Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1009/2015. Curtea de Apel BACĂU

Curtea de Apel BACĂU - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1009/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-10-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 1009/2015

Ședința publică din data de: 20 octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. B.

JUDECĂTOR: I. N. C.

GREFIER: S. N. T.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău

reprezentat de PROCUROR: P. V.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BACĂU, împotriva sentinței penale nr. 966 din 18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ .

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 al. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă: av. S. A., apărător desemnat din oficiu pentru intimatul – inculpat L. S., care lipsește, lipsă fiind și: intimații – persoane vătămate D. V. și D. G..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, s-a depus un memoriu formulat de intimatul – persoană vătămată D. G..

Apărătorul intimatului-inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri:

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că sentința penală 966 din 18.06.2015 a Judecătoriei Bacău este nelegală cu privire la inculpatul L. S. pentru faptul că s-a omis să se aplice pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II și lit. b din Codul penal din 1969, deși s-a reținut în dispozitivul hotărârii dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, cu privire la suspendarea executării acestora pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. Arată că urmează a se reconsidera hotărârea instanței de fond în sensul celor menționate, după admiterea apelului și rejudecarea cauzei.

Avocat S. A., pentru intimatul-inculpat L. S., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de P., apreciind că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul invocat de P..

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr. 966 din 18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul_ s-a dispus, respingerea cererilor de schimbare de încadrare juridică.

În baza art. 396 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul P. C. V., fiul lui natural și G., născut la data de 26.09.1985 în mun. T., jud. G., domiciliat în mun. T., .. 13, ., posesor al CNP_, cetățean român, studii – 12 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale - recidivist, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal, art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal din 1069 s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, anume aceea de 4 (patru) ani închisoare cu restul rămas de executat, de 567 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1183/2010 a Judecătoriei G., obținându-se pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, inculpatul P. C. V., fiul lui natural și G., născut la data de 26.09.1985 în mun. T., jud. G., domiciliat în mun. T., .. 13, ., ., posesor al CNP_, cetățean român, studii – 12 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale - recidivist, având de executat pedeapsa principală unică de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969 cu referire la art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969, s-a scăzut din pedeapsa principală de 4 ani închisoare, perioada deja executată prin deținere, începând cu data de 13.12.2011 până la data de 02.07.2013 inclusiv.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Vechiul Cod penal.

S-a desființat M.E.P. nr. 1442/2010 al Judecătoriei G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

În baza art. 396 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul B. C., fiul lui Oto și M., născut la data de 28.01.1980 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., posesor al CNP_, cetățean român, cu antecedente penale – recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969 și art. 37 alin. 1 lit. a din Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969 s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, anume aceea de 3 ani închisoare cu restul rămas de executat, de 1080 zile închisoare, din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1164/2009 a Judecătoriei G., obținându-se pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, inculpatul B. C., fiul lui Oto și M., născut la data de 28.01.1980 în mun. G., jud. G., domiciliat în ., jud. G., posesor al CNP_, cetățean român, cu antecedente penale – recidivist, având de executat pedeapsa principală unică de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969 cu referire la art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969, s-a scăzut din pedeapsa principală de 3 ani închisoare, perioada deja executată prin deținere, începând cu data de 13.12.2011 până la data de 24.10.2012 inclusiv.

I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Vechiul Cod penal.

S-a desființat M.E.P. nr. 1327/2009 al Judecătoriei G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

În baza art. 396 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul L. S., fiul lui Ș. și I., născut la data de 17.09.1987 în ., domiciliat în ., jud. G., posesor a C.I. ., nr._, CNP_, cetățean român, căsătorit, studii – 2 clase, fără ocupație, stagiu militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă și au fost obligați în solidar inculpații L. S., B. C. și P. C. V. la plata sumei de 7074 lei, reprezentând despăgubiri materiale către părțile civile D. V. și D. G..

În baza art. 274 alin. 1, 2 Cod procedură penală a fost obligat fiecare dintre inculpații L. S., B. C. și P. C. V. la plata sumei de câte 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

S-a dispus plata apărătorilor din oficiu din fondurile M.J.

P. a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

În ziua de 13.12.2011, partea vătămată D. G. este contactată telefonic de inculpatul P. C. V., căruia i se recomandă ca funcționar în cadrul S.C. Romtelecom S.A. și pe care îl anunță că a câștigat un concurs cu premii în bani. Apelul este preluat de partea vătămată D. V., căreia inculpatul P. C. V. i se prezintă, din nou, ca funcționar în cadrul S.C. Romtelecom S.A. și o anunță că este câștigătoarea unui concurs cu premii în bani.

Părții vătămate D. V. i se solicită de către inculpatul P. C. V., pentru a intra în posesia premiului, să transmită mai multe sume, cu titlu de impozite și comisioane.

Inculpatul P. C. V., fiind coleg de cameră în penitenciar cu B. C., se înțelesese anterior cu acesta, în sensul de a lua legătura cu inculpatul L. S., aflat în stare de libertate, pentru a ridica sumele de bani transmise de părțile vătămate D. V. și D. G..

La indicațiile inculpatului P. C. V., partea vătămată D. V., însoțită de partea vătămată D. G., se deplasează la un oficiu poștal, unde transmite inculpatului L. S. suma de 200 de lei, acesta ridicând suma de bani transmisă și apoi discutând telefonic cu inculpatul B. C., căruia îi confirmă cuantumul și ridicarea acesteia.

Ulterior, inculpatul P. C. V., motivând că este nevoie să fie achitată o altă taxă pentru a putea intra în posesia premiului, determină părțile vătămate D. V. și D. G. să depună prin serviciul Western Union suma de 1300 de euro pe numele inculpatului L. S..

După ce părțile vătămate D. V. și D. G. comunică codul MCTN inculpatului P. C. V., acesta îl transmite inculpatului L. S., pentru a putea ridica suma de bani. Inculpatul P. C. V. comunică părților vătămate D. V. și D. G. că predă legătura telefonică directorului băncii, respectiv inculpatului L. C..

Cu această ocazie, inculpatul L. C. determină părțile vătămate D. V. și D. G. să plătească un alt comision, motiv pentru care le cere să transmită inculpatului L. S., prin serviciul Western Union, suma de 1000 de lei.

După ce părțile vătămate D. V. și D. G. transmit codul MCTN, inculpatul L. C. ia legătura cu soția sa, L. C., căreia îi comunică că va primi prin mandat poștal suma de 500 de lei de la inculpatul L. S..

Fapta reținută în sarcina inculpaților este dovedită cu următoarele mijloace de probă: Proces-verbal de analiza listing telefonic (f. 121,191,222), Declarație martori F. E., E. V., Precu E., Branza C., Z. M., L. M., L. G., Gotu M., Gotu I., Giotu L., F. M. (f. 34, 39, 43, 47, 50, 54, 56, 60, 61, 204, 206), înscrisuri depuse de părțile vătămate (fila 19-33), adrese emise de Western Union Payment Services Ireland (fl. 63,65), adrese emise de Compania Națională Poșta Română S.A., S.C. Romtelecom S.A. (fl. 69,108), adrese de la Penitenciarul G. (fl. 112, 198, 211), procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate de inculpați (fl. 133-188), adrese emise de S.C. Orange România S.A. (fl. 194, 197), declarații învinuiți L. Sancel, P. C. V., L. C. (fl. 272-273, 278-281, 289-290, 295), declarații persoane vătămate D. G. și D. V. (fl. 9-12, 16).

În drept, fapta inculpatului P. C. V. care, în data de 13.12.2011, în baza aceleiași rezoluții infracțională, a determinat, de două ori, părțile vătămate D. G. și D. V. să transmită sume de 200 de lei și 1300 de euro, inducându-le și menținându-le în eroare cu scopul de a obține foloase materiale injuste, pentru sine și pentru altul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

Instanța a reținut starea de recidivă postcondamnatorie față condamnarea de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1183/2010 a Judecătoriei G., în executarea căreia se afla la data comiterii prezentei infracțiuni, în PNT G., cu un rest rămas de executat, de 567 zile închisoare.

În drept, fapta inculpatului B. C. care, în data de 13.12.2011, în baza aceleiași rezoluții infracțională, a sprijinit moral și material, acțiunile ilicite ale inculpaților P. C. V. și L. C., de inducere și menținere în eroare a părților vătămate D. G. și D. V., cu scopul de a obține foloase materiale injuste pentru sine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

Instanța a reținut starea de recidivă postcondamnatorie față condamnarea de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1164/2009 a Judecătoriei G., în executarea căreia se afla la data comiterii prezentei infracțiuni, în PNT G., cu un rest rămas de executat, de 1080 zile închisoare.

În drept, fapta inculpatului L. S. care, în data de 13.12.2011, în baza aceleiași rezoluții infracțională, a sprijinit moral și material, acțiunile ilicite ale inculpaților P. C. V. și L. C., de inducere și menținere în eroare a părților vătămate D. G. și D. V., cu scopul de a obține foloase materiale injuste pentru sine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal.

S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de către procuror, în sensul aplicării legii penale noi, avându-se în vedere că legea penală veche, Codul penal din 1969, este legea penală mai favorabilă, prin raportare la regimul sancționator aplicabil în cazul pluralității infracționale sub forma recidivei postcondamnatorii (legea veche prevăzând contopirea pedepselor cu spor facultativ - art. 39 alin. 1, 2 Cod penal din 1969, iar legea nouă prevăzând cumularea aritmetică a pedepselor - art. 43 alin. 1 Cod penal), precum și prin raportare la posibilitățile judiciare de individualizare a executării pedepsei.

Astfel, întrucât faptele există, constituie infracțiuni și au fost comise cu vinovăție de către inculpații P. C. V., B. C. și L. S., în temeiul art. 396 Cod procedură penală instanța a dispus condamnarea inculpatului P. C. V. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, condamnarea inculpatului B. C. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, condamnarea inculpatului L. S. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal.

La alegerea pedepsei precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 74 din Codul penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanța a constatat că fapta inculpaților P. C. V., B. C. și L. S. prezintă pericol social concret ridicat pentru valorile ocrotite de art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969, avându-se în vedere că s-a acționat prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în mod repetitiv, prin conlucrarea a patru persoane, inculpații din prezenta cauză, împotriva a două persoane vătămate, speculând buna-credință a acestora.

Totodată instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969, fără reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind vreuna incidentă în cauză.

Limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime în cazul inculpatului P. C. V., potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că aplicând inculpatului P. C. V., o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, această pedeapsă ar avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal - reeducarea și reinserția socială a inculpatului.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal din 1969, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, anume aceea de 4 (patru) ani închisoare cu restul rămas de executat, de 567 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1183/2010 a Judecătoriei G., obținându-se pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare, inculpatul P. C. V., având de executat pedeapsa principală unică de 4 (patru) ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Vechiul Cod penal, dată fiind perseverența infracțională a inculpatului și modalitatea de comitere a faptei.

S-a desființat M.E.P. nr.1442/2010 al Judecătoriei G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că aplicând inculpatului B. C., o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, această pedeapsă ar avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal - reeducarea și reinserția socială a inculpatului.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal din 1069, s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, anume aceea de 3 ani închisoare cu restul rămas de executat, de 1080 zile închisoare, din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1164/2009 a Judecătoriei G., obținându-se pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, inculpatul B. C. având de executat pedeapsa principală unică de 3 (trei) ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 71 alin. 2 Vechiul Cod penal, dată fiind perseverența infracțională a inculpatului și modalitatea de comitere a faptei.

S-a desființat M.E.P. nr.1327/2009 al Judecătoriei G. și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei hotărâri.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că aplicând inculpatului L. S., o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 din Codul penal din 1969 raportat la art. 215 alin. 1 și alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, art. 5 Cod penal, această pedeapsă ar avea aptitudinea concretă de a asigura realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal - reeducarea și reinserția socială a inculpatului.

În baza art. 81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal din 1969, dat fiind faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Cu privire la acțiunea civilă, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește răspunderea inculpaților L. S., B. C. și P. C. V. pentru prejudiciul material produs părților civile D. V. și D. G., aceasta nu poate fi decât delictuală, izvorul acesteia fiind în speță infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpați.

Prin urmare răspunderea civilă a inculpaților este guvernată de principiul înscris în art. 1357 și următoarele Cod civil.

Astfel legea civilă condiționează tragerea la răspundere civilă delictuală de îndeplinirea următoarelor condiții: existența faptei cauzatoare de prejudicii care în speță este infracțiunea de înșelăciune, vinovăția autorilor faptei care în speța este prezentă în forma intenției, producerea unui prejudiciu cert, real, efectiv (suma de 7074 lei, suma de bani care a ieșit din patrimoniul părților civile ca urmare a comiterii infracțiunii de înșelăciune de către inculpați), existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în baza art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă și au fost obligați în solidar pe inculpații L. S., B. C. și P. C. V. la plata sumei de 7074 lei, reprezentând despăgubiri materiale către părțile civile D. V. și D. G..

În baza art. 274 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare dintre inculpații L. S., B. C. și P. C. V. la plata sumei de câte 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Bacău.

Procurorul a înțeles să critice sentința sub următoarele aspecte:

A invocat nelegalitatea sentinței atacate cu privire la inculpatul L. S., întrucât instanța a omis să aplice în cazul acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, cu toate că a dispus, în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal din 1969, suspendarea executării acestora pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că apelul procurorului declarat în cauză este fondat, urmând a fi admis pentru considerente ce se vor arăta:

Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului L. S., l-a condamnat pe acesta pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a pedepsei fără însă a-i aplica și pedeapsa accesorie care constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 Cod penal 1969 așa cum prevede art. 71 alin. 2 Cod penal.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/ 1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst.). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină Curtea apreciază că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Față de cele expuse, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău cu privire la omisiunea aplicării pedepsei accesorii inculpatului pentru comiterea faptei supuse judecății.

Va desființa în parte sentința apelată sub acest aspect, va reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 Cod penal 1969.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinței penale nr. 966 din 18.06.2015 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul_ cu privire la omisiunea aplicării pedepsei accesorii inculpatului pentru comiterea faptei supuse judecății.

Desființează în parte sentința apelată sub acest aspect, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.p. 1969.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 al.3 Cod procedură penalăcheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. B. I. N. C.

GREFIER,

S. N. T.

Red. sent. J. P. M.

Red. dec. A.B. – 10.11.2015

Tehnored. S.N.T. – 3 ex.

11.11.2015

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1294/2015. Curtea de...		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1004/2015. Curtea... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1009/2015. Curtea de Apel BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1009/2015. Curtea de Apel BACĂU