Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 663/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 663/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-06-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.663
Ședința publică de la 18 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – P. D.
JUDECĂTOR – I. N. C.
*
GREFIER: B. M. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de
procuror – B. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul P. I., împotriva sentinței penale nr.682 din data de 05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat P. I., asistat de avocat ales P. T..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. T. pentru apelantul inculpat P. I., depune la dosar înscrisuri din care rezultă că inculpatul este angajat la Garda Financiară Bacău în funcția de comisar.
Instanța admite proba cu înscrisuri depuse de apelantul inculpat.
Instanța a adus la cunoștință apelantului inculpat, dispozițiile art.83 alin.1 Cod procedură penală, respectiv, faptul că are dreptul de a nu da nici o declarație și i s-a atras atenția că dacă refuză să dea declarație nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarație aceasta va putea fi folosită ca mijloc de probă împotriva sa.
Apelantul-inculpat P. I., precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar.
Nemafiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat P. T. pentru apelantul inculpat P. I., consideră că hotărârea este netemeinică sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei și a obligației stabilite în condițiile art.93, alin.2, lit.b Cod penal.
Arată că, în fapt, instanța de fond a reținut în mod corect că în data de 12.02.2014, inculpatul a condus pe .. Bacău, autoturismul proprietate personală cu numărul de înmatriculare_ având o îmbibație alcoolică în sânge de 2,20 g/l.
Așa după cum rezultă din motivarea sentinței și lucrările din dosar, inculpatul și-a recunoscut și a regretat fapta, acesta este o persoană integrată social, fiind inspector fiscal la Direcția Regional Antifrauda Suceava, nu are antecedente penale, iar fapta săvârșita este un incident excepțional în viața acestuia.
Raportat la cele mai sus menționate, apreciază ca individualizare pedepsei, în modalitatea suspendării executării pedepsei apare ca disproporționată, justificându-se în schimb individualizarea în modalitatea amânării aplicării pedepsei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.83, alin.(l) Cod penal.
Apreciază totodată ca nefiind necesară obligația stabilită in condițiile art. 93, alin.2, lit.b Cod penal si anume aceea a frecventării unui program de reintegrare sociala, în condițiile în care inculpatul este o persoană care are studii superioare, are o vechime în muncă considerabilă și lucrează într-o structură administrativă importantă.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate în ceea ce privește individualizarea pedepsei în modalitatea suspendării executării acesteia și să fie înlocuită cu amânarea aplicării pedepsei si totodată să fie înlăturată obligația stabilită în condițiile art. 93, alin.2, lit.b Cod penal și anume aceea a frecventării unui program de reintegrare socială.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
Apelantul inculpat P. I., având cuvântul, precizează că recunoaște și regretă fapta.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.682 din data de 05.05.2015, pronunțată de Judecătoria Bacău, în temeiul art.396 alin.10 Cod procedură penală, raportat la art.374 alin. 4 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului P. I., fiul lui V. și L., născut la data de 20.06.1955 în orașul A., jud. V., CNP_, domiciliat în mun. Bacău, .. 9, ., cetățenie română, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, studii superioare, de profesie inspector antifraudă în cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală Suceava, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, la pedeapsa principală de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 1 (un) an, în condițiile prevăzute de art. 68 alin.1 lit. b Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 65 alin.1 și 3 Cod penal.
În baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art.93 alin.1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă și;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.b Cod penal, s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Bacău.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, s-a impus inculpatului ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Bacău, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, s-a atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal, privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligațiilor impuse.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, înregistrat sub dosar nr._, inculpatul P. I. a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în partea expozitivă a rechizitoriului faptul că în data de 12.02.2014, în jurul orei 1810, inculpatul a condus autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de înmatriculare_, pe raza municipiului Bacău, iar în timp ce se afla la intersecția . . depistat având la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,20 g/l.
Prin încheierea din data de 06.04.2015 a judecătorului de cameră preliminară, s-a constatat competența Judecătoriei Bacău de a soluționa cauza, legalitatea actului de sesizare a instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpatul P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal.
La termenul de judecată din data de 27.04.2015, inculpatul a solicitat judecarea sa în baza procedurii recunoașterii învinuirii prevăzută de art.375 alin.1 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptei de care a fost acuzat și solicitând ca judecarea sa să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
A fost administrată și proba cu înscrisurile depuse la dosar de inculpat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 12.02.2014, lucrătorii din cadrul I.P.J Bacău, Poliția Municipiului Bacău - Biroul Rutier Bacău, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la intersecția . Garofiței din mun. Bacău, s-a produs un accident rutier, soldat cu pagube materiale, în care au fost implicate trei autoturisme, astfel cum rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu (fl. 3).
Din cercetările efectuate de organele de cercetare penală a rezultat faptul că la data de 12.02.2014, în jurul orei 18.10, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul P. I. a condus pe raza municipiului Bacău, autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de înmatriculare_, iar când a ajuns la intersecția . . în coliziune cu autoturismul marca „VW”, cu numărul de înmatriculare_, condus de către martorul D. V. Iulinan și cu autoturismul marca „Mercedes”, cu numărul de înmatriculare_, condus de către martorul M. G..
Din probele administrate nu reiese că s-ar fi adus vreo atingere integrității corporale sau sănătății celor doi martori implicați în accident.
Inculpatul P. I. a fost testat cu aparatul etilotest, care a arătat o valoare de 0,87 mg/l alcool pur în aer expirat.
Având în vedere valoarea rezultată inculpatul P. I. a fost condus la Spitalul Județean Bacău, unde i s-au recoltat o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei la orele 1850.
La data de 17.02.2014 a fost înaintat buletinul de analiză toxicologică nr. 311 din 14.02.2014, acesta arătând o concentrație de 2,20 g‰ alcool pur în sânge (fl. 20).
Fiind audiat în cauză inculpatul P. I. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, declarând că în data de 12.02.2014, între orele 1500-1700, a consumat băuturi alcoolice într-un bar din municipiul Bacău, după care, în jurul orelor 1810, a condus autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de înmatriculare_, pe raza mun. Bacău, iar când a ajuns la intersecția . . în coliziune cu autoturismul marca „VW”, cu numărul de înmatriculare_ și cu autoturismul marca „Mercedes”, cu numărul de înmatriculare_ .
Instanța de fond a reținut că starea de fapt, astfel cum a fost descrisă, este probată cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal din data de 12.02.2014 (fl. 5-6 dos. u.p.), înscrisuri (fl. 7-9, 12-13, 17), declarații martori (fl. 10-11, 14-15 dos. u.p.), procesul-verbal de prelevare (fl. 18 dos. u.p.), examen clinic (fl. 19 dos. u.p.), rezultat alcooltest (fl. 16 dos. u.p.), buletinul de analiza toxicologică-alcoolemie (fl. 20 dos. u.p.), declarații suspect/inculpat (fl. 23-24, 26-27 dos. u.p.)
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a constatat că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.
Prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului P. I., care, în data 12.02.2014, în jurul orei 1810 inculpatul a condus autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de înmatriculare_, pe raza mun. Bacău, iar în timp ce se afla la intersecția . . depistat având la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 2,20 g/l, întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Instanța de fond a motivat că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită și rezultatul infracțiunii comise, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericol social întrucât alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.
De altfel, infracțiunea de conducere unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol, astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul abstract, inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta și de urmările produse ori care s-ar fi putut produce cu privire la persoane sau bunuri. Astfel, instanța a constatat că prin săvârșirea faptei analizate s-a pus în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, stare de pericol care este prezumată, fiind vorba despre o infracțiune de pericol.
De asemenea, instanța a arătat că a avut în vedere și valoarea mare a alcoolemiei constatate (2,20 g %0), aspect care ilustrează comportamentul iresponsabil al inculpatului în calitate de participant la traficul rutier.
Instanța a constatat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale (cazier judiciar fl. 28 dos. u.p.), și a recunoscut săvârșirea infracțiunii, prezentându-se în fața instanței de judecată în momentul în care a fost citat și prevalându-se de procedura recunoașterii învinuirii.
Potrivit dispozițiilor art.336 alin.1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
După reducerea limitelor pedepsei închisorii cu o treime, așa cum impun prevederile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpatul P. I. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, infracțiune prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Deși inculpatul, prin apărător, a solicitat instanței să dispună amânarea aplicării pedepsei, instanța de fond a considerat că această modalitate de individualizare a răspunderii penale este prea blândă în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii analizate și al valorii ridicate a alcoolemiei constatate.
Pentru același argument, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei amenzii nu este suficientă în prezenta cauză.
Chiar dacă săvârșirea infracțiunii analizate reprezintă un incident excepțional în viața inculpatului, acest aspect nu este de natură să atragă aplicarea uneia dintre cele mai blânde forme a regimului sancționator, mai ales, având în vedere și valoarea mare a alcoolemiei constatate.
Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scop care se realizează, atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea, cât și cu privire la ceilalți destinatari ai legii penale, care vor adopta o conduită conformă cu exigențele acestei legi în vederea evitării apariției unui raport de conflict cu statul.
Apreciind că scopul pedepsei se poate realiza și fără privare de libertate, instanța, având în vedere că sunt întrunite condițiile din art.91 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, iar, în baza art. 92 Cod penal, a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, care urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condițiile cumulative strict și limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru infracțiune nu depășește 3 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, și-a manifestat acordul în vederea prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, iar aplicarea pedepsei este suficientă, chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție. Conduita inculpatului urmează a fi verificată pe durata termenului de supraveghere, astfel încât se apreciază că există toate premisele ca scopul preventiv și educativ al pedepsei să fie atins și prin această modalitate de individualizare a executării.
Instanța a reținut faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, dimpotrivă, manifestând o conduită sinceră încă de la începutul cercetărilor. De asemenea, în favoarea inculpatului trebuie reținut și faptul că acesta este încadrat în muncă, având funcția de inspector fiscal în cadrul D.R.A.F. Suceava, precum și aspectul că se află la primul contact cu legea penală.
Toate aceste elemente, motivează instanța de fond, conduc la concluzia că inculpatul nu va comite în viitor alte infracțiuni, cu atât mai mult cu cât acesta va fi supravegheat de un consilier de probațiune pe o perioadă determinată.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 1 an, în condițiile prevăzute de art. 68 alin.1 lit. b Cod penal.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 65 alin.1, 3 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, instanța a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal a impus condamnatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Bacău, apreciind că un asemenea program va contribui la realizarea scopului pedepsei.
Reținând faptul că prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității este obligatorie pe parcursul termenului de supraveghere, în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, instanța a dispus îndeplinirea acestei obligații în cadrul Primăriei Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, apreciind că durata minimă prevăzută de lege pentru această obligație este suficientă pentru atingerea scopului urmărit.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul.
În motivele scrise ale apelului și în susținerile orale făcute și prin avocatul ales a fost criticată hotărârea apelată pentru motivele redate în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi admis, dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor și o judicioasă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare a acesteia.
Însă, instanța de fond, față de dispozițiile art.404 alin.2 Cod procedură penală, art.51 alin.1 din Legea nr.253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, art.46 alin. 1 și 2 din Legea nr.252/2013, privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune și a Lista întocmită de Serviciul de probațiune Bacău, privind instituțiile din comunitate în cadrul cărora poate fi prestată munca neremunerată în folosul comunității și tipurile de activități care pot face obiectul acesteia, în mod greșit a dispus prestarea muncii în cadrul Primăriei Bacău.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris faptele săvârșite, cu arătarea timpului și locului unde au fost comise, încadrarea juridică dată acestora; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările și corectivele care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod legal, a fost admisă de instanța de fond.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului pedepsei principale, cât și al modalității de executare al acesteia.
În conformitate cu prevederile art.74 alin.1 Cod penal, stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În raport de actele și lucrările dosarului și de criterii de individualizare enunțate mai sus, cu deosebire, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, fiind avariate în accident alte două autoturisme, precum și persoana inculpatului, Curtea constată, așa cum se arăta mai sus, că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei principale, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Referitor la infracțiunea săvârșită, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal, reținându-se în fapt, că, în data de 12.02.2014, în jurul orei 1810, a condus autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de înmatriculare_, pe raza municipiului Bacău, iar în timp ce se afla la intersecția . . în coliziune cu autoturismul marca „VW”, cu numărul de înmatriculare_, condus de către martorul D. V. I. și cu autoturismul marca „Mercedes”, cu numărul de înmatriculare_, condus de către martorul M. G., constatându-se că avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Așa cum a reținut și instanța de fond, infracțiunea pentru care este judecat apelantul-inculpat esteo infracțiune de pericol.
Alcoolul consumat în cantități mari și într-un interval de timp scurt, determină producerea în organism a unor fenomene patologice ca: confuzie mintală, lipsă de coordonare a mișcărilor, tulburări senzoriale, vizuale și auditive, fenomene care diminuează simțitor puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, etc., aspecte care pot avea pentru conducătorul auto care conduce autovehiculul pe drumurile publice consecințe imediate, cum ar fi producerea unor accidente de circulație cu grave urmări aspra oamenilor și a bunurilor.
Este cunoscut faptul că, conducătorii auto aflați sub influența băuturilor alcoolice conduc cu viteze mai mari în raport cu condițiile concrete de circulație, trec mai frecvent pe sensul opus, nu reușesc să se înscrie corect cu autovehiculele în curbe, nu mai sunt în măsură să aprecieze corect distanțele, se apropie excesiv de mult de mașinile din față, se angajează în depășiri riscante, prezintă tulburări de vedere care le împiedică să observe la timp anumite obstacole, etc., situații asemănătoare cu cele petrecute în cauza dedusă judecății.
Așa cum rezultă din Buletinul de analiză toxicologică, recurentul-inculpat avea o îmbibație alcoolică de 2,20 %o, deci cu foarte mult peste limita legală prevăzută de lege.
Ori, este cunoscut că numărul erorilor în conducerea autovehiculelor pe drumurile publice crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto aflat sub influența băuturilor alcoolice prezintă pericol evident pentru siguranța participanților la trafic întrucât alcoolul consumat provoacă tulburări psiho - senzoriale caracterizate așa cum se arăta, prin dezorientare, confuzie, alterarea judecății, a memoriei și tulburări neuromusculare, constând în special în tulburări de echilibru și coordonare.
De altfel, în cauza dedusă judecății, ca urmare a conducerii autovehiculului sub influența buturilor alcoolice, inculpatul a intrat în coliziune cu autoturismul marca „VW”, cu numărul de înmatriculare_, condus de către martorul D. V. Iulinan și cu autoturismul marca „Mercedes”, cu numărul de înmatriculare_, condus de către martorul M. G..
Așa cum este cunoscut, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul inculpatului.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei principale aplicate, în raport de aspectele mai sus arătate, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Curtea, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, în acord cu instanța de fond, constată că scopul pedepsei nu se poate realiza prin aplicarea amenzii penale, sau prin amânarea aplicării pedepsei, aceste modalității de individualizare fiind mult prea blânde, în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite.
Faptul că inculpatul este absolvent de studii superioare și că este inspector antifraudă în cadrul Direcției Regionale Antifraudă Fiscală Suceava, este, pentru aspectele mai sus prezentate, lipsit de relevanță. Dimpotrivă, cu atât mai mult studiile superioare și funcția pe care o avea la data săvârșirii infracțiunii îi impuneau un comportament exemplar, iar nu să conduce autoturismul pe străzile municipiului Bacău, cu o alcoolemie de 2,20%o. D. întâmplarea a făcut ca, comportamentul iresponsabil al inculpatului să nu să se soldeze cu victime.
Având în vedere dispozițiile art.93 alin.3 Cod penal, corect instanța de fond a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, durata acesteia fiind la minimul prevăzut de lege, respectiv, 60 de zile, însă în mod greșit s-a dispus ca munca să fie prestată în cadrul Primăriei Bacău, fără a se indica concret entitatea din comunitate unde urmează a se executa această obligație și fără a se preciza, așa cum cer dispozițiile legale, două astfel de entități.
În conformitate cu dispozițiile art.404 alin.2 Cod procedură penală: „…și se indică două entități din comunitate unde urmează a se executa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută de art.93 alin.3 din Codul penal, după consultarea listei privind posibilitățile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probațiune. Consilierul de probațiune, pe baza evaluării inițiale, va decide în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărâre urmează a se executa obligația și tipul de activitate.”
Potrivit art.46 alin.1 și 2 din Legea nr.252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune: „Serviciul de probațiune pune la dispoziția instanței informațiile cuprinse în baza de date constituită la nivel național cu privire la instituțiile din comunitate abilitate să participe, sub coordonarea serviciului de probațiune, la executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate, conform procedurii stabilite în Legea nr.253/2013. Baza de date prevăzută la alin.1 conține și lista instituțiilor din comunitate în cadrul cărora poate fi prestată munca neremunerată în folosul comunității și tipurile de activități care pot face obiectul acesteia, cursurile, programele sau activitățile care pot fi impuse în conținutul unor obligații sau al unor măsuri educative”.
În fine, în conformitate cu dispozițiile art.51 alin.1 din legea nr.253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal: „Consilierul de probațiune din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție locuiește persoana care urmează a presta muncă neremunerată în folosul comunității, primind copia hotărârii judecătorești, decide, pe baza evaluării inițiale a persoanei, în care din cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate, comunicând acestei instituții o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum și decizia sa.”
Deci, atunci când se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, instanța impune inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, iar, în acest sens, trebuie să consulte Lista întocmită de Serviciul de probațiune Bacău, privind instituțiile din comunitate în cadrul cărora poate fi prestată munca neremunerată în folosul comunității și tipurile de activități care pot face obiectul acesteia existentă la nivelul fiecărui serviciu de probațiune și să indice două instituții din comunitate, urmând ca, în procedura punerii în executare a hotărârii de condamnare, consilierul de probațiune, să decidă, în care din cele două instituții din comunitate să se execute obligația și timpul de activitate.
Din consultarea Listei întocmite de Serviciul de probațiune Bacău, rezultă că munca neremunerată în folosul comunității nu se poate presta, la general, la Primăria Bacău, ci la una dintre entității enumerate din cadrul Primăriei Municipiului Bacău.
În consecință, în raport de aspectele de mai sus și de conținutul listei, se va impune inculpatului ca munca neremunerată în folosul comunității să fie prestată la Serviciul Public de Salubritate și Spații Verzi Bacău, sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău - Centrul de Servicii Sociale Ghiocelul Bacău.
Apelantul-inculpat a solicitat să fie înlăturară dispoziția de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Bacău.
În conformitate cu dispozițiile art.93 alin.2 Cod penal: „Instanța impune condamnatului să execute una sa mai multe dintre următoarele obligații:
a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mia multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.”
Din examinarea acestor dispoziții legale, rezultă fără echivoc că instanța, în condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere, are obligația, iar nu opțiunea de a impune una sau mai multe dintre obligațiile arătate mai sus. Singura posibilitate pentru instanță, așa cum rezultă din text, este a impune, în raport de specificul cauzei, una sau mai multe dintre aceste obligații.
Ori, instanța de fond a impus inculpatului doar obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Bacău.
În cauză nu se impunea impunerea unei alte obligații prevăzute de art.93 alin.2 Cod penal, pentru a putea fi înlăturată, așa cum a cerut inculpatul, obligația impusă de prima instanță.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis apelul declarat de apelantul-inculpat, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 3 Cod penal.
Va fi desființată sentința apelată sub aceste aspecte, se va reține cauza spre rejudecare și, în fond, în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă în folosul comunității în cadrul Primăriei Bacău - Serviciul Public de Salubritate și Spații Verzi Bacău, sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău - Centrul de Servicii Sociale Ghiocelul Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul P. I. împotriva sentinței penale nr. 682/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. 3 cp
Desființează sentința apelată sub aceste aspecte, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În baza art. 93 alin. 3 cp pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă în folosul comunității în cadrul Primăriei Bacău- Serviciul Public de Salubritate și Spații Verzi Bacău sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău- Centrul de Servicii Sociale Ghiocelul Bacău pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al.3 C.p.p.cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. N. C. I.
Pt.GREFIER,
M.-D. B., aflat în C.O.
Semnează înlocuitorul primului grefier
N. C.
Pron.sent.pen M. A.M.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat A.D.I.
3 ex.
29.06.2015/08.07.2015
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 332/2015. Curtea de... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 641/2015.... → |
|---|
