Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 541/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 28-05-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.541
Ședința publică din 28 mai 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: M. A. A.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost reprezentat legal de B. G. – procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 226/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul – inculpat, avocat D. D., în substituire pentru avocat D. O., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, în baza art.421 pct.2 lit.a Cpp, pune concluzii de admitere a apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău, desființarea sentinței atacate cu privire la modalitatea de stabilire a cheltuielilor judiciare către stat și obligarea persoanelor vătămate L. și M. la plata acestor cheltuieli.
Apărătorul intimatului – inculpat arată că este de acord cu apelul declarat de P.. Depune la dosar referatul pentru plata onorariului de apărător desemnat din oficiu.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
După dezbateri s-a prezentat persoana vătămată M. V., care arată că a recuperat o parte din lucruri și mai are de primit doar 100 de lei.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 226 din 18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr._ s-a dispus, în baza art. 396, alin. 1 și 6 C, proc. pen cu referire la art. 16, alin. 1, lit. g C. proc. P.., art. 231, alin. 2 C. pen. și art. 159 C. pen., încetarea procesului penal față de inculpatul N. T. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b și d C. pen (persoana vătămată L. R. G.) și furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b C. pen (persoana vătămată M. V.).
S-a constatat că a intervenit împăcarea între inculpatul N. T. și persoanele vătămate L. R. G. cu domiciliul în mun. Bacău, ., ., jud. Bacău, respectiv M. V., cu domiciliul în ., jud. Bacău.
A fost condamnat inculpatul N. T. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b și d C. pen, cu aplicarea art. 375 și art. 396, alin. 10 C. proc. P.., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. (faptă comisă în data de 23-25.10.2014, persoană vătămată V. D.).
În baza art. 67, alin. 1 C. pen. cu referire la art. 55, lit. a C. pen. i s-a interzis cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de un an după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 65, alin. 1 C. pen. cu referire la art. 54 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b C.pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 3 C. pen.
În temeiul art. 91 C. P.. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 92, alin. 1 și 2 C. pen. s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Conform art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul N. T. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93, alin. 2, lit. a C. pen. a fost obligat inculpatul N. T. să urmeze un curs de calificare profesională.
Potrivit art. 93, alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, i s-a impus inculpatului N. T. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuiește, respectiv Primăria Filipeni, cu excepția cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Conform art. 94, alin. 3 C. pen., Serviciul de Probațiune Bacău va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute de art. 93, alin. 2, lit. a și alin. 3 C. pen.
Potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. P.. și art. 91, alin. 4 C. pen., s-a atras atenția inculpatului N. T. asupra dispozițiilor art. 96, alin. 1, 2 și 4 C. pen., în sensul că:
a) dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei;
b) dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
c) dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, condiții în care pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
În temeiul art. 399, alin. 1 și 4 C. proc. pen. cu referire la art. 241, alin. 1, lit. b C. proc. pen. s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul N. T. prin Încheierea din data de 23.12.2014.
S-a luat act că inculpatul N. T. a fost reținut în data de 05.11.2014, arestat preventiv cu începere de la data de 06.11.2014 până la data de 23.12.2014 și arestat la domiciliu de la data de 23.12.2014 la zi.
S-a luat act că persoanele vătămate L. R. G., M. V. și V. D. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că prin încheierea din data de 23.12.2014 judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul N. T..
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constat că nu au fost formulate cereri ori invocate excepții de către inculpat sau apărătorul acestuia cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Totodată, în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul a admis cererea formulată de inculpatul N. T. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, sub imperiul căruia acesta s-a aflat până la momentul pronunțării.
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, fiind prezent la judecarea cauzei, inculpatul N. T. a arătat că dorește să se prevaleze de procedura simplificată de judecare a cauzei, în sensul că recunoaște în totalitate învinuirea ce i se aduce și solicită ca judecarea cauzei să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și pe care și le însușește în totalitate.
După punerea în discuția părților a cererii inculpatului, instanța a constatat că sunt îndeplinte condițiile prevăzute de art. 374, alin. 4 și art. 375, alin. 1 C. proc. P.. și a admis cererea formulată de acesta.
Totodată, la același termen de judecată din data de 03.02.2015 s-au prezentat și persoanele vătămate L. R. G. și M. V. care au arătat că doresc să se împace cu inculpatul și că nu au pretenții de natură civilă de la acesta.
Având în vedere că pe parcursul desfășurării procedurii de cameră preliminară nu au fost invocate excepții cu privire la legalitatea administrării probelor, că în cursul judecății nu au fost contestate probele și nici nu s-a propus administrarea unor noi probe, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța a reținut aceeași situație de fapt precum cea indicată în actul de sesizare.
Astfel, instanța a reținut că în perioada 23-25.10.2014, în timpul nopții, inculpatul N. T. a pătruns prin efracție în locuința situată în com. Filipeni, ., proprietatea persoanei vătămate V. D., de unde au sustras mai multe bunuri respectiv o aerotermă electrică, un storcător marca Phillips, o lampă antiinsecte marca Isotronic, un ferăstrău marca Black&Decker, o autofiletantă, două pânze motocositoare, o motocositoare de culoare roșie, o lampă antiinsecte, provocând un prejudiciu în valoare de 1100 Ron.
Valoarea totală a prejudiciului este de 1.100 lei, reprezentând valoarea bunurilor sustrase, bunuri care au fost recuperate în totalitate, persoana vătămată arătând că nu se constituie parte civilă în procesul penal însă înțelege să participe în calitate de persoană vătămată. Săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului rezultă din: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto ce se coroborează cu declarația persoanei vătămate V. D., cu proces verbal de predare a bunurilor sustrase și găsite asupra inculpatului, cu procesul verbal de reconstituire și planșă foto aferentă precum și cu declarațiile inculpatului, prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei indicând și modalitatea concretă de comitere a acesteia.
În perioada, 23.10.2014 – 02.11.2014, în timpul nopții, inculpatul N. T. a pătruns prin efracție în locuința situată în com. Filipeni, ., proprietatea persoanei vătămate L. R. G. de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv o bormașină rotopercutor marca Black&Decker, o bormașină marca Stern, un polizor marca Stern, un ferăstrău pendulator marca Stern un Dvd Plazer marca Sinbio cu telecomendă, provocând un prejudiciu în valoare de 1200 Ron.
Valoarea totală a prejudiciului este de 1.200 lei, reprezentând valoarea bunurilor sustrase, bunuri care au fost recuperate în totalitate, persoana vătămată arătând că nu se constituie parte civilă în procesul penal. Săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului rezultă din: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto ce se coroborează cu declarația persoanei vătămate L. R. G., cu proces verbal de predare a bunurilor sustrase și găsite asupra inculpatului și planșă foto aferentă, cu procesul verbal de reconstituire și planșă foto aferentă precum și cu declarațiile inculpatului prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei indicând și modalitatea concretă de comitere a acesteia.
În data de 03.11.2014, pe timpul nopții, inculpatul N. T. a pătruns prin efracție în locuința situată în com. Filipeni, .,proprietatea persoanei vătămate M. V. de unde a sustras mai multe bunuri respectiv îmbracaminte, alimente, un ceas de mână și un fierbător marca Phillips, un feun marca Zafir, provocând un prejudiciu în valoare de 200 Ron.
Valoarea totală a prejudiciului este de 200 lei, reprezentând valoarea bunurilor sustrase, bunuri care au fost recuperate în totalitate, persoana vătămată arătând că nu se constituie parte civilă în procesul penal. Săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului rezultă din: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto ce se coroborează cu declarația persoanei vătămate M. V., cu proces verbal de predare a bunurilor sustrase și găsite asupra inculpatului și planșă foto aferentă, cu procesul verbal de reconstituire și planșă foto aferentă precum și cu declarații inculpatului prin care acesta a recunoscut săvârșirea faptei indicând și modalitatea concretă de comitere a acesteia.
Instanța a constatat că potrivit art. 231, alin. 2 C. pen., în cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. 1, alin. 2, lit. b și c și art. 230 C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală. Faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul se încadrează în enumerarea limitativă a infracțiunilor pentru care este posibilă împăcarea părților.
Persoanele vătămate L. R. G. și M. V. și incupatul N. T. și-au exprimat în fața instanței de judecată, la termenul din data de 03.02.2015 consimțământul necondiționat de a se împăca, declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În consecință, în baza art. 16, alin. 1, lit. g C. proc. P.. și art. 231, alin. 2 C. pen., instanța a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului N. T. și a constatat că a intervenit împăcarea între acesta și persoanele vătămate.
Referitor la cea de-a treia faptă reținută în actul de sesizare, instanța a reținut că în drept, fapta inculpatului N. T. care, în perioada, 23-25.10.2014, în timpul nopții a pătruns prin efracție în locuința situată în com. Filipeni, ., proprietatea persoanei vătămate V. D., de unde a sustras mai multe bunuri respectiv o aerotermă electrică, un storcător marca Phillips, o lampă antiinsecte marca Isotronic, un ferăstrău marca Black&Decker, o autofiletantă, două pânze motocositoare, o motocositoare de culoare roșie, o lampă antiinsecte, provocând un prejudiciu în valoare de 1.100 lei, pagubă care a fost acoperită în totalitate prin restituirea bunurilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b și d, alin. 2, lit. b C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare și însușire a bunurilor aparținând persoanei vătămate V. D., fără consimțământul acesteia în scopul însușirii pe nedrept.
Urmarea imediată constă în pricinuirea unei pagube constând în contravaloarea bunurilor sustrase, pagubă care a fost recuperată în totalitate.
Raportul de cauzalitate între elementul material al laturii obiective și urmarea imediată există, în sensul că paguba este consecința directă a acțiunii de luare și însușire a bunurilor de către inculpați.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de către inculpat cu forma vinovăției prevăzute de art 16 alin. 3, lit. a din C. pen și anume intenția directă în sensul că acesta a prevăzut și urmărit rezultatul faptei. Latura subiectivă include și un scop special, acela al însușirii pe nedrept a bunurilor.
În raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, în cauză s-au reținut circumstanțele calificate ale săvârșirii faptei în timpul nopții, prin escaladare și efracție, respectiv prin violare de domiciliu.
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. P.., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpatul N. T. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.
Instanța a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. S-a urmărit formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal anterior, respectiv dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Față de întreaga activitate infracțională derulată, inculpatul N. T. trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
D. o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța a dispus condamnarea inculpatului N. T. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228, alin. 1 – art. 229, alin. 1, lit. b și d C. pen, cu aplicarea art. 375 și art. 396, alin. 10 C. proc. P.., totul cu aplicarea art. 5, alin. 1 C. pen. (faptă comisă în data de 23-25.10.2014, persoană vătămată V. D.).
La stabilirea pedepsei accesorii, instanța a avut în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza C. și M. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicția tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului N. T. și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța a apreciat că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept. Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia sa în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, în lumina jurisprudenței Curțiie Europene a Drepturilor Omului în materie, a apreciat că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66, alin. 1 C. pen.
Prin urmare, în baza art. art. 66, alin. 1 C. pen., a interzis inculpatului N. T. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a, b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
În opinia instanței, condamnarea inculpatului N. T. este de natură să îi atragă acestuia atenția asupra importanței respectării legii penale, fiind îndeplinite totodată și funcțiile preventive și coercitive ale pedepsei. În consecință, în temeiul art. 91 C. proc. P.., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, care se va calcula cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Instanța a apreciat că perspectiva executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a nerespectării obligațiilor impuse odată cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere asigurând eficiența și efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.
Conform art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul N. T. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93, alin. 2, lit. a C. pen. instanța a obligat inculpatul N. T. să urmeze un curs de calificare profesională. Instanța a apreciat că impunerea unei asemenea obligații este necesară având în vedere că în săvârșirea infracțiunii de către inculpat, o contribuție majoră au avut-o lipsa unei ocupații ori a unui loc de muncă.
Potrivit art. 93, alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Primăriei Filipeni cu excepția cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Conform art. 94, alin. 3 C. pen., Serviciul de Probațiune Bacău va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligațiilor prevăzute de art. 93, alin. 2, lit. a și alin. 3 C. pen.
De asemenea, potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. P.. și art. 91, alin. 4 C. pen., instanța a atras atenția inculpatului N. T. asupra dispozițiilor art. 96, alin. 1, 2 și 4 C. pen., în sensul că:
a) dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei;
b) dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
c) dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, condiții în care pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.
În temeiul art. 399, alin. 1 și 4 C. proc. pen. cu referire la art. 241, alin. 1, lit. b C. proc. pen. instanța a constatat că a încetat de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul N. T. prin Încheierea din data de 23.12.2014 și va lua act că acesta a fost reținut în data de 05.11.2014, arestat preventiv cu începere de la data de 06.11.2014 până la data de 23.12.2014 și arestat la domiciliu de la data de 23.12.2014 la zi.
Instanța a luat act că persoanele vătămate L. R. G., M. V. și V. D. nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză, prejudiciul cauzat fiind recuperat integral prin restituire.
Față de soluția de condamnare și văzând prevederile art. 272 alin. 1 și art. 274, alin. 1 C. proc. P.. instanță l-a obligat pe inculpatul N. T. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale și 500 lei în cursul judecății..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Bacău, motivele de apel fiind expuse în preambulul prezentei decizii.
Procedând la verificarea sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de apel invocate Curtea apreciază în sensul temeiniciei criticilor invocate.
Astfel, cu ocazia audierilor din cursul urmăririi penale persoanele vătămate L. R. G. și M. G. au declarat că nu au pretenții civile în cauză (prejudiciul cauzat de inculpat fiind recuperat) fără a face vreo mențiune cu privire la intenția de împăcare cu acesta, spre deosebire de persoana vătămată V. D. care, deși si-a recuperat integral prejudiciul, a solicitat expres ca autorul faptei să fie trimis în judecată. În cursul judecății, persoanele vătămate L. R. G. și M. G. au revenit manifestându-și intenția de împăcare cu inculpatul la termenul din data de 03.02.2015, atitudine din care rezultă culpa procesuală concurentă a acestora cu privire cheltuielile aferente celor două infracțiuni pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.
În consecință, se impune obligarea și a celor două părți vătămate la plata unei treimi din suma de 1.000 lei reprezentând cheltuielile aferente faze penală și judecății, și nu să lase întreaga sumă în sarcina inculpatului N. T..
Prin urmare, în temeiul art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 226/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău cu privire omisiunea acordării eficienței dispozițiilor art. 275 alin.1 pct.d C. pr. pen. privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Se va desființa în parte sentința penală atacată, se va reține cauza spre rejudecare și în fond
În temeiul art. 275 alin.1 pct.d C. pr. pen. va fi obligat inculpatul precum și persoanele vătămate M. V. și L. R. G. să plătească statului fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul cercetărilor penale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 226/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău cu privire omisiunea acordării eficienței dispozițiilor art. 275 alin.1 pct.d C. pr. pen. privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Desființează în parte sentința penală atacată, reține cauza spre rejudecare și în fond
În temeiul art. 275 alin.1 pct.d C. pr. pen.obligă inculpatul și persoanele vătămate M. V. și L. R. G. să plătească statului fiecare câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul cercetărilor penale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin 3 Cprpen cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. A. A.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.E. S.C.
Red.d.a.M.A.A.
Tehnored.A.D.I.
3 ex.
24.06.2015/25.06.2015
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 416/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
