Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p.. Decizia nr. 1052/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1052/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 27-10-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1052
Ședința publică din 27 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. A. A.
JUDECĂTOR: C. C.
*********************************************
GREFIER: A. D. - I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău - reprezentat de procuror B. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul N. împotriva sentinței penale nr.54/P din data de 03.06.2015 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul - inculpat, asistat de apărător ales, avocat B. A., lipsă fiind reprezentantul intimatei - parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul N., dat fiind că instanța nu a aplicat dispozițiile art.85 al.1,3 Cod penal din 1968, privind anularea suspendării condiționate a executării unei pedepse dispuse printr-o sentință de condamnare anterioară și nu a stabilit data de la care curge termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei rezultante stabilite prin prezenta sentință. Arată că potrivit art,85 alin.1 Cod penal din 1968, dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă. Precizează că față de pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr.110/P din 08.11.2012 a Tribunalului N., inculpatul a săvârșit prezentele fapte în concurs real, anterior condamnării definitive, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.85 alin.1 cod penal din 1968 privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită ca urmare a aplicării regulilor concursului de infracțiuni. Susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât nu a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpat, respectiv a celor două facturi fiscale, din 09.01.2010 și 15.01.2010. Afirmă că potrivit art.25 Cod proc.pen., instanța se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și asupra acțiunii civile, iar conform alin.3, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, instanța se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. Menționează că un alt motiv se referă la faptul că instanța nu a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului sentinței de condamnare, la rămânerea definitivă a acesteia.
Apărătorul intimatului - inculpat arată că este de acord doar cu motivul de apel referitor la anularea facturilor. Precizează că aceste două infracțiuni au fost constatate urmare a aceluiași control, s-a format un singur dosar, care s-a disjuns și s-a pronunțat acea condamnare; astfel că în mod artificial au fost create două dosare, toate infracțiunile fiind constatate la aceeași dată și pentru aceeași perioadă. Susține că este vorba despre infracțiuni concurente. Afirmă că dacă ar fi admisă această practică, s-ar face disjungeri în mod artificial pentru a exista o condamnare anterioară. Cu privire la prejudiciu, menționează că acesta este mic, inculpatul beneficiază de circumstanțe personale favorabile și nu se încadrează în tipologia infracțională a unei persoane care ar trebui să execute o pedeapsă. Solicită așadar admiterea în parte a apelului declarat de procuror.
Intimatul - inculpat C. M. A. arată că a recunoscut fapta și se angajează să recupereze suma datorată statului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
După dezbateri s-a prezentat domnul avocat S. S., apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul - inculpat și a solicitat plata onorariului. A depus la dosar în acest sens un referat, avizat favorabil de instanță, în sensul că s-a dispus plata parțială a onorariului.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.54/P/03.06.2015 pronunțată de Tribunalul N. s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. A. la pedepsele de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal(1968), cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 36 alin. 2 Cod penal(1968) s-a constatat că infracțiunile pentru care s-au aplicat aceste pedepse sunt concurente cu infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, pentru care s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b, c Cod penal pe durată de 1 an, prin sentința penală nr. 110/P din 08.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2182 din 20.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunându-se contopirea acestor pedepse în pedeapsa mai grea de 2(doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b, c Cod penal(1968), a cărei executare a fost suspendată condiționat, în temeiul art. 81 și 82 Cod penal(1968), pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 1381 și 1382 Cod civil, raportat la art. 119 Cod procedură fiscală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice N. și a fost obligat inculpatul C. M. A. la plata sumei de 17.028 lei reprezentând despăgubiri civile, actualizate la data plății efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut că inculpatul, în calitate de administrator al ., a comercializat în cursul anului 2009 mărfuri în valoare de 48.652,83 lei și nu a evidențiat în documentele financiar - contabile ale societății veniturile realizate și obligațiile fiscale aferente, cauzând bugetului statului un prejudiciu în valoare de 17.028 lei, reprezentând TVA în cuantum de 9.244, 03 lei și impozit pe profit în cuantum de 7.784, 45 lei, ulterior întocmind în fals facturile fiscale . nr. 032/09.01.2010 în valoare de 34. 501 lei și nr. 034/15.01.2010 în valoare de 23.800 lei pe care le-a folosit pentru a justifica lipsa mărfurilor
Instanța de fond a reținut această situație de fapt din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de control și înscrisuri anexate, factura fiscală . nr. 032/09.01.2010 și factura fiscală . nr. 034/15.01.2010 în copie, proces verbal de interogare a bazei de date a ORC privind pe ., declarații de martori, raport de constatare tehnico-științifică nr._/_, înscrisuri privind situația juridică a ., înscrisuri privind situația juridică a ., toate coroborate cu declarațiile inculpatului.
Prima instanță a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și art. 290 alin. 1 Cod penal(1968), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal(1968) privind concursul de infracțiuni.
Instanța de fond a motivat că la stabilirea cuantumului pedepsei aplicat pentru fiecare dintre cele două infracțiuni comise de inculpat a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor, persoana inculpatului, împrejurările care ar putea atenua sau agrava răspunderea penală, înscrisurile depuse la dosar în circumstanțiere respectiv copii după actele de studii, caracterizarea și copia contractului individual de muncă nr. 815/21.10.2013 emis de ..M” SA C., precum și concluziile referatului de evaluare nr. 74/20.05.2015 din care rezultă că inculpatul este o persoană adaptată din punct de vedere social, deține resursele interne în vederea reintegrării în societate și prezintă un risc diminuat de a comite în viitor noi infracțiuni.
A mai reținut prima instanță că în cauză operează efectele aplicării prevederilor art. 369 alin. 10 Cod procedură penală, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor legale de pedeapsă, precum și prevederile art. 33 lit. a Cod penal(1968) privind concursul de infracțiuni, instanța urmând a dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă a închisorii stabilită către minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, din fișa de cazier a inculpatului C. M. A. rezultă că acesta posedă antecedente penale, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005(faptă comisă în perioada decembrie 2009 – februarie 2010), aplicată prin sentința penală nr. 110 din 08.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2182/20.06.2013 pronunțată de ÎCCJ, cauză din care a fost disjunsă cercetarea și apoi s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracțiunile din prezenta cauză dedusă judecății). Având în vedere că fapta care face obiectul judecării în prezenta cauză a fost comisă în cursul anului 2009, înainte de a interveni condamnarea definitivă dispusă prin sentința penală nr. 110/P/08.11.2012, tribunalul a constatat aplicabile în cauză prevederile art. 36 alin. 2 Cod penal privind infracțiunile concurente și a făcut aplicarea prevederilor art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul urmând a executa pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare.
Constatând întrunite toate condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei închisorii, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.
Împotriva sentinței penale mai sus menționată a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul N. pentru nelegalitate, invocând omisiunea aplicării dispozițiilor legale, prevăzute de art. 85 alin.1 C. pen., privind anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, omisiunea desființării înscrisurilor falsificate, a comunicării hotărârii ONRC și respectiv, greșita aplicare a dispozițiilor art. 85 alin. 3 V C. pen., privind stabilirea termenului de încercare.
Analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin.1 și 2 C. proc. pen., Curtea constată că apelul declarat de parchet este întemeiat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Prima instanță a apreciat corect situația de fapt și a aplicat o pedeapsă care reflectă echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului și modalității de executare.
Raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C.pen. se constată că între gravitatea infracțiunilor comise de inculpatul C. M. A., efectele negative indiscutabile pe care le generează fenomenul evaziunii fiscale cu repercusiuni ce se resimt direct asupra nivelului încasărilor veniturilor fiscale, determinând importante distorsiuni în mecanismul funcționării pieței, și respectiv, pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracțiuni comise, există proporționalitate, cuantumul pedepselor aplicate fiind de natură să contribuie la reinserția socială a intimatului inculpat, atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și sub aspectul modalității de executare.
Hotărărea penală apelată comportă însă critici sub aspectul omisiunii instanței de fond de a acorda eficiență dispozițiilor imperative ale art. 81 alin.1 VC. pen., privind anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 110/P/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul N., deși prin realizarea concursului de infracțiuni impus de art. 85 alin.3 VC. pen. instanța de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei rezultante, prevederile legale sancționatorii prevăzute de legiuitor în condițiile pluralității de infracțini.
Potrivit acelorași dispoziții legale, art. 85 alin.3 VC. pen., în cazurile prevăzute în alin.1 V C. pen. dacă pedeapsa rezultantă în urma contopirii nu depășește 2 ani, instanța aplică dispozițiile art. 81 C. pen., iar termenul de încercare stabilit de instanța de judecată se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În aceste condiții, termenul de încercare stabilit de instanța de fond în sarcina inculpatului se impune a fi calculat începând cu data de 20.06.2013, dată la care a rămas definitivă anterioara sentință penală de condamnare și nu de la data rămânerii definitive a sentinței penale apelate, hotărârea instanței de judecată fiind nelegală și sub aspect.
Instanța de fond a omis să acorde eficiență legală și dispozițiilor art. 25 C. pen. care prevăd expres că prin aceeași hotărâre, ,,chiar și în condițiile în care nu există constituire de parte civilă, instanța se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii”.
Așadar, constatând existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și vinovăția inculpatului în săvârșirea acestei infracțiuni, instanța de fond avea obligația de a se pronunța cu privire la desființarea totală a înscrisurilor falsificate.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și ca urmare a nesocotirii dispozițiilor art. 13 alin.1 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 alin.1 corob. cu art. 21 alin.1 lit. g din Legea nr. 26/1990 privind comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a hotărârii de condamnare.
Potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, instanțele judecătorești sunt obligate să înainteze Oficiului Național al Registrului Comerțului, în termen de 15 zile de la data la care hotărârile judecătorești rămân irevocabile, copii legalizate ale acestor hotărârilor penale definitive ,,ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun conform legii”.
A..2 al art 7 din aceeași lege prevede, de asemenea că, ,, în conținutul hotărârilor pronunțate ,,instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului”, iar în art. 21 lit.g din Legea nr. 26/1990, se prevede în mod expres că,, în registrul comerțului se vor înregistra mențiuni referitoare la: hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate”
Interpretarea literală a acestor dispoziții legale conduc la concluzia că, dispunând condamnarea inculpatului C. M. A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală și fals în înscrisuri sub semnătură privată, instana de fond avea obligația de a dispune Comunicarea unui exemplar al hotărârii penale pronunțate și rămase definitive Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea în temeiul art. 421 alin.2 lit.a C. pr. pen. va admite apelul declarat de reprezentantul parchetului, va desființa în parte sentința penală atacată, și prin reținerea cauzei spre rejudecare, în fond se va dispune în sensul celor mai sus înfățișate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Văzând și dispoz art. 275 alin.3 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 alin.2 lit. a N C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul N., împotriva sentinței penale nr. 54/P/03.06.2015 pronunțată de Tribunalul N. cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 85 alin.1 V C. pen. privind anularea suspendării executării pedepsei, omisiunea desființării înscrisurilor falsificate, neaplicarea art. 13 alin.1 din Legea nr. 241/2005 și art. 7 alin.1 corob. cu art. 21 alin.1 lit. g din Legea nr. 26/1990 și greșita aplicare a dispozițiilor art. 85 alin.3 VC. pen.
Desființează în parte sentința penală atacată, sub aceste aspecte.
Reține cauza spre rejudecare și în fond.
În temeiul art. 85 alin.1 V C. pen. dispune anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei dispusă prin sentința penală nr. 110/P/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul N..
În temeiul art. 85 alin.3 V C. pen. fixează în sarcina inculpatului un termen de încercare de 4 ani, începând cu data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 110/P/08.11.2012 pronunțată de Tribunalul N..
În temeiul art. 25 C. pr. pen. dispune anularea înscrisurilor redactate în fals de inculpat, respectiv factura . nr. 032/09.01.2010 și factura 034/15.01.2010.
Dispune comunicarea sentinéi penale apelate ONRC.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 275 alin.3 N C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. A. A. C. C.
GREFIER
A. D. - I.
Pron.sent.pen.B. V.
Red.d.a.C.C.
Tehnored.A.D.I.
3 ex.
19.11.2015/23.11.2015
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
