Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 1173/2015. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1173/2015 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-11-2015
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1173
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE – P. D.
JUDECĂTOR – A. S.
GREFIER- B. M. D.
.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Bacău- legal reprezentat de PROCUROR- S. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. M., împotriva sentinței penale nr.603 din 18.09.2015, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 al.1 Cod proc.pen., în sensul că au fost înregistrate pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. C. în substituire pentru avocat C. A. pentru apelantul inculpat M. M., care lipsește.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat C. C. având cuvântul pentru apelantul inculpat M. M., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, solicită înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii cu aplicarea în principal a dispozițiilor art.80 și 81 din codul penal privind renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, iar în subsidiar cu aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal privind amânarea aplicării pedepsei.
În susținerea motivelor de apel, arată că pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului, în raport de condițiile săvârșirii infracțiunii este exagerat de mare, caracterul sancționator și educativ al acesteia fiind excesiv, scopul pedepsei putând fi atins și prin aplicarea unei alte pedepse decât cea cu închisoarea sau măcar aplicarea unei alte măsuri de executare a unei astfel de pedepse.
A invocat circumstanțe atenuante, lipsa antecedentelor penale, lipsa prejudiciului, lipsa urmărilor, respectiv a producerii vreunui accident sau orice alt eveniment rutier în care să fie implicată vreo persoană sau bunuri, lipsa vitezei la momentul opririi de către organele de poliție, recunoașterea în totalitate încă de la început a faptelor comise, solicitarea aplicării procedurii simplificate conform art.375 Cod pr.penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
deliberând
Asupra apelului penal de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.603 din data de 18.09.2015, pronunțată de Judecătoria Onești, în baza 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M. M., fiul lui I. și M., născut la data de 27.12.1984 în Onești, județul Bacău, CNP_, domiciliat în ., jud. Bacău, studii 11 clase, fără ocupație, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz prelevare de mostre biologice, la pedeapsa principală de 9 ( nouă) luni închisoare.
În baza art.91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, pe durata termenului de 2 ani prevăzut de art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal, s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței, iar, în baza art. 93 alin. 3 Cod penal obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei comunei Helegiu, jud. Bacău.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 alin. 1 Cod penal, cu privire la consecințele nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori ale neexecutării obligațiilor impuse de instanță ori stabilite de lege în sensul că se va revoca suspendarea și se va dispune executarea pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 alin. 4 Cod penal, cu privire la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2015, întocmit la data de 17.06.2015, P. de pe lângă Judecătoria Onești a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de mostre biologice, prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în ziua de 15.04.2015, în timp ce conducea autoturismul marca VW Passat, cu numărul de înmatriculare BC-_, pe .. Onești, fiind oprit regulamentar pentru control de lucrătorii de poliție a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o concentrație de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, refuzând, însă, să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Ulterior sesizării instanței prin rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară a verificat competența, legalitatea sesizării precum și legalitatea administrării probatoriului și a efectuării actelor de urmărire penală.
Copia certificată a rechizitoriului a fost comunicată inculpatului, fără ca acesta să formuleze, în scris, cereri ori excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr._/P/2015.
La termenul de judecată din data de 14.09.2015, inculpatul M. M. a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând să fie judecat pe baza declarației dată la acest termen și a probelor administrate la urmărirea penală pe care le cunoaște și nu le contestă - fila 17 dosar.
Văzând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.374 alin.4 Cod procedură penală, instanța a procedat la soluționarea cauzei, fără a administra probe în etapa judecății, reținând următoarea situație de fapt:
În noaptea de 14/15.04.2015, în jurul orie 02:00, inculpatul conducea autoturismul nr. BC-_ pe . Onești, având ca pasageri pe martorii: M. P., G. I. și P. R..
Un echipaj de poliție a sesizat o defecțiune la sistemul de iluminare stânga față a autoturismului, astfel că inculpatul a fost oprit regulamentar de lucrătorii de poliție.
Prezența halenei alcoolice a impus testarea inculpatului cu aparatul etilotest, care a indicat o concentrație de 0,66 mg/l alcool pur în aerul expirat, inculpatul refuzând, însă, să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanța va reține, așadar, că fapta inculpatului, astfel cum a fost probată în etapa urmăririi penale și recunoscută în ambele faze ale procesului penal a fost săvârșită cu vinovăție și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de recoltare de mostre biologice prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal, pentru care se va dispune condamnarea acestuia.
Văzând declarația de recunoaștere a vinovăției, instanța va proceda la reducerea cuantumului pedepsei conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Instanța de fond a arătat că la individualizarea judiciară a pedepsei, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, precum: starea de pericol concretă prin săvârșirea faptei pentru siguranța circulației pe drumurile publice, buna-conduită a inculpatului anterior datei de 15.04.2015 concretizată în lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră a inculpatului in ambele etape ale procesului penal.
Instanța a motivat că s-a orientat către aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere, care ar trebui să fie suficientă pentru a preveni reiterarea comportamentului infracțional.
Pe cale de consecință și în baza art.91 Cod penal, se va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, prevăzută de art. 92 Cod penal.
Pe durata termenului de supraveghere va fi obligat inculpatul să respecte obligațiile prevăzute de art. 93 alin.1 Cod penal, art.93 alin.3 lit. d Cod penal, iar în baza art.93 alin.3 Cod penal, inculpatul va presta muncă neremunerată în folosul comunității, pe o durată de 60 de zile lucrătoare.
Va fi atenționat inculpatul asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum prevede art.274 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru aspectele redate în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârea apelată, în raport de motivele de apel invocate și, în conformitate cu prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că apelul urmează a fi respins, pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică și a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei principale, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de individualizare, inclusiv în ceea ce privește obligațiile impuse inculpatului.
Instanța de fond a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii, în sensul că a descris fapta săvârșită, cu arătarea timpului și locului unde au fost comisă, încadrarea juridică dată acesteia; de asemenea a analizat probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția date în cauză.
Instanța de control judiciar își însușește motivarea hotărârii apelate făcută de instanța de fond, desigur cu completările care vor fi făcute.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă pe deplin vinovăția apelantului-inculpat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond.
De altfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, că solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cerut aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, cerere care, în mod corect, a fost admisă de instanța de fond.
În aceste condiții, instanța de control judiciar nu va mai analiza situația de fapt, care, așa cum se arăta mai sus, a fost corect reținută de instanța de fond.
Așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei principale, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de individualizare, inclusiv în ceea ce privește obligațiile impuse inculpatului.
În conformitate cu dispozițiile art.74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Sub aspectul cuantumului pedepsei principale, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de refuz prelevare de mostre biologice, prevăzută de art.337 alin.1 Cod penal, este de la 1 (un) la 5 (cinci) ani închisoare.
Deoarece inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, în conformitate cu dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, astfel că instanța urma să aplice o pedeapsă între 8 (opt) luni închisoare și 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare, condiții în care prin aplicarea de instanța de fond a unei pedepse principale de doar 9 (nouă) luni închisoare, se constată că această pedeapsă este mult apropiată de minimul prevăzut de lege.
Curtea constată că nu se impune reținerea în favoarea apelantului-inculpat a circumstanțelor atenuante.
Existența uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.75 alin.2 Cod penal, nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite, deoarece, din redactarea dată acestui text, rezultă că recunoașterea unor atari împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
În această apreciere este obligatoriu să se țină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la fapte și persoana inculpatului.
Recunoașterea circumstanțelor atenuante judiciare este atributul instanței de judecată și deci lăsată doar la aprecierea acesteia.
Gravitatea și pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de instanță în alegerea pedepselor și a cuantumului acestora.
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, Curtea constată că faptele comise de apelantul-inculpat au o asemenea gravitate, încât face inoportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, deoarece prin coborârea pedepselor, se ajunge la o pedeapsă rezultantă vădit disproporționată față de gravitatea faptelor și persoana inculpatului, pedeapsă care nu-și atinge scopul preventiv-educativ.
În cauză nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 alin.1 și 2 Cod penal.
Din lecturarea dispozițiilor art.75 alin.1 Cod penal, se constată că nu sunt incidente nici una dintre împrejurările care ar constitui circumstanțe atenuante legale și nici cea prevăzută de art.75 alin.2 lit.a Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.75 alin.2 lit.b Cod penal, pot constitui circumstanțe atenuante judiciare împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea probelor biologice, prevăzută de art.337 alin.1 Cod penal, infracțiune de pericol.
Apoi, trebuie arătată comportarea inculpatului, care deși știa că a condus autoturismul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, motivând în declarația de la fl.6 dosar urmărire penală că „este alergic la înțepături”, pentru ca ulterior, inclusiv prin motivele de apel să susțină că ar fi plecat de la acel loc de teama unor persoane care ar fi dorit că exercite violențe asupra sa și prietenilor care îl însoțeau.
Curtea, având în vedere criteriile de individualizare enumerate mai sus aspectele prezentate și actele și lucrările dosarului, constată că în mod corect instanța de fond a apereciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor art.80 Cod penal, referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, sau cea a amânîrii aplicării pedepsei, prevăzută de art.83 și următoarele Cod penal și că scopul pedepsei poate fi atins doar prin condamnarea inculpatului și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și prin impunerea obligațiilor prevăzute în sentința penală apelată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-condamnat M. M. împotriva sentinței penale nr.603 din data de 18.09.2015, pronunțată de Judecătoria Onești.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul-inculpat să plătească statului suma de 350 lei, cu titlul de cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. P. S. A.
GREFIER,
M.-D. B.
Red.sent.S. P.
Red.dec.D.P.
Tehnoredactat M.D.B./5 ex.
14.12/14.12.2015
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1188/2015.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 1305/2015.... → |
|---|
