Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 690/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 690/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-06-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 690/2015

Ședința publică din data de: 23 iunie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. A. A.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: S. N. T.

M. Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

Reprezentat prin PROCUROR: B. C.

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL N., inculpatul B. C. și partea civilă M. FINANȚELOR PUBLICE prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE N., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRATE FISCALĂ, împotriva sentinței penale nr. 18/P din 09.03.2015, pronunțată de Tribunalul N., în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: apelantul – inculpat Berrack C. asistat de apărător ales, av. S. N. A., av. F. A., apărător ales pentru intimata – parte responsabilă civilmente S.C. SIMI J. .., care lipsește, lipsă fiind și apelanta – parte civilă M. Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., Agenția Națională de Administrate Fiscală.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat S. N. A., pentru apelantul – inculpat Berrack C., solicită a se înmâna o copie după motivele de apel formulate de organul fiscal precizând că la termenul anterior a fost lipsă de procedură și nu a avut timp să studieze dosarul.

Curtea dispune dezatașarea filelor 12 și 13 de la dosarul de apel și înmânează o copie a motivelor de apel formulate de apelanta – parte civilă M. Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., Agenția Națională de Administrate Fiscală apărătorului ales al apelantului inculpat.

Curtea, pentru ca apărătorul apelantului – inculpat să ia cunoștință de motivele de apel ale apelantei – părți civile, dispune lăsarea cauzei pentru strigarea a doua.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la strigarea a doua, se prezintă: apelantul – inculpat Berrack C. asistat de apărător ales, av. S. N. A., av. F. A., apărător ales pentru intimata – parte responsabilă civilmente S.C. SIMI J. .., care lipsește, lipsă fiind și apelanta – parte civilă M. Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., Agenția Națională de Administrate Fiscală.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Fiind interpelat, apelantul – inculpat Berrack C. învederează instanței că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Apărătorul apelantului – inculpat, apărătorul intimatei – părți responsabile civilmente și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri:

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul N., considerând că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât aceasta a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 Cod penal, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatului. Or, omițând aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal, în situația în care pedeapsa principală este de 2 ani închisoare, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală. Față de împrejurarea că inculpatul este cetățean străin și ținând cont totodată și de natura infracțiunii săvârșite, consideră că inculpatului i s-ar putea aplica doar interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul și a aplicat-o ca pedeapsă accesorie. Față de motivele invocate solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 18/P din 9 martie a Tribunalului N. și, rejudecând, să se dispună aplicarea inculpatului B. C. a pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

Avocat S. N. A., pentru apelantul – inculpat Berrack C., având cuvântul, arată că apelul inculpatului vizează cuantumul pedepsei, acesta apreciind că aplicarea unei pedepse de 2 ani, cu suspendare într-adevăr, și un termen de încercare de 4 ani ar fi excesivă față de situația acestuia. În acest sens, precizează că la fond s-a încercat a se apăra inculpatul în primul rând prin a se arăta instanței de judecată că este aplicabilă în cauză o anumită situație atipică și anume faptul că, dat fiind că inculpatul nu este cetățean român, nu îi este aplicabil principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Din acest punct de vedere arată că instanța de apel urmează să aibă în vedere concluziile ce au fost reținute în raportul contabil întocmit în dosarul cauzei, de unde a rezultat că acesta a încercat să conducă o activitate comercială corectă, că a înțeles să achite statului impozitele și avea T.V.A. de recuperat, având o activitate comercială relativ constantă și reală prin colaborarea cu instituțiile statului, însă problema a fost generată de natura activității sale, de bunurile pe care le comercializa și de natura perisabilă a acestora, respectiv în momentul în care a aruncat marfa stricată și deteriorată nu a conștientizat că trebuie să ceară niște dovezi pentru această situație, iar din această perspectivă s-a ajuns să se constate de către organele de urmărire penală și, ulterior, de către instanță că a săvârșit o infracțiune de evaziune fiscală. Consideră că ceea ce prezintă importanță în prezenta cauză este faptul că în urma administrării probei cu expertiză contabilă s-a diminuat mult prejudiciul reținut în lucrările dosarului și anume s-a ajuns de la 400 și ceva de milioane la suma de 14.378 lei ca sumă datorată bugetului de stat, astfel că din această perspectivă, prin raportare la situația acestuia, la cuantumul relativ modic și a situațiilor întâlnite în practică apreciază că instanța se poate orienta spre reducerea pedepsei aplicate inculpatului. În ceea ce privește apelul organului fiscal solicită să se observe că aceștia, în continuare, nu sunt de acord și oarecum contestă diminuarea prejudiciului prin raportul contabil, diminuare pe care instanța de judecată a primit-o la dosar și i-a dat eficiență juridică, constatând-o ca prejudiciu efectiv cauzat prin faptă, iar din această perspectivă critica adusă sentinței penale vizează faptul că instanța a instituit măsura sechestrului asigurator asupra numai a unui bun al societății și a persoanei fizice, respectiv acel autovehicul care oricum a fost predat lichidatorului judiciar, organul fiscal considerând că măsura sechestrului trebuia instituită la modul generic, asupra tuturor bunurilor inculpatului și a persoanei juridice, însă apreciază că instanța s-a limitat la bunul individualizat în hotărâre doar în urma verificărilor, constatând că acesta este singurul bun deținut de aceștia. Ca atare, solicită respingerea apelului declarat de organul fiscal. În ceea ce privește apelul formulat de P. consideră că instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 64 lit. c din vechiul Cod penal, interzicând, prin raportare la art. 71 vechiul Cod penal, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cazul unei societăți comerciale și astfel apreciază că motivul de apel invocat nu este întemeiat, însă instanța de control judiciar urmează să aprecieze în acest sens.

Avocat F. A., pentru intimata – parte responsabilă civilmente S.C. SIMI J. .., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de P. și respingerea apelurilor formulate de inculpat și de A.N.A.F. având în vedere că prejudiciul a fost redus conform expertizei întocmite în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelurile formulate de inculpat și partea civilă, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat apreciind că pedeapsa a fost în mod corect individualizată de către instanța de fond având în vedere poziția inculpatului, care nu a achitat prejudiciul, poziția sa procesuală și faptul că acesta a mai fost condamnat și pentru alte infracțiuni de evaziune fiscală, dosarul respectiv fiind în apel. De asemenea, solicită respingerea apelului declarat de A.N.A.F. instanța de fond obligând inculpatul la o sumă conformă cu raportul de expertiză întocmit în cauză.

Apelantul – inculpat Berrack C., având ultimul cuvânt, arată că regretă ceea ce s-a întâmplat și solicită aplicarea unei pedepse mai mici.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr. 18/P din 09.03.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului B. C., fiul lui G. și M., născut la 13 iunie 1984 în localitatea Hatay - Samandag, Turcia, cu reședință în România, Piatra N., ., ..35, jud. N., posesor permis de ședere ." nr._, eliberat de O.R.I. N., CNP:_, cetățean turc, studii 5 clase, necăsătorit, administrator firmă, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. l, lit. b din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 vechiul Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c vechiul Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale, pe perioada prevăzută de art. 71 alin. 2 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 81 și 82 vechiul Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale pe o perioada de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 81 și 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 vechiul Cod penal.

În temeiul art. 19 și 404 alin.1 Cod procedură penală, art. 1357 și art. 1373 Cod civil, raportat la art. 119 alin. 1 și art. 120 din Codul de procedură fiscală republicat, s-a admis în parte acțiunea civilă și inculpatul B. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „S. J. .. Piatra N. a fost obligat să plătească părții civile Agenția Națională de Administrație Fiscală, suma de 14.378 lei, ce se va actualiza la data plății efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, respectiv dobânzi și penalități de întârziere.

În temeiul 249 alin. 1, 5 și 6 Cod procedură penală, raportat la art. 404 alin. 4 Cod procedură penală, s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asupra autoturismului marca Ford Tranzit, capacitate cilindrică 2402 cmc, . YA_, . YA_, dobândit de partea responsabilă civilmente a S.C. „S. J. .. Piatra N. la data de 11.02.2012, în vederea garantării acoperirii prejudiciului cauzat prin infracțiune, până la concurența sumei de 14.378 lei, ce se va actualiza la data plății efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, respectiv dobânzi și penalități de întârziere.

În temeiul art. 274 alin. 1, 3 Cod procedură penală inculpatul B. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „S. J. .. Piatra N. a fost obligat să plătească statului suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că:

Prin rechizitoriul nr. 306/P/2012 din 19.07.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul N. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. C. (fiul lui G. și M., născut la 13 iunie 1984 în localitatea Hatay -Samandag, Turcia, cu reședință în România, Piatra N., ., ..35, jud. N., posesor permis de ședere ." nr._, eliberat de O.R.I. N., CNP:_, cetățean turc, studii 5 clase, necăsătorit, administrator, fără antecedente penale), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Dosarul de urmărire penală a fost înaintat acestei instanțe prin adresa nr. 306/P/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul N., formându-se astfel dosarul penal nr._ .

În actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: inculpatul B. C. este administrator al S.C. „S. J. .. Piatra N., ., Cod unic de înregistrare_, având ca obiect principal de activitate „comerț cu amănuntul în magazine nespecializate" cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, Cod CAEN 4.711.

Acesta este asociat unic și administrator începând cu data de 31 ianuarie 2006.

Până în cursul anului 2012, această societate a avut 3 puncte de lucru din care 2 situate în municipiul Piatra N., după cum urmează:

- un depozit de legume - fructe amplasat pe . – 14;

- un magazin alimentar amplasat pe .;

- un punct de lucru amplasat în municipiul R., ..n.

Activitatea efectivă a societății comerciale administrate de către inculpat constă în achiziționarea de pe piața intracomunitară, dar și de pe cea internă, de legume și fructe și revânzarea acestora în sistem en-gros și en-detail de către comercianți locali sau către beneficiari finali.

La data de 03 august 2012, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada de până la 20 iunie 2012, administratorul nu a înregistrat în actele contabile ale societății sau alte documente legale, operațiuni comerciale de vânzare a mărfurilor, prejudiciind astfel bugetul statului cu suma de 110.530 lei.

Sesizarea s-a întemeiat pe constatările D.G.F.P. N. cuprinse în procesul verbal nr. 5213/2012 din 21 iunie 2012, potrivit cărora S.C. „S. J. .. Piatra N. nu a justificat lipsa din gestiune a unui stoc de marfă în valoare de 571.070 lei, pentru care s-a calculat un TVA colectat și nedeclarat în sumă de 11.530 lei.

Organele de control au constatat inexistența documentelor justificative care să motiveze din punct de vedere fiscal la data controlului lipsa din gestiunea societății a stocului faptic de marfă și anume documente din care să rezulte deprecierea calitativă a produselor, având în vedere natura lor perisabilă.

În consecință organul fiscal a concluzionat faptul că, la data de 31 mai 2012, societatea comercială administrată de către inculpat nu a declarat T.V.A. de plată aferent diferenței dintre stocurile faptice și cele scriptice.

Organul fiscal nu a calculat și impozitul pe profit, corespunzător diferenței de stoc, el nefiind scadent la data efectuării controlului fiscal.

La data de 31 mai 2012, S.C. „S. J. .. Piatra N. figura cu drept de rambursare cu titlu de T.V.A. în sumă de 64.502 lei, astfel că, prin compensare cu T.V.A. calculat și nedeclarat - recalculat la data controlului, a rezultat o diferență de 46.028 lei reprezentând prejudiciu efectiv cauzat și nerecuperat de către societatea comercială menționată mai sus.

Aceleași constatări fiscale sunt menționate și în raportul de inspecție fiscală nr. 7931/2012 din 12 octombrie 2012 al D.G.F.P. N., unde se precizează faptul că, la nivelul anului 2012 S.C. „S. J. .. Piatra N. figurează cu o pierdere fiscală în sumă de 467.875 lei fără T.V.A., din care suma de 460.540 lei fără T.V.A. reprezintă contravaloarea diferenței de stoc stabilită prin procesul verbal nr. 5213/2012 din 21 iunie 2012. Și de această dată s-a reținut inexistența documentelor justificative, care să motiveze lipsa care ar putea fi deductibilă din punct de vedere fiscal.

Pentru aceste considerente s-a reținut că suma de 460.540 lei este nedeductibilă din punct de vedere fiscal.

În acest context sub aspectul achiziției cantității de legume și fructe care au alcătuit stocul înregistrat în evidența contabilă a societății, inculpatul B. C. avea obligația legală de a colecta T.V.A. la revânzarea acestor mărfuri sau la constatarea lipsei din gestiune a acestora.

Lipsa acestor documente legale conduce la concluzia că inculpatul, după achiziționarea mărfurilor le-a revândut fără existența unor documente justificative, sustrăgându-se astfel de la plata legală de T.V.A. în sumă totală de 46.028 lei, care reprezintă prejudiciu efectiv cauzat și nerecuperat în dauna bugetului de stat.

S-a arătat că, în drept, fapta inculpatului B. C., în calitate de administrator statutar al S.C. „S. J. .. Piatra N., a omis în parte evidențierea în actele contabile ale societății și alte documente contabile a veniturilor realizate din comercializarea mărfurilor în valoare de 571.070 lei, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și de a crea un prejudiciu în cuantum de 46.028 lei în dauna bugetului de stat, după compensare, constituie infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1, lit. b din Legea nr. 241/2005 republicată.

Părțile au fost legal citate. În prezența apărătorului, inculpatul B. C. a arătat că nu dorește să facă declarații în cauză, astfel că, în temeiul art. 378 alin. 5 Cod procedură penală, instanța a dat citire declarațiilor acestuia de la urmărirea penală.

Prin cererea depusă la dosar pentru termenul din 11.09.2013, partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală a arătat că solicită introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a S.C. „S. J. .. Piatra N.; că solicită obligarea inculpatului B. C., în temeiul art. 119 alin. 1 și art. 120 din Codul de procedură fiscală, în solidar cu partea responsabilă civilmente a S.C. „S. J. .. Piatra N. la plata sumei de 46.028 lei, cât și la accesoriile fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală; că solicită instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente (fl.13 dosar instanță).

Instanța a dispus introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a S.C. „S. J. .. Piatra N., a solicitat relații cu privire la bunurile impozabile cu care inculpatul și partea responsabilă civilmente figurează în evidențele fiscale, precum și informații privind starea S.C. „S. J. .. Piatra N..

De asemenea, la dosar a fost comunicată adresa nr. 2383DI/27.02.2015 a Direcției de Taxe și Impozite a Municipiului Piatra N., din care rezultă că inculpatul B. C. nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile, însă partea responsabilă civilmente a S.C. „S. J. .. Piatra N. figurează cu un autoturism marca Ford Tranzit, capacitate cilindrică 2402 cmc, . YA_, . YA_, dobândit la data de 11.02.2012 (fl. 197 dosar instanță).

Inculpatul a solicitat încuviințarea probei testimoniale, precum și proba cu expertiză contabilă. Tribunalul a încuviințat probele solicitate, fiind audiat în cauză martorul B. D. C. (fl. 72 dosar instanță). De asemenea, la dosar a fost depus raportul de expertiză contabilă întocmit de către doamna expert C. N. (fl. 110 - 118 dosar instanță), ulterior la soluționarea obiecțiunilor formulate de către inculpat participând și doamna Gaidarji S., în calitate de expert – parte (fl. 150 - 187 dosar instanță).

Analizând probele administrate la urmărirea penală și în fața instanței, respectiv: adresa nr. 4870/2012 din 27 iunie 2012 a D.G.F.P. N. (fl. 8 dosar urmărire penală); proces verbal de constatare (fl. 9-11 dosar urmărire penală); xerocopii facturi intracomunitare (fl. 16, 17, 19, 20, 22, 23 dosar urmărire penală); registru jurnal T.V.A. pentru cumpărări (fl. 24-31 dosar urmărire penală); decizia de impunere a D.G.F.P. N. (fl. 33-37 dosar urmărire penală); raport de inspecție fiscală (fl. 39-49 dosar urmărire penală); situația T.V.A. pe perioada ianuarie 2009 - iunie 2012 (fl. 50-52 dosar urmărire penală); declarațiile inculpatului (fl. 58, 60-61 dosar urmărire penală), declarația martorului B. D. C. (fl. 72 dosar instanță), raportul de expertiză contabilă și suplimentul la acesta (fl. 110 – 118, 150 - 187 dosar instanță), Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul B. C. a fost administrator al S.C. „S. J. .. Piatra N., ., Cod unic de înregistrare_, având ca obiect principal de activitate „comerț cu amănuntul în magazine nespecializate" cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, Cod CAEN 4.711. În prezent societatea se află în procedura falimentului.

Inculpatul a fost asociat unic și administrator începând cu data de 31 ianuarie 2006. Până în cursul anului 2012, această societate a avut 3 puncte de lucru din care 2 situate în municipiul Piatra N., după cum urmează:

- un depozit de legume - fructe amplasat pe . – 14;

- un magazin alimentar amplasat pe .;

- un punct de lucru amplasat în municipiul R., ..n.

Activitatea efectivă a societății comerciale administrate de către inculpat consta în achiziționarea de pe piața intracomunitară, dar și de pe cea internă, de legume și fructe și revânzarea acestora în sistem en-gros și en-detail de către comercianți locali sau către beneficiari finali.

În perioada de până la 20 iunie 2012, inculpatul nu a înregistrat în actele contabile ale societății sau alte documente legale, operațiuni comerciale de vânzare a mărfurilor, prejudiciind astfel bugetul statului.

Această situație a fost descoperită urmare a constatărilor D.G.F.P. N. cuprinse în procesul verbal nr. 5213/2012 din 21 iunie 2012, potrivit cărora S.C. „S. J. .. Piatra N. nu a justificat lipsa din gestiune a unui stoc de marfă în valoare de 571.070 lei, pentru care s-a calculat un T.V.A. colectat și nedeclarat în sumă de 11.530 lei.

Organul fiscal nu a calculat și impozitul pe profit, corespunzător diferenței de stoc, el nefiind scadent la data efectuării controlului fiscal.

Aceleași constatări fiscale sunt menționate și în raportul de inspecție fiscală nr.7931/2012 din 12 octombrie 2012 al D.G.F.P. N., unde se precizează faptul că, la nivelul anului 2012 S.C. „S. J. .. Piatra N. figurează cu o pierdere fiscală în sumă de 467.875 lei fără T.V.A., din care suma de 460.540 lei fără T.V.A. reprezintă contravaloarea diferenței de stoc stabilită prin procesul verbal nr.5213/2012 din 21 iunie 2012. Și de această dată s-a reținut inexistența documentelor justificative, care să motiveze lipsa care ar putea fi deductibilă din punct de vedere fiscal.

Având în vedere că societatea a achiziționat cantități de legume și fructe care au alcătuit stocul înregistrat în evidența contabilă a societății, inculpatul B. C. avea obligația legală de a colecta T.V.A. la revânzarea acestor mărfuri sau la constatarea lipsei din gestiune a acestora.

Atât la urmărirea penală, cât și în cursul judecății, inculpatul a susținut că diferența între stocul scriptic și cel faptic se explică prin faptul că o parte din mărfurile achiziționate s-au deteriorat și au fost aruncate, fiind mărfuri perisabile – legume și fructe. Această susținere a fost confirmată de către martorul B. D. C., care a arătat că a fost angajat la societatea inculpatului și știe că în mod frecvent erau aruncate cantități însemnate de mărfuri depreciate, însă nu se întocmeau acte doveditoare în acest sens (fl. 72 dosar instanță).

Această apărare a fost luată în calcul și cu ocazia efectuării suplimentului la raportul de expertiză contabilă întocmit de către doamna expert C. N., la întocmirea căruia a participat și doamna Gaidarji S., în calitate de expert parte propus de către inculpat.

Astfel, prin expertiză s-a făcut un calcul estimativ al perisabilităților la valoarea rulajelor de marfă ale S.C. „S. J. .. Piatra N. din anii 2011 și 2012, valoarea acestora fiind stabilită la 30.214 lei.

Luându-se în calcul valoarea acestor perisabilități, a fost recalculat atât valoare stocului faptic, cât și valoare stocului scriptic, însă tot s-a constatat că între acestea rămâne o diferență de 407.547 lei, sumă ce nu a fost justificată în vreun fel de către inculpat prin documente justificative, și nici nu poate fi primită explicația potrivit căreia această diferență se explică prin faptul că au fost aruncate mărfurile degradate.

Este evident că, o societate comercială mică, chiar dacă comercializa mărfuri perisabile și au fost aruncate o parte din ele, nu își putea permite să arunce mărfuri în valoare de peste 400.000 lei, cu o valoare de peste zece ori mai mare decât valoarea perisabilităților legal admisibile, singura explicație fiind cea dată de organele de urmărire penală, respectiv că inculpatul, după achiziționarea mărfurilor, a vândut o parte din ele fără se întocmi documente justificative, sustrăgându-se astfel de la plata legală de T.V.A.

Tot prin expertiza administrată pe parcursul judecății s-a stabilit că suma datorată cu titlu de T.V.A. de către S.C. „S. J. .. Piatra N. este de 14.378 lei, rezultată ca diferență între T.V.A. de 78.880 lei calculată de expert la valoarea lipsă în gestiune ajustată cu perisabilitățile, de 407.547 lei, și T.V.A. pe care S.C. „S. J. .. Piatra N. o avea de recuperat, de 64.502 lei.

În ce privește latura subiectivă, Tribunalul a reținut că inculpatul a acționat sub forma de vinovăție a intenției directe, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit, scopul fiind cel arătat deja mai sus, anume de a eluda plata T.V.A.

Nu a putut fi primită nici apărarea inculpatului în sensul că acesta, fiind cetățean străin, nu cunoștea dispozițiile legii române. În condițiile în care inculpatul a înființat, în România, o societate comercială de a cărei administrare a înțeles să se ocupe personal, el era ținut să respecte dispozițiile specifice privind activitatea unei asemenea societăți, inclusiv în ce privește întocmirea și evidențierea documentelor contabile. Faptul că inculpatul a apelat la serviciile unei societăți specializate pentru a ține contabilitatea S.C. „S. J. .. Piatra N., nu poate să îl exonereze de răspunderea unor eventuale lipsuri în evidența contabilă, cu atât mai mult cu cât din evidența contabilă lipsesc documentele pentru evidențierea perisabilităților (despre care inculpatul susține că nu au fost întocmite niciodată), precum și cele pentru evidențierea unei părți din venituri (care, de asemenea, nu au fost întocmite de către inculpat, astfel cum s-a arătat mai sus).

În consecință, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului B. C. care, în calitate de administrator al S.C. „S. J. .. Piatra N., după achiziționarea mărfurilor le-a revândut fără existența unor documente justificative, sustrăgându-se astfel de la plata legală de TVA în sumă de 14.378 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal, vechiul Cod penal fiind apreciat ca legea mai favorabilă sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, Tribunalul a reținut că, în cadrul criteriilor prevăzute de art. 72 vechiul Cod penal (apreciat ca fiind legea mai favorabilă aplicabilă în cauză, având în vedere posibilitățile de individualizare judiciară a executării pedepsei, astfel cum s-a arătat mai sus), sunt indicate următoarele elemente: gradul de pericol social abstract al faptei, configurat în principal prin limitele speciale de pedeapsă prevăzute în textul sancționator; gradul de pericol social concret ce trebuie analizat și prin prisma comportamentului anterior al inculpatului, care nu are antecedente penale, fiind însă sancționat administrativ tot pentru fapte săvârșite în legătură cu activitatea de comerciant; poziția procesuală a inculpatului, care a prezentat o versiune proprie privind săvârșirea faptei.

În consecință, pentru considerentele analizate anterior, Tribunalul a apreciat că se impune a stabili pentru inculpatul B. C., o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin.1 vechiul Cod penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. c vechiul Cod penal, constând în dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, cu următoarea motivare: conform art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a) – c) vechiul Cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, prin decizia nr. LXXIV din 5.11.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din vechiul Cod penal.

În cauza de față instanța a apreciat că nu se impune ca inculpatului să i se interzică drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b vechiul Cod penal, deoarece inculpatul este cetățean străin, și nu are aceste drepturi, pentru a-i putea fi interzise (dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). În schimb, având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală folosind funcția de administrator al S.C. „S. J. .. Piatra N., se impune interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c, respectiv dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei societăți comerciale.

În cauză nu sunt însă temeiuri pentru interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d, e vechiul Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța, față de împrejurările concrete ale cauzei, de faptul că inculpatul este tânăr și nu are antecedente penale, arătându-și disponibilitatea de a achita prejudiciul existent în cauză, s-a apreciat că scopul preventiv – educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia, că nu se impune scoaterea inculpatului din mediul familial și social și plasarea lui în mediu închis, motiv pentru care în temeiul art. 81 vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în temeiul art. 82 vechiul Cod penal s-a stabilit termenul de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 și 84 vechiul Cod penal privitoare la cauzele de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 81 și 71 alin. 5 vechiul Cod penal s-a tsuspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea depusă la dosar pentru termenul din 11.09.2013 partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală a arătat că solicită obligarea inculpatului B. C., în temeiul art. 119 alin. 1 și art. 120 din Codul de procedură fiscală, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „S. J. .. Piatra N. la plata sumei de 46.026 lei cu titlu de TVA, cât și la accesoriile fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală. A mai arătat că solicită instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente (fl. 15 dosar instanță).

Tribunalul a reținut că pe parcursul judecății s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, ulterior întocmindu-se și un suplimentul la aceasta (fl. 110 – 118, 150 - 187 dosar instanță). Din concluziile acesteia rezultă că din punct de vedere al obligațiilor bugetare S.C. „S. J. .. Piatra N. la data de 31.05.2012 avea obligația legală de plată la bugetul de stat a sumei de 14.378 lei, reprezentând T.V.A.

Faptul că prin cererea depusă la instanță Agenția Națională de Administrație Fiscală a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 46.026 lei cu titlu de T.V.A. – sumă ce rezultă din procesul verbal de control întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice N., nu înseamnă că aceste pretenții au fost și dovedite.

Tribunalul a reținut ca dovedit prejudiciul constatat în urma administrării probei științifice a expertizei contabile, probă necontestată în cauză.

Așa fiind, în temeiul art. 19 și 404 alin. 1 Cod procedură penală, art. 1357 și art. 1373 cod civil (având în vedere răspunderea părții responsabile civilmente pentru prejudiciul cauzat de către inculpat), raportat la art. 119 alin. 1 și art. 120 din Codul de procedură fiscală republicat, s-a admis în parte acțiunea civilă și inculpatul B. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „S. J. .. Piatra N., a fost obligat să plătească părții civile Agenția Națională de Administrație Fiscală, suma de 14.378 lei, ce se va actualiza la data plății efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, respectiv dobânzi și penalități de întârziere.

În temeiul art. 274 alin. 1, 3 Cod procedură penală, inculpatul B. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „S. J. .. Piatra N., a fost obligat să plătească statului suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul N., inculpatul B. C. și partea civilă A.N.A.F. N., motivele de apel expuse în preambulul prezentei decizii făcând referire la aspecte de nelegalitate și netemeinicie, respectiv s-a arătat de către P. că în mod greșit nu a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Inculpatul a criticat sentința sub aspectul temeiniciei, considerând că pedeapsa stabilită este prea aspră. S-a arătat și faptul că inculpatul este cetățean străin și nu a cunoscut prevederile legii penale române.

În apelul declarat de partea civilă se critică soluționarea laturii civil pe considerentul că în mod greșit inculpatul a fost obligat la plata prejudiciului în cuantum de 14.378 lei, susținându-se că în mod corect valoarea prejudiciului se ridică la 46.028 lei.

Procedând la verificarea sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de apel invocate, Curtea reține următoarele:

Cu privire la aspectul de nelegalitate invocat de către P. critica se justifică întrucât prima instanță a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 Cod penal anterior, pe lângă pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului.

Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 republicată, constituie infracțiuni de evaziune fiscală si se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

a) [...]

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale, a operațiunilor efectuate sau a veniturilor realizate.

Totodată, conform art. 65 alin. 1 din Codul penal anterior, reținut ca lege penală mai favorabilă, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsa este necesară.

Când aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, cum este în speță, sunt incidente dispozițiile art. 65 alin. 3 din același cod, potrivit cărora condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie sa fie îndeplinită.

Or, omițând aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal, în situația în care pedeapsa principală este de 2 ani închisoare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Față de împrejurarea că inculpatul este cetățean străin și ținând cont totodată și de natura infracțiunii săvârșite, inculpatului i s-ar putea aplica doar interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) Cod penal anterior (astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul și a aplicat-o ca pedeapsă accesorie).

Răspunzând criticilor de netemeinicie exprimate de către inculpat prin apărător la adresa sentinței apelate, Curtea observă că în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cursul procesului penal prima instanță a procedat la un examen judicios, prin evidențierea mijloacelor de probă, atât din faza urmăririi penale, cât și din faza cercetării judecătorești, făcând și referiri concrete la mijloacele de probă relevante, iar prin operațiunea de sinteză a acestora a concluzionat pe deplin justificat în sensul existenței faptei care a constituit obiectul actului de sesizare și a vinovăției inculpatului.

Și în ceea ce privește natura și durata pedepsei se apreciază că aceasta a fost corect stabilită de către instanța de fond, cu respectarea criteriilor de individualizare, motiv pentru care nu se impune redozarea.

Referitor la apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. N. se observă că prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil C. N. s-a stabilit că suma datorată statului de către inculpat cu titlu de T.V.A. se ridică la 14.378 lei și reprezintă diferența de T.V.A. stabilit suplimentar pentru minusul în gestiune de 78.880 lei minus soldul de rambursat.

În mod justificat Tribunalul a reținut ca valoare a prejudiciului suma reținută în raportul de expertiză iar nu suma din actul de constatare, fiind pe deplin valabile argumentele exprimate în acest sens privind forța probantă superioară a expertizei, împrejurarea că aceasta a fost administrată în faza de judecată, în condiții de contradictorialitate precum și faptul că mu a fost contestată de către partea civilă.

Prin urmare, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul N., se va desființa în parte sentința apelată, reținându-se cauza spre rejudecare și, în fond se va aplica inculpatului B. C. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. c Cod penal (1969), menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul – inculpat B. C. și partea civilă A.N.A.F. N..

Văzând și prevederile art. 275 al. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C .p .p . admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul N. împotriva sentinței penale nr. 18/P din 09.03.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .

Desființează în parte sentința apelată, cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare față de inculpatul B. C., reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Aplică inculpatului B. C. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. c Cod penal (1969).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C .p .p . respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul – inculpat B. C. și partea civilă ANAF N. împotriva sentinței penale nr. 18/P din 09.03.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .

În conformitate cu prevederile art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe apelantul – inculpat să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M. A. A. Ptr. C. C. aflată în C.O.

Semnează PREȘEDINTELE DE COMPLET

GREFIER,

S. N. T.

Red. sent.: C. M.

Red. dec.: M.A.A. – 21.07.2015

Tehnored. S.N.T. – 3 ex.

22.07.2015

← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 641/2015....		Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 823/2015.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 690/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 690/2015. Curtea de Apel BACĂU