Mărturia mincinoasă. Art. 260 C.p.. Decizia nr. 333/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 26-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 333/2015
Ședința publică din data de: 26.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B.
JUDECĂTOR: I. N. C.
GREFIER: S. N. T.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă CURTEA DE APEL BACĂU- legal reprezentat de PROCUROR- P. V.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpații B. I. și D. A. și partea vătămată I. E., împotriva sentinței penale nr. 1793/17.09.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 03 Martie 2015 fiind consemnate în încheierea din aceeași zi.
CURTEA
deliberând
Prin sentința penală nr. 1793 din data de 17.09.2014, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ s-a dispus următoarele:
În temeiul art. 260 alin 1 Cp cu aplic art. 5 Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. d Cp condamnarea inculpatului B. I., fiul lui S. și G., ns la 07.06.1953 în . cu domiciliul în ., la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 260 alin 1 Cp cu aplic art. 5 Cp, art. 74 lit. a Cp și art. 76 lit. d Cp condamnarea inculpatului D. A., fiul lui G. și F., ns la 21.07.1966 în mun. Bacău, jud. Bacău cu domiciliul în ., la pedeapsa închisorii în cuantum de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În temeiul art. 81 C.p. suspendarea condiționată a executării pedepselor.
În temeiul art. 82 C.p. stabilirea unor termene de încercare pe o durată de 2 ani și 4 luni.
S-a atras atenția inculpaților asupra prev. art. 83 C.p.
În temeiul art. 71 al. 1, 2 C.p. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b C.p.
În temeiul art. 71 al. 5 C.p. suspendarea executării pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b C.p. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 Cpp obligarea inculpaților să plătească în solidar părții civile I. E. suma de 800 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 272 C.p.p. s-a dispus plata din fondurile M.J. a sumei de 300 lei pentru avocat M. L.
În temeiul art. 274 al. 2 C.p.p. obligarea inculpaților să plătească fiecare câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În temeiul art. 276 C.p.p. obligarea inculpaților să plătească persoanei vătămate I. E. fiecare câte 250 lei suma de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului de la P. de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 5295/P/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
B. I. fiul lui S. și G. născut la data de 07.06.1953 în ., domiciliat în comuna Sascut, ., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Bacău, CNP_, studii medii, stare civilă căsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin.1 din Codul penal.
D. A. fiul lui G. și F. născut la data de 21.07.1966 în municipiul Bacău județul Bacău, domiciliat în comuna Sascut, ., posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Bacău, CNP_, studii primare, stare civilă necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin.1 din Codul penal.
În motivarea actului de sesizare se afirmă că: la data de 21.06.2012 când au fost audiați la Judecătoria Bacău în calitate de martori în dosarul nr._ în ședința de judecată au făcut declarații neconforme cu realitatea, precizând că au participat la construirea casei și a gardului despărțitor dintre proprietatea părții vătămate I. E. și a numitei I. L. și că în fapt nu ar fi fost ocupată fără drept nicio porțiune din terenul părții vătămate, declarație care a avut drept scop denaturarea adevărului și inducerea în eroare a organelor judiciare.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost propuse spre administrare următoarele mijloace de probă:
- plângerea penală înregistrată la data de 06.07.2011 de numitul I. E. ( filele nr. 6,7);
- declarația părții vătămate I. E. (fila nr. 8);
- copia contestației la executarea silită formulată de I. E. (filele nr. 10-12);
- copia deciziei civile nr. 909/R/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._/180/2008 ( filele nr. 13-16);
- copia declarației martorului Paris E. (fila nr. 38);
- copia declarației martorului R. D. (fila nr. 39);
- declarația martorului C. A. ( filele nr. 40, 41);
- declarația martorului T. Nicușor (fila nr. 42);
- declarația martorului D. G. (fila nr. 43);
- declarația martorului B. N.(fila nr. 44);
- declarația martorului Ș. F.(fila nr. 45);
- copia de pe cazierul judiciar al inculpatului B. I.(fila nr. 51);
- declarațiile inculpatului B. I.( filele nr. 54, 55, 57-59);
- copia declarației de martor a inculpatului B. I. din data de 21.06.2011(fila nr. 56);
- copia de pe cazierul judiciar al inculpatului D. A. (fila nr. 60);
- declarațiile inculpatului D. A. (filele nr. 63, 64, 67-69);
Inculpații au arătat în etapa de cercetare judecătorească că își mențin declarațiile date în procesul civil.
În apărare inculpatul B. I. a solicitat ascultarea martorilor B. V. și C. V..
În același scop inculpatul D. A. a cerut instanței ascultarea martorilor C. V. și N. V..
I. SOLUȚIONAREA ACȚIUNII PENALE:
Prin coroborarea probelor administrate instanța a reținut că prin cererea adresată Judecătoriei Bacău și înregistrată la nr._, contestatorul I. E. în contradictoriu cu intimata I. L. a formulat contestație la executare, solicitând lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2290/2005 a Judecătoriei Bacău.
Prin sentința civilă nr. 2290/2005 a Judecătoriei Bacău a fost admisă acțiunea formulată de contestatorul I. E. în contradictoriu cu intimata I. L.. A fost obligată pârâta să ridice gardul de pe suprafața de 1,80 m, proprietatea reclamantului și să plătească cheltuielile de judecată avansate de reclamant. Sentința a devenit irevocabilă prin respingerea ca nefondate a apelului și a recursului declarate.
În dosarul nr._ al Judecătoriei Bacău a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, expertiză tehnică topocadastrală și proba testimonială, fiind audiați în calitate de martori numiții B. I., D. A., Paris E. și R. D..
În plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva inculpaților Balcan I. și D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin.1 din Codul penal partea vătămată I. E. a solicitat audierea ca martori a persoanelor care au participat la ridicarea casei numitei I. L.: D. Gigel, T. N. și B. N. domiciliați în satul Berești, ., precum și a persoanelor care au participat la ridicarea gardului despărțitor dintre proprietăți: Ș. F. și C. A..
Audiat în calitate de martor în cauza ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bacău inculpatul B. I. a declarat că a participat în anul 1996 la construirea casei numitei I. L. ocazie cu care au fost respectate atît amplasamentul cît și dimensiunile impuse prin autorizația de construire. La acel moment între cele două proprietăți exista un gard vechi de lemn, care era poziționat la o distanță de circa 2-3 m, poate chiar mai mult de casa numitei I. L. și care descria o curbă către interiorul proprietății lui I. E., astfel în cea zonă proprietatea numitei I. L. se lărgea. A precizat că a ridicat gardul nou chiar el.
Acesta nu a fost construit pe vechiul amplasament, ci în interiorul proprietății numitei I. L., aceasta lăsându-i lui I. E. o fâșie lată de 1,20 m care începea de la colțul casei acesteia. Anterior anului 1996, când exista gardul vechi între proprietăți, cioata teiului era la 0,8-1 m în interiorul proprietății numitei I. L.. La construcția casei a declarat că a lucrat împreună cu D. A. și rudele acestuia (fila nr. 56).
Cu ocazia audierii în ședința din data de 21.06.2011, inculpatul D. A. a declarat că a lucrat la construcția casei numitei I. L. și a noului gard dintre proprietăți. A menționat că noul gard nu a fost ridicat pe vechiul amplasament ci către interiorul proprietății numitei I. L. o mică porțiune de teren rămânând în proprietatea vecinului. Când a lucrat la ridicarea casei distanța între gard și casă era de circa 3 metri. La hotarul de la drum exista un tei situat la 1 m distanță de proprietatea numitei I. L.. C. de tei se afla pe terenul proprietatea numitei I. L.. După ce a arătat că a lucrat la locuință în 2000 sau 2007 a revenit și a arătat că a lucrat la casă în 1996 iar la gard în 2000 sau 2001. Nu a putut preciza numele persoanelor cu care a lucrat la casă (fila nr. 65).
Din compararea declarațiilor date în calitate de martori de către inculpați s-a constatat că între acestea există contradicții.
Martorul C. A. a declarat că în cursul anului 2003 a construit împreună cu Ș. F. un gard în lungime de 30 m la solicitarea numitei I. L., gard menit să despartă proprietatea acesteia de cea a părții vătămate. Totodată martorul a precizat că a construit gardul în continuarea celui construit în anul 2002 de martorul Ș. F. și numitul Ș. G.. Cu privire la învinuiți a declarat că aceștia ar fi construit gardul din fața casei numitei I. I. și nu cel despărțitor.
Martorul Ș. F. a declarat că în anul 2002 a construit un gard care despărțea cele două proprietăți și până la finalizarea acestuia a fost ajutat de către martorul C. A..
Martorii T. Nicușor și B. N. au declarat că la construirea casei au lucrat împreună cu martorul D. G. fără a-i menționa și pe inculpați.
Din analiza declarațiilor date de martorii audiați în cauză în raport cu declarațiile inculpaților rezultă că aceștia din urmă nu au participat nici la construirea casei numitei I. L. și nici la construirea gardului despărțitor dintre cele două proprietăți.
Declarațiile inculpaților și martorilor C. V. și N. V. necoroborate cu alte probe nu poate forma convingerea instanței asupra existenței altei situații de fapt decît cea care a fost reținută și expusă pe larg mai sus. Martorul C. V. ( fila 83) a afirmat că nu i-a văzut ,,efectiv lucrând,, la construcția edificată în 1995, 1996 iar martorul N. V. arată că ,, nu își amintește,, dacă inculpații lucrau la un gard.
La reținerea situației de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
- plângerea penală înregistrată la data de 06.07.2011 de numitul I. E. ( filele nr. 6,7);
- declarația părții vătămate I. E. (fila nr. 8);
- copia contestației la executarea silită formulată de I. E. (filele nr. 10-12);
- copia deciziei civile nr. 909/R/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._/180/2008 ( filele nr. 13-16);
- copia declarației martorului Paris E. (fila nr. 38);
- copia declarației martorului R. D. (fila nr. 39);
- declarația martorului C. A. ( filele nr. 40, 41);
- declarația martorului T. Nicușor (fila nr. 42);
- declarația martorului D. G. (fila nr. 43);
- declarația martorului B. N.(fila nr. 44);
- declarația martorului Ș. F.(fila nr. 45);
- copia de pe cazierul judiciar al inculpatului B. I.(fila nr. 51);
- declarațiile inculpatului B. I.( filele nr. 54, 55, 57-59);
- copia declarației de martor a inculpatului B. I. din data de 21.06.2011(fila nr. 56);
- copia de pe cazierul judiciar al inculpatului D. A.(fila nr. 60);
- declarațiile inculpatului D. A. (filele nr. 63, 64, 67-69);
În drept faptele inculpaților întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor de mărturie mincinoasă faptă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art. 396 Cpp având în vedere că faptele există, fiecare constituie infracțiune și că au fost săvârșite de către inculpați s-a dispus condamnarea acestora.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care atenuează răspunderea penală prevăzută de art. 74 lit.a Cod penal respectiv buna conduită anterioară a acestora.
Având în vedere că pedepsele aplicate sunt mai mici de 3 ani, că inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și că scopul pedepselor poate fi atins chiar fără executare instanța constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 81 din Codul penal a dispus suspendarea condiționată a executării acestora, a stabilit termenul de încercare pe durata prevăzută de art. 82 Cod penal și a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 din Codul penal. În temeiul art. 71 alin.1,2 Cod penal instanța a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II și b Cod penal.
În temeiul art. 71 alin.5 instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II și b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
II. SOLUȚIONAREA ACȚIUNII CIVILE:
Persoana vătămată I. E. s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru dovedirea pretențiilor partea civilă nu a propus probe.
Examinând pretențiile părții civile prin prisma probelor administrate instanța a reținut elementele de fapt și împrejurările care vor fi expuse în continuare.
Cu privire la acțiunea inculpaților (fapta ilicită), rezultatul socialmente periculos generator de prejudicii în patrimoniul părții civile, legătura de cauzalitate între acțiunea inculpaților și rezultatul generator de prejudicii și culpa acestuia instanța a avut în vedere aceeași situație de fapt așa cum a fost expusă în mod detaliat la soluționarea acțiunii penale.
La reținerea situației de fapt instanța a avut în vedere probele administrate la soluționarea acțiunii penale.
Potrivit art. 19 alin.1 din Codul de procedură penală recuperarea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Potrivit art. 1357 din Codul civil care constituie temeiul răspunderii civile delictuale, se prevede că: (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă și potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil de către o instanță care să hotărască nu numai cu privire la temeinicia acuzației penale, ci și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Prejudiciile morale sunt rezultatul încălcării ilicite a unor drepturi extrapatrimoniale; nu se exprimă prin pierderi pecuniare, materiale se manifestă însă prin suferințe fizice sau psihice pe care le resimte partea civilă și nu pot fi evaluate în bani.
Repararea prejudiciului moral este tot atât de legitimă ca și repararea prejudiciului patrimonial iar despăgubirile acordate persoanei vătămate trebuie să constituie întotdeauna o justă și integrală reparație a daunelor morale și pot fi stabilite după principiile dreptului civil într-o sumă globală corectă și fără exagerări.
Prejudiciul moral cauzat este apreciat după criterii proprii naturii acestuia cum ar fi importanța prejudiciului durata menținerii consecințelor vătămării intensitatea durerilor fizice și psihice. Dacă gravitatea prejudiciului moral este important conform aprecierii instanței, atunci indemnizația trebuie să fie și ea considerabilă, pentru a fi efectiv reparatorie compensatorie.
Niciodată nu se impune stabilirea unei indemnizații de reparare exacte, pentru a repara un prejudiciu moral ci se impune stabilirea unei indemnizații care poate oferi prin utilizarea sa, o satisfacție compensatorie suficientă persoanei vătămate.
Instanța a apreciat că la cuantificarea prejudiciului moral, criteriile de acordare a daunelor morale sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părților civile.
Importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială, părții civile, impun netăgăduit acordarea de daune morale, dar cuantumul ce se impune a fi acordat trebuie să îl constituie o sumă rezonabilă și echitabilă în raport de prejudiciul nepatrimonial efectiv suferit.
În temeiul art. 25 din Codul de procedură penală, art. 397 din Codul de procedură penală instanța constatând îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale subiective pentru fapta proprie respectiv fapta ilicită prezentată mai sus, raportul de cauzalitate între aceasta și prejudiciul produs, existența prejudiciului și culpa inculpaților urmează a dispune obligarea acestora în solidar la repararea pagubei produsă părții civile ca rezultat al săvârșirii infracțiunilor. Instanța a cuantificat prejudiciul produs părții civile în echitate, sprijinindu-și convingerea pe criteriile intensității disconfortului produs de consecințele pe care le-ar fi putut produce declarațiile mincinoase ale martorilor asupra procesului civil.
În temeiul art. 272 din Codul de procedură penală instanța a dispus plata din fondurile MJ a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu.
În temeiul art. 274 alin.2 din Codul de procedură penală instanța constatând culpa procesuală a inculpaților a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
În temeiul art. 276 din Codul de procedură penală a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către partea civilă în măsura cuantumului pretențiilor civile admise.
Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpații B. I. și D. A., partea civilă I. E., motivele fiind expuse pe larg în preambulul acestei decizii astfel încât nu vor mai fi reluate ci numai analizate.
Analizând sentința penală apelată în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele, Curtea constată că apelurile formulate sunt fondate pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală.
Prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, reținând că sunt întrunite în mod formal elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă
Infracțiunea de mărturie mincinoasă se realizează sub aspectul elementului material, prin fapta martorului care într-o cauză penală, civilă disciplinară sau în orice altă cauză, face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat.
A nu spune tot ce știe înseamnă a nu spune tot adevărul pe care îl cunoaște, a ascunde ceva din ceea ce știe.
Cei doi inculpați au făcut, în deplină cunoștință, declarații mincinoase, necorespunzătoare adevărului, cu prilejul audierii acestora în dosarul nr._ a Judecătoriei Bacău, când au declarat că au participat la construirea casei și a gardului despărțitor dintre proprietatea părții vătămate I. E. și a numitei I. L. și că nu ar fi fost ocupată fără drept nicio porțiune din terenul părții vătămate
Prin sentința penală nr. 8554/04.11.2011 a Judecătoriei Bacău s-a reținut că există contradicții între declarațiile martorilor și constatările expertizei topocadastru efectuată în cauză, că a fost ocupată o porțiune din terenul părții vătămate prin mutarea gardului numitei I. L. în interiorul proprietății părții vătămate.
Poziția astfel adoptată de inculpați este în contradicție directă cu celelalte mijloace de probă administrate în respectiva cauză care susțin că inculpații nu au participat nici la construirea casei numitei I. L. nici la construirea gardului despărțitor.
Curtea apreciază că este îndeplinită cerința privitoare la împrejurările esențiale asupra cărora inculpații trebuiau să răspundă.
Sunt esențiale împrejurările care pot servi la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauzei.
Obiectul cauzei civile constă în acțiunea în revendicare, astfel că ocuparea unei suprafețe de teren prin mutarea gardului despărțitor constituie o împrejurare esențială.
Inculpații fiind întrebați cu privire la această împrejurare esențială, au omis să spună tot ceea ce știau în legătură cu această împrejurare, vinovăția lor nu poate fi decât sub forma intenției, deoarece, atrăgându-li-se în mod special atenția asupra împrejurării și a caracterului ei esențial, inculpații și-au dat seama, că nespunând întregul adevăr, au creat o stare de pericol pentru înfăptuirea justiției, urmare pe care cel puțin au acceptat-o.
Așa fiind, Curtea constată că întregul material probator administrat pe parcursul procesului penal, dovedește dincolo de orice îndoială existența infracțiunii de mărturie mincinoasă și vinovăția inculpaților față de aceasta.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Din probele dosarului rezultă că instanța de fond nu a determinat corespunzător gradul de pericol social al faptelor deduse judecății, ceea ce a avut drept efect greșita condamnare a inculpaților.
Astfel, este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta inculpaților de a declara că au participat la construirea casei și a gardului despărțitor dintre proprietatea părții vătămate I. E. și a numitei I. L. și că nu ar fi fost ocupată fără drept nicio porțiune din terenul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, însă nu prezintă un pericol social care să determine aplicarea unei pedepse
Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului și la persoana acestuia. În speță, inculpații au făcut afirmații mincinoase cu privire la aspecte despre care au luat cunoștință cu 15 ani în urmă.
Totodată, din probele administrate rezultă că inculpații nu au antecedente penale, sunt bine integrați în familie și comunitate, manifestând o conduită corespunzătoare
Luând în considerare toate aceste elemente, curtea apreciază că faptele comise de către inculpați nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit art. 19 din Legea 255/2013 atunci când, în cursul procesului penal, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a codului penal sunt aplicabile disp. art. 18/1 din codul penal din 1968 ca lege mai favorabilă, instanța dispune achitarea, în condițiile codului de procedură penală.
Așa fiind, în baza art. 16 alin 1 lit. a noul cod de proc pen. raportat la art. 10 lit.b ind. 1 vechiul Cod proc.pen., și art. 18/1 vechiul cp va achita inculpații B. I. și D. A..
In baza art. 91 Cod penal va aplica inculpaților amenda administrativă de 500 lei.
Potrivit art. 25 alin. 5 cpp în caz de achitare a inculpatului în baza art. 16 alin. 1 lit. b teza I instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
Raportat la aceeași soluție de achitare, motivele de apel formulate de partea civilă I. E. referitoare la obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat în mod evident nu pot fi primite.
Ca o consecință a soluției de achitare va înlătura dispoziția de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, acestea rămânând în sarcina statului.
Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpații B. I. și D. A.
Va desființa în totalitate sentința apelată, va reține cauza spre rejudecare și, în fond va dispune în sensul celor menționate mai sus
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, va respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă I. E. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al 2 C.p.p. va obliga partea civilă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE :
I. În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, inculpații B. I. și D. A. împotriva sentinței penale nr. 1793/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ .
Desființează în totalitate sentința apelată, reține cauza spre rejudecare și, în fond:
În baza art. 16 alin 1 lit. b noul cod de proc pen. raportat la art. 10 lit.b ind. 1 vechiul Cod proc.pen., și art. 18/1 vechiul cp achită inculpații B. I. și D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 cp
In baza art. 91 vechiul Cod penal aplică inculpaților amenda administrativă de 500 lei.
În baza art. 25 alin. 5 cpp lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă I. E..
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare de la fond rămân în sarcina statului.
II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. „b” noul Cod pr.penală, respinge ca nefondat apelul formulat de partea civilă I. E. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al 2 C.p.p. obligă partea civilă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. B.I. N. C.
GREFIER,
S. N. T.
Red. sent. L. S.
Red. dec. I.N.C. 23.04.2015
Tehnoredactat S.N.T. - 3 ex.
24.04.2015
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 332/2015. Curtea de... → |
|---|
