termenul de încercare.
Având în vedere aceste motive, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de inculpatul M. P..
Va desființa în parte sentința apelată, va reține cauza spre rejudecare și, în fond va dispune în sensul celor menționate mai sus
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare din apel vor rămâe în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 373/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul_ /2012, în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale aplicate și cuantumul termenului de încercare.
Desființează sentința apelată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
Reduce pedeapsa aplicată de la 1 an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare.
Reduce termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 8 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. C. I. B. A.
GREFIER
E. P.
Red. sent. f. S. A
Red.dec. apel I.N.C./11.03.2015
Tehnored.P.E./ 11.03.2015/ 5 ex
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 182/2015.... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
