Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 625/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 625/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 11-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 625/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D.
JUDECĂTOR: S. A.
GREFIER: C.-A. F.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău
Reprezentat legal prin procuror N. S.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDFECĂTORIA BACĂU și inculpatul I. C., împotriva sentinței penale nr. 2504 din 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 al.1 Cod pr. penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat I. C., care se legitimează cu C.I., . nr._ eliberată de SPCLEP Bacău la data de 28.03.2006, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. F., lipsă fiind intimatul-persoană vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei, după care:
Fiind interpelat, apelantul-inculpat precizează că își menține apelul formulat și nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de apel.
Apărătorul apelantului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău așa cum a fost formulat. Critică sentința penală sub aspectul nelegalității soluției dispuse față de inculpatul I. C..
În mod greșit instanța a dispus condamnarea inculpatului I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. 1 C. pen. din 1969, deoarece, cu privire la această infracțiune, era necesar a se dispune încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Art. 124 C pen. de la 1969, cu denumirea marginală prescripția specială, stabilește că, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.
Întrucât în cauză fapta de amenințare a fost săvârșită la data de 05.03.2010, termenul de prescripție specială al răspunderii penale de 4 ani și 6 luni s-a împlinit la data de 04.09.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 154 C pen. din 1969.
Față de cele expuse, în cauză era necesar a se dispune încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p., cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 C. pen. din 1969, față de inculpatul I. C., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Avocat C. F. pentru apelantul-inculpat I. C., solicită în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admiterea apelului inculpatului. Acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv de amenințare și de vătămare corporală gravă. În ceea ce privește infracțiunea de amenințare și apelul parchetului este în favoarea inculpatului și este de acord, întrucât fapta este prescrisă. În ce privește infracțiunea de vătămare corporală gravă, consideră că încadrarea juridică care se dă faptei este în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale sau în funcție dacă s-a extirpat un organ sau există o sluțire. Ori, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală aflat la fila nr. 10 d.u.p., se concluzionează că expulsia unui dinte frontal nu corespunde noțiunii termenului de sluțire. Dacă nu există sluțire consideră că nu există nici vătămare corporală gravă. Din punctul său de vedere, consideră că este vorba despre o infracțiune de lovire prevăzută de art. 180 VC.p., pentru că aceasta este și legea penală mai favorabilă pentru inculpat. Consideră că în momentul de față încadrarea corectă este de lovire prevăzută de art. 180 VC.p. Solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice din art. 182 alin. 1 VC.p. în art. 180 VC.p. Solicită a se dispune o sancțiune cu amenda, eventual cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Depune la dosar referatul pentru acordarea onorariului pentru asistența juridică în sumă de 260 lei, din fondurile Ministerului Justiției, referat ce a fost avizat prin semnătura președintelui de complet.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului inculpatului pentru aceleași motive ca și ale parchetului. În ceea ce privește celălalt motiv, solicită respingerea apelului, întrucât expulsia unui dinte frontal constituie sluțire și încadrarea juridică făcută de către instanță este corectă.
Apelantul-inculpat I. C. precizează că recunoaște ce a făcut.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
Deliberând
Prin sentința penală nr.2504/28.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, s-a dispus respingerea cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței.
În baza art. 182 alin. 2 C.p. de la 1969 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p.și art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul I. C., fiul lui G. și E., n. 18.04.1972 în Bacău, domiciliat în .. Bacău, CNP_ la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 193 alin. 1 C.p. de la 1969 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul I. C. (cu datele de stare civilă de mai sus) la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p. de la 1969, s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, 1 an și 4 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b C.p. de la 1969.
S-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii precum și executarea pedepselor accesorii pe o durată de 3 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.p. de la 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. de la 1969 a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării.
S-a luat act că partea vătămată S. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bacău a sumei de 150 lei, onorariu avocat oficiu Păduaru A. C. precum și a sumei de 200 lei onorariu avocat oficiu Mâcâială I..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a arătat că În ziua de de 05.03.2010, în jurul orelor 12,30 – 13,00, partea vătămată S. G. s-a deplasat la barul aparținând .. din satul Luizi Călugăra, unde s-a întâlnit cu învinuitul I. C.. Acesta din urmă i-a reproșat părții vătămate faptul că fiul acesteia o lovise pe soția sa, barman la barul respectiv, cu o bilă de biliard. Apoi, învinuitul I. C. l-a lovit cu pumnii în zona feței pe numitul S. G. și l-a amenințat că îl va omorî în situația în care va sesiza organele de urmărire penală cu privire la . la care fusese supus.
In urma loviturilor primite de la învinuit, persoană vătămată a suferit expulzia unui dintre frontal și a necesitat un număr de 12 -14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Situația de fapt mai sus descrisă este confirmată de declarația martorului P. L., din declarația căreia instanța reține că aceasta a observat, după lovirea cu pumnul peste față, că părții vătămate îi curgea sânge din gură și a aruncat un dinte jos, în bar (f. 20 dos. urm.).
Totodată, declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului P. L., constatările certificatului medico-legal nr. 5/1807/_ emis de SML Bacău (dos. urm. pen.) precum și cu declarațiile inculpatului care a recunoscut . și amenințarea cu moartea la adresa părții vătămate.
Sub aspectul încadrării juridice instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 182 alin. 2 C.p. de la 1969 și art. 193 alin. 1 C.p. de la 1969 cu aplic. art. 33 lit. a C.p. de la 1969, identificate ca legi penale mai favorabile sub aspectul modalități ide stabilire a pedepsei rezultante precum și sub aspectul modalității de executare a pedepsei ce a fost stabilită în cauză.
Din punctul de vedere al laturii obiective, în ce privește infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 182 alin. 2 C.p. de la 1969 instanța a considerat că expulzia unui dinte frontal, respectiv dintele „11” cum este cazul de față, este asimilată din punct de vedere anatomic și fiziologic, pierderii unui organ, astfel că va respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător, în acest sens.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut în sarcina inculpatului forma de vinovăție a intenției.
Instanța a aplicat regulile concursului de infracțiuni prev. de Codul penal de la 1969, s-a orientat spre minimul pedepsei închisorii prevăzut de norma incriminatoare, al cărui cuantum se va reduce cu 1/3, conform art. 396 alin. 10 C.p.p., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b C.p. de la 1969 și s-a apreciat totodată, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Prin urmare, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, precum și executarea pedepselor accesorii pe o durată ce va constitui termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.p. de la 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.p. de la 1969 a căror nerespectare are drept consecință revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile, instanța a observat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că s-a luat act de această împrejurare.
Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și prevederile art. 397 C.p.p., art. 272 C.p.p., art. 274 C.p.p.
În cauză au formulat apel în termen legal P. de pe lângă Judecătoria Bacău și apelantul-inculpat I. V..
Procurorul, în motivele scrise de apel, susține că prima instanța, prin hotărârea pronunțată, a dispus în baza art. 182 alin. 2 C.pen. de la 1969 cu aplic, art 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 C. pen. condamnarea inculpatului I. C. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, iar în baza art. 193 alin. 1 C pen. de la 1969 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p. și art. 5 a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare.
Ulterior, ca urmare a contopirii pedepselor potrivit art. 33 lit. a și 34 lit. b C. pen. de la 1969 în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și executarea pedepselor accesorii pe o durată de 3 ani și 4 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. de la 1969.
Arătăm că, în mod greșit instanța a dispus condamnarea inculpatului I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. 1 C. pen. din 1969, deoarece, cu privire la această infracțiune, era necesar a se dispune încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prescripția răspunderii penale este o cauză care înlătură răspunderea penală ca urmare a trecerii unei perioade de timp prevăzute de lege. Determinarea duratei termenului de prescripție se realizează prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. în cazul în care norma de incriminare prevede pedepse alternative, raportarea se va face la pedeapsa cea mai grea.
Arătăm că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 din C. pen. de la 1969, este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda. Față de maximul special de 1 an închisoare, termenul de prescripție al răspunderii penale este de 3 ani, potrivit art. 122 alin. 1 lit. e C. pen. de la 1969.
Art. 124 C pen. de la 1969, cu denumirea marginală prescripția specială, stabilește că, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.
Întrucât în cauză fapta de amenințare a fost săvârșită la data de 05.03.2010, termenul de prescripție specială al răspunderii penale de 4 ani și 6 luni s-a împlinit la data de 04.09.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 154 C pen. din 1969.
Față de cele expuse, în cauză era necesar a se dispune încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p., cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 C. pen. din 1969, față de inculpatul I. C., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Inculpatul nu a motivat în scris apelul, însă prin apărătorul de semnat din oficiu de instanță a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe, neputând fi vorba de sluțire sau pierderea unui organ.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și sub toate aspectele, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că din probele administrate legal și declarația de recunoaștere a inculpatului rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale recurate și vinovăția inculpatului. De asemenea, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute potrivit procedurii speciale și simplificate de judecare a cauzei în baza recunoașterii vinovăției, în conformitate cu prevederile art.375 c.pr.pen.
Rezultă din întregul materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, la care se adaugă pledoaria de vinovăție a inculpatului, că în ziua de de 05.03.2010, în jurul orelor 12,30 – 13,00, partea vătămată S. G. s-a deplasat la barul aparținând .. din satul Luizi Călugăra, unde s-a întâlnit cu inculpatul I. C.. Acesta din urmă i-a reproșat părții vătămate faptul că fiul acesteia o lovise pe soția sa, barman la barul respectiv, cu o bilă de biliard. Apoi, inculpatul I. C. l-a lovit cu pumnii în zona feței pe numitul S. G. și l-a amenințat că îl va omorî în situația în care va sesiza organele de urmărire penală cu privire la . la care fusese supus. In urma loviturilor primite de la învinuit, persoană vătămată a suferit expulzia unui dintre frontal și a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Inculpatul nu contestă vinovăția sa, însă arată că urmarea produsă nu se încadrează în infracțiunea de vătămare corporală gravă. Curtea apreciază că pierderea unui dinte nu poate fi inclusă în noțiunea juridică de pierdere a unui organ, respectiv, nu are gravitatea necesară. Legiuitorul a avut în vedere ca această pierdere să lase victima cu un anumit handicap, respectiv să piardă rolul, funcționalitatea acelui organ, aspect care, într-adevăr, imprimă gravitate sporită urmării produse. În condițiile în care victima a pierdut doar un dinte, dar și acela poate fi protezat, nu se poate aprecia că funcția de masticație este abolită, nici măcar parțial. Prin urmare, nu ne încadrăm în noțiunea juridică de pierdere a unui organ, fapt ce atrage schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180, alin.2 c.pen. anterior.
Schimbarea de încadrare juridică are efecte directe și asupra pedepsei stabilite pentru inculpat. Sub acest aspect Curtea va ține seama de împrejurările comiterii faptei, precum și modalitatea concretă de săvârșire, respectiv prin aplicarea de lovituri cu pumnul în zona feței, urmările produse - lezarea relațiilor sociale referitoare la sănătatea și integritatea corporală a victimei, constând în leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Totodată, instanța de apel apreciază că nu se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art.74, alin.1, lit.a c.pen. anterior, doar pentru că nu are antecedente penale, în condițiile în care această stare este una de normalitate și nu trebuie transformată într-una meritorie. Va fi menținută însă modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei.
În ceea ce privește motivul de apel al procurorului, Curtea îl găsește întemeiat.
Instanța, prin hotărârea pronunțată, a dispus în mod greșit a dispus condamnarea inculpatului I. C. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 alin. 1 C. pen. din 1969, deoarece, cu privire la această infracțiune, era necesar a se dispune încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Prescripția răspunderii penale este o cauză care înlătură răspunderea penală ca urmare a trecerii unei perioade de timp prevăzute de lege. Determinarea duratei termenului de prescripție se realizează prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. în cazul în care norma de incriminare prevede pedepse alternative, raportarea se va face la pedeapsa cea mai grea.
Arătăm că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 din C. pen. de la 1969, este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda. Față de maximul special de 1 an închisoare, termenul de prescripție al răspunderii penale este de 3 ani, potrivit art. 122 alin. 1 lit. e C. pen. de la 1969.
Art. 124 C pen. de la 1969, cu denumirea marginală prescripția specială, stabilește că, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.
Întrucât în cauză fapta de amenințare a fost săvârșită la data de 05.03.2010, termenul de prescripție specială al răspunderii penale de 4 ani și 6 luni s-a împlinit la data de 04.09.2014, în conformitate cu dispozițiile art. 154 C pen. din 1969.
Față de cele expuse, în cauză se va dispune încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. f C.p.p., cu privire la săvârșirea infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 alin. 1 C. pen. din 1969, față de inculpatul I. C., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău și apelantul-inculpat I. C. împotriva sentinței penale nr.2504/28.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, în ceea ce privește soluționarea laturii penale.
Va desființa sentința penală apelată în parte.
Va reține cauza spre rejudecare și în fond.
În baza art.386 c.pr.pen. va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzute de art.182, alin.2 c.pen. anterior în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180, alin.2 c.pen. anterior.
În baza art.180, alin.2 c.pen. anterior, cu aplicarea art.375 c.pr.pen. și art.5, alin.1 c.pen., va dispune condamnarea inculpatului I. C., fiul lui G. și E., n. 18.04.1972 în Bacău, domiciliat în .. Bacău, CNP_ la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.17, alin.2 c.pr.pen., raportat la art.16, lit.f c.pr.pen. și art.5, alin.1 c.pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatul I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193, alin.1 c.pen. anterior, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Va înlătura dispoziția de contopire a pedepselor.
Va reduce termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de la 3 ani și 4 luni la 2 ani și 4 luni.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421, pct.2, lit.a c.pr.pen., admite apelurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău și apelantul-inculpat I. C. împotriva sentinței penale nr.2504/28.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău, în ceea ce privește soluționarea laturii penale.
Desființează sentința penală apelată în parte.
Reține cauza spre rejudecare și în fond.
În baza art.386 c.pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzute de art.182, alin.2 c.pen. anterior în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180, alin.2 c.pen. anterior.
În baza art.180, alin.2 c.pen. anterior, cu aplicarea art.375 c.pr.pen. și art.5, alin.1 c.pen., condamnă pe inculpatul I. C., fiul lui G. și E., n. 18.04.1972 în Bacău, domiciliat în .. Bacău, CNP_ la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art.17, alin.2 c.pr.pen., raportat la art.16, lit.f c.pr.pen. și art.5, alin.1 c.pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatul I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art.193, alin.1 c.pen. anterior, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Înlătură dispoziția de contopire a pedepselor.
Reduce termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de la 3 ani și 4 luni la 2 ani și 4 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275, alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE,
Pt. judecător C. D.-plecat în C.O.
Semnează Președinte de instanță
JUDECĂTOR,
S. A.
GREFIER,
Pt. grefier F. C.-A.-plecat în C.O.
Semnează P. grefier
Red.s.p.f. P. L.
Red.d.p.a. S.A./ 03.07.2015.
Tehnored. L.G./ 03.07.2015.
6 ex.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 623/2015. Curtea de Apel BACĂU | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 182/2015.... → |
|---|
